Mişcarea, februarie 1918 (Anul 12, nr. 25-48)
1918-02-16 / nr. 37m
A » • V ff« «ff««« 10 H9 jtf nO ■■■NfeMAmflr N njfDonm^UBER/«. coTiDrisn VINERI 16 FEBRUAR» Ilit 10 \ ;,15 Xudff t%,15sideid '■ _\x ', wi - mb âto&ţtsms* nani cernM íW «iaM m MUMflR — — In Occident actu i de artilerie şi incursiuni in tranşeele duştmne, atât pe frontul francez c t şi pe cel englez. O încercare de atac duşman pe linia Arras Cambrai a eşuat complect. Pe frontul italian canonadă la diverse regiuni. Germanii au capturat la nord de Dorpat două regimente ruseşti în retragere. In Ukrainia germani au capturat ,la Kremlinez, statul major al unui comacidament general rus. „Times“ anunţa că ambasadorii americani şi japonezi şi miniştrii chineji şi brazilieni au părăsit Petrogradul. . Granița italiană a fost deschsă. Maximalismul infinit In sfârşit şi ultimele tergiversări ale d-lui Trotzky şi tovarăşilor săi au fost zădărnicite de isbitura pumnului german. Marele Consiliu executiv al Comisarilor poporului a acceptat condiţiile formulate de delegaţii germani la Brest-Litowsk şi condiţiile accesorii adăugate în urmă de către ministrul de externe al Imperiului. D. Trotzky va semna pacea, pe care refuzând să o semneze mai înainte socotea că o va putea evita, cel puţin în condiţiile formale ale unui tratat. Nu numai că această pace ar fi să consfnţească toate rapturile teritoriale comise de germani nu spre răsărit, dar Încă ea le lasă acestora o posibilitate indefinită de intervenţie în afacerile interne ale Rusiei pentru regularea conflictelor de frontiera între posesiunile germane, poloneze, ukrainiene şi ce ale republicei de sub, dictatura d-lui Trotzky. Astfel înfrângerea maximaliştilor devine o capitulare desăvârşită in faţa imperialismului german. Nici cei mai mari duşmani ai Rusiei nu-i puteau dori o mai cumplită despoiare şi o mai înjositoare umilinţă decât acelea pe cari i le-au adus «comisarii poporului» de la Petrograd. In chestiunea externă maximalismul a sfârşit deci prin unul din cele mai mari dezastre pe care le cunoaşte istoria omenirii. «Principiile» maximaliste n’au avut în slujba lor nici acea forţăbrutală pe care au întrebuinţat-o germanii pentru a-şi impune pretenţiile lor, nici acea forţă morală interioară, isvorâtă din o absolută consecvenţă cu sine Însăşi şi din o desăvârşită sinceritate în manifestaţii şi acţiuni. . De aceia frumoasele principii maximaliste au rămas sunete deşarte, al căror ultim ecou este înfrângerea şi îngenunchiarea Rusiei, înfrânt în afară, va putea oare maximalisatul să se susţină înăuntrul marii republice ruse ! Sunt destule semne că şi această susţinere îi va fi cu neputinţă, deoarece contradicţiile interne cari fac din maximalism o imposibilitate politică şi socială apar zi cu zi într’o lumină mai crudă. După învingerea sa diplomatică şi militară, maximalismul va fi rămas ca amintirea celei mai tragice experienţe istorice, ‘ atunci când ruina economică va fi desăvârşit prăbuşirea inevitabilă. „ Pentru Cenzură inLuminar, ziarul d-lui C. Stere, în No. 172 din 22 Februarie a. c. publică textul declaraţiunei antidinastice ce d. P. PCarp a făcut, acum de curund, în Bucureşti, prin d. Lupa Costachi. Cum acest text dovedeşte acţiunea mizerabilă ce domnii mai sus numiţi o duc în teritoriul ocupat de vrăjmaşi, împotriva Statului şi a Coroanei, am crezut de datoria noastră să-l aducem la cunoştinţa opiniei publice din teritoriul Uber şi să-l vestejim cu toată indignarea conştiinţei noastre de români. Cenzura a găsit însă de cuviinţă să interzică publicarea şi, astfel, să lase ca declaraţiunea din ziarul „Lumina aruncat pa de oparte, în tranşeele noastre, iar, pe de altă parte, trecut din mână în mână prin îngrijirea complicilor de aci ai d-lor Carp şi Stere, să facă curent — fără sa se audă un glas de protestare şi fără să se demaşte de cineva ţelul urmărit de vrăjmaşi prin acţiunea d-lor de dincolo. Considerăm c acest mod de a înţelege cenzura ca potrivnic intereselor Statului român şi Coroanei, ca potrivnic programului d-lui ministru al justiţiei, care promitea suprimarea cenzurei şi in orice caz ca protivnic declaraţiunei ministeriale prin cari, înaintea Parlamentului, se asigura cenzura cea mai largă. Interzicerea publicărei unui document, care demască acţiunea criminali a d-lor Carp şi Stere ne sondate la una din aceste două concluziuni: Ori, d-nul ministru de justiţie, şeful cenzurei, înţelege in mod sincer a apăra interesele Statului român şi ale Coroanei în potriva uneltirilor d-lor Carp şi Stere, şi atunci nu este cu putinţă ca să interzică manifestarea împotriva acestor uneltiri şi luminarea opiniei publice asupra ţelului lor. Ori, d-nul ministru al justiţiei înţelege să lase ca declaraţiunea d-lui Carp să producă, în teritoriul liber, prin „Lumina* răspândită în condiţiile arătate mai sus, efectul urmărit de vrăjmaş, şi In asemenea caz, d sa divine asociatul acţiunii d-lor Carp şi Steretiflei îşi mărgineşte legăturile mimai cu republicanul Racovschi şi cu tovarăşii tăi şi că va găsi tot atât de legitim şi publicăm în interesul ţărei denunţarea care n’are nici etilul şi nici ţelul manifestului ce Conferinţa social sta interaliata şi revoluţionarii ruşi NAUEN (Rotterdam). — „Nieuwa Roterdaische Courant* comunici: La conferinţa socialiştilor inter-aliaţi, •Huysmans a citit o "telegramă din care reese că Mftpslh wiki şi partidul social-revoluţionar rus numi*seră delegaţi pentru a participa la conferinţa. Insă Bolşevicii le-au refuzat paşapoarte!?. Am arătat la numărul nostru deri şi, credem, tu chipul cel mai lămurit, politica pa care o urmăreşte doul G Stere la teritoriul ocupat, sub direcţiunea şi controlul permanent al comandaturei germane”. Ziarul „Lumina* nu era Insă suficient pentru o acţiune atât de importantă. Un bărbat de stat de talia d-lui C. Stere, cu simţiminte romfireşti atât de curate, trebuia să şiprecizeze punctul de vedere şi mai bine în faţa opiniei publice germana şi mai cu seamfi, a opiniei publice maghnice, atât de interesată la chestiunea românească. Şi iati-l pe d-l C. Stere că găseşte într’un singur interview accordat ziarului maghiar „ Au Este soluţia concilatrice, care ei mulţumească deopotrivă cabinetul dela Berlin, cabinetul dela Buda-Pesta şi... ideia unităţei noastre naţionale. Spre marea superacţă a gazetarului ungur de la Stere propune nici mai mult aici mai puţin; intrarea României neatârnate la faimoasa Mittel-Europa sub sceptrul Imparatului Austriei şi a Regelui Ungariei I In alte Cuvinte, să jertfim în totul opera generaţiilor trecute, să jertfim neatârnarea şi dinastia, pentru a realiza unitatea naţională In egalitatea robiei cătră Casa Hebsburgilor. Şi aceasta când ? Tocmai ic răsboiul declarat Austriei şi în care ara perdut cele mai frumoase Vieţi ale ţării, în dorinţa sfoata de a ridica fraţii noştri, asupriţi sub Coroana împăratului şi Regelui Carol, până la libertatea şi neatârnarea noastrft, iar nîî da a no s cobori pe noi până la serbirea lor. Astfel, d-1 C. Stere atribue răsboiului nostru un ţel, care poate satisface pe cel mai bun patriot ungur dar care nu satisface Intru nimic aspiraţiunile româniaiei de dincoace şi de dincolo de Carpal*. D3 aceia politica d-lui C. Stere la istoria neamului nostru va purta numele de politică anti-naţională, mai mult decât atât, de politică trădătoare, căci a trăda însamnă interesele Statului şi ale neamului, când te duci să oferi tabla-başa vrăjmaşului cu care te găseşti tu război neatârnarea ţării şi pe Regele ei. « • Din acest prim interview accordat ziarului maghiar, necesitatea campanei antidinastice apărea în politica d-lui C. Stere Şi cum d sa este un om care ţine la realizarea ideilor sale, fireşte, a organizat campania antidinastică. Împreună cu tovarăşii săi devotaţi politicei Puterilor Centrale. Şi, dacă cumva d-l MCarp va scrie iarăşi pentru a afirma că n'a organizat-o, suntem dispuşi să-i concedăm cuvântul deorganizare* pentru a spune că, in mod neîndoios, a încurajit-o şi a susţinut-o Nu putem, în cadrul unui singur articol, să reproducem toate frazele din articolele subscrise de d-l C. Stere şi de care rezultă lămurit ideile şi simţulcentele sale antidinastice. Ne vom mărgini la trei acte care caracterizează îndeajuns, din acest punct de vedere, acţiunea d-lui C. Stere :( 1) Toate ratermienurile pangermanştilor, care cereau jertfirea dinastei noastre ca o satisfacie personală de acordireaserului şi-au găsit locul da onoare în zarul d lui C. Stere, publcarea in ziarul „Lumina“ di la 22 Februarie a declaraţiei antidinastice făcută de d-nul P. P. Carp, pre d-nul Lupu Costachi,, dovedesc desăvârşita solidaritate a d-lui C. Stere. 3) Azistenţa acordată conferinţelor antidrastice ale d-lui Al. Badiman, dovedeşte desfivârşta lipsă de scrupul a d lui C. Stere în susţinerea acestei acţuni. Dar d-nul M. Carp se va declara tot nedumeri şi’şi va rezerva opiniunea pentru mai târziu. f • *»« Nu ! Acţiunea d-lui C. Stere, în teritoriul ocupat, nu poata avea nici o justificare, pentru că însamnă o cooperare constantă cu vrăjmaşul împotriva intereslor şi simţimintelor românşti. Şi dovada prematură o avem astăzi, o vom avea mâine, o vom avea continuu până la sfârştul războiului. O avem astăzi în articolul din „Lumina*, Intitulat .Noul guvern de la Iaşi din care denunţă vrăjmaşilor că membrii noului cabint nu mergă îndeajuns încrederea lor, pentru că n'aumanifestat □ic odată simţiminte germanofile şi n’au susţinut nie odată politica alăturea da Puterile Centrale, după cum au susţinut’o ei, "devotaţii »comandaturii militare“. Dovada o vom avea mâne, când în faţa ori căror condiţii de pace, ei nu vor îndrâsni ’ să ridice glasul şi să susţie drepturile şi interesele României — după cum nu le susţin noi astăzi. Dovada o vom avea la sfârşitul raiboului, când vor exercita toate acţiunle ordonata de la Berlin sau de la Budapesta. Viitorul nu ne va desminţi —daci opinia publică românească nu va şti so reacţioneze puternic împotriva acestor deraiaţi ai veţei noastre naţonale. Poporul român a dovedit insă în de ajuns el e un popor de conştiinţă naţonală şi de aceia suntem în drept să numărăm pe D-nul C. Stere şi tovarăşii săi între morţii războiului acesta pe cămpul ■Je ...dezonoare. CEI MOPTI UL STERE Cantin.u.ar© şi sfârşit — d-sa a tipărit la Odesa și a răspândit în le sldkskeasci în aplicarea lor practici. r_3 juttaehni evanifft «i_____ ______________ _1.. Ieși, în toamna anului trecut Discursul Cancelarului și presa franceză PARIS (Radio).—Cea mai mare parte die ziare «a comenteasl tuci dia casal contelui Hutling. Titani siami CEkio de Paris arată care aaut adevăratele pofte ce se alinad sub cuvântul Cancelarului „Sure a aprecia acest discurs, zice zi unii, dupi justa ss valoare trsfone sft vedem ce primeste dia revearticir le IatetegaU asa cam an fost formalste de d-1 Wilson si ce rea* plage...Ce primeste ? ? Cele patru proipa«eri general« f ente de d*I Wilson la 11 Februarie. Dar Cancelarul aderi la aceste proporjiuai Intr-o formi care ia aceatei adesiuai orice valoare. E de ajuns sB semnatim la aceastt privință faptul cl dftssul declari c! au primise judecata unui tribunal suprem mondial sl/JS xespiase ori e soluție ce ar putea da o valoare practici acestor pro-|P9iA .» de MW!« «■ vemul german primise la 27 Decembrie 1917 ipropesenl? generate ale Ruşilor relative ie dreptul popoarelor de a dispune de ele leeile pentru cla urmi *1 Acriaş jac se petrece și acum Tot ceia cp. Caecelarul propuse este o discuţie rrstrlod cu privire la Brigis, d. p. La aceastl conferinti el va cere Belgiei garanţii de* neutralitate Nlvilitorul cere invadatul ai el nu refaceapl Aceasta iar pune |i mai bine In evidenţi manopera aaceîaiaiai. La denueţarea cuceririlor Heute de palorile centrale, pe Irealul arieatal, Cancelarul rlspunds cl scopul militar a fost depăşit. Teritoriile vor fi oare Înapoiate? Nn Germania va vrghia 8t ele sfi sa organiseze aragine. Gizita se întreabă apoi ce respinge contele H rdliag din revendicările adversarilor ei și acrieEl reapiege total] el nu ne recunoaște nici uo drept de a participa la rezolvarea rhistiusi'or oriectale, Poloaia va trebui »fi cedeze teritoriile necesare stabilire! graniţelor militare ale Puterilor Centrale. Ni ai cere sfi primim toate faptele implicite. M«rea Imponiaaţl al discursului lui Herthag nu stl ti iestul alu, ci to noli tita pe careu iaioirl. Si 'listul „l'Eco de Paria* termini setcl ! Cancelarul voieste al laiocuisacft ofecsiva militari «sa de mult trâmbita'! cu o ofensiv! pacifist! aau avaaasirili aale, preliiute de pace au sast de cât preludiu! unui aou Verdui, dup! cum propunerile de pacf flcute la 12 Decembrie 1916 președintelui Wilson a fost pretins războiului submarin nelimitat. Ziarul „Le Petit Parisien" acrie, fr la liv la aceiași chestie : „De data aceasta cancelarul n'a amăgit aşteptarea generali. El a vorbit istt’adevlr de pace, dar, a vorbit In termeni da o moderație și o ipocrizie atlt de fa contrazicere cu ierptele, să rămâi uimit. IPe scurt teclica manifest a cancelarului este al aţâţe pe aliați unul csatra celuilalt". ÉCODRÍ tami Acum, ctndi în Istoria noaiiii se evnac figura lui Mircea Vodi, de la moartea căruia sa trecut dur veacuri, este oportun—pentru actualitate—şi înşirăm titlul marelui Voevod Român, aşa cum se găseşte în Hrisovul său de la 1406: „Eu, Io Mircia, mare Voevod, Bromnul otipânitor peste toată ţara Ungar-români şi dincolo de Carpaţi, şi încă al ţârilor tătăreşti, ducele Amlaşului şi al Făgăraşului, domnul banatului de Severin, stăpânitor a ambelor ţrrmuri pe toată Dunărea pănă la Marea cea mare şi peste oraşul SUistra stăpânilor...* Şi totuşi „Istoricii« bulgari ţin să tăgăduiască dreptul nostru de stăpinire asupra Dobrogei. Intr’un elegant volumaş în format mic dar simpatic podul Al. Vlăhuţă a tipărit la Bârlad „Calendarul Nostru" în care a selectat, cu bunu-i simţ artistic şi naţional, o marie literară de actualitate. Astfel „Calandarul Nostru" conţinând versuri şi proză dia Eminescu, Haşdeu, Creangă, Caragiale, Cerna, Liciu, Delevrancea, Vlăhuţă, Coşteac, Iorga, I. Simionescu, A. Mindru, ş. a., intituie o lectură MOTE Teatru românesc în Basarabia Pentru a doua oară artiştii teatrului naţional se afli fii Cbişiali, unde in faţa moldovenilor basarabeni chemaţi În viaţa strămoşeştii, represintă piesa din literatura sositei. De multă vreme, chiar după ce Basarabia a luat deslipit din trupul Moldovei, teatrul românesc avea legături cu basarabenii, la mijlocul cărora artiştii noştri veneau regulat ca si la treţle locul ■acru al artei şi ptin el Ieşiturile şi simţiminteie fraterne şi naţionale. Cercetând Istoria teatrului „moldovenesc" — ca aibina in nota zilei — afirm că prin anii 1869 ! 70 artiştii teatrului ieşan au fost din Chişinău, unde au reprezentat în limba românească, piesele diapertorul românesc. Dupt indicaţiunile vechiului societar al teatrului naţional din Iaşi, artistul Pekea S. Alexandreacu,—unul dintre puţinii artişti de raal care a întreţinut, cu marfl pasiune, Interesul moldovenilor ba*sirabeni pentru teatrul românesc, — primul organizator al turneeior artiari *.« la Basarabia a fost neuitatul artist Lukian. Compusf&ndH şi o tropi aleasă dintre artişti ieşeai, el a fl cut, câţiva ani c maecativi, adevărate stagiuni la Chiuialu, reprezentând numai piese naţionale Saliau !n Jurul lui Luk's, artiştii P 8, Alexandrescu, George Botez, Popovici Senior, Evolski, Vaaitiu fostul director al teatrului din Craiova, dintre Lakisi, Filarh ş. a. Repertoriul „Baba Hârca", „Pupiael", „Sara Mâtei", „Pluerul fermecat*, „Crai Nou", „Lipiturile Satelor" , ca. a. dia . repertoriul teatrului romlnesc. Continuatorul lui Luk’aa, pentru orgalizarea atagiuaelor în Basarabia, a rămas d l P S. Alecsandrescu. litre anii 1870—1884 , sa, ca elemente artistice plăcută şi interesantă, întră cât aota vramu- . rilor actuale predomină tn toate bucăţile slese. dl* \e*iral întreţinea reprezentaţiile „ româneşti la ChismSu. şi In celeMte arsse principala din Basarabia, represen-Societatea „Făclia* dla Chişmiu va întreprinde o mire cată de edituri In care va edita UIII1UV u UIS16 basa uv «unuia iu muu v»* «uw . jt cărțile româneşti necesare dezvoltărei cuUurei poate denumi teatml epocst Millo-A naționale e Basarabiei, tând vechiul repertor românein cere ae IsxcndrL