Mişcarea, februarie 1918 (Anul 12, nr. 25-48)

1918-02-16 / nr. 37m

A » • V ff« «ff««« 10 H9 jtf nO ■■■NfeMAmflr N­ njfDonm^UBER/«. coTiDrisn VINERI 16 FEBRUAR» Ilit 10 \ ;,15 Xudff t%,15sideid '■ _\x ', wi­ - mb âto&ţtsms* nani cernM íW «iaM m MUMflR — — In Occident act­u i de artilerie şi incursiuni in tranşeele duştmne, atât pe frontul francez c t şi pe cel englez. O încercare de­ atac duşman pe linia Arras Cambrai a eşuat complect. Pe frontul italian canonadă la diverse regiuni. Germanii au capturat la nord de Dorpat două regimente ruseşti în retragere.­­ In Ukrainia germani au capturat ,la Kremlinez, statul major al unui comacidament general rus. „Times“ anunţa că ambasadorii americani şi japonezi şi miniştrii chineji şi brazilieni au părăsit Petrogradul. . Granița italiană a fost desch­să. Maximali­smul infinit In sfârşit şi ultimele tergiversări ale d-lui Trotzky şi tovarăşilor săi au fost zădărnicite de isbitura pum­nului german. Marele Consiliu executiv al Co­misarilor poporului a acceptat con­diţiile formulate­ de delegaţii ger­mani la Brest-Litowsk şi condiţiile accesorii adăugate în urmă de că­­tre ministrul de externe al Impe­riului. D. Trotzky va semna pacea, pe care refuzând să o semneze mai înainte socotea că o va putea e­­vita, cel puţin în condiţiile formale ale unui tratat. Nu numai că această pace ar fi să consfnţească toate rapturile te­ritoriale comise de germani nu spre răsărit, dar Încă ea le lasă aces­tora o posibilitate indefinită de in­tervenţie în afacerile interne ale Rusiei pentru regularea conflictelor de frontiera între posesiunile ger­mane, poloneze, ukrainiene şi c­e ale republicei de sub, dictatura d-lu­i Trotzky. Astfel înfrângerea maximaliştilor devine o capitulare desăvârşită in faţa imperialismului german.­­ Nici cei mai mari duşmani ai Rusiei nu-i puteau dori o mai cum­plită despoiare şi o mai înjositoare umilinţă de­cât acelea pe cari i le-au adus «comisarii poporului» de la Petrograd.­ In chestiunea externă maxima­­lismul a sfârşit deci prin unul din cele mai mari dezastre pe care le cunoaşte istoria omenirii. «Principiile» maximaliste n’au avut în slujba lor nici acea forţă­­brutală pe care au întrebuinţat-o germanii pentru a-şi impune pre­tenţiile lor, nici acea forţă morală interioară, isvorâtă din o absolută consecvenţă cu sine Însăşi şi din o desăvârşită sinceritate în mani­festaţii şi acţiuni. . De aceia frumoasele principii maximaliste­­ au rămas sunete de­şarte, al căror ultim ecou este în­frângerea şi îngenunchiarea Rusiei, înfrânt în afară, va putea oare maximalisatul să se susţină înăun­trul marii republice ruse ! Sunt destule semne că şi această susţinere îi va fi cu neputinţă, de­oare­ce contradicţiile interne cari fac din maximalism o imposibilitate politică şi socială apar zi cu zi într’o lumină mai crudă. După învingerea sa diplomatică şi militară, maximalismul va fi ră­mas ca amintirea celei mai tragice experienţe istorice, ‘ atun­ci când ru­ina economică va fi desăvârşit pră­buşirea inevitabilă. „ Pentru Cenzură inLuminar, ziarul d-lui C. Stere, în No. 172 d­in 22 Februarie a. c. publică textul declaraţiunei antidinastice ce d. P. P­­Carp a făcut, acum de curund, în Bucu­reşti, prin d. Lupa Costachi. Cum acest text dovedeşte acţiunea mi­zerabilă ce domnii mai sus numiţi o duc în teritoriul ocupat de vrăjmaşi, împotriva Statului şi a Coroanei, am crezut de dato­ria noastră să-l aducem la cunoştinţa opi­niei publice din teritoriul Uber şi să-l ves­tejim cu toată indignarea conştiinţei noastre de români. Cenzura a găsit însă de cuviinţă să in­terzică publicarea şi, astfel, să lase ca de­­claraţiunea din ziarul „Lumina aruncat pa de oparte, în tranşeele noastre, iar, pe de altă parte, trecut din mână în mână prin îngrijirea complicilor de aci ai d-lor Carp şi Stere, să facă curent — fără sa se audă un glas de protestare şi fără să se demaşte de cineva ţelul urmărit de vrăj­maşi prin acţiunea d-lor de dincolo. Considerăm c acest mod de a înţelege cen­zura ca potrivnic intereselor Statului ro­mân şi Coroanei, ca potrivnic programului d-lui ministru al justiţiei, care promitea suprimarea cenzurei şi in orice caz ca pro­­tivnic declaraţiunei ministeriale prin cari, înaintea Parlamentului, se asigura cen­zura cea mai largă. Interzicerea publicărei unui document, care demască acţiunea criminali a d-lor Carp şi Stere ne sondate la una din aceste două concluziuni: Ori, d-nul ministru de justiţie, şeful cen­zurei, înţelege in mod sincer a apăra inte­resele Statului român şi ale Coroanei în potriva uneltirilor d-lor Carp şi Stere, şi atunci nu este cu putinţă ca să interzică manifestarea împotriva acestor uneltiri şi luminarea opiniei publice asupra ţelului lor. Ori, d-nul ministru al justiţiei înţelege să lase ca declaraţiunea d-lui Carp să producă, în teritoriul liber, prin „Lumina* răspândită în condiţiile arătate mai sus, efec­tul urmărit de vrăjmaş, şi In asemenea caz, d sa divine asociatul acţiunii d-lor Carp şi Stere­tiflei îşi mărgineşte legăturile mimai cu republicanul Racovschi şi cu tovarăşii tăi şi că va găsi tot atât de legitim şi publi­căm în interesul ţărei denunţarea care n’are nici etilul şi nici ţelul manifestului ce Conferinţa social sta interaliata şi revoluţionarii ruşi NAUEN (Rotterdam). — „Nieuwa Roterdai­sche Courant* comunici: La conferinţa so­cialiştilor inter-aliaţi, •Huysmans a citit o "telegramă din care reese că Mftpslh wiki şi par­tidul socia­l-revoluţionar rus numi*­seră delegaţi pentru a participa la conferinţa. Insă Bolşevicii le-au re­­fuzat paşapoarte!?. Am arătat la numărul nostru de­­ri şi, credem, tu chipul cel mai lămurit, politica pa care o urmăreşte d­oul G Stere la teritoriul ocupat, sub direcţiu­nea şi controlul permanent al coman­­daturei germane”. Ziarul „Lumina* nu era Insă suficient pentru o acţiune atât de importantă. Un bărbat de stat de talia d-lui C. Stere, cu simţiminte romfireşti atât de curate, trebuia să şi­­precizeze punctul de vedere şi mai bine în faţa opiniei publice germana şi mai cu seam­fi, a o­­piniei publice maghnice, atât de intere­sată la chestiunea românească. Şi iati-l pe d-l C. Stere că găseşte într’un sin­gur interview accordat ziarului maghiar „ Au Este soluţia concil­atrice, care ei mulţumească deopotrivă cabinetul dela Berlin, cabinetul dela Buda-Pesta şi... ideia unităţei noastre naţionale. S­pre marea superacţă a gazetarului ungur de l­a Stere propune nici mai mult aici mai puţin; intrarea României neatârnate la faimoasa Mittel-Europa sub sceptrul Imparatului Austriei şi a Regelui Ungarie­i I In alte Cuvinte, să jert­fim în totul opera generaţiilor trecute, să jertfim neatârnarea şi dinastia, pentru a realiza unitatea naţională In egalitatea robiei cătră Casa Hebsburgilor. Şi aceasta când ? Tocmai ic răsboiul declarat Austriei şi în care ara perdut cele mai frumoase Vieţi ale ţării, în do­rinţa sfoata de a ridica fraţii noştri, a­­supriţi sub Coroana împăratului şi Re­gelui Carol, până la libertatea şi neatâr­narea noastrft, iar nîî da a no s cobori pe noi până la serbirea lor. Astfel, d-1 C. Stere atribue răsboiului nostru un ţel, care poate satisface pe cel mai bun patriot ungur dar care nu satisface Intru nimic aspiraţiunile româ­niaiei de dincoace şi de dincolo de Car­pal*. D3 aceia politica d-lui C. Stere la is­toria neamului nostru va­ purta numele de politică anti-naţională, mai mult de­cât atât, de politică trădătoare, căci a trăda însamnă interesele Statului şi ale neamului, când te duci să oferi tabla-başa vrăjmaşului cu care te găseşti tu război neatârnarea ţării şi pe Regele ei.­­ « • Din acest prim interview accordat zia­rului maghiar, necesitatea campan­ei an­­tidinastice apărea în politica d-lui C. Stere Şi cum d sa este un om care ţine la realizarea ideilor sale, fireşte, a or­­ganizat campania antidinastică. Împreună cu tovarăşii săi devotaţi politicei Pute­rilor Centrale. Şi, dacă cumva d-l M­­Carp va scrie iarăşi pentru a afirma că n'a organizat-o, suntem dispuşi să­-i con­­cedăm cuvântul de­­organizare* pentru a spune­ că, in mod neîndoios, a încu­­rajit-o şi a susţinut-o Nu putem, în cadrul unui singur arti­col, să reproducem toate frazele din ar­ticolele subscrise de d-l C. Stere şi d­e care rezultă lămurit ideile şi simţulcen­­tele sale antidinastice. Ne vom mărgini la trei acte care caracterizează îndeajuns, din acest punct de vedere, acţiunea d-lui C. Stere :( 1) Toate ratermienurile pangermanşti­­lor, care cereau jertfirea dinast­ei noas­tre ca o satisfaci­e personală de acordir­ea­serului şi-au găsit locul da onoare în z­arul d lui C. Stere, publ­carea in ziarul „Lumina“ di la 22 Februarie a declaraţiei antidinastice făcută de d-nul P. P. Carp, pr­e d-nul Lupu Costachi,, dovedesc desăvârşita solidaritate a d-lui C. Stere. 3) Azistenţa acordată conferinţelor antid­rastice ale d-lui Al. B­adiman, do­vedeşte desfivârş­ta lipsă de scrupul a d lui C. Stere în susţinerea acestei ac­­ţ­uni. Dar d-nul M. Carp se va declara tot nedumeri şi’şi va rezerva opiniunea pentru mai târziu. f • *»« Nu ! Acţiunea d-lui C. Stere, în teri­toriul ocupat, nu poata avea nici o jus­tificare, pentru că însamnă o cooperare constantă cu vrăjmaşul împotriva inte­­reslor şi simţimintelor român­şti. Şi dovada prematură o avem astăzi, o vom avea mâine, o vom avea continuu până la sfârş­tul războiului. O avem astăzi în articolul din „Lu­mina*, Intitulat .Noul guvern de la Iaşi d­in care denunţă vrăjmaşilor că membrii noului cabin­t nu mer­gă în­deajuns în­­crederea lor, pentru că n'au­­manifestat □ic odată simţiminte germanofile şi n’au s­usţinut nie odată politica alăturea da Puterile Centrale, după cum au susţi­­nut’o ei, "devotaţii »comandaturii mili­tare“. Dovada o vom avea mâ­ne, când în faţa ori­ căror condiţii de pace, ei nu vor îndrâsni ’ să ridice glasul şi să susţie dre­pturile şi interesele României — după cum nu le susţin n­oi astăzi. Dovada o vom avea la sfârşitul rai­­bo­ului, când vor exercita toate acţiun­le ordonata de la Berlin sau de la Buda­pesta. Viitorul nu ne va desminţi —daci opinia publică românească nu va şti s­o reacţioneze puternic împotriva acestor deraiaţi ai v­eţei noastre naţ­onale. Poporul român a dovedit insă în de ajuns el e un popor de conştiinţă naţ­onală şi de aceia suntem în drept să numărăm pe D-nul C. Stere şi tovarăşii săi între morţii războiului aces­ta pe cămpul ■Je ...dezonoare. CEI MOPTI UL STERE Cantin.­u.ar© şi sfârşit — d-sa a tipărit la Odesa și a răspândit în le sldk­sk­easci în aplicarea lor practici. r_3 juttaehni evanifft «­i_____ ______________ _1.. Ieși, în toamna anului trecut Discursul Cancelarului și presa franceză PARIS (Radio).—Cea mai mare parte die ziare «a comenteasl tuci dia ca­­sal contelui H­utling. Titani siami CEkio de Paris arată care aaut adevăratele pofte ce se alinad sub cu­vântul Cancelarului „Sure a aprecia a­­cest discurs, zice zi unii, dupi justa ss valoare trsfone sft vedem ce primeste dia revearticir le IatetegaU asa cam an fost formalste de d-1 Wilson si ce rea* plage...Ce primeste ? ? Cele patru proipa­­«eri general« f ente de d*I Wilson la 11 Februarie. Dar Cancelarul aderi la aceste proporjiuai Intr-o­­ form­i care ia aceatei adesiuai orice valoare. E de ajuns sB semnatim la aceastt privință faptul cl dftssul declari c! au primise judecata unui tribunal suprem mondial sl/JS xespiase ori e soluție ce ar putea da o valoare practici acestor pro-|P9iA .» de MW!« «■ vemul german primise la 27 Decembrie 1917 ipropesenl? generate ale Ruşilor relative ie dreptul popoarelor de a dis­pune de ele leeile pentru cl­­a urmi *1 Acriaş jac se petrece și acum Tot ceia cp. Caecelarul propuse este o discuţie rrstrlod cu privire la Brigis, d. p. La aceastl conferinti el va cere Belgiei ga­ranţii de* neutralitate Nlvilitorul cere in­­v­a­datul ai el nu refaceapl Aceasta iar pune |i mai bine In evidenţi manopera aaceîaiaiai. La denueţarea cuceririlor Heute de palorile centrale, pe Irealul arieatal, Cancelarul rlspunds cl scopul militar a fost depăşit. Teritoriile vor fi oare Înapoiate? Nn Germania va vrghia 8t ele sfi sa organiseze aragine. Gizita se întreabă apoi ce respinge contele H rdliag din revendicările adver­sarilor ei și acrieEl reapiege total] el nu ne recunoaște nici uo drept de a par­ticipa la rezolvarea rhistiusi'or oriectale, Poloaia va trebui »fi cedeze teritoriile necesare stabilire! graniţelor militare ale Puterilor Centrale. Ni ai cere sfi primim toate faptele implicite. M«rea Imponiaaţl al discursului lui Herth­ag nu stl ti ies­tul alu, ci to noli tit­a pe careu iaioirl. Si 'listul­ „l'E­co de Paria* termini set­cl ! Cancelarul voieste al laiocuisacft ofecsiva militari «sa de mult trâmbita'! cu o ofensiv! pacifist! aau avaaasirili aale, preliiute de pace au sast de cât preludiu! unui aou Verdui, dup! cum propunerile de pacf flcute la 12 Decem­brie 1916 președintelui Wilson a fost pretins războiului submarin nelimitat. Ziarul „Le Petit Parisien" acrie, fr la liv la aceiași chestie : „De data aceasta cancelarul n'a amăgit aşteptarea gene­rali. El a vorbit istt’adevlr de pace, dar, a vorbit In termeni da o moderație și o ipocrizie atlt de fa contrazicere cu ierptele, să rămâi uimit. IPe scurt teclica manifest­ a cancelarului este al aţâţe pe aliați unul csatra celuilalt". ÉCODRÍ tami Acum, ctndi în Istoria noaiiii se evnac­ figura lui Mircea Vodi, de la moartea căruia sa trecut dur­ veacuri, este oportun—pentru actualitate—şi înşirăm titlul marelui Voevod Român, aşa cum se găseşte în Hrisovul său de la 1406: „Eu, Io Mircia, mare Voevod, Bromnul oti­­pânitor peste toată ţara Ungar-români şi din­colo de Carpaţi, şi încă al ţârilor tătăreşti, ducele Amlaşului şi al Făgăraşului, domnul banatului de Severin, stăpânitor a ambelor ţrrmuri pe toată Dunărea pănă la Marea cea mare şi peste oraşul SUistra stăpânilor...* Şi totuşi „Istoricii« bulgari ţin să tăgăduiască dreptul nostru de stăpinire asupra Dobrogei. Intr’un elegant volumaş în format mic dar simpatic podul Al. Vlăhuţă a tipărit la Bâr­lad „Calendarul Nostru" în care a selectat, cu bunu-i simţ artistic şi naţional, o ma­rie literară de actualitate. Astfel „Calandarul Nos­tru" conţinând versuri şi proză dia Eminescu, Haşdeu, Creangă, Caragiale, Cerna, Liciu, Delevrancea, Vlăhuţă, Coşteac, Iorga, I. Simi­­onescu, A. Mindru, ş. a., intituie o lectură MOTE Teatru românesc în Basarabia Pentru a doua oară artiştii teatrului naţional se afli fii Cbişiali, unde in faţa moldovenilor basarabeni chemaţi În viaţa strămoşeştii, represintă piesa din literatura sositei. De multă vreme, chiar după ce Basa­rabia a luat deslipit­ din trupul Moldo­vei, teatrul românesc avea legături cu basarabenii, la mijlocul cărora artiştii noştri veneau regulat ca si la treţle locul ■acru al artei şi ptin el Ieşiturile şi sim­­ţiminteie fraterne şi naţionale. Cercetând Istoria teatrului „moldove­nesc" — ca ai­bina in nota zilei — afirm că prin anii 1869 ! 70 artiştii teatrului ieşan au fost din Chişinău, unde au re­prezentat î­n limba românească, piesele dia­­­­pertorul românesc. Dupt indicaţiunile vechiului societar al teatrului naţional din Iaşi, artistul Pekea S. Alexandreacu,—unul dintre pu­ţinii artişti de raal care a întreţinut, cu marfl pasiune, Interesul moldovenilor ba*­sirabeni pentru teatrul românesc, — pri­mul organizator al turneeior artiari *.« la Basarabia a f­ost neuitatul artist Lukian. Compusf&ndH şi o tropi aleasă dintre ar­tişti ieşeai, el a fl cut, câţi­va ani c m­­aecativi, adevărate stagiuni la Chiuialu, reprezentând numai piese naţionale S­­aliau !n Jurul lui Luk's, artiştii P 8, Alexandrescu, George Botez, Popovici­ Senior, Evolski, Vaaitiu fostul director al teatrului din Craiova, dintre Lakisi, Fi­­larh­ ş.­­ a. Repertoriul­­ „Baba Hârca", „Pupiael", „S­ara Mâtei", „Pluerul fermecat*, „Crai Nou", „Lipiturile Satelor" , ca. a. dia . repertoriul teatrului romlnesc. Continuatorul lui Luk’aa, pentru orga­­lizarea atagiuaelor în Basarabia, a ră­mas d l P S. Alecsandrescu. litre anii 1870—1884 , sa, ca elemente artistice plăcută şi interesantă­, întră cât aota vramu- . rilor actuale predomină tn toate bucăţile slese. dl* \e*iral întreţinea reprezentaţiile „ româneşti la ChismSu. şi In celeMte a­rsse principala din Basarabia, represen-Societatea „Făclia* dla Chişm­iu va între­prinde o mire cată de edituri In care va edita UIII1UV u UIS16 basa uv «unuia iu muu v»* «uw . jt cărțile româneşti necesare dezvoltărei cuUurei poate denumi teatml epocst Millo-A naționale e Basarabiei, tând vechiul repertor românein cere ae IsxcndrL

Next