Mişcarea, septembrie 1918 (Anul 12, nr. 197-220)

1918-09-01 / nr. 197

AMUL X No. 197 yxzMS--.ryzzdt­ rxxxTCwr REDACŢIA 31 ADMINISTRATI­A IAŞI " Piaţa Unirei No. 6 in localul clubului Naţional-Liberal 4 FtOIM 4 •.............. Z1RR NflTiONRb-biBERRb COTKttflN ................. UN NUMAS^ Sub direcţiunea unui cornitei Instituitele Clubul National-Liberal Apărând îa Cameră legea arendă­rilor obligatorii raportorul ei şi-a în­cheiat discursul prin aceste cuvinte: „totul pentru ţară nimic pentru noi“ şi adunarea conştientă că în sfârşit se găsise formula care sintetiza adevăra­­tateie ei simţiminte în chestiunea a­­grară, a isbucnit în aplauze. Totul pentru ţară nimic pentru noi. Da, aşa a fost în trecut, aşa e şi astăzi. Când la 1872 conservatorii care nu se puteau încă împăca cu improprie­tărirea de curând înfăptuită, au vrut cu puţin să şi muncească moşiile cu o ţărănime deplin robită intereselor lor şi în acest scop au introdus în legea învoelilor agricole clausa exe­cuţiuneî silite cu dorobanţul, a fost.... »totul pentru ţară nimic pentru noi". Când la 1892 în, urma răscoalelor ţărăneşti dela 1888 conservatori n'au mai putut amâna, revizuirea legei toc­­mei lor agricole, dar când ca nu cum­va să le scape mijloacele de a su­pune munca ţăranilor la aceaşi scan­daloasă exploatare, au anulat toate îmbunătăţirile legei prin lipsa orică­rei sancţiuni, a fost... »totul pentru ţară nimic pentru noi.» Când la 1997 spre a se da o sa­­tisfacţiune legitimă revendicărilor ţă­răneşti s'a propi­s de către un guvern liberal înfiinţarea Casei Rurale şi când conservatorii de teamă ca prin aceste cumpărări de bună voe întinsele lor domenii să nu fie ameninţate, au com­­bătut-o cu toată energia vorbind până şi de o revoluţie, a fost... »totul pentru ţară nimi­c pentru noi". Cind la 1907 ţărănimea gemând­ub regimul u­nor învoieli apăsătoare­­ a unor trus­uri arendăreşti şi mai gitic de indurat, cerea dreptate şi când conservatorii ' - f . ' ^ r ' ‘ I ir - Jj4 *, . ... refuzau să con­simtă la orice reformă şi negau chiar prin representanţii lor cei mai auto­rizaţi existenţa unei chestii agrare, a fost... »totul pentru ţară, nimic pen­tru noi". Când la 1914 partidul naţional li­beral a cerut înscrierea în Constituţie a expropierei şi când conservatorii văzând apropiindu-se ceasul cel de pe urmă al proprietăţii mari, au adunat toate frânturile partidului lor pentru a organiza c­e puteri unite, cea mai înverşunată opoziţie în potriva acestei reforme şi se căsneau să răscolească toate patimile colegiilor restrânse sus­ţinând că ţăranul n'are nevoe de pă­mânt ci de administraţie, a fost.... »totul pentru ţară nimic pentru noi". Şi azi după ce exproprierea a 2 milioane de hectare din proprietatea mare particulară a fost votată de Constituantă şi sancţionată de Rege, când conservatorii cari tot nu se pot hotărî ca într’un interes superior de armonie socială să se despartă de latifundiile lor, caută prin legea a­­rendărilor obligatorii să înlăture prescripţiunile Constituţiei sau cel puţin să amâne aplicarea neplăcutei exproprieri şi să îi­ roducă întinde­rea de la 2.000.000 la 1.400.000 de hectare, este iarăşi fiindcă pe aceşti oameni desinteresaţi nu îi călăuzeşte de­cât un singur gând : „totul pen­­m ţară, nimic pentru noi". Formula aceasta nu e nouă. A inventat o Barbu Catarg­­u a­­cum 60 de ani pe când se împotri­va la resctiBipamiga dacei, pe când spunea că României nu îi trebue o clasă de ţărani stăpânitori de pă­mânt,­ci o clasă de ţărani munci­tori cu braţele. După ce a murit, admiratorii şi coreligionarii lui au adunat cu pie­tate aceste atât de bine nimerite cu­vinte şi au făcut dintr'însele deviza partidului conservator. De atunci încoace urmaşii săi să mucegăiască în arsenalul formulelor părăsite. A trebuit să vie la putere guver­nul reclădirei naţionale şi al rege­­nerărei morale şi să ia înapoi ţară­­ul mei ceea ce ia fost asigurat prin Constituţie, pentru ca să reapară prielnic partidului conservator mo­mentul de a desgropa deviza se­meaţă a părintelui reacţionarismului român şi pentru ca s­cuturând de pe dânsa, prin mâinile impetuoase ale d-lui Mandrea, colbul vechimei şi al uitărei, să'şi mai închipuiască unii că vor putea să îi redea o strălucire pe care nu o merită şi o temeinicie pe care nu a avut-o nici­odată. "­­. 6. Risea Soluţii de peste Siret Scumpirea tramini şi problema aurului „Gazeta Bucureştilor" emite o so­luţie pentru ofteairea traiului, adu­cerea aurului nostru de la Moscova Iată şi forma R­t . „O, măsură care ar aduce o simţitoare u­­şurare ar fi readucerea aurului Băncii Naţio­nale din Moscova. Preseliţa aurului ar ridica valoarea francului hârtie, care a ajuns să nu mai reprezinte astăzi decât 10 bani şi pentru unele articole chiar mai puţin, şi în acelaş timp ar mări capacitatea de cumpărare a mo­­nedei-hârtie de care dispune omul sărac. Despre peripeţiile tezaurului Băncii Naţio­nale în Rusia, s’au scris multe. O activare a demersurilor şi măsurilor ce ar fi de luat ca să reintrăm în posesia aurului nostru rătăcit peste hotare din incapacitatea şi neprevede­rea fostului regim, se impune deci de urgenţă“. Păstrarea acestui aur şi punerea lui la adăpost.­­ au făcut tocmai validitatea biletului nostru de ban­că, deşi nevoile războiului intrase aproape circulaţia tul­­gului nostru de la Moscova ar putea fi adus netulburat în ţară, credem că ar fi bine ca el să f­i adus la Iaşi Cât priveşte problema în sine a scumpirei traiului, dacă guvernul crede că această scumpire e dato­rită emisiunii prea mari de bilete ar fi fost de datoria lui să oprească din timp o altă e­­misiune . Intees de Romanici „Steapil“ şi Pacea presa de peste pi­ret, are o sete ne­mai cu­noscută de pace. Ea deodată se revoltă con­tra râurilor de sânge ce se revarsă ,peste câmpurile de luptă, şi în faţa comunicatelor prin care se arată­ cu satisfacţie opera de distrugere din Champagnie şi Flandra, făcută de trupele în retragere, de câtăva vreme în­coace ea varsă lacrimi peste pagubele aduse civilizaţiei de spiritul militarist, răsboinic şi dominator al Puterilor Inţelegerei. ceia ce ne interesează este faptul că un ziar apărut după pace, oficios al unui partid ce se întitulează de guvernământ şi care de fapt deţine azi în mână conducerea statului, —am numit „Steagul“—­vrea să convingă, de peste Siret, opinia publică din Romăi. .în pag. 3-a Ultimele știri de pe fron­tul occidental. trescin­derea anului judi­­ciar in Basarabia. SAMBATA 1 SEPTEMBRIE 199­3 La Sofia s-a sărbătorit aniversarea că­dere! Turtucaki. Discurs, aticole de ziare, rugăciuni. Cu acest prilej oficiosul bulgar Privoretz scrie: „Noi am interve­nit în război numai pentru a realiza unitetea noastră naţio­nală. Soldatul bulgar a trebuit să sufere în laptele din Dobrogea o încercare tra­gică, având ca adversari două popoare care l-au desrobit de jugul secular. Dar conştiinţa datoriei şi dragostea de patrie au­­ost mai puternice. Azi Bulgaria este în pace cu liberatorii săi şi coşmarul lup­telor fratricide nu mai apasă conştiinţa soldatului bulgar După mărturisirile confratelui din So­fia, soldaţii Ţarului Ferdinand trebue să fi fost zdrobiţi moraliceşte în ziua când li s'a ordonat să ne atace. Sufletul voi­nicului bulgar clocotea de recunoştință pentru fraţii români. Cum puteau ei să­i asupra liberatorilor lor care cu jert­fele grele la Plevna i-a slobozit de sub jugul turcesc? !. Era de­sigur o luptă tragică în conştiin­ţa bulgarului, mai ales că-şi aducea a­­m­inte că România nu li-a pus nici o piedică în râzbo­ul lor pentru desrobi­­rea Macedoniei, că în trecut Ie-a acor­dat prietenia ei cea mai sinceră, că în sfârşit, pe pământul ospitalier a! Româ­niei s’au pregătit toate mişcările naţio­nale de emancipare şi dezrobire ale nea­mului bulgăresc... Iată pentru ce Bulgarii au socotit războiul cu România drept o­­ țintă fratricidă şi ziarul „Preporetz" se bucură sincer că acest coşmar a încetat! Situaţia grea in care ne aftara nu ne îngădue nici un fel da manifestare exu­berantă. Abia avem vreme să ne cerce­tăm rănile şi să nu numărăm pierderile. Totuşi, luăm notă de semnele de prie­tenie şi frăţie care ne vin de peste Du­năre, şi nu ne îndoim o clipă de since­­ritatea lor profundă şi cinstită. Citiţi apoi cartea Generalului Tosef a­­supra cucerirei Turtucaei unde "compli­mentele" la adresa armatei noastre se pot număra cu sutele­ în fiecare pagină Citiţi sper... orice carte şi orice ga­zetă bulgărească şi la primele rânduri vă puteţi forma convingerea întreagă. C. M. Pe peste Porube CONŞTIINŢA EA„ Cronica Econom­ie„ Reforma Academiei de înalte stadii comerciale şi indu­stria­le Pregătirea elementelor tinere pentru viaţa şi activitatea economică practică este o necesitate recunoscută astăzi de polită lumea pentru a putea duce la bun sfârşit „politica de naţionalizare econo­mică“, începută atât de fericit, în ultimii 10 ani, şi care, după experienţa războ­iul­­ s-a dovedit pe deplin, a fi singura indicată în ţara noastră, este de absolută trebuinţă a se dispune de specialiştii des­toinici şi bine pregătiţi, care odată in­traţi în lupta zilnică, să însemne pâr­ghiile de susţinere ale oricărei întreprin­de­i, pornite din iniţiativa şi capitalul românesc. Ori­cine cunoaşte intimitatea practicei economiei de astăzi, ştie marea lipsă, când nu am avut învăţământul economic superior care să ni se pregă­tească. Un bun început se făcuse în 1913, prin înfiinţarea „Academiei de Înalte studii comerciale şi industriale*, menită a pregăti, pentru diferitele ra­muri ale vieţii noastre economice, spe­cialişti în toate materiile . Evident, această „Academie Comercială" nu era un model de organizare, şi nici nu a avut timpul material necesar, pentru s-şi dovedi roadele funcţionarei ei între 1913—1916, căci în ultimii doi ani — deal fel ca întreg învăţământul nostru, n’a putut funcţiona de cât într’o măsură redu-să. Pe biuroul Camerei s’au prez­en­at zilele acestea de către d. Gr. G. Cantacuzino, un proect de lege, prin care se aduc modifcăr­i radicale organizate acestui prim institut de învăţământ economic din ţară. Vom expune aci, câte­va ob­servaţii în legătură cu acest proect de lege. Bine­înţeles, d. Ministru al Industriei şi Comerţului întovărăşeşte proectul de lege de o expunere de motive, în care caracterizează acest institut de învăţă­mânt superior drept „un surogat de Uni­versitate", care nu a dovedit în cei cinci ani de existenţă de­cât „inutili­tatea", nefiind în stare „să elibere­ze nici un certificat de absolvire vre­­unui student care a urmat această şcoală.“ Credem că d. Gr. G. Cantacu­­zinq, ,, T- ” -v v,.L' , . • , _ .4. I j j este și tteârspi, inapsiâadu-î „»Bti'Uatea“, pentru că nu* dai absolveaţi. Cursurile fijăd de teşi sei, in'lm serie ar fi putui absolvi Academia în toamaa anului *916. Or se ştie că împrejurările au impl­ei­at funcţionarea Academiei, deci dini aceştia i se poate aduce învinuirea de sterilitate. Corpul profesoral — între care se gă­­­sesc personalităţi distinse — a desfă­şurat o muncă lăudabilă, pe cura dacă nu am aprecia-o de­cât după cursurile ţinute şi publicate, şi tot ar merita mai multă consideraţie, de­cât aceea ce i se acordă. Actualul proect de lege aduce o bună modificare, când Introducă „sistemul specializării" după primul an de studii teoretice comune, impărtîndu-se studiile in 3 secţiuni : a) secţiunea comerţului şi Băncii; b) secţiunea industrială şi c) secţiunea administrativă şi consulară. De asemenea, credem că este o bună măsură obligându-se studenţii, la un an de practică. Înainte de obţinerea dip­­lomii, la ce priveşte cursurile şi catedrele specificate, la art. 3 modificat, parese că s’au creat catedre noi, care s’ar fi pu­tut foarte bine concentra intri una sau două, fără ca să sufere in­­ organizarea internă nici pregătirea studenţilor. Este un lux o catedra pentru „istoria doctri­nelor economice", fie ea şi nu­mai con­ferinţă, la o şcoală pregătitoare de oa­meni de practică. Deas­menea n’are nici un rost două cursuri sau două catedre, una pentru „Bănci şi bursă“ şi alta pen­tru „monedă, credit, schimb“ afară dacă avem doi specialişti atât de bine pre­gătiţi, în cât ar fi o lipsă mare pentru Academie să se lipsească de adevărate valori, cu reputaţia bine stabilită. Acolo, unde credem că s-a comis o gravă greşală, este în ce priveşte modul de recrutare al corpului profesoral. Daca „concursul“ este cea mai echitabilă cale a intrării în „Academia de înalte studi comerciale şi Industrials­“, credem că se lasa prea discreţionare puteri Minis­trului, de a numi toată comisia de exa­minat, fără a se lua avizul „Consiliului profesoral şi el Consiliului de adminis­traţie * al Academiei, calificat de ..fai­mos", deşi coprinde personalităţi de seamă, intre care şi d. C. C. Orion. — Deasemenea procedeele de întrebuinţat la concurs, cu alegerea unui subiect din cinci, de către candidaţi fără garantarea secretului şi cu toată greutatea apre­cierii pentru s^U­sbi egamiaaiaarc m

Next