Mişcarea, februarie 1925 (Anul 19, nr. 24-47)
1925-02-01 / nr. 24
ANUL XIX No. 24 In momente de penibilă lichidare a partidului, proces final urmat de publice Incriminărî reciproce prin comunicare—ţărăniştii pun in discuţiune chestiunea unui „şef“ al grupărei lor. Bineînţeles că e vorba de şefie numai în ce priveşte titulatura iar nu rolul şi acţiunea efectivă, cari remân in sesma aceluiaşi comitet de conducere, având In frunte pe d. Stere, Mihalache, Lupu, Madgearu, Hollipa, etc. De Când a’a Înfiinţat acest prim partid de oameni noul, nici odată n’a fost vorba de învestitura unui şef. Şeful partidului erau toţi conducătorii, „comitetul de conducere“ şi niciodata nu s’au gândit ţărăniştii că trebuie să aleagă, dintre ei, persoana cea mai representativă care să fie simbojul tuturor concepţiilor şi aspiraţiunilor lor. Iată însă că in momentul in care a început procesul descompunere, ţărăniştii agită ideea unui şef, pentru ca in urma tendinţelor loviturile pe cari le-a primit gruparea de la proprii săi membri, să se dea impresiunea în public Că partidul a rămas intact, că el se organizează şi Că mai mult, îşi alege şi un şef. Şeful efectiv al ţărăniştilor era până orl, precum se ştie, d. C. Stere, în jurul căruia ţărăniştii au făcut bloc atuncea când s’a tratat anul trecut — fuziunea cu ardelenii. Astăzi, ţărăniştii cari văd ca fostul animator al cantor anti naţionale în timp«1 »asboiului, este mort poceşte, ţărăniştii,—fără a abandona concepţiile sale sovietice vor să învestească ca şef pe d. Mihalache, Care se ştie, nu este decât un instrument al celui dintăi, al d lui C. Stere. De se va proclama sau nu d. Mihalache şef al partidului ţărănist, pentru viaţa politică a ţărei faptul rămâne indiferent. Titulatura ce ar primi o d. Mihalache nu va schimba nici situaţia atât de lamentabilă in Care se găseşte astăzi gruparea, nici nu va putea să înlăture disensiunele I şi mai mult ea nu va aduce nici pa- I Cea şi armonia între cei care au mai rămas în grupare. Din punctul de vedere al acestor concepţii „extremiste* la care atât de uşor a făcut aluzie d. Matei ? Cantacuzînd prin demisiunea d sale I din grupare, proclamarea unui şef, j Indiferent de va fi d. Mihalache sau d. Stere—iarăşi nu prezintă nici o însemnătate. Mentalitatea şi nâzuin- I ţele internaţionale ale ţărănismului vor rămânea aceleaşi, fiindcă nici I d. Mihalache, nici d. Stere, nici dlul Lupu nu vor abdica de la principiile lor ultra răsăritene, dacă ar fi să devie „şefi“ ai grupareî în risipire. Proclamarea dlui Mihalache ca „şef“ porneşte de la ideea că astfel se va putea da o lecţie de consequenţa politică dlui Matei Cantacuzino care prin demisia d-sare arată că pleacă din partidul ţărănist pentru a nu se pune în conflict direct cu d. Stere, conducătorul de fapt şi teoreticianul revoluţionar al partidului. Ar lua deci d. Mihalache titulatura şefiei, ca să spulbere astfel motivul demisiei profesorului ieşan. Ce absurditate! Prin aceasta nu se vor schimba nici concepţiile membrilor conducători şi nici programul I care isvorăşte mereu din complexul I principiilor comuniste, revoluţionare I şi internaţionale. I Cu sau fără d. Mihalache „şef“ partidul ţărănist, chiar în faza finală I de descompunere, remâne sub aceiaşi conducere a d-lor Stere, Lupu, Mihalache - pentru că gruparea care a mai ramas in jurul acestor elemente este o grupare absolut extremistă. . * JUSTUS L®pfe Intru ,funcţi,a şi ortodoxşi ! Regionalismul partidului naţional nu se manifestă numai pe terenul politic şi administrativ, dar şi în domenii confesiona’. D. Al. Lapidatu, ministrul cultelor unui dintre fruntaşii Ardealului, cere cunoaşte situaţiunea in această provincia tot atât de bine ca şi d-nii Marie sau Vaida, vorbind de acţiunea „partidului naţional* de astăzi (căci de cel vechiu, într’adevăr naţional nu e vorba) a atins această parte referitoare la lupta confesională a unitor împotriva elementului ortodox. „O polemică în această privinţă s’a şi început îa presa celor două biserici naţio-, naie române ca şi între d-nii I. Agârbiceanu şi I. Lopaş. Şi cine cunoaşte temperamente! militant ,al d-lui Lopaş şi părerile ştie intransigente la chestiuni confesionale îşi poate da seama câ nu d-sa va fi cel învins în această polemică. Şi cina mai cunoaşte ascendentul pe care distinscl mea coleg dda Universitatea din Cuj liare în lumea preotanii ortodoxe îşi dă seama câ in aceasta luptă d-sa au va rămâne izolit, întrucât va h urmat cu hotărâre şi pasiune de mulţi clerici ortodoxi membrii al partiului naţional. „Aceasta cu atât mai vârtos cu cât de mai multă vreme încă, îa sânul acestui cler s’a pornit o reacţiune pe chestia ridicată de dl. Goldiş în memoriul său. Apelul d-lui Bogdan Dulcu, publicat intr’un ziar din Capitală şi reprodus imediat la foaia oficială a metropolei ortodoxe din Ardeal, pentru convocarea unui congres poetic la carcasă se pună în întregimea sa problema „partidului uniţilor“ găseşte deci un teren bine pregătit, pentru o luptă fratridâ pe chîftda onfisionarâ intre membri partidaisi naţional“. Urmarire aceste lupte nu vor putea fi compensate pentru conducătorii partidului naţional prin nici un fel de fuziuni, şi vor fi din nenorocire, spre cea mai mare pagabă a Intereselor de solidaritate naţională ale neamului românesc. „Aceste ernst fapte pe care observatorii vieţei noastre publice, oricât de dureros le-ar fi trebue să te înregistreze şi să ţină seamă de ele în apreciereasituaţiilor politce. Ca unii ce ne dăm însă seama de imensul rău ce poate aduce astfel de lipte între fraţi nu putem da cât eu regretăm adânc lu prin politica de pică acum partida naţional a provocat şi din o parte şi din sita lupte confesionale în sânul neamului, lupte pe cari conducătorii sl vor poposite cu mai multe confesiuni decât al nostru au ştiut, pentru binele lor, să le evite“. Cuvântarea pe care o face d, Al. Lapedatu este de o dosebită însemnătate pentru Integritatea sufletului naţional şi asupra acestei chestiuni—a conflictului pe care-l provoacă partidului d-lui Mania—vom reveni. Activitatea edilitară a I*?u!kI mmm Fincim a în comparaţie cu budg. anilor precedenţi Expunerea d-lml Const. Toma făcută In sidii i com?skt interimam VENITURILE 1 Veniturile previzate îa acest proect să î sprijină pe aceliaşi resurse ca şi veniturile bugetului anului precedent. Prin urmare , drepturile constatate în anul 1924 la venituri trebue să fie baza prevederilor pe 1925, aceste drepturi să ridică la suma de 64 milioane. La această sumă urmează a se mai adăugi, noii contribuabili ce se mai pot ivi, ■ sporurile la închirierile de prăvălii care intrând după legea chiriilor în libra transacţie, le-am urcat de 40 ori cât plăteau în 1916 şi în sfârşit sporul ce l’a dobânjdit şi fixarea apei la 14 lustrii in proporţie cu cheltuiala ce avem in această mateie. ] Ţinând seamă de toate aceste împrejurări au evaluat veniturile pe exerciţiul 1925 la 65.060.173 lei. Este evident că această prevedere legetară am făcut-o sub realitate, dar socotim că aşa, este mai cuminte să o evaluam pentru a evita un eventual de fiert. CHELTUELI Nu ne vom putea ocupa în această expunere de amănunţimi. Vom face din punctul de vedere al cheltueieior câteva observaţiuni, care caracterizează spiritul în care a fost alcătuit bugetul şi scopul către care va tinde activitatea noastră. Gilza cu care am alcătuit acest proect a fost de a menţine in marginile posibilităţii cheltueliie «numi trecut pentru a nu fi impedicaţi in realizarea programului de lucru, pe care-l avem.; li Chestiunea refacerea pavagiilor considederându-o de o importanţă deosebită, credem că este absolut necesar a indica cifrele exacte pentru a nu se face confuzia, care sunt dăunătoare. De aceia să precizem încă odată cifrele pentru a fi cunoscute de toată lumea. S’au construit pa vagii in 1923 pe o suprafaţă de : 74 054 m p. S’au construit pa vagii in 1924 pe o suprafaţă de : 107,815 m. p. Deci avem in total o suprafaţă construită de : 181,879 m. p. De asemeni s’a construit circa 5 kilom, de canat in amb.de aceste campanii. S’a cheltuit pentru aceste construcţii in cursul anului 1923 lei 21,085,180. Şi s’a cheltuit pentru aceleaşi trebuinţe In cursul anului 1924 lei 42 157 645. Deci s’a cheltuit in total pentru refacerea pavagiilor si construirea de noi canaturi suma de tel 53.242.825. Suprafaţa refăcută şi cheltueala care o reprezintă dovedesc tuturor silinţele şi proporţiile pe care le-a avut refacerea. Cine a suportat aceste chitaeii ? Este nedrept şi este Inexact a se afirma că Statul in afară de suma di 8.500.000 lei ce ni s’a atribuit de stat că acompt asupra despăgubirii ce ni se cuvenea, restul reprezintă sacrificiile contributărlii lor, deci a cetăţenilor ieşeni. Este o dreptate pe care trebue să o restabilim, este adevărat că acomptul primit din despăgubire obţinut cu mari greutăţi şi in urma cuvântului şi sprijinului hotărâtor a d-lui ministru G. G. Mârzescu, acest acomptotes. Inksisht in opera ce realizăm, dar tot atât de adevărăt este că restul este contribuţia şi sacrificiul cetăţenilor. Mai este adevărat un fapt, şi fiind că se discută njutorul statului trebue să-i precizăm pentru a fi cunoscut. Pe când di. miniatru G. G. Mârzescu era titularul departamentului Internelor, D-sa s’a ocupat in deaproape şi cu vie solicitudine de interesele oraşului nostru. Şi in pima propunere! Consiliului de Miniştri printr’an jurnal a hotărât ca refacerea Iaşului priveşte statul şi un comptul acestor obligaţiuni a dispus să se mandateze un acompt de 4 milioane lei. Această sumă a fost încasată de administraţiile anterioare şi care tot ele a fost cheltuit-o la lucrările ce aceste administraţionu au executat. Regretăm câ api acest jurnal al Consiliului de Miniștri nu a’a mai executat, dm tot mai păstrăm nădejeda—cu sprijinul totdeaun binevoitor și decisiv al d-lui ministru G. Mârzescu —să putea dobândi ajutorul ce ne-a fost recunoscut,—dir care n'a fost dat In Întregime. EXCEDENTE SAU DEFICITE ? Se vorbeşte de situaţia deficitari a bugetului Comunei. Este un discredit nemeritat şi care nu se doreşte decât lipsei de cunoştinţi, de informaţiual. Din examinarea bugetelor pe care am fâcut-o la început, rezultă că bugetul pe 1923 a dat un excedent de 1.722.909 lei 84 lini, iar bugetul pe 1924 este la perspectivă de a ne da ua excedent după drepturi constatate de circa 6 miloane iar după prevederile noastre da circa 3 milioane iei. la aceste condiţii a se vorbi de situaţia deficitara a bugetului, când ei prezintă numai excedente, este a fi în afară de restiuie. Este evident că bugetele noastre nu au suficientă elescitate pentru a răspunde tuturor trebuinţelor. Aceasta cere o altă chestiune şi nu ştiu dacă ar fi politic şi echitabil ca în actualele îrapre jurări să mai sporim impozitele. Este o chestiune, pe care nici nu o putem pune acum. PROIECTUL DE BUGET PE EXERCIŢIUL 1925. la întocmirea proiectului ce vi prezint am ţinut seamnă de toate consideraţiile ce se impuneau şi cu experienţa ce avem, nădăjduim că am întocmit acest proect în condiţiile de a răspunde nevoilor anual în CURS. PERSONALUL Deşi avem convingerea că salarizarea personalului este insuficientă, totuşi faţă de mijloacele şi nevoile care zilnic sporesc nu am putut repeta gestul din anul trecut, când am urcat bazele salarului tuturor funcţionarilor, după un criteriu de ordin general. Cu toate aceste dacă această ponibilitate nu o avem, o înbunătăţire se va simţi In salarizare prin acordarea sporului , de 30 la sută asupra salarului şi sporului de scumpete aşa cum Statul l’a acordat I slujbaşilor săi. Această sporire se urcă la suma de lei 2.303 730. MATERIALE, MANA DE LUCRU. In ce priveşte materialele şi mâna de a lucra, ele depind de cifrele pe cre noi le - am înscris în beget. Ele sunt determinate de preţurile pieţei. Prin urmare pentru aceste categorii de chelind! a trebuit să prevedem sumi corespunzătoare. * In afară de aceste consideration! genenerale, credem că este necesar a mai tâl muri încă câteva chestiuni care cu sigu- I ranţă determini o deosebire faţă de trecut. ECOURI Profesorul Ch. D.chi savamul pl.linolog, care a vszltat şi laşul, a rusteorat de M. O. Regele cu ordinul „de un ofiţer al stelei. * Guvernul sovietic şi-a îassşlt monopolul dreptului de editare a scriiturilor ruşi la operele căror se găsesc anumite tendinţe revoluţionare compatibile cu comunismul. La sfârşitul landi Februarie, d-sosia Corina Baliin, o distinsă ticva a „Academiei muzicale ieşene“ dl*s* de canto a maestrului Mezetti, pleacă in Italia la Millano să-şi complecteze studiile. Înainte de a părăsi laşul, d ra Baltin, care posedă o excelentă voce de raezzo, soprană regere va ca un recital in sala Teatrului Naţional. Programul recitalului, după câte aflăm, e o selecţie de cântece din toate domeniile muzicei. Concertul d-rei Ballin promite a fi evenimentul stagiunei de Iarnă—care a fost atât de saracă In asemenea manifestări— şi-l aşteptăm cu nerăbdare. DUMINICA 1 FEBRUARIE 1925 :7gggg RECENZII LITERARE is r.-r ‘!' _ ' „Scriitori Ruşi“ STUDII CRTICE, LITERARE ŞI FILOSOFICE DE D. MEREJKOVSKI In cronica zilnică „Bizarul cu imagini" dl. Alfred Hefter publică în „Lumea“ urmitoarele impresii critice asupra volumului de studii filosofice şi literare „Scriitori Ruşi“ de D. Merejkovski, apărut in traducerea d-lui C. Sateanu: Dl. C. Sateanu dărueşte literaturei române şi o cuncstie de studii critice datorite lui Dmitri Merejkovski. Ne piimblam prin sleele civilizaţiei ruse. Asistăm la răsăritul sufletului slav. Urmărim cum se împodobesc, polsagule cu betiaia soarelui In opera lui Puşkin. Pătrundem în căminul mujicului, prânzim la sărbătorile ortodoxe şi desprindem minunatele figuri din societatea lui Töktől, cunoscând poezia, filozofia, religia, trecutul şi viitorul naţiunei, care s’a exprimat sintetic şi deplin In opera poetului mort (Puşkin) intr’un conflict banal cu Nanita, soţia sa. Trăim alături de Turgheniev poetul trist a lui Dumnezeu şi al vestiel zămislite de el. Aflăm ca iubrea este mai grozavă decât sângele varsat din brutalitatea posedărei. Ne bucuram simţind că fecunditatea ei este mal puternică de car moartea. imilorâţi de pai’că am f, noi iusumi Dumnezei, privind indragoniiţ,i iul Tuigheniev în suprema lor imoiaţi*.e, strigam ca şi Prometeu : „Asta este moartea“. Dansăm din porunca aceluUş scriitor cu Elisa şi cu Clara Minei, punând la pieptul nostru în ritmuri tuneere, atlase, apariţii fantomatice, tete halucinate. Un muzeu de icoane vechi cu chipuri grozave, neînchipuit de frumoase, om care se desprind fluturii morţii, sugestiile as sine. Şi Turgaeniev ne recomandă la fiecare pas pe supremul mire, pe Christos suav, alchimist ai fericire!. Pe aceleaşi alei Dostoevschi!... Merejckovahi 11 poartă în suflet pe acest mare halucinaţii, după cum poartă crucea în spinare ca un pravoslavnic şi ortodox apostol a lui Christ. El ne spune că, Dostoievschi, este mizeria noastră a tuturora, ridicată pana la înălţimi Înspăimântătoare. Ne dă safem din cupa cu otravuti. Ne îmbată şi ne tarae prin taverne. Ne înbolnăveşte şi ne uită prin spitale. Ne îndeamnă la crime din superstiţie morală. Ne aruncă la închisoare ca să întâlnim pe Dumnezeu. Ne urca sus, aproape ac cercana ca sâ rupă scara de sub noi. Ne plânge cu palma şi ne frige carnea ca lacrimile lat. Lumea lui Dostoievschi ne terorizează, ne condamnă, ne înspâimântă. Fanaticii lui ne asasinează, spiritele lui bune ne neliniştesc. Supremul refugiu, evanghelia e infinită, liniştită stabă ca drumul morţii. Alcoolicii şi nebunii, criminalii şi prostituatele au deopotrivă dreptul la împărăţia cerului. Ei strigă un extaz prin glasul epilepticului genial: „Doamne vie împărăţia ta“. Il Întâlnim pe Tolstoi uriaş ca Întreaga împărăţie slavă şi imprimăm ca pe o pânză de patic, misterde poveştilor slave. Aleea lui Merejckovski deschisă în pădurea nesfârşită a geniului schit, e pună de lumini. Ele dau culoare tuturor tainelor şi înțeles vânturilor care trec urlând prin frunziş. Merejckovski desprinde liniştit melodiile sufletului slav şi recitindu-l, am revăzut peisagiiri cu hamacuri roşi şi violete din povestea Seherazadei. Bine a făcut d. Săteană traducând pe MerejkjViky. Opera lui nava rămânea fără flori şi roade. Oikiüii Cüffilliiliiil teámmá & Ir* ctmäsiu«8ie lüÉPüüifig Primăria a delegat următoarele persoane, în comisiunile fiscale de impunere, care încep sâ m.reze k 15 Februarie a. c. D-un colosel Liciu, părintele Tudorache, Gh. Masiatâ, Petre Giui^eson, Petre Costinc».u, Teodor Grigorin, Nikinaîz, I. V. Popescu, Vasile Popescu, Mitul Popovici, Eogn Botez, I. Mancaş şi Maiu Gh. Bogdan. Că delegaţi supleanţi au fost numiţi d-nii Grigore Convan, Popa Radu, Gn. Vasiliu, Pacait Popovici, Neculae Ionesiu, Constantin Mihncea, Gn. Stefania, M. Cristescu, Vasile Corel, Mtui Zaharia, Maior Gnerman, Gh. Chink și Gh. Dimitrovici.