Mişcarea, iulie 1925 (Anul 19, nr. 145-170)

1925-07-02 / nr. 146

ANUL XIX No. 146 In sanctuarul Justiţiei Cuvlfiteit d-lul S. G. Hârzas®, ministru! J«tWA In prazenţa primulu! ministru ş! n altor membrii ai guvernului, a avut loc filalisicric, solemnitatea panere! pietrei fandament,ale a noului palat al just t i ei ce se clădeşte la Ploeşti. Cu acest prilej dl. Murgesesi, ministrul justiţiei,‘ a rostit o cuvântare îa care e­ia­­vederat rolul înalt al ssnetsarelor care este Justiţie. Dl. G. Mârtescu după se a relevat în­­sema astea nond clădiri şi a celei de a patra secţiuni de tribunal ce s’a înfiinţat la Ploeşti, a rostit astfel ploeştenilor: „ A­veţi dreptul să fiţi mândri de opera ce aţi desăvârşit, aveţi dreptul să fiţi mân­­dri pentru că aţi izbstit la Iniţiativa d-tră, singuri net­ra­taţi da nimeni şi pentru că s­i exonerat jad­oul de ana dia servitutile pe care vechiid regim si tutfie! centrale o impuneau autorităţii locale într’aa interes de stat. la limitele posibilităţilor bugeta­re ministerul de jrsiiţi© vă va ajuta la desă­vârşirea acestei opere. Aveţi dreptul el fiţi mândri, pentru că la începutul epocei care unifică, pe baza aceloraşi principii, Instituţiile din cuprinsul României întregite, contribuţii ca Iniţiativa dv. la aplicarea nocilor legi unificate şi la întărirea autorităţii şi prestigiului acelui su­prem jurididic, pe care puterea judecăto­­reascâ, prin delsusţiane de la suveranitatea niţionsli, îl exercită prin îndoutul simbol­ al legei, în numele căreia se dă hotărârea şi sel Rrgetei, în numele căruia se txrcatf. Ia sanactasial jostiţiei pământene, îs care ss rosteşte cuvântul legei laice, isve­­râtă din voieţs oamenilor, ca şi în Alterai justiţiei divise car© rosteşte cuvântul j (da­ci­ţel supreme, decenţa serv­eieiul, msjes­­tstea decorslul şi somptuozitatea fastului, însifă autoritatea şi prestigiul sacerdoţiului. Toate ştirile sufleteşti stăpânesc ambele sanctuare; în terapia j­ismu­ţîeî, ca şi in naosul bisericei, răzbunarea, pocăinţa şi iertarea sunt cuvintele ultime ale hotărâre); imprecaţiunea ministerului public, blestemul putere! divine şi apărarea din oficiu, cu­vânt®­ ultim da mângâiere al confesorului. Da aceia în formei© sacramentals ale procsdudior antice, îa prestarea jarlmân­­iuîţsi care şi a păstrat caracterul religios îa solemnitatea administrării probelor, a conclszinallor pardn tatei sau în acele ale apărării, ia pronunţarea verdictelor, ca şl’n execetarea lor, »’a cerat pâ lingă gntori­­tstea cuvârîşelul dreptăţii, atitudicei şi ca­dra! îa rostirea lui. Sa psra că astfel, în evoluţioata ideilor şî­ principiilor, care au separat încetul cu încetul pater de la stat şi au trecut justiţie din domeniul subiectiv al Suveranilor, îa ard obiectiv al suvera­­nitiţîl naţional© au Ins! totuşi dela cei dia­­fâ! »Palatul“ pentru denumirea ssactaaru- 3ai j­ustiţiei. Ia acest edificiu, In cea mai desăvârşită armonie tetre oamenii robiei, magistraţii şi membrii baroului, colaboratori nedespărţiţi la ope­n de justiţie şi trăiţi viaţa „Pda­­taiul cu toate obiceiurile şi tradiţiile im­ nobile, ca şi profesiunea care o creiază, şi ca toate g­raaţiile pe care Ia cere leges: pisbileitetea, ordinea şi solimsitatea des­­bideriior.­­ Inspirându-vă parusaideii origina mito­logică, care ss creat justiţia din realisatul Pământelsi­ şi din idealismul Cerului, să daţi statulul român şi să faceţi el dom­nească pe frontespiciul nostui edificiu ce aţi ridicat sumele celor trei fire pe care The­mis i s-a dat lui Jupiter, E­pifgtea, Legea şi Pacea. Reala şi laşitatea de a contesta fap­tul ce denunţăm lamei de bună cre­dinţă, vom aduce mărturii de ne­contestat referitoare la cuvintele ci­tate cu Care d-ga încearcă să-şi jus­tifice o atitudine desavuată şi con­damnaţi de proprii săi amic! po­litici. Până atuncea- - ca să fim in ac­tualitatea „Ordine! panem d Iul Po­gonat o „sim la* întrebare: Ca Ce mijloace a stat d-sa la Pa­ris, spre a-și face studiile ? In baza vre­unul concura sau în virtutea vreunei burse? Așteptăm răspunsul d-lul Pogonat. DL G. G. MARZESCU POÜTsCÄ SAU CALÖNHiEi BrUMM Pomi Fiţuica averescană din localitate Care se Intitulează „Ordinea* tocmai fiindcă gruparea respectivă este ia­­tr’o adevărată dezordine morală şi Intelectuală, iş! umple coloanele cu tot golul de Infamii şi Ir­jurii la­ adre­­sa fruntaşilor noştri, în special la a­­dresa administraţie comunale. Ia locul sud critici obiective nu­ al unor simple păreri din Care s’ar putea deduce preocuparea d lul Po­­gonat şi a matachilor cari i încon­joară: „Ordinea* fşi umple colonie­­le trivializând, înjurând şi mal ales calomniind, D. P. Pogonit care nu are noţi­unea demnităţii şi a onoarei, susţine personal campania împotriva preşe­dintelui comisiei Interimare a Iaşului» şi cu o murdărie sufletească care frizează de multe ori Inconştienţă şi iresponsabiliiatea d-sa personal, ata­că pe d. Const. Toma pe chestiu­nea de cinste şi onorabilitate în ma­terie de administraţie publică. * Pentru a învedera lipsa de scrupu­le şi d® caracter a d-lui P. Pogonat, vom reproduse o recentă declaratio­ns pe care d-na a făcut-o, personal, ia această privinţă. Iotri­bai cum jattifică d-sa atacu­rile pe care le îndreaptă împotriva d-lui C. Toma, pe chestia de corec­titudine șî Cinste, d. Pogonat a dat următoarea lămurire. „Toma ©it« foarte papilar la oraș ©a și în ja­de). Vor fini girând il«ge ril« generale șl ni mm avea nSil © armă d­ ©ar« să patemn înota împotri­vi Ini Tom­a, Cid frabiSe sl reiiEOisîim eft To­ma­­ liest treabă la Primării și activitatea sa îs vede. Nn&vând itt motiv, snmt sliit si-I stat p© chestie de ©Insfe, ©iii mmaî «ilomalledi-l s©§@! că vom purta lapte în mmtm se. în viStomp®!® a­­legiri8*. Cu această declaraţie d. Pogonat le publică în „Ordinea”. își justifică toate calomniile pe cari Dacă d. Pogonat va avea îndrăz­ ANECDOTE LITERARE Nicu Gane şi gra­matica franceză Na­şte serii îacă biografiile tata-ors rii­­torîîor noştri, biografii da seci© din cari editora­ să postă desprind­e părţile carac­teristice ale literaţilor. Neuitatul prozator ieşsn Nicu Gane nu are încă o biografi© narativă—de ş! în si­nele dia scrierile taie glsiia restinii certe și amiatiri cu caracter sinibiografic, latr’an msens rig posts?el referitor la is­toricul oraiu’ui Fălticeni—cetatea acfastă a lui Nicu Gsse—scria de răpoiatul preot VasileTGrigorescu, fost econom stavrofor, găsim armltcarea anecdotă despre prozu­mia­ Nica Gsnc: „Era la şcoală un copil mititei, de 4­5 ani, Nica, flel dobsaid Casaissi Matei Ganea, pe care-l aducea în brsţe în şcoa­lă şi-l decea kapei tot în brsţe, Iordacha Caton, feciorii preotului Iosn dia ««tal Gsnsa. Acest copil mai mait se juca ea bieţii, dar păriatele N­­ofit îl tot necăjea ca limba franceză. I­ntr’ana dia zii?, piere gramatica frasseeză a părintelui N­ofit. Altă gramatică nu era. Se «fitseşte părintele ca Iorc­achi Cafea, care era şi ca pedagog, castă încoace, castă încolo, ba şi pete toţi bieţii, dar grsmattea til­Mkl. Afan şi Iorda­­chi Catea aduce o psaltire şi cheia biseri­cii. Pase pe toţi bieţii din şcoală să afin gl cs degetul chea, de care era atârnată pialtirea, şi să zică „milseşte-mă, Damns­­zeaie“, dar psaltirea na ste învârtit. Când Nicuşor a om degajat, cam a îs­­ceput a zice „milseşte rsă Damniz^ale“, s’a şi învârtit psaltirea; a maî încercat a doas ş! a treia oară şi paaitirea tot s’a în­vârtit. întrebat fiind Nicuşor unde a pai cartea, el a dus pe Caton la soba din Li nesstra şi l-a scos gramatici! din cenaşl. Bucuria părintelui Neofit, că s’a găsit cartea . Iar câad Caton a întrebat pe Nicașor, că de cs a ascHîia cartea, el a răspusns, pentru­­că mă tot necijte plristețe ca dâsse. Nicaşor este nîat­ecatul novelist Nicolai Ganea. Părintele Neofit care a dăscălit pe suto­ra­ „ZHelorTrăite“ nu era altal decît vestitei arhimandrit Neofit Scnbin, care în urmă a fost, la seminarul de­ So­cola, profesor de istorie logică și retorici. ECOURI trib. ■ I . ■ Cu prileju! comemorării profesorului şi filologului V. M. Baltă, am reprodus ieri cuvântarea pa care acum 12 ani a ros­tit-o d. P. Fântâcara la desvetirea hasfa­lui ce s’a ridicat pe mormântul acestui mare şi neuitat educator leşin. La solemnitatea de atascea a mei vor­bit, d. I. Praia a fost inspector al învăţă­mântului primar, d. Motăş pe atunci pri­marul oraşului Vâslei, din partea foştilor ■Sl elevi, d. Xerofon Ghiorghiu şi pă­rinte la Sivis, care ca preotel Dlsescs e­­ftetess şi serviciu­ religios. * Ia­­­ral de mâne vom reproduce cel© 3 sonete pe care d. Al. Mustea din Boissan ie-a cetit la banchetul de Duminică, la mijlocul foştilor săi profesori şi colegi, din promoţia susîn­ 1885 a liceului naţional. Adăugim cu acest prilej că d. AL Mas­tes a mai scris verail, traducând îatra altele, şi tragedia „Britanicus" de Rhcine. — Aft­zi, tosform regilsmentu­­lul noîvtrsîtir, i® închid toata il­­atteurll® șî Castlaa studsuțiică, pe timpul votanți! mici. JOI 2 IULIE 1925 krl Laşi 29 Ianis de Sf. Petru ş! Pivău a avut loc sfinţirea bisericei Sf. Petru şi Pavăl, din strada Moara de Vânt, biserică pendinte de Epitropia Cssd Sf. Spiridon.— S­rviciul religios a fost oficisî de P. S. S. Arch­ereu! Gr. Leu Bafofiacaru, egumenul Sf. Spiridon, Jacenjarat d© nam foşi preoţi între cari citim pe părintele Li­hide Co­­tiut, îngrijitorul bisericei, părintele profesor I. Gatcu, Tfidarache, Pait­­aie, Varah, etc. Rlapu­sadie ea fost date de corul biserî­­cei Sf. Spiridon, condes cs tsultă măiestrie de dr. Antoain Ciolsn. Au l­at parte d nii e­pîtrop! C. Kilimcglu, Dr. C MIrzescu, Iosn D^fin directors! E­­pitropiei şî toţi fami­ţionătii casei. Apoi d-eil C. Gh. Toma, primarei orssslu­i, Colonel Ionescu prefectul Poliţiei, d-nele Dr. Tână­­sescu, Sîancia, Restz, d-sil Anton Foatara, Anton Viîoschi, Mihăi Covsiiş care a do­nat un clopot, C. Bam­b­escu, P. Leaste, Gh. Coroi, Ion Stimben, Comen, Alberti, etc. etc. După săvârşirea servi­ciului religios, ies cavâatul dr. epitrop C. Kilimogte, care ros­teşte urmaroarea cuvântsre: Cuvântarea U4ml din Kilîmogâi Prea Sfinţite, Cacernici părinţi, Domnula primar, Domnsle prefect, Onorată asistenţi ! In nantara.Casd Si­ lai Spiridon, s cole­gilor mei d. dr. Const. Mârzescu şi d-l Gdg. Teodora, precum şi în camela mm psisont­.—am cinstea şî deosebite plăcere, să exprim reepectuoase maiţaadri şi omagii de recunoştinţi, Prea Sfinţiei Ssie Arhisreul Grig, BotoşiEeena—iegsmemi! Bisericei Sf. Spiridon—precum şi distinşilor plrisţi care i’au srcoadet, pentru frsnsosia sl­abă di­vină, atât de înălţător oficiată, ca prilejaî sfinţire! din nou, a acestui sfânt locaş în­noit ! Am foi! adânc mirosti, igcaliând cuvin­tele de blue, pe care Preş sfinţia şt la-a prohEDist la adresa erorilor de astă şi a a­­cestei Cate, pentru ei lor le-a fost hărăzit şi dîspre restaurarea, şi ii prezideze la restabilrea în toată demnitatea cuvenită, a acestu! gseslmânt a credinţei noastre stră­moşeşti! Rugăm Prea sfinţia sa, să pri­mească asigurarea, că curatele atât da migulitoare pentru noi, a Prea sfinţiei ştie nu vor rămâne» fără ecou în sufietde noa­stre, şi că ele vor fi Întotdeaaaa peatru noi, o încarajtre şi an imbold mai mult. In toate străduinţele noastre viitoare către bine! Onorată asistenţă, Epitropia Case! Sf. Spiridon, erediadios­­să veche! şî bunei ei tradiţii, de a între­ţine şi de a dezvolta în toată misara mij­loacelor sale feldgeiere, instituţiile filantro­pice şi spirituale, care au fost create da a­­vantaj pios şi altruist, a generaţlilor tre­cute, şl încredinţate îngrijire! sale, după t­ras!­malîe crestîarsi şl simţitoare Imbuni­­j­­ăţlrî, realizate i& aproape loste «stzîmia­­­­tele asia,—şi li acele spitsiteeşti, pentru a- Haste» durerilor trupeşti «le cmsld,—ş­­te I acele religioase, pentru islsglere» ţi îa- I Ealţtrea grijilor sale safieteşti.—se simtă s fericită astăzi, că posta să slrbitortescă,­­ îa această blsesavâîitstă zi da ploaie bxe- I făcătoare şî mait aşteptsiă renovarea de­­j săvârşiţi­­ acestui sfânt loc»?. & BUeri ! cii: „Sfteţîi Apostoli Petra şi Psvti“, ln­­f­i^Iţită pe la începutul veataiaî trecut de Casa SMa! Spiridon, dia fondurile sale de­­j Bate, pe aceesti calme învsrsită & Issatei­­ sosiră, de unde ea strij teste şi vrghesză ! —sediatită—asupra vechii şi glorioasei ca­ii pitele a Moldovei!­­ Şi Ephropia Casei Sf. Spîridon, si simte­­ cu atât mai fericită, că a putut En­garx I vist« mai departe a acestui cămin da la­­j mină, ca cât sre credinţ®, că păstrând cu­­ pieista aceste ziduri,—sfinte amintiri a tre- I cntului,—e* coatribue a useaţine viî, peis- I tra s o transmite urmaşilor noştri, poezia ] profundă, care iesgă simţămintele noastre,­­ cu simţămintele Imdstaşdor noştri din ge- i Berstl­ie trecute, care ne-au transmis \n­­­­taete atâtea loca ţuri sfinte—cu fiinţă de­­ veacuri,—şi cir© mai întotdeauna, ccnsem­­; Esu îa actele lor de dQE«fiaae,­~pî care ? Ie păstrăm ca sfisţesie, dorinţa expresă, ca Epitropa să tegr­jească de Bisericile sftete ! pa moşilie donate, îa istfiorîrea şî prospe­­rarea cărora, ei vedeau un razim­isterii­, pentru conservarea neamului nostru şi pen­tru baut­isi îndrumare în viitor ! Câtă ieţăreaptă prevedere, ce adânc k­­siiast de conservare naţionali, conţteeaa »­­sissîe sîmţiminte a străbunilor, ne este do­vadă înrâurirea patercică, pe car® Biserica noastră a avut’o în cursul vremurilor, &­­aspra ros­taizsteiai, şi asupra întregei apa­­sii e evotuţii sociaie , morale, culturale şi naţionale. Nu trebue să uităm ci nici o re­formă trainică, nu e’a putut tefsptei îa ţ®ra aceasta, care si nu fi avut la bază, principiile morale fî de justiţie socială a creştinismului, şi ca graţie, îa bună parte preceptelor tel Hristor, prepovăduire cu tact şi ea îaţekpdane în bisericile satelor, de către preoţii nojtii modeşti, poporul nostru blâad şi mascitor, & putut aştept* firă ură sas învrăjbiri de clăii, venire» vremurilor ca*i bane şi să treacă flră zgu­­duiri pria toate prekcerlin site economice şi politice! Dar această înrâurire a Bisericei noas­tre, s’a exercitat In mod şl mai decisiv, a­­aapra distineior noastre naţîoaaîe, şi preo­­ţimea noastră, care cu termehte ie şi cu cre­dinţă de apostoli, a păstrat neştirbite în biseriseie ei ca toate vicish­edteeie vremu­rilor protivaice, şi adesea ori chiar în mij­locul cotropitorilor, cu m­elesii vieţii şi rhar­a libertăţel, legea, graiul şi tradiţiile nea­­sseist, păstrând neatinsă unitate» ssflitea­­scă » poporului, preoţii noştri vrednici, su contribuit de sigur în largi măsură, la pregătirea unităţii noastre naţionale şi la măreţia silelor, pe care le trăim astăzi la Romiste întregită. Aşa fiind, putem avea credinţa deplină, că Biserica română cu minocata putere de iBeufleţira a sir­­­tor lor el, asupra poporu­­lei nostra, departe de aşi considera ca ter­­migetă misiunea el sociali, îşi va dă de sigur şi da acum lautete, întreaga ei con­­tribuţie de de muncă şi de acţiune, pentru rezolvirea aaevoîo*stror probleme de con­­solidsre morală, care—astăzi mal mult ca ori când,—frimântă gâadul conducătorilor statalul nostru ! Pri» Sfisţite i Onorată Asistenţi ! Dorim ca acest sfâr­t Iojss, «nd© «’a păstrat şi se vor păstra îa veci, credieţ» |i sefietai strâbase—ssîizi îsacii şi în hai­ne de sărbătoare—să fie pentru enorisşii aesatei biserici—preca® şi pentru credis­­cîoţii Întregd aceste frumoase regiuni a o­­rapîai nostru, şi mai mult na locaş de a­­tracţie, ci de chemare plăcusM, un focaş de întărire a credinţii nosstre sirlmoşeşti,— ua locaş de dulce şi înălţ Hears reculegere, deasupra titarei psiimelor omeneşti, te­ilten cuvânt, ua locaş de pace şi de iubi­re latre oameni ! MiiâTii I u muu ism Fill Sl PAVE ‘ Risbiiini nd wat­ii bisară dtei^și, A« steul». Servicii*! rellg as. Cuvâaterga â­i.i «for Coast Ch limegte. Ditf STRADA NDAttA DE VAN­T D­­EFOR C KILIMOGLU

Next