Mişcarea, iulie 1925 (Anul 19, nr. 145-170)
1925-07-02 / nr. 146
ANUL XIX No. 146 In sanctuarul Justiţiei Cuvlfiteit d-lul S. G. Hârzas®, ministru! J«tWA In prazenţa primulu! ministru ş! n altor membrii ai guvernului, a avut loc filalisicric, solemnitatea panere! pietrei fandament,ale a noului palat al just t i ei ce se clădeşte la Ploeşti. Cu acest prilej dl. Murgesesi, ministrul justiţiei,‘ a rostit o cuvântare îa care eiavederat rolul înalt al ssnetsarelor care este Justiţie. Dl. G. Mârtescu după se a relevat însema astea nond clădiri şi a celei de a patra secţiuni de tribunal ce s’a înfiinţat la Ploeşti, a rostit astfel ploeştenilor: „ Aveţi dreptul să fiţi mândri de opera ce aţi desăvârşit, aveţi dreptul să fiţi mândri pentru că aţi izbstit la Iniţiativa d-tră, singuri netrataţi da nimeni şi pentru că si exonerat jadoul de ana dia servitutile pe care vechiid regim si tutfie! centrale o impuneau autorităţii locale într’aa interes de stat. la limitele posibilităţilor bugetare ministerul de jrsiiţi© vă va ajuta la desăvârşirea acestei opere. Aveţi dreptul el fiţi mândri, pentru că la începutul epocei care unifică, pe baza aceloraşi principii, Instituţiile din cuprinsul României întregite, contribuţii ca Iniţiativa dv. la aplicarea nocilor legi unificate şi la întărirea autorităţii şi prestigiului acelui suprem jurididic, pe care puterea judecătoreascâ, prin delsusţiane de la suveranitatea niţionsli, îl exercită prin îndoutul simbol al legei, în numele căreia se dă hotărârea şi sel Rrgetei, în numele căruia se txrcatf. Ia sanactasial jostiţiei pământene, îs care ss rosteşte cuvântul legei laice, isverâtă din voieţs oamenilor, ca şi în Alterai justiţiei divise car© rosteşte cuvântul j (daciţel supreme, decenţa serveieiul, msjeststea decorslul şi somptuozitatea fastului, însifă autoritatea şi prestigiul sacerdoţiului. Toate ştirile sufleteşti stăpânesc ambele sanctuare; în terapia jismuţîeî, ca şi in naosul bisericei, răzbunarea, pocăinţa şi iertarea sunt cuvintele ultime ale hotărâre); imprecaţiunea ministerului public, blestemul putere! divine şi apărarea din oficiu, cuvânt® ultim da mângâiere al confesorului. Da aceia în formei© sacramentals ale procsdudior antice, îa prestarea jarlmâniuîţsi care şi a păstrat caracterul religios îa solemnitatea administrării probelor, a conclszinallor pardn tatei sau în acele ale apărării, ia pronunţarea verdictelor, ca şl’n execetarea lor, »’a cerat pâ lingă gntoritstea cuvârîşelul dreptăţii, atitudicei şi cadra! îa rostirea lui. Sa psra că astfel, în evoluţioata ideilor şî principiilor, care au separat încetul cu încetul pater de la stat şi au trecut justiţie din domeniul subiectiv al Suveranilor, îa ard obiectiv al suveranitiţîl naţional© au Ins! totuşi dela cei diafâ! »Palatul“ pentru denumirea ssactaaru- 3ai justiţiei. Ia acest edificiu, In cea mai desăvârşită armonie tetre oamenii robiei, magistraţii şi membrii baroului, colaboratori nedespărţiţi la open de justiţie şi trăiţi viaţa „Pdataiul cu toate obiceiurile şi tradiţiile im nobile, ca şi profesiunea care o creiază, şi ca toate graaţiile pe care Ia cere leges: pisbileitetea, ordinea şi solimsitatea desbideriior. Inspirându-vă parusaideii origina mitologică, care ss creat justiţia din realisatul Pământelsi şi din idealismul Cerului, să daţi statulul român şi să faceţi el domnească pe frontespiciul nostui edificiu ce aţi ridicat sumele celor trei fire pe care Themis i s-a dat lui Jupiter, Epifgtea, Legea şi Pacea. Reala şi laşitatea de a contesta faptul ce denunţăm lamei de bună credinţă, vom aduce mărturii de necontestat referitoare la cuvintele citate cu Care d-ga încearcă să-şi justifice o atitudine desavuată şi condamnaţi de proprii săi amic! politici. Până atuncea- - ca să fim in actualitatea „Ordine! panem d Iul Pogonat o „sim la* întrebare: Ca Ce mijloace a stat d-sa la Paris, spre a-și face studiile ? In baza vreunul concura sau în virtutea vreunei burse? Așteptăm răspunsul d-lul Pogonat. DL G. G. MARZESCU POÜTsCÄ SAU CALÖNHiEi BrUMM Pomi Fiţuica averescană din localitate Care se Intitulează „Ordinea* tocmai fiindcă gruparea respectivă este iatr’o adevărată dezordine morală şi Intelectuală, iş! umple coloanele cu tot golul de Infamii şi Irjurii la adresa fruntaşilor noştri, în special la adresa administraţie comunale. Ia locul sud critici obiective nu al unor simple păreri din Care s’ar putea deduce preocuparea d lul Pogonat şi a matachilor cari i înconjoară: „Ordinea* fşi umple coloniele trivializând, înjurând şi mal ales calomniind, D. P. Pogonit care nu are noţiunea demnităţii şi a onoarei, susţine personal campania împotriva preşedintelui comisiei Interimare a Iaşului» şi cu o murdărie sufletească care frizează de multe ori Inconştienţă şi iresponsabiliiatea d-sa personal, atacă pe d. Const. Toma pe chestiunea de cinste şi onorabilitate în materie de administraţie publică. * Pentru a învedera lipsa de scrupule şi d® caracter a d-lui P. Pogonat, vom reproduse o recentă declarations pe care d-na a făcut-o, personal, ia această privinţă. Iotribai cum jattifică d-sa atacurile pe care le îndreaptă împotriva d-lui C. Toma, pe chestia de corectitudine șî Cinste, d. Pogonat a dat următoarea lămurire. „Toma ©it« foarte papilar la oraș ©a și în jade). Vor fini girând il«ge ril« generale șl ni mm avea nSil © armă d ©ar« să patemn înota împotrivi Ini Toma, Cid frabiSe sl reiiEOisîim eft Toma liest treabă la Primării și activitatea sa îs vede. Nn&vând itt motiv, snmt sliit si-I stat p© chestie de ©Insfe, ©iii mmaî «ilomalledi-l s©§@! că vom purta lapte în mmtm se. în viStomp®!® alegiri8*. Cu această declaraţie d. Pogonat le publică în „Ordinea”. își justifică toate calomniile pe cari Dacă d. Pogonat va avea îndrăz ANECDOTE LITERARE Nicu Gane şi gramatica franceză Naşte serii îacă biografiile tata-ors riitorîîor noştri, biografii da seci© din cari editora să postă desprinde părţile caracteristice ale literaţilor. Neuitatul prozator ieşsn Nicu Gane nu are încă o biografi© narativă—de ş! în sinele dia scrierile taie glsiia restinii certe și amiatiri cu caracter sinibiografic, latr’an msens rig posts?el referitor la istoricul oraiu’ui Fălticeni—cetatea acfastă a lui Nicu Gsse—scria de răpoiatul preot VasileTGrigorescu, fost econom stavrofor, găsim armltcarea anecdotă despre prozumia Nica Gsnc: „Era la şcoală un copil mititei, de 45 ani, Nica, flel dobsaid Casaissi Matei Ganea, pe care-l aducea în brsţe în şcoală şi-l decea kapei tot în brsţe, Iordacha Caton, feciorii preotului Iosn dia ««tal Gsnsa. Acest copil mai mait se juca ea bieţii, dar păriatele Nofit îl tot necăjea ca limba franceză. Intr’ana dia zii?, piere gramatica frasseeză a părintelui Nofit. Altă gramatică nu era. Se «fitseşte părintele ca Iorcachi Cafea, care era şi ca pedagog, castă încoace, castă încolo, ba şi pete toţi bieţii, dar grsmattea tilMkl. Afan şi Iordachi Catea aduce o psaltire şi cheia bisericii. Pase pe toţi bieţii din şcoală să afin gl cs degetul chea, de care era atârnată pialtirea, şi să zică „milseşte-mă, Damnszeaie“, dar psaltirea na ste învârtit. Când Nicuşor a om degajat, cam a îsceput a zice „milseşte rsă Damniz^ale“, s’a şi învârtit psaltirea; a maî încercat a doas ş! a treia oară şi paaitirea tot s’a învârtit. întrebat fiind Nicuşor unde a pai cartea, el a dus pe Caton la soba din Li nesstra şi l-a scos gramatici! din cenaşl. Bucuria părintelui Neofit, că s’a găsit cartea . Iar câad Caton a întrebat pe Nicașor, că de cs a ascHîia cartea, el a răspusns, pentrucă mă tot necijte plristețe ca dâsse. Nicaşor este nîatecatul novelist Nicolai Ganea. Părintele Neofit care a dăscălit pe sutora „ZHelorTrăite“ nu era altal decît vestitei arhimandrit Neofit Scnbin, care în urmă a fost, la seminarul de Socola, profesor de istorie logică și retorici. ECOURI trib. ■ I . ■ Cu prileju! comemorării profesorului şi filologului V. M. Baltă, am reprodus ieri cuvântarea pa care acum 12 ani a rostit-o d. P. Fântâcara la desvetirea hasfalui ce s’a ridicat pe mormântul acestui mare şi neuitat educator leşin. La solemnitatea de atascea a mei vorbit, d. I. Praia a fost inspector al învăţământului primar, d. Motăş pe atunci primarul oraşului Vâslei, din partea foştilor ■Sl elevi, d. Xerofon Ghiorghiu şi părinte la Sivis, care ca preotel Dlsescs eftetess şi serviciu religios. * Iaral de mâne vom reproduce cel© 3 sonete pe care d. Al. Mustea din Boissan ie-a cetit la banchetul de Duminică, la mijlocul foştilor săi profesori şi colegi, din promoţia susîn 1885 a liceului naţional. Adăugim cu acest prilej că d. AL Mastes a mai scris verail, traducând îatra altele, şi tragedia „Britanicus" de Rhcine. — Aftzi, tosform regilsmentulul noîvtrsîtir, i® închid toata ilatteurll® șî Castlaa studsuțiică, pe timpul votanți! mici. JOI 2 IULIE 1925 krl Laşi 29 Ianis de Sf. Petru ş! Pivău a avut loc sfinţirea bisericei Sf. Petru şi Pavăl, din strada Moara de Vânt, biserică pendinte de Epitropia Cssd Sf. Spiridon.— Srviciul religios a fost oficisî de P. S. S. Archereu! Gr. Leu Bafofiacaru, egumenul Sf. Spiridon, Jacenjarat d© nam foşi preoţi între cari citim pe părintele Lihide Cotiut, îngrijitorul bisericei, părintele profesor I. Gatcu, Tfidarache, Paitaie, Varah, etc. Rlapusadie ea fost date de corul biserîcei Sf. Spiridon, condes cs tsultă măiestrie de dr. Antoain Ciolsn. Au lat parte d nii epîtrop! C. Kilimcglu, Dr. C MIrzescu, Iosn D^fin directors! Epitropiei şî toţi famiţionătii casei. Apoi d-eil C. Gh. Toma, primarei orssslui, Colonel Ionescu prefectul Poliţiei, d-nele Dr. Tânăsescu, Sîancia, Restz, d-sil Anton Foatara, Anton Viîoschi, Mihăi Covsiiş care a donat un clopot, C. Bambescu, P. Leaste, Gh. Coroi, Ion Stimben, Comen, Alberti, etc. etc. După săvârşirea serviciului religios, ies cavâatul dr. epitrop C. Kilimogte, care rosteşte urmaroarea cuvântsre: Cuvântarea U4ml din Kilîmogâi Prea Sfinţite, Cacernici părinţi, Domnula primar, Domnsle prefect, Onorată asistenţi ! In nantara.Casd Si lai Spiridon, s colegilor mei d. dr. Const. Mârzescu şi d-l Gdg. Teodora, precum şi în camela mm psisont.—am cinstea şî deosebite plăcere, să exprim reepectuoase maiţaadri şi omagii de recunoştinţi, Prea Sfinţiei Ssie Arhisreul Grig, BotoşiEeena—iegsmemi! Bisericei Sf. Spiridon—precum şi distinşilor plrisţi care i’au srcoadet, pentru frsnsosia slabă divină, atât de înălţător oficiată, ca prilejaî sfinţire! din nou, a acestui sfânt locaş înnoit ! Am foi! adânc mirosti, igcaliând cuvintele de blue, pe care Preş sfinţia şt la-a prohEDist la adresa erorilor de astă şi a acestei Cate, pentru ei lor le-a fost hărăzit şi dîspre restaurarea, şi ii prezideze la restabilrea în toată demnitatea cuvenită, a acestu! gseslmânt a credinţei noastre strămoşeşti! Rugăm Prea sfinţia sa, să primească asigurarea, că curatele atât da migulitoare pentru noi, a Prea sfinţiei ştie nu vor rămâne» fără ecou în sufietde noastre, şi că ele vor fi Întotdeaaaa peatru noi, o încarajtre şi an imbold mai mult. In toate străduinţele noastre viitoare către bine! Onorată asistenţă, Epitropia Case! Sf. Spiridon, erediadiossă veche! şî bunei ei tradiţii, de a întreţine şi de a dezvolta în toată misara mijloacelor sale feldgeiere, instituţiile filantropice şi spirituale, care au fost create da avantaj pios şi altruist, a generaţlilor trecute, şl încredinţate îngrijire! sale, după tras!malîe crestîarsi şl simţitoare Imbunijăţlrî, realizate i& aproape loste «stzîmiatele asia,—şi li acele spitsiteeşti, pentru a- Haste» durerilor trupeşti «le cmsld,—şte I acele religioase, pentru islsglere» ţi îa- I Ealţtrea grijilor sale safieteşti.—se simtă s fericită astăzi, că posta să slrbitortescă, îa această blsesavâîitstă zi da ploaie bxe- I făcătoare şî mait aşteptsiă renovarea dej săvârşiţi acestui sfânt loc»?. & BUeri ! cii: „Sfteţîi Apostoli Petra şi Psvti“, lnfi^Iţită pe la începutul veataiaî trecut de Casa SMa! Spiridon, dia fondurile sale dej Bate, pe aceesti calme învsrsită & Issatei sosiră, de unde ea strij teste şi vrghesză ! —sediatită—asupra vechii şi glorioasei caii pitele a Moldovei! Şi Ephropia Casei Sf. Spîridon, si simte cu atât mai fericită, că a putut Engarx I vist« mai departe a acestui cămin da laj mină, ca cât sre credinţ®, că păstrând cu pieista aceste ziduri,—sfinte amintiri a tre- I cntului,—e* coatribue a useaţine viî, peis- I tra s o transmite urmaşilor noştri, poezia ] profundă, care iesgă simţămintele noastre, cu simţămintele Imdstaşdor noştri din ge- i Berstlie trecute, care ne-au transmis \ntaete atâtea loca ţuri sfinte—cu fiinţă de veacuri,—şi cir© mai întotdeauna, ccnsem; Esu îa actele lor de dQE«fiaae,~pî care ? Ie păstrăm ca sfisţesie, dorinţa expresă, ca Epitropa să tegrjească de Bisericile sftete ! pa moşilie donate, îa istfiorîrea şî prosperarea cărora, ei vedeau un razimisterii, pentru conservarea neamului nostru şi pentru bautisi îndrumare în viitor ! Câtă ieţăreaptă prevedere, ce adânc ksiiast de conservare naţionali, conţteeaa »sissîe sîmţiminte a străbunilor, ne este dovadă înrâurirea patercică, pe car® Biserica noastră a avut’o în cursul vremurilor, &aspra rostaizsteiai, şi asupra întregei apasii e evotuţii sociaie , morale, culturale şi naţionale. Nu trebue să uităm ci nici o reformă trainică, nu e’a putut tefsptei îa ţ®ra aceasta, care si nu fi avut la bază, principiile morale fî de justiţie socială a creştinismului, şi ca graţie, îa bună parte preceptelor tel Hristor, prepovăduire cu tact şi ea îaţekpdane în bisericile satelor, de către preoţii nojtii modeşti, poporul nostru blâad şi mascitor, & putut aştept* firă ură sas învrăjbiri de clăii, venire» vremurilor ca*i bane şi să treacă flră zguduiri pria toate prekcerlin site economice şi politice! Dar această înrâurire a Bisericei noastre, s’a exercitat In mod şl mai decisiv, aaapra distineior noastre naţîoaaîe, şi preoţimea noastră, care cu termehte ie şi cu credinţă de apostoli, a păstrat neştirbite în biseriseie ei ca toate vicishedteeie vremurilor protivaice, şi adesea ori chiar în mijlocul cotropitorilor, cu melesii vieţii şi rhara libertăţel, legea, graiul şi tradiţiile neasseist, păstrând neatinsă unitate» ssflitească » poporului, preoţii noştri vrednici, su contribuit de sigur în largi măsură, la pregătirea unităţii noastre naţionale şi la măreţia silelor, pe care le trăim astăzi la Romiste întregită. Aşa fiind, putem avea credinţa deplină, că Biserica română cu minocata putere de iBeufleţira a sirtor lor el, asupra poporulei nostra, departe de aşi considera ca termigetă misiunea el sociali, îşi va dă de sigur şi da acum lautete, întreaga ei contribuţie de de muncă şi de acţiune, pentru rezolvirea aaevoîo*stror probleme de consolidsre morală, care—astăzi mal mult ca ori când,—frimântă gâadul conducătorilor statalul nostru ! Pri» Sfisţite i Onorată Asistenţi ! Dorim ca acest sfârt Iojss, «nd© «’a păstrat şi se vor păstra îa veci, credieţ» |i sefietai strâbase—ssîizi îsacii şi în haine de sărbătoare—să fie pentru enorisşii aesatei biserici—preca® şi pentru crediscîoţii Întregd aceste frumoase regiuni a orapîai nostru, şi mai mult na locaş de atracţie, ci de chemare plăcusM, un focaş de întărire a credinţii nosstre sirlmoşeşti,— ua locaş de dulce şi înălţ Hears reculegere, deasupra titarei psiimelor omeneşti, teilten cuvânt, ua locaş de pace şi de iubire latre oameni ! MiiâTii I u muu ism Fill Sl PAVE ‘ Risbiiini nd watii bisară dtei^și, A« steul». Servicii*! rellg as. Cuvâaterga âi.i «for Coast Ch limegte. Ditf STRADA NDAttA DE VANT DEFOR C KILIMOGLU