Mişcarea, iulie 1928 (Anul 22, nr. 149-173)

1928-07-03 / nr. 150

m AlOfc XXII ■«, 150 ■msm. ABONAMENTE: Un aa..........................600 lei Şa®s luni ..... 300 lei Autorităţi, Bănci etc. ua aa 1200 iei ! REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Iaşi, Piaţa Uniră No. 6 parde de fcfera®: 9—­12 a. va. ş! 3—5 p. m. ANUNCIURI ŞI RECLAME: Se primeac la coadiţiuni avantagioase direct la admfafatenţa m­arahă Iaşi, Piaţa Unfed 6. Peasemeni pria toate agenţiile de pcbSdtsste MARŢI 3 IULIE 1923 APARE ZILNIC Sub direcţiunea omul comitet de redacţie în pretutindeni d-lui V. Madgea­­ru secreten al partidului naţional- ţărănist să fie animat de dragostea de ţară şi de simţimântul patrio­tismului.­­Nu i-a pretins-o nimeni, de altfel, ca şi cum pe acest felea ar fi inexistent. Dar ceea ce i se poate pretinde e ca să nu fie un duşman şi ţării şi să nu caute s’o discrediteze, chiar dacă aceste calomnii n’ar avea nici un ecou în străinătate cum ie şi cazul. Rămâne totuşi faptul la sine: D. Madgearu, care remorchează pe d. Marsiu, a scos o broşură. O broşură de propagandă în străină­tate, tipărită în limba franceză: „La situation politique en Rouma­­ate“. Cu acest titlu şi cu acelaş conţinut, d. Madgearu ameninţă (?) că o va împărţi în Anglia, şi în alte diferite state, pentru ca pro­pa ganda calomîoasă să fie cât mai extinsă în străinătate. Care este „situaţia“ intastă, du­pă broşura d-lui Madgearu ? Detaşăm din textul acestei bro­şuri: „Arnuta n’are muniţiuni şi echi­pament". „Spiritul de legalitate a dispărut complect: corupţia a contaminat pe funcţionari de la cel mai mic pâ­nă la cel mai mare. Complicitatea reciprocă a superiorului şi a infe­riorului scade autoritatea celui din­tâi şi sporeşte îndrăzneala celui­­ de-al doilea“. „Bacşişul a devenit o instituţie legală“. „Sub forma de bacşiş, se recom­pensează înaltul demnitar, sub for­ma de comision, se recompensea­ză micul demnitar. „Frauda a aju­ns endemică. Se fură fără ruşine şi fără teamă de sancţiuni. Abuzul a devenit un motiv de recompensă ; el nu se pedepseşte. Ceea ce este şi mai tragic este că corupţia nu se mai opreşte pe pragul tribunalelor, pe care odini­oară nu avea curajul să-l treacă. Trebue s’o recunoaştem că nici Cristescu, tovarăşul s­tre anarhie a d-lui Marie, n’a aruncat atâtea calomnii asupra statului, ca d. Madgesru. De prisos orice înfierare a calom­niatorului. Am citat însă câte­va fraze din broşura secretarului par­tidului naţional-ţărănist pentru a arăta cum vorbeşte străinătăţii un fruntaş şi conducător al partidului naţional-ţărănist şi care pretinde a fi unicul economist şi financiar şi care e ceva şi mai grav vogsle să fie şi cârmuitorul ţării. De notat că d. Madgearu nu contestă a fi autorul acestei bro­şuri calomnioase după­ cum nici d. Maniu, şi nici direcţia partidului său, încă n’a desavuat-o, rămânând solidari. Un tablou istoric la Iaşi Lucrarea maestrului G. Popovici Dl. Al. Lapedatu ministrul arte­lor şi cultelor a trecut alaltăeri prin Iaşi, venind­­în Bălţi. Dl. Lapedatu a vizitat atelierul maestrului O. Popovici care lucrea­ză la marele tablou istoric consacrat serbărilor religioase ce au avut loc în toamna anului 1925 la Iaşi şi în special comemorării Sinodului de la Niceea. Împreună cu d. ministru al cul­telor a vizitat lucrarea şi I. P. S. S. Mitropolitul Pimen al Moldovei. Opera maestrului G. Popovici a produs o profundă impresie atât prin concepţia ei cât şi prin măias­tră executare artistică. Tabloul represintă în mărime na­turală pe Suveranii, cari au prezi­dat aceste serbări, pe defunctul ma­re Rege Ferdinand I şi pe Regina Maria, precum şi pe membrii Fami­liei Regale, şi pe Patriarhul Miron, înconjurat de toţi Mitropoliţii, Epis­copii şi Arhiereii, şi de diferite dis­tinse feţe bisericeşti. Deasemenea sunt eternizaţi în a­­ceastă pânză istorică, toţi membrii guvernului prezidat la acea epocă de marele dispărut Ion I. C. Brătianu, şi alte personalităţi oficiale care au luat parte la marile serbări religi­oase. Atât Mitropolitul Pimen cât şi d. Al. Lapedatu au rămas entusiasmaţi de această operă, care va face epo­că în analele picturei naţionale şi va fi o glorie a artei româneşti. — Eri­c’au­­strunit absolvenţii şcoalei camerei*­te „N. V. Şttfăaru" din anul a­­ceata. Au fost rostite cuvinte elogioase pentru fondatorul şcoalei şi corpul pro­fesoral, după care foştii elevii au hotărât să se întrunească şi In anul viitor. Congresul pacifist din Varşovia La Varşovia a­­­ închis elbu­ter­ al 26-lea congres pacifist mondial la care eu luat par­te turna­re şi pacifişti din întreaga linie. Sala de şedinţe a fost plină cu steaguri ale tuturor statelor, nelipsind nici stea­­guri roşi sovietice. Locul prezidenţial a fost p­upri de se­natorul belgian L« Fontad?, preşedintele biuroului internaţional al picii. In afara de preşedinte s’au aflat la masa prezidenţială prof. Qaide vice-pre­­şedintele cocs liniar internaţiona! al păcii, care pentru pacifismai să» a stat la în­chisoare în Germania iar In Suedia a ob­ţinut premiul Nobel, apoi Le Foyer se­cretarul pacifiştilor francezi, dr. Derlech şi dr. Hsberlin, care reprezintă pe ger­mani şi fostul prim ministru Tringut dr. Polak, senatorul Palmer, cari reprezintă pe polonezi. Sala de şedinţe a fost arhiplină. In pri­mul rând au fost loc membrii guvernului, mareşalul (preşedinte) Seimului Daszinsky, mareşalul Senatului, membri ai corpului diplomatic, deputaţi, a­poi delegaţii orga­nizaţiilor pacifiste din diferite ţări precum şi un public numeros. Rapoartele şi cuvântările a fost făcute In limba franceză. Numai profesorul Quidde fc vorbit în limba germană, iar cuvântarea In care a’­a pronunţat pentru o înţelegere latre Germania şi Polonia a fost viu a­­plaudati. Şedinţa de inaugurare a fost încheiată prin intonarea imnuunui pacifist care a fost cântat de copil din școlile Varșoviei. Crimă din imprudenţă Gardianul I. Ştirbu de la penitenciarul Gelata, pe cât ad işi curăţa arma, neştiind că este încărcată a apărat cocoşul, cartu­şul luînd foc, glonţul a lovit în abdomen pe gardianul Vasile Panţiru ce se afla în aceiaş cameră. Imediat victima a fost transportată la spit. Sf. Spiridon unde în scurt timp a încetat din viață. I. Ştirbu a fost arestat. T In amintirea Iul Gh. Gh. Mârzescu Omagiul medicilor din ţară După­ cum em asunţst, alaltăieri „Asociaţi* gensr&tă a medicilor dia ţări“ i&truuită tn r dan »te* anuali a eternizat opsr* şi memoria Iui G. G. Mârze scu printr’un bust în bronz etrs a fost sşezet în locsiul asocia­ţiei. Medicii din ţară au adus acest p­­raagîa celui diri­ă? miînistru­ csre a «srgsuîzsî sănătatea publică crefisdu-i en depsrkmtnî spgrte prin diviza­rea ministerului muncii şi sănătăţii. Dr. dr. T. G­mt Ia cavâskrsa îsms­­glaiă rostită a evocat opera mirelui dispărut srătând că corpul mediator dis ţsră îşi îndepUăfeşte o datorie sfântă faţă de acela csre a fost în­drumător»! organ­izSdi semilire a corpului şî serviciului nostru msdisal. D-sa f­ace spoi un isteric asupra împrejurărilor cu csrl s’a produs în­fiinţarea dspsrtsmeniaiai;; sănătăţii publice şl a problemelor mici sani­tare ps csrl urma ca acest nou de­partament să de rezerve. Arătând o­­pera legislativă înfăptuită de regre­tatul dispărut, a. dr. Gane eviden­ţiază recunoştinţă pe care corpul nostru medical o dinpresta memo­riei lui Gh. Mârzescu. Prin desvol­­tarea pe care a căutat a o da insti­tuţiilor de asistenţă ale statului şi celor particular?, t’s. căutat a se veni la ajutorul popul­ţiusei suferinde nevoiaş?. Corpul medic*! şi studenţii la medicină au găsit deasemenea tot sprijinul în personal marelui dispărut. Organizarea sanitsră problemele de asistenţă socialî, încurajarea in­­văţământului medici au fost preo­cupările de căpetenie ale fostului mi­nistru Mârzescu, pentru care fapt memoria vii va rămâne­­verteb în rândurile medicilor şi al tuturor a­­celora cari se bucură astăzi da bine­facerile cari au fost opera isi. Dl. ministru INCULEŢ, in numele departamentului sănătăţii publice şî in numele guvernului spune că gse­daţi* are dated* ca la toată setivi­­titsi ei ştiiaţifică şi profesională să fie luminată în permanenţă. Din acest punct de vedere, ca sctisfacţie asistăm la desvelirea chipului in bronz, al celui diată! ministru al să­nătăţii, neuitatul George­ Mârzescu, care vedea problema sănătăţii publi­ce româneşti prin prisma necesită­ţilor astionate. Să fie memoria lui veşnic trează la activitatea noa­stră plină de răspunderi a încheieri d. Inculeţ. * In legătură cu această comemorare, ziarul­,,Adevărul“ publică azi următoa­rele reflecţii: „Cu ocazia deschiderii celui de al 31-lea congres medical, a fost desvelit. Sâmbătă, bustul repauzatului Georgel Mârzescu, cel dintăiu ministru al să­nătăţii publice în România. Omagiul ce s’a adus defunctului Georgel Mârzerscu, de către medici, este şi mişcător şi caracteristic. Mişcător—fiindcă nu prea cunoaştem până acum manifestări de asemenea natură ale unor cercuri închise, pen­tru un om politic dispărut. Recunoş­tinţa faţă de cei morţi nu se manifes­tă prea dis. Cu atât mai mult cu cât recunoştinţa, după o definiţie clasică, nu este decât manifestarea unor spe­ranţe pentru avantagiile de mâine. Ori de la cei morţi, ce avantagii mai poţi aştepta ? Omagiul este şi caracteristic, fiind­că se dovedeşte că un corp atât de lu­minat concede că un neprofesionist poate şi el dovedi, prin muncă, putere de pătrundere şi pricepere, o chemare reală şi folositoare. Şi aceasta a fost caracteristica lui Georgel Mârzescu. Mintea lui clară, priceperea lui adâncă, înţelegerea in­teresului general şi superior, ajutate de o putere uimitoare de concentrare şi muncă, îl puneau î­n poziţiunea de a se afirma şi a-şi dovedi valoarea, chiar în direcţiile în cari, cu drept cu­vânt, s’ar fi putut crede că n’are pre­gătire şi nu va putea face figură bună. Trecerea lui Mârzescu la Sănătatea Publică a dovedit încă odată că omul sfinţeşte locul, iar omagiul corpului medical, consacră încă una din meri­tele acestui prea de timpuriu dispărut element politic ECOURI Z­­lele acestea au început în Ter­ral Champs Eihees festivităţile Mozailiene. La prima reprezentaţie au fost prezenţi preşedintele Franţei, Daumergue, sr.sois­­trul justiţie, Bartou, minimul Gurm­niei la Paris von Hoesche precum şi numero­şi membri ai corpului diplomatic. Festi­vităţile sunt organizate de soditîtes tea­trali lidernaţionstla şi de cuprind 15 re­prezentaţii în limba francezi­, italiană şi germani. Se vor rep­rienta toate bucăţi­le teatrale ale compozitorului. Conduce­rea muzicală a fost încredinţată prof Bruno Walter de la Opera comunală din Bâflia. «Don Juni» a f­ost jucat în limba italiană și înscenarea a fost complect nouă, modernă, necunpacut și încă la Pars. Opera lui Richard Strauss «Liens E­­giptului» a fost cumpărată de editura Füntaer din Bernin cu suma de 40 000 dolari, adică ca 8.000 000 hi Aceasta formează cel mai mare onorariu ce da oferit vreodată unui compozitor. Manus­­crisul operei cale celei mai tipul Straus i & donat-o Muzeului de Mat din Viers. * Academia Muncii «Missîyk» a Imî ini­ţiativa publicării unei mari opere intitula­te «Patriotismul cshodovac» cu prilejul jubileului Republicii. Calica va avea 1500 pagini şi va cuprinde toate ob privirile ști­nțifice în legătură cu ţara şi na­țiunea. aCTUAUTUTI STRIt NE „ROMANTISMUL FRANCEZ". Aşa se întituliszi recenta lucrare a lui Maurice Sourlin, fostul profesor de lite­­ratură francezi te Universitrtaa dh­i Caen. Romantismul francez îl începe cu J. J. Rous-.eau, şi îl continui în 3 vo­ume, înşirând primele f­ăp­ânu­ri şi foinmţia ge­nului dialaiîguî revoluţie), cocsulaturii şi Imperiului. Apariţia primei estetici, opera d­nei de S­ael şi cea a lui Chateaubrand, saat magistral studiate. In plus, Maurice Souriau ne face să trăim intens epoca confuzi, când îşi fă­ceau debuturile Lamertine, Vigny, Hugo, Courier, Bé­anger, Ch. Nodier şi austere­ critic Sainte-Beuve. Cartea a produs ră­sunet în Franţa. COMERŢUL ŞI LI­TERATURA Albert Londres la reîatoarcerea din vo­iajul ce­­ a interprins în Africa, a găsit pe masă o scrisoare, adresată da­rătre una din cele mai mari firme manufacturiere din Lyon. Ia termeni ceremonioși, directorul între­prindere! îl ruga să-i expedieze cartea „l’Homme qui séveda". Si in plus auto­ cel mai era solicitat, deoarece făcea per­sonal expediţia, să acorde cuvenitul ra­bat. Dar Londres a preferat să-şi frimea­­tă volumul priotria sflare librărie şi si în­caseze şi rabatul. ACADEMICE. Sezonul academic parizian, prin decer­narea premiului de lteratură şi roman, şi prin ale­gerea d-lui M. Paleologul, a’a ter­minat joi prin recepția d-lui Emile Main. PROBLEMA DUNAREM­II In legăturile comerciale ceho­slovace cu statele riverane Importanţa Dunării ca un mijloc de transport eftin şi comod apare pe primul plan din ce în ce mai mult. Aceasta se manifestă in special în Cehoslovacia, care după renaşterea ea trebuia să-şi înfiinţeze noul porturi pe Dunăre la Bratislava şri Komarno. I­n înainte ds războiu transportul principal se efectua prin Viena şi Budapests, roiul Bratislavei fiind neinsemnat. După canti­tatea mărfu­lor exportata ne putem face an tablou fidel asupra importanţei Dună­rii pentru Cehoslovacia, Iar inte de răz­boiul se exporta prin portul Bratislava 30.000 tone snuri. In 1926 exportat prin Bratislava a alina 450.000 tone, iar în 1927 prezintă o cifră și mai mare. O dezvoltare și mai puternică a înregistrat portul Komarno. In 1927, îa primele 10 luni, raiementul mărfurilor exportate a st­tras la 500.000 tone, adică mai mult de­cât exportat prin Bratislava. Exportul mîrfurilor cehoslovace pe Dunăre se în­dreaptă în special în statele riverane și a­­nume, aproape o jumătate în Ungarie, un sfert în Iugoslavia, iar restul în România, Bulgarie, Germania și Austria. Cea msss m­are a exportului este deci îndreptată în jos. Cât priveşte importat pe Dunăre, a­­ceste este de ca. 300 000 şi aproape o jumătate din mărfurile importate pe a­­ceastă cate fiavială, provine din Iugosla­via, un sfert din Ungaria iar re Siul ne repartizează între Aurtria, Germania, şi Româak latre esti Germania ocupă ulti­mul loc. Cehoslovacia exporti pe Dunăre cărbuni, kok­, manufactură, fier, pod, lemne, etc. importă grâu, care formează două treimi din importul general, petrei şi alte produse. Transport i i­eftin şi co­mod promite pentru viitor o mare des­vol­tare a căii fluviale dunărene, ţinfindu-se seama că în viitor se va putea lega co­merţul dunărean şi cu porturile din Ma­rea Neagră. Transportul pe Dunăre are însă şi un şir de fenomene negative, care se manifestă prin Lots redusă a Ceho­slovaciei. Societatea dunăreană de transport dis­pune în total de 146 vapoare cu o ca­pacitate de 82.231 t. şi cu o forţă mo­trice de 9.695 HP. De aceea numai o numai o treime a exportului cehoslovac şi o şesime din import se face cu va­poare cehoslovace, restul fiind transpor­tat pe vase streine. De o importanţă coroială este şi faptul că după război aproape toată fiota co­mercială dunăreană se află în mâni­le ca­pitalului englez cu care este greu de con­curat. Consorţiul marilor fir­me financiare en­gleze ca Lloyd, Rotchild, Grenfeel, Stoe­­der şl Morgan, cari au fuzionat Intr’un trust special River-Syndica, au cumpărat cele mai multe a­ţiuti cari aparţineau so­­cietaţilor de navigaţie austriece, şi ungare au răscumpărat dina România şi Iugosla­via vasele cari au fost confiscate de la Austria şi Ungark la kr­ieeres păcii şi au investit an capital important in cumpăra­rea de noui vass şi remorchere. In afară de aceasta numeroase consor­ţii financiare engleze au cumpărat de la societăţile de navigaţie mai mici vasele acestora, cari înainte de războiu erau sub pavilionul austrîac sau ungar. S’a creat un monopol al capitalului en­glez. Această situaţie împovărează simţi­­t­ă dezvoltarea navigaţiei pe Dunăre atât a Cehoslovaciei cât şi a Jugoslaviei şi României. Societăţile de navigaţie ale acestor ţări, au de concurat nu cu acetea ale Austriei şi Ungare şi cu grupările financare en­gleze, cari au tot interesul de a ţine în mâna lor cea mai importantă cale de apă din Europa centrală. Astfel se prezinta situaţia Dunării în momentul de faţă. Aa cu sa se poate ob­­serva o augumentare a transportului şi o mărire a importanţei acestuia, însemnătatea cea mai mare însă o va căpăta deabia atunci când sa va face le­gătura cu porturile din Marea Neagră.

Next