Mişcarea, iulie 1928 (Anul 22, nr. 149-173)
1928-07-03 / nr. 150
m AlOfc XXII ■«, 150 ■msm. ABONAMENTE: Un aa..........................600 lei Şa®s luni ..... 300 lei Autorităţi, Bănci etc. ua aa 1200 iei ! REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Iaşi, Piaţa Uniră No. 6 parde de fcfera®: 9—12 a. va. ş! 3—5 p. m. ANUNCIURI ŞI RECLAME: Se primeac la coadiţiuni avantagioase direct la admfafatenţa marahă Iaşi, Piaţa Unfed 6. Peasemeni pria toate agenţiile de pcbSdtsste MARŢI 3 IULIE 1923 APARE ZILNIC Sub direcţiunea omul comitet de redacţie în pretutindeni d-lui V. Madgearu secreten al partidului naţional- ţărănist să fie animat de dragostea de ţară şi de simţimântul patriotismului.Nu i-a pretins-o nimeni, de altfel, ca şi cum pe acest felea ar fi inexistent. Dar ceea ce i se poate pretinde e ca să nu fie un duşman şi ţării şi să nu caute s’o discrediteze, chiar dacă aceste calomnii n’ar avea nici un ecou în străinătate cum ie şi cazul. Rămâne totuşi faptul la sine: D. Madgearu, care remorchează pe d. Marsiu, a scos o broşură. O broşură de propagandă în străinătate, tipărită în limba franceză: „La situation politique en Roumaate“. Cu acest titlu şi cu acelaş conţinut, d. Madgearu ameninţă (?) că o va împărţi în Anglia, şi în alte diferite state, pentru ca propa ganda calomîoasă să fie cât mai extinsă în străinătate. Care este „situaţia“ intastă, după broşura d-lui Madgearu ? Detaşăm din textul acestei broşuri: „Arnuta n’are muniţiuni şi echipament". „Spiritul de legalitate a dispărut complect: corupţia a contaminat pe funcţionari de la cel mai mic până la cel mai mare. Complicitatea reciprocă a superiorului şi a inferiorului scade autoritatea celui dintâi şi sporeşte îndrăzneala celui de-al doilea“. „Bacşişul a devenit o instituţie legală“. „Sub forma de bacşiş, se recompensează înaltul demnitar, sub forma de comision, se recompensează micul demnitar. „Frauda a ajuns endemică. Se fură fără ruşine şi fără teamă de sancţiuni. Abuzul a devenit un motiv de recompensă ; el nu se pedepseşte. Ceea ce este şi mai tragic este că corupţia nu se mai opreşte pe pragul tribunalelor, pe care odinioară nu avea curajul să-l treacă. Trebue s’o recunoaştem că nici Cristescu, tovarăşul stre anarhie a d-lui Marie, n’a aruncat atâtea calomnii asupra statului, ca d. Madgesru. De prisos orice înfierare a calomniatorului. Am citat însă câteva fraze din broşura secretarului partidului naţional-ţărănist pentru a arăta cum vorbeşte străinătăţii un fruntaş şi conducător al partidului naţional-ţărănist şi care pretinde a fi unicul economist şi financiar şi care e ceva şi mai grav vogsle să fie şi cârmuitorul ţării. De notat că d. Madgearu nu contestă a fi autorul acestei broşuri calomnioase după cum nici d. Maniu, şi nici direcţia partidului său, încă n’a desavuat-o, rămânând solidari. Un tablou istoric la Iaşi Lucrarea maestrului G. Popovici Dl. Al. Lapedatu ministrul artelor şi cultelor a trecut alaltăeri prin Iaşi, venindîn Bălţi. Dl. Lapedatu a vizitat atelierul maestrului O. Popovici care lucrează la marele tablou istoric consacrat serbărilor religioase ce au avut loc în toamna anului 1925 la Iaşi şi în special comemorării Sinodului de la Niceea. Împreună cu d. ministru al cultelor a vizitat lucrarea şi I. P. S. S. Mitropolitul Pimen al Moldovei. Opera maestrului G. Popovici a produs o profundă impresie atât prin concepţia ei cât şi prin măiastră executare artistică. Tabloul represintă în mărime naturală pe Suveranii, cari au prezidat aceste serbări, pe defunctul mare Rege Ferdinand I şi pe Regina Maria, precum şi pe membrii Familiei Regale, şi pe Patriarhul Miron, înconjurat de toţi Mitropoliţii, Episcopii şi Arhiereii, şi de diferite distinse feţe bisericeşti. Deasemenea sunt eternizaţi în această pânză istorică, toţi membrii guvernului prezidat la acea epocă de marele dispărut Ion I. C. Brătianu, şi alte personalităţi oficiale care au luat parte la marile serbări religioase. Atât Mitropolitul Pimen cât şi d. Al. Lapedatu au rămas entusiasmaţi de această operă, care va face epocă în analele picturei naţionale şi va fi o glorie a artei româneşti. — Eric’austrunit absolvenţii şcoalei camerei*te „N. V. Şttfăaru" din anul aceata. Au fost rostite cuvinte elogioase pentru fondatorul şcoalei şi corpul profesoral, după care foştii elevii au hotărât să se întrunească şi In anul viitor. Congresul pacifist din Varşovia La Varşovia a închis elbuter al 26-lea congres pacifist mondial la care eu luat parte turnare şi pacifişti din întreaga linie. Sala de şedinţe a fost plină cu steaguri ale tuturor statelor, nelipsind nici steaguri roşi sovietice. Locul prezidenţial a fost pupri de senatorul belgian L« Fontad?, preşedintele biuroului internaţional al picii. In afara de preşedinte s’au aflat la masa prezidenţială prof. Qaide vice-preşedintele cocs liniar internaţiona! al păcii, care pentru pacifismai să» a stat la închisoare în Germania iar In Suedia a obţinut premiul Nobel, apoi Le Foyer secretarul pacifiştilor francezi, dr. Derlech şi dr. Hsberlin, care reprezintă pe germani şi fostul prim ministru Tringut dr. Polak, senatorul Palmer, cari reprezintă pe polonezi. Sala de şedinţe a fost arhiplină. In primul rând au fost loc membrii guvernului, mareşalul (preşedinte) Seimului Daszinsky, mareşalul Senatului, membri ai corpului diplomatic, deputaţi, apoi delegaţii organizaţiilor pacifiste din diferite ţări precum şi un public numeros. Rapoartele şi cuvântările a fost făcute In limba franceză. Numai profesorul Quidde fc vorbit în limba germană, iar cuvântarea In care a’a pronunţat pentru o înţelegere latre Germania şi Polonia a fost viu aplaudati. Şedinţa de inaugurare a fost încheiată prin intonarea imnuunui pacifist care a fost cântat de copil din școlile Varșoviei. Crimă din imprudenţă Gardianul I. Ştirbu de la penitenciarul Gelata, pe cât ad işi curăţa arma, neştiind că este încărcată a apărat cocoşul, cartuşul luînd foc, glonţul a lovit în abdomen pe gardianul Vasile Panţiru ce se afla în aceiaş cameră. Imediat victima a fost transportată la spit. Sf. Spiridon unde în scurt timp a încetat din viață. I. Ştirbu a fost arestat. T In amintirea Iul Gh. Gh. Mârzescu Omagiul medicilor din ţară După cum em asunţst, alaltăieri „Asociaţi* gensr&tă a medicilor dia ţări“ i&truuită tn r dan »te* anuali a eternizat opsr* şi memoria Iui G. G. Mârze scu printr’un bust în bronz etrs a fost sşezet în locsiul asociaţiei. Medicii din ţară au adus acest praagîa celui diriă? miînistru csre a «srgsuîzsî sănătatea publică crefisdu-i en depsrkmtnî spgrte prin divizarea ministerului muncii şi sănătăţii. Dr. dr. T. Gmt Ia cavâskrsa îsmsglaiă rostită a evocat opera mirelui dispărut srătând că corpul mediator dis ţsră îşi îndepUăfeşte o datorie sfântă faţă de acela csre a fost îndrumător»! organizSdi semilire a corpului şî serviciului nostru msdisal. D-sa face spoi un isteric asupra împrejurărilor cu csrl s’a produs înfiinţarea dspsrtsmeniaiai;; sănătăţii publice şl a problemelor mici sanitare ps csrl urma ca acest nou departament să de rezerve. Arătând opera legislativă înfăptuită de regretatul dispărut, a. dr. Gane evidenţiază recunoştinţă pe care corpul nostru medical o dinpresta memoriei lui Gh. Mârzescu. Prin desvoltarea pe care a căutat a o da instituţiilor de asistenţă ale statului şi celor particular?, t’s. căutat a se veni la ajutorul populţiusei suferinde nevoiaş?. Corpul medic*! şi studenţii la medicină au găsit deasemenea tot sprijinul în personal marelui dispărut. Organizarea sanitsră problemele de asistenţă socialî, încurajarea invăţământului medici au fost preocupările de căpetenie ale fostului ministru Mârzescu, pentru care fapt memoria vii va rămâneverteb în rândurile medicilor şi al tuturor acelora cari se bucură astăzi da binefacerile cari au fost opera isi. Dl. ministru INCULEŢ, in numele departamentului sănătăţii publice şî in numele guvernului spune că gsedaţi* are dated* ca la toată setivititsi ei ştiiaţifică şi profesională să fie luminată în permanenţă. Din acest punct de vedere, ca sctisfacţie asistăm la desvelirea chipului in bronz, al celui diată! ministru al sănătăţii, neuitatul George Mârzescu, care vedea problema sănătăţii publice româneşti prin prisma necesităţilor astionate. Să fie memoria lui veşnic trează la activitatea noastră plină de răspunderi a încheieri d. Inculeţ. * In legătură cu această comemorare, ziarul,,Adevărul“ publică azi următoarele reflecţii: „Cu ocazia deschiderii celui de al 31-lea congres medical, a fost desvelit. Sâmbătă, bustul repauzatului Georgel Mârzescu, cel dintăiu ministru al sănătăţii publice în România. Omagiul ce s’a adus defunctului Georgel Mârzerscu, de către medici, este şi mişcător şi caracteristic. Mişcător—fiindcă nu prea cunoaştem până acum manifestări de asemenea natură ale unor cercuri închise, pentru un om politic dispărut. Recunoştinţa faţă de cei morţi nu se manifestă prea dis. Cu atât mai mult cu cât recunoştinţa, după o definiţie clasică, nu este decât manifestarea unor speranţe pentru avantagiile de mâine. Ori de la cei morţi, ce avantagii mai poţi aştepta ? Omagiul este şi caracteristic, fiindcă se dovedeşte că un corp atât de luminat concede că un neprofesionist poate şi el dovedi, prin muncă, putere de pătrundere şi pricepere, o chemare reală şi folositoare. Şi aceasta a fost caracteristica lui Georgel Mârzescu. Mintea lui clară, priceperea lui adâncă, înţelegerea interesului general şi superior, ajutate de o putere uimitoare de concentrare şi muncă, îl puneau în poziţiunea de a se afirma şi a-şi dovedi valoarea, chiar în direcţiile în cari, cu drept cuvânt, s’ar fi putut crede că n’are pregătire şi nu va putea face figură bună. Trecerea lui Mârzescu la Sănătatea Publică a dovedit încă odată că omul sfinţeşte locul, iar omagiul corpului medical, consacră încă una din meritele acestui prea de timpuriu dispărut element politic ECOURI Zlele acestea au început în Terral Champs Eihees festivităţile Mozailiene. La prima reprezentaţie au fost prezenţi preşedintele Franţei, Daumergue, sr.soistrul justiţie, Bartou, minimul Gurmniei la Paris von Hoesche precum şi numeroşi membri ai corpului diplomatic. Festivităţile sunt organizate de soditîtes teatrali lidernaţionstla şi de cuprind 15 reprezentaţii în limba francezi, italiană şi germani. Se vor reprienta toate bucăţile teatrale ale compozitorului. Conducerea muzicală a fost încredinţată prof Bruno Walter de la Opera comunală din Bâflia. «Don Juni» a fost jucat în limba italiană și înscenarea a fost complect nouă, modernă, necunpacut și încă la Pars. Opera lui Richard Strauss «Liens Egiptului» a fost cumpărată de editura Füntaer din Bernin cu suma de 40 000 dolari, adică ca 8.000 000 hi Aceasta formează cel mai mare onorariu ce da oferit vreodată unui compozitor. Manuscrisul operei cale celei mai tipul Straus i & donat-o Muzeului de Mat din Viers. * Academia Muncii «Missîyk» a Imî iniţiativa publicării unei mari opere intitulate «Patriotismul cshodovac» cu prilejul jubileului Republicii. Calica va avea 1500 pagini şi va cuprinde toate ob privirile ștințifice în legătură cu ţara şi națiunea. aCTUAUTUTI STRIt NE „ROMANTISMUL FRANCEZ". Aşa se întituliszi recenta lucrare a lui Maurice Sourlin, fostul profesor de literatură francezi te Universitrtaa dhi Caen. Romantismul francez îl începe cu J. J. Rous-.eau, şi îl continui în 3 voume, înşirând primele făpânuri şi foinmţia genului dialaiîguî revoluţie), cocsulaturii şi Imperiului. Apariţia primei estetici, opera dnei de Sael şi cea a lui Chateaubrand, saat magistral studiate. In plus, Maurice Souriau ne face să trăim intens epoca confuzi, când îşi făceau debuturile Lamertine, Vigny, Hugo, Courier, Béanger, Ch. Nodier şi austere critic Sainte-Beuve. Cartea a produs răsunet în Franţa. COMERŢUL ŞI LITERATURA Albert Londres la reîatoarcerea din voiajul ce a interprins în Africa, a găsit pe masă o scrisoare, adresată darătre una din cele mai mari firme manufacturiere din Lyon. Ia termeni ceremonioși, directorul întreprindere! îl ruga să-i expedieze cartea „l’Homme qui séveda". Si in plus auto cel mai era solicitat, deoarece făcea personal expediţia, să acorde cuvenitul rabat. Dar Londres a preferat să-şi frimeată volumul priotria sflare librărie şi si încaseze şi rabatul. ACADEMICE. Sezonul academic parizian, prin decernarea premiului de lteratură şi roman, şi prin alegerea d-lui M. Paleologul, a’a terminat joi prin recepția d-lui Emile Main. PROBLEMA DUNAREMII In legăturile comerciale cehoslovace cu statele riverane Importanţa Dunării ca un mijloc de transport eftin şi comod apare pe primul plan din ce în ce mai mult. Aceasta se manifestă in special în Cehoslovacia, care după renaşterea ea trebuia să-şi înfiinţeze noul porturi pe Dunăre la Bratislava şri Komarno. In înainte ds războiu transportul principal se efectua prin Viena şi Budapests, roiul Bratislavei fiind neinsemnat. După cantitatea mărfulor exportata ne putem face an tablou fidel asupra importanţei Dunării pentru Cehoslovacia, Iar inte de războiul se exporta prin portul Bratislava 30.000 tone snuri. In 1926 exportat prin Bratislava a alina 450.000 tone, iar în 1927 prezintă o cifră și mai mare. O dezvoltare și mai puternică a înregistrat portul Komarno. In 1927, îa primele 10 luni, raiementul mărfurilor exportate a sttras la 500.000 tone, adică mai mult decât exportat prin Bratislava. Exportul mîrfurilor cehoslovace pe Dunăre se îndreaptă în special în statele riverane și anume, aproape o jumătate în Ungarie, un sfert în Iugoslavia, iar restul în România, Bulgarie, Germania și Austria. Cea msss mare a exportului este deci îndreptată în jos. Cât priveşte importat pe Dunăre, aceste este de ca. 300 000 şi aproape o jumătate din mărfurile importate pe această cate fiavială, provine din Iugoslavia, un sfert din Ungaria iar re Siul ne repartizează între Aurtria, Germania, şi Româak latre esti Germania ocupă ultimul loc. Cehoslovacia exporti pe Dunăre cărbuni, kok, manufactură, fier, pod, lemne, etc. importă grâu, care formează două treimi din importul general, petrei şi alte produse. Transport i ieftin şi comod promite pentru viitor o mare desvoltare a căii fluviale dunărene, ţinfindu-se seama că în viitor se va putea lega comerţul dunărean şi cu porturile din Marea Neagră. Transportul pe Dunăre are însă şi un şir de fenomene negative, care se manifestă prin Lots redusă a Cehoslovaciei. Societatea dunăreană de transport dispune în total de 146 vapoare cu o capacitate de 82.231 t. şi cu o forţă motrice de 9.695 HP. De aceea numai o numai o treime a exportului cehoslovac şi o şesime din import se face cu vapoare cehoslovace, restul fiind transportat pe vase streine. De o importanţă coroială este şi faptul că după război aproape toată fiota comercială dunăreană se află în mânile capitalului englez cu care este greu de concurat. Consorţiul marilor firme financiare engleze ca Lloyd, Rotchild, Grenfeel, Stoeder şl Morgan, cari au fuzionat Intr’un trust special River-Syndica, au cumpărat cele mai multe aţiuti cari aparţineau societaţilor de navigaţie austriece, şi ungare au răscumpărat dina România şi Iugoslavia vasele cari au fost confiscate de la Austria şi Ungark la krieeres păcii şi au investit an capital important in cumpărarea de noui vass şi remorchere. In afară de aceasta numeroase consorţii financiare engleze au cumpărat de la societăţile de navigaţie mai mici vasele acestora, cari înainte de războiu erau sub pavilionul austrîac sau ungar. S’a creat un monopol al capitalului englez. Această situaţie împovărează simţită dezvoltarea navigaţiei pe Dunăre atât a Cehoslovaciei cât şi a Jugoslaviei şi României. Societăţile de navigaţie ale acestor ţări, au de concurat nu cu acetea ale Austriei şi Ungare şi cu grupările financare engleze, cari au tot interesul de a ţine în mâna lor cea mai importantă cale de apă din Europa centrală. Astfel se prezinta situaţia Dunării în momentul de faţă. Aa cu sa se poate observa o augumentare a transportului şi o mărire a importanţei acestuia, însemnătatea cea mai mare însă o va căpăta deabia atunci când sa va face legătura cu porturile din Marea Neagră.