Mişcarea, mai 1929 (Anul 23, nr. 98-119)
1929-05-03 / nr. 99
t . ANUL XXIII Io. 99 veau datoria să aibă o atitudine mai decentă, mai omenească, DACĂ NU MAI NAŢIONALĂ. Pe cine servesc acuzările şi tăcerile ? Le „Impun momentul istoric şi intere- jele vieţei naţionale“? ca să întrebuinţăm fraza solemnă şi sonoră a celor patru , autori ? Sau numai păcatele omeneşti şi alte interese ? Nu ne explicăm altfel în ce scop se aruncă atâta, discredit moral a-supra Piemontului Românesc. (Vom continua) Anteproectul Reformei Administrative — Examinarea expunerii da motive — I D-nii C. Stere, P. Nsgiilescu, R. Bolii şi G. Alexianu prezintă rezultatul străduinţelor tot de mai multe luni şi a pertractărilor în- - delungate cu d. Mania, într’o voluminoasă broşură roşie, sub forma unui anteproect administrativ, precedat de o expunere de motive. Caracteristic pentru situaţia politică actuală este faptul, că deşi din cei patriu autori unii sunt expresia principală a dogmei partidului, stâlpi ai majorităţii guvernamentale cu şeful cărui au pertractat şi colaborează,—totuşi „guvernul evident nu poartă nici o răspundere pentru cuprinsul proectului". Prin această formulă se respectă drep- turbe de autori, dar în acelaș timp se evită răspunderea, formulele , definitive ce se vor adopta vor fi prezentate de guvern după opor- j tunitate, fie ca impuse de voinţa masselor şi deci obligatoriu legiferabile, fie ca idei particulare ale unor membri, „a latere" ai guvernului—dar este sponzabil şi deci negiferabile. Este puţin rezultizm în această tactică şi el nu putea lipsi, căci este spiritul moreus al timpului actual şi este şi o recunoaştere că guvernul nostru, după zece ani de opoziţie, tre are încă profetul său de lege pentru organizarea administraţiei locale. I. Expunerea de motive a anteproectului, deşi semnată de patru nume, după stil şi idei, pare a fi proprietatea exlusivă a unuia dintre ei. Nu cunoaştem motivele solidarizării tuturor celor patru. Trebue să le respectăm voinţa, şi în examinarea expunerea de motive vom vorbi de «cei patru autori», fără a le pomeni numele ; aşa va fi mai uşor şi pentru cititori şi pentru culegători. Expunerea aceasta de motive este foarte interesantă, căci dacă în ea sunt prezentate motive pentru lege, se găsesc însă chiar în ea şi destule argumente contra legii. |QDin prima pagină ni se vorbeşte «de constituţia engleză», care n’a fost creată, ci a crescut în mod spontan», de «esenţa constituţionalismului englez care este concentrată in normele de autonomie locală» iar acestea toate sunt «cauzele adânci ale triumfului mondial Marei Britanii». Evident, argumente savante, mari, cuvinte solemne, cari impresionează profund pe oamenii, cari n’au timpul şi mijloacele de a le adânci şi judeca—căci dacă le aprofundăm puţin, nu rămâne din ele nimic adevărat pentru noi şi ţara noastră. Insularii Englezi, apăraţi de mări şi oceane, fără invazii permanente, Turceşti Ruseşti, Ungureşti, Nemţeşti, cu alt temperament, altă climă, altă religie, au putut să facă la ei ce au vrut, au putut să-şi crească tradiţiile şi instituţiile lor proprii. Dar aceste instituţii niciodată, transplantate şi imitate de alţii, pe alte teritorii, cu alte temperamente şi împrejurări istorice, n’au dat rezultatele din Englitera, căci atunci ar fi dus la «triumful mondial» al acelor ţări şi ar fi încetat «triumful mondial» al Marei Britanii. Este de altfel foarte discutabil dacă „Triumful Mondial“ al Marei Britanii este datorit exclusiv autonomizmului şi constituţionalizmului lor şi nu insularizmului şi firei lor, Care a produs şi autonomizatul şi parlamentarizmul şi «triumful mondial» al Marei Britanii. Regimul britanic este al Britanicilor, este bun la ei, întrucât corespunde firii şi nevoilor lor; el nu este exportabil şi aplicabil decât de ei, pentru ei, acolo unde se duc ei. Pentru ce l-am importa noi la noi ? Pentru triumful mondial ? Nu-l căutăm şi nu este scopul legii administrative nici la noi nici în Anglia de a pregăti «triumfuri mondiale». Dar în citatul celor «patru autori», asupra autonomizmului, constituţionalizmului şi parlamentarismului englez,pentru a-şi motiva legea, este o latură importantă şi interesantă: legile şi instituţiile trebuesc crescute în mod normal pe solul ţărilor, pe care Ie servesc şi nu trebuesc importate. Ori, ceia ce caracterizează ante-proectul celor patru autori este exact contrariul principiului expus şi anume : importul şi imitarea legilor şi instituţiunilor streine. Intr’adevăr, ideile noi din proectul celor patru autori sunt: ^1) adunarea sătească, organ deliberativ; * 2) despărţirea şi opoziţia între administrarea judeţeană, gospodărească şi administrarea judeţeană de Stat. 3) Autonomia provincială. Or adunarea sătească nu este decât: sau o formaţie umană primitivă, sau mitul natural rusesc, sau «shodul» legal tot rusesc. Despărţirea şi opoziţia administraţiei judeţene gospodăreşti de cea de Stat nu este decât reproducerea legislaţiei vechi ruseşti asupra zemstvelor, în forma modificată de guvernul Kerensky, iar autonomia provincială a câtor patru autori este un amestec de dispoziţii din legile ruseşti privitoare la zemstvele guberniale şi la general gubernatora, al căror nume s’a şi păstrat, prin inadvertenţa, în anteproectul celor patru autori, chiar în broşura lor la pagina 65 art. 285. Astfel expunerea de motive a celor patru autori preconizează creşterea legilor şi instituţiilor locale şi autonome, iar în realitate legea contrar principiului, imită, transplantează, importă. Din această cauză nici în expunerea de motive, nici în textul legii nu se vorbeşte şi nu se ţine seamă de legislaţia, care a fost în această ţară, cel puţin în ceia ce constituia „Piemontul Românesc", adică vechiul „ Regat, unde o mare parte din neamul Românesc a dus un timp destul de îndelungat o viaţă independentă şi din această cauză a putut mai de inuit să se dezveţe, în mare măsură, de relele deprinderi, care se capătă prin lunga sclavie şi de admiraţie nelimitată de tot ce este străin. Dacă în expunerea de motive se vorbeşte pe alocureade legile şi Instituţiile din vechiul Piemont Românesc, adânc martirizat de istorie, dar şi de voinţa şi instinctul lui propriu de a se sacrifica pentru mărirea şi unitatea patriei, apoi extrem de puţin şi cu desconsiderare: „sate neputincioase şi amorfe“, „comune moarte“. Obiectivitatea ştiinţifică de profesori universitari, sau de simpli specialişti, ar fi trebuit să le impue celor „patru autori“ să ne explice cel puţin câteva fapte. De pildă, că sub regimul rusesc a rezistat într’o parte din Basarabia dela 1808 până la 1918 vechea organizare comunală şi judeţeană Românească ; 3 că această organizare a rezistat în ţară în împrejurările grele ale războiului şi ocupaţiilor cu toate dezastrele lor, că ele au prezidat şi rezistat la introducerea votului universal şi a reformei agrare; că această organizare a fost acceptată ani de zile de masse mari de Români, constituind viaţa lor lung timp. Altă dată cei mai mulţi dintre „cei patru autori” erau admiratori ai lui Mihalache Cogălniceanu, ai lui Ion C. Brătianu, şi chiar ai lui Ion I. G. Brătianu. Opera lor au lăudat-o cu convingere, entuziasm şi chiar cu talent. Acum acuzări şi tăceri intensive, intenţionate şi semnificative. Această atitudine—exact aceiaşi cu a foştilor stăpâni: Ruşi, Nemţi, Unguri, faţă de tot ce este românesc—este împrumutată, sugerată, sugestionată, imitată de la ei, sau este proprie şi conştientă a celor „patru autori“ ? Cel puţin faţă de viaţa trecută a Românilor care din aceste instituţii, din aceste „sate neputincioase şi amorfe“ din aceste „comune moarte“—au plecat la moarte reală ca să-şi elibereze pe „fraţii subjugaţi“ de străini—cei patru autori a • DATORIA IEŞENILOR la legături cu sorbirii® Unirii Numai câteva zile ne mai despart de serbările Unirii, cari trebuie să fie o unanimă manifestare a sentimentelor naţionale ale poporului nostru. Cum în genere suntem deprinşi să aşteptăm totul de la iniţiativa statului, în această împrejurare m-am emoţionat că guvernul a hotărât ca serbările oficiale să aibă loc numai la Bucureşti şi la Alba-lulia, şi nu şi la Iaşi. La Bucureşti pentru că este capitala ţării şi astăzi pentru toţi Românii soarele nostru de acolo răsare. La Alba-lulia, pentru că acolo a intrat triumfător Mihai Viteazul, înfăptuitorul primai uniri a Ţărilor române, şi tot acolo a fost încoronat Regele Ferdinand I, sub a Cărui glorioasă domnie s’a realizat visul de veacuri al neamului nostru: Unirea într’o sigură ţară, iar■ serbările încoronării au fost prezidate de guvernul ţării în frunte cu Ion I. C. Brătianu, şi apoi pentru că acest oraş este considerat şi ca simbolul luptelor seculare ale Românilor arădeni pentru desrobirea lor politică. Mărturisim că dacă încadrarea desfăşurării serbărilor numai în aceste două centre este un început de bună chivernisiră a banului public, în aceste vremuri de grea criză prin care trecem, măsura n’ar trebui să ne supere atâta ca pornind dela o neglijare a oraşului tuturor Unirilor. Să evidenţiem într ’adevăr sacrificiile laşului, să evocăm trecutul său de idealism şi abnegaţie şi să cerem cu stăruinţă şi tuturor ca instituţiile acestui oraş, de la cele mai mici până la ■ Universitate, să nu mai fie aşa de complect lăsate în părăsire ca până I acuma. Să se dea mai degabă mijloace materiale ca să şi poată menţinea faima trecută de „oraş al culturei", mai ales acuma când sste chemat să unifice sufletul moldovenesc, eliberat de sub stăpâniri străine. I Iar dacă este vorba de serbarea ce-lor sece ani de la marea Unire a tuturor Românilor, apoi să profităm tocmai de aceste solemne clipe şi îmbrăcând haina idealismului ,generaţiilor trecute să ne emancipăm de tutela statului şi prin iniţiativa noastră să se organizeze o serbare înălţătoare, ca o manifestare spontană a solidarismului naţional şi care să vibreze de un,înalt patriotism, fără să fie încadrată numaidecât în „programul oficial“. Avem mijloace şi instituţii în mijlocul nostru: De la Mitropolie, Universitatea, corp de armată, teatru naţional, conservator cu orchestră simfonică, şcoli secundare, ateneele populare....până la şcolile primare, sunt apoi autorităţile în frunte cu Primăria şi Prefectura de Judeţ, toate reprezentânda atâtea energii cari pot, cu siguranţă, duce la bun sfârşit frumoasa iniţiativă a unei înălţătoare serbări şi desigur fără subvenţii şi fără cheltueli mari. La această iniţiativă aş pot invita reprezentanţii Românilor din provinciile desrobite, cari sevor grăbi să retrăiască clipele de eroism din vremea răsboiului şi să se închine trecutului de suferinţă şi de glorie a oraşului nostru. Din entuziasmul şi patriotismul net desminţit niciodată al ieşenilor nu putem avea decât o mare sărbătorire a Unirei, a marei Uniri şi sufleteşti, pe care o aşteptăm EMIL DIACONESCU — Poliţia cercetează pe un individ care a fost arestat pe când împărţia manifeste prin care comuniştii îndeamnă muncitorii să tulbure ordinea prin scandaluri şi părăsirea lucrului în fabrici. ! Moartea lui I. Braşcu Anunţăm cu adâncă părere de rău ştirea încetării din viaţă a cunoscutului comerciant ieşan Iosef Braşcu, proprietarul magazinului de muzică şi agenţiei teatrale din str. Lăpuşmanu. Defunctul a fost o figură cunoscută în lumea comercială a Iaşului, fiind unul dintre fruntaşii comerţului. Având o cultură specială, absolvent al şcolilor superioare de comerţ, losef Braşcu era un comerciant de elită şi apreciat ca atare. Ca membru al Camerei de comerţ losef Braşcu a fost unul dintre apărătorii intereselor comerţului şi industriei, spunânduşi întotdeauna cuvântul cinstit şi cu autoritate. A fost şi un mic mecenat al artiştilor, încurajând întotdeauna manifestaţiile actorilor, pictorilor, sculptorilor şi muzicianilor. Cult, inteligent, delicat şi afabil Braşcu a avut numai simpatii. Fără a fi un luptător politic propriu zis, Iosif Braşcu a fost atras de politica noastră, fiind un statornic şi devotat mmbru al partidului naţional liberal din Iaşi. El moare în urma unei crude boli de cord, care l-a răpus în floarea vrâstei. Ştirea morţii sale a produs o profundă impresie atât în lumea comercială, cât şi în cea artistică din Iaşi. La Camera de Comerţ, la teatru, şi la clubul liberal s-au arborat drapele îndoliate. Transmitem familiei crud lovite sentimente pioase de condoleanţă. „MIŞCAREA" Ziua Comuniştilor Ieşeni — SCENELE DE IERI — Guvernul a fost ţinut erl toată ziua în curent asupra celor ce s’au petrecut Tn localitate cu prilejul zilei de 1 Mai comunist. Din ajun comuniştii şi sindicatele lor au placardat manifeste Tn oraş chemând „tovarăşii" la serbătorire, care a degenerat într’o încăerare sângeroasă pe str. Socola. Ancheta de la prefectura poliţiei şi apoi dela parchet, a stabilit pe vinovaţi cari au fost daţi judecăţii, iar guvernul are prilej să cunoască mai deaproape elementele revoluţionare şi anarhice cu care a conlucrat ani de zile în cartel. Datorită acestui fapt conducătorii sindicatelor revoluţionare care au organizat scenele de ieri au fost puşi în libertate urmând ca oalele sparte să le plătească muncitorii inconştient şi rătăcit îndrumaţi pe căile anarhiei. O ÎNTREBARE întrebăm pe dl. Inspector şef al regiunei şcolare din Iaşi în virtutea cărei legi dă delegaţie d-lui Ignat Trunov învăţător rus din târgul Ungheni ca să facă anchetă şi inspecţie învăţătorului din satul Dănuţeni, la ateliere şi clas, când ştiut este de toată lumea capacitatea d-lui Ignat Trunov. Ori poate dl. inspector n’a avut încredere în organele de control „revizorul de lucru manual şi sub-revizorul şcolar“ cari ştim precis că înainte de acesta au fost în inspecţie la acea şcoală a satului Dănuţeni. Regretăm că rezultatul anomaliei organelor superioare şcolare vine să lovească aşa de dureros în pătura care reprezintă intelectualitatea rurală şi pe care totuşi se laudă guvernul că se sprijină. — Serviciul apelor a început lucrările de canalizare a străzei Uzinei pe porțiunea recent aliniată. Lucrările continuă odată cu pavarea. VINERI 3 MAIU 1929 Oameni, fapte şi idei Intr’un articol al ziarului „Lumea“ din 30 Aprilie se spune că un mare număr de învăţători s’au înscris în partidul naţional-ţărănesc, un număr de învăţători cari au stat în rezervă până acum. Voim să facem bilanţul capitalului de fapte şi idei al acestora începând cu învăţătorii cari fac parte din organele de control. Luăm întâiu pe dl. Const. Manoliu subrevizor şcolar, recomandat de dl. Moscalu şeful din Ungheni, d-lui ministru Costăchescu. Cine este dl. Manoliu,fost subrevizor sub guvernarea partidului Averescu,cu recomandaţiile dlor Petrea şi Omer Polpozkci), fost subrevizor şi sub guvernarea partidului liberal. Apoi noi ştim încă mai mult: el este ginerile unui anume Voroşiov, cel mai straşnic vagmistru rus pe marginile Prutului, când acesta forma hotar. Ce fel de caracter are, îşi poate închipui oricine din întâmplarea următoare : odată o doamnă intrând în curtea rusului Voroşnov iar el răspunzând drept ca un învăţător român: «niznai pa ruminschi», adică nu ştie pe româneşte, însă d-na foarte înfuriată la apostrofat: „Ba să mai firai al dracului că eşti în ţara românească" şi încă multe iar d-lui a răbdat până la capăt fiindcă este om de caracter ; a vrut să-şî menţie cuvântul că nu ştie româneşte. Iată un exemplu de vrednicia noilor adepţi ai guvernului. Pentru viitor vom mai reveni şi asupra acestui domn şi a celorlalţi. OPERELE LUI. CREANGA SE TIPĂRESC LA PARIS In vara anului trecut am relatat în ziarul nostru că unul din candidaţii francezi la doctoratul facultăţii de litere de la Universitatea din Sorbona, a cerut Arhivelor Statului din localitate amănunte relative la „Viaţa şi operele lui Ioan Creangă", având de susţinut teza sa, cu acest subiect. Relaţiunile fiindu date, tânărul candidat şi-a susţinut teza, făcând cunoscute în capitala Franţei, lucrările popularului nostru prozator. Acum două zile dl. traian Iehim, paleograful arhivelor a primit o scrisoare din partea d-lui Bouttére profesor la facultatea de litere din Sorbona, prin care este rugat, a-i trimite, clişee luate de pe toate manuscrisele lui Ion Creangă, care prezintă mai mult interes în ce priveşte biografia, precum şi clişee de pe actele de stare civilă, referitoare la Creangă. Acestea, profesorul parizian le cre, în vederea tipărirei in limba franceza a unui volum intitulat „Viaţa şi operele lui I. Creangă“, fotografiile servind pentru clişee în text. Dl.traian Ichim a şi început a strânge materialul şi în scurt timp va fi trmes d-lui Boutiere, care intenţionează a scoate volumul chiar anul acesta. După cât se vede frumoasele poveşti şi amintiri ale neîntrecutului povestitor, sunt tot atât de apreciate de intelectualii francezi, ca şi de ai noştri. Un nou sistem de avansări în funcţiunile publice Un nou sistem de a mulţumi partizanii politici pe lângă acel inaugurat de actualul regim cu ministere noi, secretariate de stat, consilieri tehnici etc., este şi acesta : dacă partizanul este funcţionar public, să fie avansat cu un an, doi mai în urma deciziei de avansare. Cercetând „Monitorul Oficial“, găsim numeroase cazuri de acestea mai ales la ministerul de Domenii. De acest sistem însă s-a molipsit şi integral dl. ministru al Instrucţiunii, care prin Decizia No. 53385 din Aprilie 2029 înaintează de la gradul al 11-lea, la gradul I-iu pe data de 1 ianuarie 1928 pe partizanul politic Oh. C, urmând bineînţeles ca avansatul să primească gramadă diferenţa de salar pe un an şi patru luni din urmă. Se fac prin urmare noi state de plată, se ordonanţează sume în contul anului