Munca, iulie 1953 (Anul 9, nr. 1779-1805)

1953-07-22 / nr. 1797

Proletari din toate ţările, anlţi-văl ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R.P.R Activiştii sindicali trebue să cunoască şi să rezolve problemele masselor Politica Partidului Muncitoresc Român, partid care este forţa conducătoare în Republica Populară Română,­­ are drept obiectiv principal satisfacerea nevoilor materiale şi culturale în continuă creş­tere ale celor ce muncesc. In centrul preocupărilor partidului stă grija faţă de oamenii muncii. Strădania pentru fericirea acestora, a întregului popor muncitor, a devenit legea supremă a partidului. In acest scop partidul cheamă şi conduce massele muncitoare în lupta pentru înde­plinirea şi depăşirea planurilor de produc­ţie, în acest scop el îndeamnă şi conduce ţărănimea muncitoare pe drumul transfor­mării socialiste a agriculturii, în acest scop îndeamnă şi conduce intelectualita­tea, oamenii de artă, cultură şi ştiinţă, pe calea revoluţiei culturale, a luminării po­porului muncitor. Sindicatele reprezintă principala curea de transmisie între partid şi masse pe linie de producţie, principalul ajutor al partidului în munca de mobilizare şi edu­care a clasei muncitoare. Lor le revine îndatorirea de a duce în păturile largi linia partidului, de a le mobiliza pentru aplicarea ei. Forţa şi vitalitatea sindicatelor noastre constă în legătura nemijlocită cu massele. In menţinerea şi continua îmbunătăţire a acestei legături, rolul de căpetenie re­vine activiştilor sindicali. In organele sin­dicale de jos, din întreprinderi şi instituţii, în cele regionale şi raionale, ca şi în cele superioare, care conduc activitatea sindi­cală pe ţară sau pe ramură de producţie, activează sute de mii de tovarăşi aleşi de masse sau recrutaţi din masse. Succesul activităţii sindicatelor este condiţionat de faptul dacă aceşti tovarăşi au un contact permanent şi nemijlocit cu massele, dacă cunosc problemele ridicate de ele, dacă ştiu să le rezolve. Lenin ne învaţă că ac­tiviştii sindicali „trebue să trăiască printre muncitori, să le cunoască viaţa sub toate aspectele, să ştie să stabilească exact în orice chestiune şi în orice moment care este starea de spirit a m­assei, care sunt adevăratele ei năzuinţe, nevoi şi gânduri, să ştie să stabilească, fără umbră de falsă idealizare, care este gradul de con­ştiinţă al massei şi cât de puternică este influenţa exercitată de unele prejudecăţi şi rămăşiţe din trecut, să ştie să câştige încrederea nelimitată a massei printr-o atitudine tovărăşească faţă de ea şi prin grija de a-i satisface nevoile“. Sub îndrumarea atentă a partidului, nu­meroase organe sindicale au reuşit să crească un număr important de activişti care ţin legătură strânsă cu massele, le învaţă şi învaţă de la ele, cunosc şi rezol­vă problemele ridicate de oamenii muncii. In organele sindicale şi aparatul sindi­catelor există însă unii activişti a căror muncă este încă departe de cerinţele care se pun astăzi cadrelor sindicale. Una din lipsurile principale ce se observă în munca anumitor activişti este aceea că ei nu dau atenţia cuvenită problemelor care preo­cupă pe oameni. Ei nu ţin o legătură strânsă cu massele, nu trăiesc în mijlocul lor, nu le cunosc nevoile. Un exemplu în această privinţă est® to­varăşul Moldova­nu Ion, membru în prezi­diul C.C. al Sindicatului muncitorilor din industria cărbunelui. El răspunde în faţa prezidiului acestui C.C. de activitatea sin­dicală din minele regiunii Timişoara. Cu toate acestea el nu cunoştea unele ne­mulţumiri ale minerilor din regiune. Multă vreme minerii de la Anina, de pildă, erau nemulţumiţi de faptul că administraţia tărăgăna aplicarea unor prevederi din Ho­­tărîrea guvernului şi partidului din 3 iulie 1952. Dar, cum putea tovarăşul Moldo­­vanu să cunoască această problemă și să mobilizeze organele locale sindicale și administrative la rezolvarea ei, când el n'a dat pe la Anina timp de 6 luni? O astfel de comportare este incompatibilă cu calitatea de activist sindical. Ea denotă o atitudine de nesocotire a nevoilor oame­nilor muncii. Necunoaşterea problemelor ridicate de masse, lipsa de legătură permanentă cu ele îşi are rădăcina în faptul că unii acti­vişti subapreciază rolul hotărîtor al aces­tora în construirea socialismului. Dacă aceşti activişti ar fi preocupaţi de problemele masselor, dacă ar merge pe teren, ar învăţa de la ele şi ar contribui la rezolvarea problemelor respective. Sunt activişti sindicali care deşi ţin o legătură permanentă cu massele, deşi stau mai mult pe teren decât în birou, to­tuşi nu ştiu să soluţioneze în mod just chestiunile pe care le ridică muncitorii. Uitând că scopul producţiei in ţara noastră care construeşte socialismul este satisfa­cerea nevoilor materiale şi culturale în continuă creştere ale celor ce muncesc, unii activişti se lasă absorbiţi complect de problemele tehnice ale producţiei şi ne­glijează pe cele ale deservirii social-cul­­turale a oamenilor muncii, nu manifestă o grijă permanentă pentru nevoile ace­stora. Deşi aceste probleme sunt de mare importanţă, ei le tratează ca pe nişte che­stiuni mărunte. Din această cauză se obiş­­nuesc cu neajunsurile pe care le semna­lează muncitorii şi în cele din urmă ajung să se împace cu stările de lucruri criticate, în loc să acţioneze neobosit pentru în­­dreptarea lor. Deşi există hotărîri şi indicaţii precise din partea partidului şi guvernului, pen­tru tovarăşii din prezidiul C.C. al Sin­dicatului muncitorilor din C.F.R. grija faţă de nevoile oamenilor nu stă totdea­una în centrul atenţiei lor. Numai aşa se explică,­­de pildă, faptul că ei nu acordă suficientă luare aminte felului cum sunt cazaţi muncitorii ceferişti la locurile de producţie. La staţia Timiş-Triaj, cu toate că există încăperile necesare, organele sin­dicale şi administrative nu se îngrijesc de înzestrarea lor cu cele trebuitoare pentru cazare. Deasemeni, nimeni nu se intere­sează de condiţiile în care dorm munci­torii la sectorul I.G.C. Sighişoara, condiţii care sunt nesatisfăcătoare. In ţara noastră, în care puterea este în mâna oamenilor muncii, sindicatele co­laborează strâns cu organele administra­tive în vederea realizării politicii partidu­lui, forţa conducătoare şi îndrumătoare în regimul de democraţie populară. Această politică este expresia intereselor vitale ale celor ce muncesc, este politica înfloririi patriei noastre, a îmbunătăţirii vieţii oa­menilor. O lipsă importantă este aceea că în unele locuri colaborarea principală crea­toare dintre organele sindicale şi cele ad­ministrative este înlocuită cu practica ne­muncitorească a­cocoloşivă reciproce a lipsurilor. Unii activişti nu iau poziţie ho­­tărîtă fa­ţă de acele organe administrative care nu înţeleg să se achite de sarcinile ce le revin, în ce priveşte grija faţă de oamenii muncii, care încalcă drepturile acestora consfinţite de întreaga noastră­­legislaţie populară. De slăbiciuni mai­ dau dovadă unii activişti sindicali atunci când se constată că administraţia nu-şi respectă angajamentele din contractul colectiv. O astfel de situaţie există la Atelierele Principale C. F. R.-Simeria. Comitetul de întreprindere de aici (pre­şedinte tovarăşul Teodorescu) care fără în­doială a obţinut unele realizări în ce pri­veşte grija pentru om, nu dă dovadă de perseverenţă, de atitudine intransigentă faţă de faptul că administraţia nu şi-a îndeplinit majoritatea angajamentelor so­­cial-culturale din contractul colectiv, prevăzute să fie realizate în primul semestru al acestui an. Astfel, nu s’a instalat staţia de radioamplificare care trebuia să fie gata la 1 Mai a.c., nu s'au amenajat cele două terenuri de vo­lei şi unul de baschet, iar staţiona­rul pentru muncitori, care a fost ter­minat, n’are 16 paturi cum s’a prevăzut în contract, ci numai 5. De ce aceşti ac­tivişti sindicali nu trag la răspundere pe directorul Atelierelor, de ce nu cer darea în judecată a acelora care nu au respectat contractul încheiat, când ştiut este că le­gile Republicii Populare Române sunt la fel de valabile pentru directori ca şi pen­tru muncitori, pentru conducători ca şi pentru massele largi ? Cu aceeaşi hotărîre trebue combătută şi atitudinea unor activişti care atunci când se deplasează pe teren se opresc doar la comitetul de întreprindere, culeg în fugă câteva date, dar nu merg în fabrică să stea de vorbă cu muncitorii. Un exerr­plu în această privinţă este tovarăşul Boeru, preşedintele Consiliului Sindical Regional Galaţi. Deşi răspundea în cadrul Consiliului de comitetul de întreprindere al uzinelor „Progresul“-Brăila, el a fost aici în perioada Septembrie 1952 — Iulie 1953 o singură dată şi atunci s’a oprit doar la comitetul de întreprindere, fără să ia contact direct cu muncitorii. Activiştii­ sindicali trebue să acorde toată atenţia frământărilor masselor. In acest scop ei au datoria nu numai să trăiască în mijlocul acestora, dar să şi rezolve just şi prompt problemele ridicate de ele. Pentru aceasta ei trebue să-şi în­suşească neîncetat învăţătura marxist-le­­ninist-stalinistă, documentele şi hotărîrile partidului nostru. Ei trebue să pună în practică hotărîrile celui de al III-lea Congres al Sindicatelor, Statutul Sindi­catelor şi Rezoluţia Congresului. Muncind în acest fel, ei vor contribui la mobilizarea cu succes a masselor largi în jurul partidului care conduce poporul nostru spre fericire. Delegaţii francezi la Congres au sosit în Capitală Marţi la amiază au sosit în Capitală Léo Lorenzi, secretar al Uniunii Tinere­tului Republican din Franţa, şi Mauricette Van Houtte, secretara generală a Uniunii Tinerelor Fete din Franţa, care vor par­ticipa la lucrările celui de al IlI-lea Con­gres Mondial al Tineretului. Pe aeroportul Băn­easa reprezentanţii ti­neretului francez au fost întâmpinaţi de Jacques Denis, secretar general al F.M.T.D., B. Bereanu, preşedintele U.I.S., de reprezentanţi ai Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat, precum şi de nume­roşi tineri, care au făcut oaspeţilor o căl­duroasă primire. (Agerpres). Nr. 1797 MIERCURI 22 I­ULIE 19 5 3 pagini4 — 20 bani In întâmpinarea celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor, tinerii din patria noastră obţin zilnic noi realizări în muncă In clişeu, utemistul Meleacă Constantin, sudor fruntaş la Oficiul Con­strucţii şi Montaj Foraj-Moineşti, care aplicând metodei’­ sovietice de lucru a reușit împreună cu întreaga sa echipă să termine cu 6 zile m­ai devreme sarcinile din plan ce-i reveneau. Noi brigăzi ciclice PETROŞANI (de la corespondentul no­stru). Pe panourile de onoare ale minelor din Valea Jiului, se află mereu în loc de cinste stahanovişti ca Haidu Iuliu, Căti­­neanu Simion, Vizi Andrei, Mihai Ştefan, Gaiovschi Ion, Biro Adalbert şi mulţi alţii. Brigăzile lor aplică graficul ciclic, lucru ce a dus la mari depăşiri de normă şi totodată la o simţitoare creştere a câşti­gului minerilor, datorită primelor de ciclicitate. Spre aceste brigăzi sunt aţintite privi­rile tuturor minerilor din acest bazin şi din ce în ce tot mai numteroşi sunt acei care încep să aplice şi ei în muncă meto­da graficului ciclic, înţelegând că vor obţine o producţie mai înaltă şi totodată ritmică, cinstind astfel ziua de 23 August şi ziua mâineru­­lui, 12 brigăzi de mineri de la lucrări de înaintări şi din abataje, au trecut d­a 1 iulie la lucru pe bază de grafic ciclic. Brigada lui Karácsony Rudolf de la mi­na Vulcan nu putea fi socotită nici până acum o brigadă codaşă, căci îşi realiza normele. Trecând însă la muncă după gra­ficul ciclic, ea a obţinut la lucrările de înaintări pe care le execută, o depăşire de 25 la sută, încă din primele zile de aplicare a metodei. Pe urmă, după ce mi­nerii din brigadă au început să se obiş­nuiască cu noul sistem de muncă, cu noua organizare, brigada a reuşit să dobân­dească realizări frumoase iar acum ea se mândreşte cu depăşiri de 50 la sută. Printre cele 5 brigăzi de la mina Lupeni care au aplicat de curând metoda grafi­cului ciclic este şi cea a tov. Lucaci An­drei. In graficul ei de întrecere sunt trecute acum pentru prima oară cifre înalte de depăşire. Noua brigadă ciclică şi-a supraîndeplinit planul cu peste 25 la sută. Depăşiri noi, mai mari decât obţineau înainte, au înscris în graficele de între­cere şi celelalte brigăzi care au trecut, în această lună, la lucru pe bază de grafic ciclic. 10.000 perechi de încălţăminte pentru copii din materiale economisite CLUJ (de la corespondentul nostru). Urmând chemarea partidului, muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii uzi­nelor „Ianoş Harbuc“ din Cluj desfăşoară larg întrecerea socialistă. Lucrând după iniţiativa stahanovistului Nicolae Militari, muncitorii din secţia Croit I—II realizează economii de piele tot mai mari. Printre cei peste 140 mun­citori, care până în prezent au trecut la aplicarea acestei iniţiative, se află şi sta­h­­a­nov­istul Deac Adalbert, care economi­seşte zilnic pielea necesară fabricării a 4 perechi încălţăminte pentru copii. Frunta­şul în producţie Benkő Samuilă, respon­sabilul brigăzii nr. 1 U.T.M., a făcut eco­nomii de 2.354 decimetri pătraţi piele în cursul lunii iunie, iar în primele II zile din iulie a economisit piele din care se pot confecţiona 43 perechi de încălţăminte pentru copii. Economii foarte frumoase au făcut to­varăşii Naghy Eugen, Karboi Andrei, Ilea Clara, Rusu Ma­ria, Zsory Ludovic, Petric Ladislau şi alţii. Muncitorii din secţiile de Croit muncesc cu mult elan, fiind hotărî­ţi ca până la data de 23 August să economi­sească cantitatea de piele necesară confec­ţionării a 10.000 perechi încălţăminte pen­tru copii, aşa cum s-au angajat. Stolih­inovişt­ii rezolvă importante prob­ed­e tehnice „Oameni ca Vasili Silvi, topitor, Vasili Samşir şi inovatorul Grigori Dubinin, toţi de la uzinele „Krasnâi Vâborjeţ“, me­rită întreaga noastră stimă — a spus sta­­hanovistul Nagy Iosif muncitorilor adu­naţi în jurul lui. Observând cu atenţie şi studiind temeinic ceea ce se petrece în munca lor, ei au ajuns să rezolve impor­tante probleme tehnice“. Vasili Silvi, împreună cu inginerul Sa­­başov, au perfecţionat un cuptor electro­­inductiv. Urmarea a fost că acest cuptor, consumând acum mai puţină energie elec­trică, produce cu 80 la sută mai mult me­tal ca înainte. Vasili Samsir a studiat vreme îndelungată tehnologia producţiei ■benzilor de cupru. După ce a înlăturat defectele de construcţie ale valţurilor de laminat, a ajuns la lichidarea rebuturilor. Grigon Dubinin a introdus forme pen­tru trasatori. Zi de zi, aceşti oameni sunt preocupaţi de elaborarea unor noi metode tehnologice care să contribuie la ridicarea productivităţii muncii şi la îm­bunătăţirea calităţii produselor. Pilda acestor minunaţi constructori ai comunismului a însufleţit pe stahanovis­­tul Nagy Iosif. Ca şi dânşii, el a studiat o serie de probleme ivite în timpul lucru­lui. A fost printre primii strungari de la uzinele „Flamura Roşie“-Arad care a căutat să-şi însuşească temeinic metodele înaintate de muncă. Cu ajutorul lor a realizat de la începutul cincinalului şi până în prezent 8 norme anuale şi dă acum produse în contul anului 1959. Încă din 1952, tovarăşul Nagy a ob­servat că în ciclul de fabricare a unor piese turnate, şi în special la prelucrarea lor la strung, se întâmpină mari greutăţi. Cele mai multe rebuturi erau cauzate de turnarea după vechile metode. Şi atunci i-a venit o ideie: „Ce-ar fi dacă aş sta de vorbă cu tovarăşii de la Turnătorie şi am analiza împreună cauzele acestor re­buturi, aşa cum procedează şi oamenii so­vietici atunci când în munca lor se produc asemenea fenomene nedorite?“ Cu ajutorul comitetului de întreprin­dere şi al conducerii administrative, tova­răşul Nagy Iosif a trecut la fapte. El a organizat o colaborare permanentă între stahanoviştii din secţia primară (Turnă­torie) şi secţia prelucrătoare (Mecanică) în scopul de a creia tehnologia cea mai productivă. Roadele acestei colaborări socialiste n’au întârziat să se arate. Cilindrii de frână de 14 ţoli se turnau înainte cu maselote şi aveau adausuri de prelucrare mari. Datorită consfătuirilor dintre strungari şi turnători, s’a ajuns să se îmbunătăţească sistemul tre,turnare. Astfel s'a redus consumul de fontă lichidă cu 21 la sută, deoarece în locul maseiotei mari s’a introdus un adaus mic pentru e­­ventualele impurităţi, iar returnarea se face printr’un ciur de ploaie. Deasemenea timpul de debitare a maseiotei — opera­ţie care se făcea greoi la strung — a fost redus cu 35 la sută iar rebuturile au fost micşorate în medie cu 25 la sută, prin fap­tul că noul sistem de turnare elimină posi­bilităţile formării de porozităţi în corpul cilindrului. Rezultate concrete şi preţioase a dat această colaborare şi în ce priveşte rezer­vorul de lucru de la frână. Această piesă se turna înainte cu o maselotă ce necesita o operaţie la strung de 42 minute. Prin modificarea procesului tehnologic, opera­ţia a fost eliminată. La acest reper s-au redus rebuturile cu 50 la sută, prin in­troducerea matriţelor metalice, prin in­troducerea de răcitori şi înlocuirea mase­­lotei circulare cu maselota gâtuită, sub formă de pană, care se detaşează acum în Turnători. Multe avantaje şi îmbunătăţiri s-au ob­ţinut şi în cazul corpului pompei centri­fugale de apă de mare debit. Numai ope­raţia de fixare şi centrare pe platou ne­cesita circa 600 minute. In urma modifi­cării modelului de turnare, modificare fă­cută la propunerea stahanovistului Nagy Iosif, această operaţie s’a redus la 100 minute. Datorită rezolvării acestor probleme tehnice, s’a ajuns la o creştere simţi­toare a productivităţii muncii şi la o de­păşire însemnată a sarcinilor de produc­ţie. GH. FILIPAŞ In numărul de azi. IN ÎNTÂMPINAREA festivalului. — Pregătirile tineretului sovietic. — In ţara moţilor. — Pregătirile cinematogra­fiei noastre (pag. 2-a) Dinu Frumuzache: Mâncare caldă şi la timp pentru muncitorii agricoli de pe câmp (pag. 2-a) M. Aurel: In staţiunea Eforie (pag. 3-a) MAREA SARBATOARE A POPORU­LUI FRATE POLONEZ (pag. 3-a) Piwowarska Irena: 22 iulie 1953 — în Republica Populară Polonă (pag. 3-a) Mihail Marinescu : Lipsă de interes faţă de sesizările oamenilor muncii (pag. 3-a) B. Abramovici: Gospodăria anexă a în­treprinderilor E.T.A.C.S.-Iaşi (pag. 3-a) Notă externă — ,V. Stamate: Un „nou** guvern De Gasperi (pag. 4-a)' 13 ani dela proclamarea puterii sovie­tice în Lituania, Letonia şi Estonia (pag. 4-a)' Declaraţia lui Wilhelm Pieck, preşe­dintele R. D. Germane (pag. 4-a) De la Ministerul Afacerilor Externe al U.R.S.S. (pag. 4-a)" Tineretul lumii se pregătește pentru Festival (pag. 4-a) A 9-a aniversare a eliberării Poloniei de către glorioasa Armată Sovietică Tovarăşului ALEXANDER Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone VARŞOVIA Cu ocazia celei de a 9-a aniversări a eliberării Poloniei de către glorioasa Armată Sovietică, vă transmit, tovarăşe Preşedinte, in numele Prezidiului Marii Adunări Na­ţionale a Republicii Populare Române cele mai sincere şi călduroase felicitări. Vă urez Dvs. şi poporului polon noi succese pe drumul construirii socialismului în Republica Populară Polonă şi în lupta noastră comună pentru apărarea păcii, în fruntea căreia se află marea Uniune Sovietică. Dr. PETRU GROZA Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române Tovarăşului BOLESLAW BIERTIT Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Polone VARŞOVIA Cu ocazia celei de a 9-a aniversări a eliberării Poloniei de către glorioasa Armată Sovietică, vă rog să primiţi, tovarăşe Preşedinte, din partea poporului român şi a Guvernului Republicii Populare Române felicitările cele mai călduroase şi frăţeşti. Urez, că toată inima poporului frate polon noi succese in munca sa rodnică pen­tru construirea socialismului, pentru propăşirea şi înflorirea continuă a Republicii Populare Polone, prietenă şi aliată, noi succese în lupta pentru victoria cauzei păcii şi colaborării intre popoare, în fruntea căreia se află bastionul de neclintit al păcii şi securităţii popoarelor, marea Uniune Sovietică. GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Tovarăşului STANISLAW SKRZESZEWSKI Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Polone VARŞOVIA Cu prilejul celei de a 9-a aniversări a eliberării Poloniei de către invincibila Armată Sovietică, vă transmit, tovarășe Ministru, felicitări cordiale. Poporul român urează poporului frate polon noi izbânzi in opera de construire a socialismului și în lupta pentru apărarea păcii, în fruntea căreia se află marea Uniune Sovietică. SIAAION BUGHICI Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Române Președintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române ---------------------------------------------------------------------------------­ Pentru asigurarea pâinii poporului muncitor ★ ★ întrecerea combainerilor Combainerul Ragaeb Gâzi de la Gos­tat „Costache Burcă", regiunea Constan­ţa, priveşte cu nesaţ lanurile întinse de grâu. A pus de mult la punct combaina şi acum aşteaptă. Din când in când intră în lan şi prinde în palme spicele coapte. Apoi priveşte parcă supărat către soa­rele care a început să reverse văpăi. Se întoarde către celălalt mecanic de lângă el, Vasile Atihai, şi-i spune : — Se ridică încet soarele ăsta, măi Mihai. Şi vezi, nu se usca roua, stăm pe loc ! Niciun combainer nu poate începe munca în lan până când spicele nu se usucă de rouă. De aceea sunt înciudaţi a­­ceşti doi tovarăşi de muncă. De departe ei aud zumzet de motor. Combainerul Pichiret Menan îşi în­cearcă maşina. Gâzi şi Mihai sar şi ei în combainele lor. Dar n’au pornit in lan. Gâzi sări jos de pe maşină, in­tră în lan, prinse spice şi le frecă în palmă. E vesel că s’au uscat de rouă. Apoi sare sprinten pe combaină. Cu mâna pâlnie la gură strigă puternic, spre a se face auzit prin zumzetul motoarelor, că­tre Vasile: — E gata, dă-i drumu’ și­ nu uita să tai spicele cât mai de jos. Să vedem care face astăzi mai mult: eu, tu, sau Pichiret. ★ De la începutul secerișului, combainerii de la Gostat „Costache Burcă“ au por­nit întrecerea socialistă pentru a recolta cât mai mult și mai repede. In frunte se află Ragaeb Gâzi, care până în seara zi­lei de 17 iulie a recoltat păioasele de pe 191 ha. Până la aceeaşi dată, Pichiret Menan a recoltat de pe 150 ha., iar Mihai Vasile de pe 130 ha. Şi ceilalţi cinci com­­­baineri obţin rezultate bune. Lupta se dă CLUJ . La gospodăria agricolă colec­tivă „Nicolae Bălcescu“ din satul Gheja, raionul Luduş, treerişul se apropie de sfârşit. Datorită sprijinului primit din partea staţiunii de maşini şi tractoare, precum şi aplicării în bune condiţiuni a regulilor agrotehnice la îngrijirea culturilor, colec­tiviştii au obţinut în acest an de pe supra­pentru terminarea cât mai grabnică a re­coltării întregii suprafeţe cu păioase. Foile volante trimise de gospodărie din două in două zile arată fiecărui combainer roadele muncii lui. Pichiret Menan vrea să-l ajungă şi să-l întreacă pe Ragaeb Gâzi. Munceşte cu însufleţire şi aşteaptă cu nerăbdare seara, pentru a cunoaşte re­zultatele. * Umbrele serii prind a se aşterne. Soa­rele apune şi un vânt răcoros alungă ză­puşeala zilei. Aburi calzi se lasă pe spice şi răcoarea îi transformă în rouă. Li­niştea învălue câmpul. La capătul lanu­lui s’au oprit combainele. Oamenii îşi strâng mâinile; au făcut şi azi treabă bună. Normatorul ie vorbeşte: — Tovarăşul Ragaeb a recoltat azi, 16 Iulie, 10 ha, în loc de 8 cât prevede norma. Tovarăşul Pichiret a recoltat 10, ceilalţi şi-au îndeplinit norma şi au de­păşit-o cu puţin. — Suntem azi egali, Ragaeb — spune vesel Pichiret — dar mâine vom vedea. Ţine minte, vom vedea ! ★ A doua zi munca a început mai îndâr­jită. Pichiret se hotărî să întreacă pe Ra­gaeb, dar acesta nu voia deloc să se lase mai prejos. Rămân în urmă paiele, boa­be aurii de grâu curg din combaină şu­voi. Combainerii culeg rodul câmpului, rodul muncii, belşugul patriei Ei lucrea­ză de zor. Recolta nu aşteaptă. Seara, când rouă s’a lăsat din nou, normatorul comunică rezultatele. Pichireţ s’a ţinut de cuvânt: a recoltat azi cu un hectar mai mult decât Ragaeb, făcând 11 ha. Ragaeb întinse mâna învingătorului : —• Te felicit, dar nu uita : mâine nu mă las până nu ţi-o iau înainte ! M MIHAIL, feţele treerate până acum 3.000 kg. grâu la ha. Din primul grâu treerat, colectiviştii din Gheja au dat cota către stat, obţinând chitanţa nr. 1 pe raion. Imediat după seceriş colectiviştii au în­ceput desmiriştitul. Până acum, ei au des­­miristit peste 100 ha. (Agerpres)­­ Recolte mari

Next