Munca, octombrie 1953 (Anul 9, nr. 1858-1884)

1953-10-01 / nr. 1858

Joi 1 Octombrie 1953 — Nr. 1858 Avântul construcţiei economice întreaga lume este martoră a evenimentelor istorice care se petrec în China. In această imensă ţară, un popor harnic, eliberat de asuprirea seculară, a trecut la făurirea unei patrii puternice, unei vieţi fericite şi îmbelşugate. Toate forţele sale, care au fost ferecate atâta vreme, sunt puse astăzi în slujba acestei măreţe cauze. In toate domeniile de activitate, poporul chinez condus de gloriosul Partid Comunist Chinez, a înregistrat în puţinii ani de la eliberare succese remarcabile, demne de trecutul său măreţ. Industria, agricultura, transporturile, ştiinţa şi cultura cunosc o înflorire nemaiîntâlnită în această parte a lumii. Industria, eliberată de anarhia producţiei capitaliste, se desvoltă cu avânt, asigurând astfel desvoltarea întregii economii naţionale. In momentul distrugerii stăpânirii gomindaniste şi al jugului imperialist, producţia industrială a Chinei reprezenta numai 50 la sută faţă de cea dinainte de război. Anul trecut, producţia celor mai importante ramuri industriale s-a mărit faţă de 1951 în următoarea proporţie : oţel — 41 la sută, fontă — 32 la sută, cărbune — 18 la sută, petrol — 25 la sută, aramă electrolitică — 28 la sută, etc. Pe scară largă se continuă construcţia Anşanului, gigantidul combinat metalurgic supranumit „Inima de oţel a Chinei”. Concomitent cu reconstrucţia uzinelor şi minelor, în această regiune se mai construeşte un întreg sistem de întreprinderi automatizate şi semiautomatizate. In minele carbonifere şi în cele de unde se extrag minereuri feroase şi neferoase, producţia creşte necontenit, datorită mecanizării muncii. Pentru prima oară lucrează în minele chineze combine şi agregate de cel mai modern tip, trimise de Uniunea Sovietică. Greutatea specifică a industriei grele în expresie valorică a crescut pe întreaga industrie cu 32 la sută în anul 1949 şi cu 44 la suta în 1952. Producţia de mărfuri de larg consum a întrecut considerabil nivelul anului 1949. Sectorul socialist s’a întărit şi a căpătat un rol dominant în industrie. La sfârşitul anului trecut acest sector cuprindea 80 la sută din industria grea şi aproximativ 50 la sută din cea uşoară. In fabricile şi uzinele de stat s’au format noi raporturi în producţie, socialiste. Beneficiind pe scară largă de ajutorul frăţesc, dezinteresat şi multilateral al Uniunii Sovietice, industria chineză a început producerea unei serii de noi tipuri de maşini şi utilaje care înainte trebuiau importate. Anul trecut, în întreprinderile din China s-au fabricat primele locomotive, tractoare, motociclete, automobile, motoare Diesel. De unde înainte se fabricau numai piese mici pentru anumite aparate şi maşini mai simple, în prezent uzinele constructoare de maşini produc strunguri grele, maşini universale de frezat, utilaj minier, compresoare, generatoare puternice, transformatoare, aparate de precizie, instrumente complicate, maşini de ţesut şi de tors, etc. Desvoltarea industriei grele, în special a celei de construcţii de maşini, dă posibilitatea desvoltării industriei uşoare. Aceasta a ajuns astăzi la un nivel înalt reuşind să aprovizioneze massele largi ale populaţiei. Pentru fabricarea de maşini textile există în prezent în China şase uzine reconstruite şi o uzină nouă. Filaturile şi ţesătoriile de la Cendjou (Henan), Sionian (Sensi), Handan (Hebei), Uhani (Hubei), sunt complect înzestrate cu maşini fabricate în R. P. Chineză. Fabricile noi textile au fost construite în apropierea centrelor cultivatoare de bumbac. Anul trecut, în întreprinderile Chinei producţia de fibre de bumbac a crescut cu 30 la sută, de ţesături de bumbac cu 37 sută, de pânzeturi cu 91 la sută. In fiecare an se ridică noi fabrici textile. In anii puterii populare s’au obţinut rezultate remarcabile şi in restabilirea şi desvoltarea transporturilor. In 3 ani s’au refăcut 14 mii km. căi ferate şi s’au construit noi şosele cu o lungime totală de 1.200 km. Marile succese obţinute de oamenii muncii în domeniul industriei şi transporturilor se datoresc în bună măsură noii atitudini faţă de muncă. Anul trecut au luat parte la întrecerea patriotică, organizată de sindicate, peste 80 la sută din muncitorii şi funcţionarii din R. P. Chineză. Numai în cursul acelui an muncitorii, tehnicienii şi ingineri, au făcut aproape 400.000 propuneri de raţionalizări. Datorită traducerii în viaţă a acestora, productivitatea muncii creşte rapid. Mişcarea muncitorilor din industrie şi transporturi, mobilizaţi de sindicate în lupta pentru economisirea materiilor prime, materialului şi a timpului de lucru, pentru descoperirea şi utilizarea rezervelor interne, se desfăşoară pe scară din ce în ce mai largă. Mulţumită înfăptuirii reformei agrare s-au înregistrat succese remarcabile şi în domeniul agriculturii. Condusă de partid, marea massă a ţăranilor chinezi măreşte producţia de cereale şi de plante industriale. In unele ramuri producţia agricolă a depăşit nivelul existent până la cel de-al doilea război mondial. Astăzi, China nu mai are nevoie să importe numeroase feluri de materii prime agricole şi are posibilitatea să exporte, în afară de ceai şi mătase, chiar şi produse alimentare. Mişcarea cooperatistă ia o desvoltare tot mai mare în satele Chinei. La sfârşitul anului trecut cooperativele de aprovizionare şi desfacere a produselor întruneau peste 140 milioane oameni. Pe baza respectării stricte a liberului consimţământ au luat fiinţă numeroase întovărăşiri de ajutor, reciproc în muncă. In 1952, făceau parte din aceste întovărăşiri mai bine de 65 la sută din numărul gospodăriilor ţărăneşti din regiunile eliberate mai de mult (în China de Nord-Est chiar 80 la sută), şi aproximativ 65 la sută din noile regiuni eliberate. Deasemenea la sfârşitul anului 1952 existau în întreaga Chină peste 4.000 de cooperative agricole de producţie. Alături de aceste forme noi, în agricultura Chinei au mai apărut şi gospodăriile de stat, — în număr de peste 2.090 — precum şi primele staţiuni experimentale de maşini şi tractoare. Pe un front larg se desfăşoară lucrări gigantice de irigaţie şi de ameliorare a terenurilor degradate. In prezent, suprafeţele care erau supuse inundaţiilor au fost reduse de peste cinci ori, iar suprafeţele de pământ irigat au crescut cu 3 milioane hectare. A fost astfel înlăturată ameninţarea secetei pe teritorii care depăşesc 111 milioane hectare. Acest avânt general al producţiei industriale şi agricole constitue condiţia de bază a continuei ridicări a bunei stări a oamenilor muncii din R. P. Chineză. Succesele obţinute în domeniul construcţiei economice au dat posibilitate poporului chiruz să treacă la planificarea economiei pe întreaga ţara. Planul cincinal elaborat de partid şi guvern va asigura dezvoltarea planificată a industriei socialiste, dezvoltarea continuă a agriculturii şi a industriei meşteşugăreşti pe baze cooperatiste. îndeplinirea planului cincinal va transforma China dintr’o ţară agricolă înapoiată, într’o ţară industrial-agrară socialistă. Conform planului cincinal, producţia de energie electrică va creşte în 1953, faţă de 1952, cu 27 la sută, extracţia de petrol — cu 42 la sută, fontă — cu 14 la sută, oţel — cu 23 la sută, cupru — cu 39 la sută, plumb — cu 49 la sută, zinc — cu 54 la sută, maşini — cu 34 la sută, etc. Investiţiile în agricultură vor spori anul acesta, conform planului, cu 61 la sută faţă de anul trecut. Se va strângeastfel o cantitate uriaşă de produse suplimentare în agricultură, ceea ce va permite să se asigure nu numai necesităţile interne, ci şi o mare rezervă pentru export. In desvoltarea economiei naţionale şi a ridicării bunei stări a oamenilor muncii din China, o însemnătate uriaşă are colaborarea între R. P. Chineză şi Uniunea Sovietică, ajutorul multilateral şi dezinteresat pe care îl acordă aceasta din urmă eroicului popor chinez. Recent a fost semnat la Moscova protocolul privitor la schimbul de mărfuri între U.R.S.S. și R.P. Chineză pe anul 1953, protocolul la acordul din 14 Februarie 1950 privitor la acordarea de credite R. P. Chineze, precum şi convenţia referitoare la acordarea de ajutor Chinei de către Uniunea Sovietică în scopul lărgirii centralelor electrice în Funcţiune şi construirii altora noi. Pe lângă aceasta Uniunea Sovietică, în afară de ajutorul dat pentru construirea întreprinderilor care au fost proiectate cu ajutorul sovietic în ultimii 3 ani, va ajuta China ca până la sfârşitul anului 1959 să construiască şi să lărgească 141 obiective industriale mari. La baza acestui ajutor, care va grăbi ritmul construcţiei economice a R. P. Chineze, stă marea prietenie dintre poporul sovietic şi poporul chinez, prietenie care constitue o chezăşie a imensei forţe a lagărului păcii, un factor de stabilitate şi de progres în întreaga lume. Victoriile uriaşe obţinute de marele popor chinez, care îşi făureşte o viaţă, nouă cu ajutorul Uniunii Sovietice şi în colaborare strânsă cu popoarele ţărilor de democraţie populară, bucură pe oamenii cinstiţi din întreaga lume. Toţi cei ce iubesc pacea văd în marea Chină Populară un factor de bază al menţinerii păcii în Asia şi pe întreg globul şi urează eroicului său popor noi succese pe calea luminoasă pe care a pornit. T. SILVIAN Noul transformator de 10.000 levr. produs de uzinele electrotehnice din R.P. Chineză. MUNKA - 4 ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze Adâncă recunoştinţă Mătuşa Cen — mama unui ostaş din Armata Populară de Eliberare—locuieşte in oraşul Tientzin, pe strada Taotzidacian la numărul 7. E bătrână, a împlinit 64 de ani, iar soţul ei, moşneagul Cen, să tot aibe vreo 70. Eliberarea, asemănătoare razelor soarelui de primăvară, a adus lumină şi căldură în casa ei, unde până nu de mult domnea mizeria. Bătrâna Cen avusese o viaţă grea. Pe vremea când ea mai era încă în putere, în China îşi făceau mendrele cotropitorii japonezi şi bandiţii lui Cian cai şi. De vremea aceea ea îşi va aduce mereu aminte. Se hrănea pe atunci cu făină de porumb şi de bob amestecată cu scoarţă de lemn măcinată. Unchiaşul Cen câştiga puţin, de aceea mătuşa Cen era nevoită să coasă zi şi noapte haine pentru negustorii bogaţi. Era deci o mizerie neagră în casa familiei Cen. Fiul lor, în vârstă de numai 17 ani, lucra ca ucenic într-o uzină japoneză. Neputând însă suporta asuprirea patronilor, el părăsi uzina şi plecă spre Nord-Est. A urmat o vreme grea pentru familia mătuşii Cen. Migala broderiilor de pe hainele ce le făcea pentru alţii, i-a slăbit ochii. Şi aşa în câţiva ani mătuşa Cen a rămas oarbă... A sosit toamna anului 1949, când peste întreaga Chină a bătut vântul nou, înviorător, al eliberării. Mătuşa Cen nu ştia ce s-a întâmplat, însă auzea deseori cântecele vesele, râsul fericit al oamenilor, şi sunetele puternice ale fanfarelor şi tobelor. Atunci a aflat mătuşa Cen pentru prima dată de preşedintele Mao. Glasurile vesele, ce se răspândeau până departe, umpleau de bucurie inima mătuşii Cen. Dar bucuriile în casa familiei Cen abea îşi făceau locul. într’o zi ea a primit o veste: fiul ei de care nu mai ştia nimic, se afla voluntar în rândurile glorioasei Armate Populare de Eliberare a Chinei. De atunci familia tânărului Cen poartă numele de onoare de „familie a unui ostaş al Armatei Populare de Eliberare“. Acest lucru constituia o cinstire deosebită. Guvernul popular raional a început să se îngrijească de familia Cen, ajutând-o cu alimente, cu bani. Unchiaşul Cen a primit o cameră mare şi a părăsit grajdul ce-i fusese locuinţă până atunci şi unde locuise cu familia fiicei sale. Şi întreaga viaţă a familiei a devenit mai frumoasă, mai bună. In luna August a anului 1951, puţin înaintea celei de a 2-a aniversări a creerii Republicii Populare Chineze, mătuşa Cen a primit o vizită neobişnuită. Şeful grupei familiilor de militari de pe strada pe care locuia, a venit să stea de vorbă cu ea şi s’o întrebe de ceea ce are nevoie. Bătrâna stătea în curte şi se uita spre soare. — Ce faci — a întrebat-o el. — Mă uit la soare şi văd numai o pată roşie — a răspuns bătrâna cu tristeţe. Aceste cuvinte au atras atenţia vizitatorului. El se gândi : dacă vede soarele ca o pată roşie înseamnă că ochii ei mai pot fi vindecaţi. Au discutat despre multe lucruri în ziua aceea. A treia zi după sărbătorirea celei de a 2-a aniversări a Înfiinţării Republicii Populare Chineze, mătuşa Cen a primit din partea guvernului popular raional o foaie de internare la spitalul orăşenesc Nr. 1. Şeful familiilor de militari nu uitase că bătrâna îşi poate recăpăta vederea... La spital, medicii, consultând-o, au ajuns la concluzia că boala bătrânei poate fi vindecată. Au operat-o. Şi într-o zi, după ce i-au luat bandajele de la ochi, mătuşa Cen a văzut. A mai stat la spital încă vreo 2 săptămâni. Apoi i s-a dat drumul acasă. Când a intrat în curte, mătuşa Cen a observat o mişcare neobişnuită. Nepotul, nepoţeii şi nepoatele, vecinii, toată lumea care o cunoştea, venise în întâmpinarea ei. Sprijinind-o cu grijă, ei au condus-o în cameră şi i-au dat un scaun lângă fereastră. — Ochii bunicuței s’au însănătoșit ! — exclamă deodată cu bucurie cea mai mică dintre nepoțele. — Bunico, tu vezi ce rochie frumoasă am ? — îi spuse o fetiță arătându-i rochia ei cea nouă. — Ei, în trecut nu se întâmpla ca orbii să-și recaprte vederea ! — spuneau oamenii. — Dacă n’ar fi fost preşedintele Mao, mătuşa Cen ar fi rămas pentru totdeauna oarbă — vorbeau între ei vecinii. Era bucurie mare în toată casa, pe toată strada. Bătrâna se uita cu drag în jurul ei, la oamenii ce-i zâmbeau prietenoşi, la nepoţii care crescuseră mult în timpul uit ea fusese oarbă. Şi totuşi bătrâna era frământată de un gând, al ei, nedestăinuit nimănui. Când cei din casă au mai contenit puţin cu vorba, bătrâna se sculă de pe scaun şi-l întrebă: — Arătaţi-mă pe preşedintele drag Mao Tze-dun. I s-a spus că portretul e pe perete. Bătrâna a ridicat capul şi a început să-l caute din ochi. Văzând portretul, ea se apropie încet de el şi, mângâindu-l blând cu mâna, se uită cu atenţie la chipul luminos al părintelui poporului chinez. Din ochii ei abia vindecaţi au curs două lacrimi. Erau lacrimile recunoştinţei pentru acela care-i ajutase să-şi recapete vederea. (După schiţa lui I. Sin, din revista „Karodnál Chitai") Poporul chinez îşi construeşte o viaţă nouă Impresii dintr-o călătorie în China Vizita mea în R.P. Chineză, făcută cu ocazia participării la cel de-al Vii-Iea Congres al Sindicatelor din această ţară, (care a avut loc în Mai 1953), mi-a dat prilejul să pot cunoaşte îndeaproape realizările minunate obţinute de oamenii muncii chinezi pe drumul reconstrucţiei patrieilor. In întreprinderile şi fabricile din diferitele oraşe vizitate, atât în nordul cât şi în sudul Chinei, din discuţiile mele cu diverşi muncitori şi conducători de întreprinderi, din cele auzite la congres, mi-am putut da seama de uriaşul avânt pe care l-a luat industria chineză în anii care au trecut de la eliberare. In oraşul Nanking, de pildă, am avut ocazia să vizitez o uzină de maşini-unelte. Aceasta era în timpul gomindaniştilor doar un simplu atelier de reparaţii, proprietatea unor capitalişti străini. După eliberare, datorită eforturilor neobosite ale muncitorilor şi sprijinului Guvernului Popular Central, acest atelier s’a transformat într-o uzină modernă. Astăzi, numărul celor ce lucrează aci a crescut de 16 ori, iar utilaj există de patru ori mai mult decât în trecut. La fel se poate spune și despre fabrica nr. 1 de mașini-unelte din Mukden, care a fost aproape complect distrusă în timpul războiului. Acum, nu numai că ea a fost total refăcută, dar toate atelierele şi secţiile au fost mărite şi reutilate. Odată cu reconstrucţia întreprinderilor distruse de pe urma războiului, Partidul Comunist şi Guvernul Popular Central au trecut, cu ajutorul sindicatelor, la îmbunătăţirea necontenită a condiţiilor de viaţă ale muncitorilor. In China nouă şomajul a fost lichidat. In întreprinderile şi instituţiile ţării ziua de muncă este de 8 ore. Concediul plătit, asigurările sociale plătite de stat, contractul colectiv, au devenit drepturi inviolabile ale oamenilor muncii din R.P. Chineză. In ce priveşte calificarea muncitorilor s’au înregistrat deasemenea succese importante nu numai în întreprinderile din acest oraş, ci în toate întreprinderile din ţară. La congres s’a arătat că în China funcţionează acum 12.000 şcoli cu caracter tehnic frecventate de 3 000.000 muncitori. Anul trecut salariul muncitorilor din întreprinderile de stat a crescut cu 11,36 la sută. In reţeaua comerţului de stat s’au vândut în 1952 mărfuri în cantitate mai mare decât în anul anterior. Guvernul Popular Central a efectuat anul tre-VASILE DAVID membru în Prezidiul Consiliului Central al Sindicatelor, stahanovist la Oficiul Extracţie „Sovrompetrol“-Ţintea cut o reducere de preţuri care a contribuit direct ,la creşterea nivelului de trai. Directorul fabricii nr. 1 de maşini-unelte din Mukden ne-a vorbit cu justificată mândrie despre intensa muncă depusă de organizaţia de partid a fabricii şi de sindicat pentru ridicarea nivelului de trai şi cultural al muncitorilor. Dacă în momentul eliberării — ne-a spus el — 60 la sută din muncitori erau analfabeţi, astăzi nu au mai rămas decât 15 la sută şi am siguranţa că în curând nu va mai exista niciun neştiutor de carte în fabrica noastră. Salariile au crescut şi ele în mare măsură. Fiecare muncitor din fabrică a câştigat în anul 1951 cu 10,42 la sută mai mult ca în 1950, iar în 1952 cu 26,6 la sută mai mult ca în 1951. Cei care lucrează în acord, au câştigat şi mai mult. Iată-i, spre exemplu, pe muncitorii, inginerii şi funcţionarii uriaşei Uzine textile nr. 2 din Tientzin. Ei simt din plin că sunt stăpânii adevăraţi ai uzinei. Vechile metode de administrare de pe timpul gomindaniştilor, bătăile, persecuţiile, ameninţările şi alte sălbătecii au rămas doar o tristă amintire. Până în prezent salariul muncitorilor din această întreprindere a crescut cu 66 la sută faţă de cel mai înalt salariu dinainte de eliberare. Uzina a construit în ultimii ani trei corpuri de clădiri cu 3.500 camere pentru muncitori. S’au mai construit trei cantine, dintre care una cu o capacitate de 2.000 locuri. Uzina are patru creşe pentru 400 copii, o grădiniţă pentru circa 200 copii şi o şcoală elementară unde învaţă 1.400 elevi. In incinta uzinei s’a deschis şi o şcoală de alfabetizare, unde în ultimii patru ani au învăţat carte toţi analfabeţii. Pe lângă uzină se află un dispensar cu şase medici şi zece infirmiere. Muncitorii au posibilitatea acum să se îmbrace mai bine, să trăiască mai bine, ceea ce pe vremea gomindaniştilor era numai un vis. Amintim că anul trecut şi anul acesta muncitorii acestei uzine şi-au cumpărat peste 2.009 biciclete şi 3.000 de ceasornice de mână. Este de ajuns să faci acum o simplă plimbare prin oraşele ţării şi în special prin centrele industriale, ca să ai înaintea ochilor o imagine pe care înainte era imposibil s’o vezi în China. S’au construit cartiere întregi de locuinţe muncitoreşti care au luat locul bordeelor şi cocioabelor. Această acţiune menită să schimbe faţa oraşelor şi să dea posibilitatea muncitorilor să locuiască în condiţii omeneşti, continuă cu o intensitate deosebită. Am avut ocazia să văd la marginea unor oraşe ca: Sanhai, Mukden, Nanking, Fusun, etc., enorme cantităţi de materiale de construcţii.care neîncetat iau drumul şantierelor. Văzând toate aceste lucruri nu mi-a fost deloc greu să înţeleg marea forţă mobilizatoare şi transformatoare a Partidului Comunist Chinez care, aplicând cu pricepere la condiţiile Chinei marxismieninismul şi experienţa construirii socialismului în U.R.S.S., conduce poporul chinez spre un viitor fericit. ★ Un lucru care mi-a atras în mod deosebit atenţia şi pe care l-am remarcat imediat ce am pătruns în prima fabrică vizitată, a fost enorma contribuţie pe care o aduc sindicatele în crearea unor cât mai bune condiţii de muncă şi în ridicarea nivelului profesional al muncitorilor. Exemple în această privinţă se pot da multe. Am vizitat, de pildă, o fabrică din Şanhai. Acolo măsurile de protecţie a muncii preocupă înmare măsură organele sindicale, ele căpătând un caracter general. Toate strungurile au montate nişte dispozitive care absorb automat şpanul. Deasemeni, în fiecare atelier există ventilatoare, iar acolo unde e necesar se găsesc aspiratoare de aburi şi aparate pentru micşorat temperatura. Muncitorii sunt înzestraţi cu tot echipamentul de protecţie trebuitor, iar cei care lucrează în condiţii vătămătoare sănătăţii primesc supraalimentaţia corespunzătoare. Pe lângă orice fabrică există acum cantine unde se serveşte o masă consistentă. Deasemeni, întreprinderile mari posedă creşe, sanatorii de noapte, dispensare, etc. S’au construit apoi spitale noi unde oamenii muncii primesc îngrijire medicală în mod complect gratuit. Am avut ocazia că vizitez un astfel de spital ridicat în anul 1951 în oraşul Nanking şi pot spune că am fost foarte impresionat de condiţiile în care erau trataţi bolnavii cât şi de aparatele medicale moderne cu care acesta era înzestrat. Cele relatate în articolul de faţă oglindesc doar o mică parte din gigantica muncă pe care o duce acest popor minunat pe drumul unei vieţi fericite şi îmbelşugate. Două textiliste cântă din acordeon pe balconul noii case de odihnă a textiliştilor din Tintao, provincia Santun. Revoluţia în cifre . Guvernul Popular Central al Republicii Populare Chineze alocă fonduri mari pentru satisfacerea nevoilor social-culturale ale populaţiei. Anul acesta se va cheltui in acest scop o sumă care reprezintă aproximativ 15 la sută din întregul buget al statului. Cheltuielile pentru nevoile socialculturale au crescut în 1953 cu 360 la sută faţă de 1950. In vechea Chină peste 80 la sută,din întreaga pepulație era analfabetă. In anii puterii populare, prin grija partidului comunist şi a guvernului, acţiunea de lichidare a acestei moşteniri nefaste a trecutului ia o amploare tot mai mare. In rândurile Armatei Populare de Eliberare, analfabetismul a fost complect lichidat. Numărul ţăranilor care urmează şcolile serale se ridică la 27 milioane. In afară de aceasta, în şcolile ale căror cursuri se ţin în timpul iernii învaţă aproximativ 50 milioane ţărani. Anul acesta, în şcolile elementare din R.P. Chineză sunt înscrişi peste 53 milioane copii, adică de două ori mai mult decât în timpul dominaţiei gomindaniste. Numărul şcolilor medii se ridică la 5.239. Au fost înfiinţate institute de învăţământ superior de tip nou. In R. P. Chineză funcţionează în prezent 201 institute de învăţământ superior, frecventate de 202.000 studenţi, număr ce depăşeşte cu 70 la sută pe cel,al studenţilor din vechea Chină. In prezent, în ţară există 9 institute de învăţământ superior, care pregătesc cadre din rândul minorităţilor naţionale. Sindicatele din R. P. Chineză acordă o mare atenţie ridicării nivelului tehnic şi de cultură generală al muncitorilor. Sub conducerea sindicate culturală şi fapte lor s’au deschis numeroase noi şcoli medii pentru muncitori şi ţărani muncitori, în care învaţă peste 20.000 persoane. După eliberare, cu ajutorul sindicatelor din China au fost înfiinţate pe lângă instituţii 16.277 şcoli serale frecventate în prezent de peste 3 milioane muncitori şi funcţionar., . In afară de aceasta, 477.000 muncitori urmează diferite cursuri şi şcoli tehnice, fără a-şi întrerupe munca în producţie. Până la sfârşitul anului 1952, în China au fost deschise pe lângă uzine 11.927 cluburi şi săli de lectură şi 125 palate de cultură. In cadrul acestora îşi desfăşoară activitatea 20.000 cercuri şi colective de artişti amatori, cuprinzând peste 500.000 muncitori şi funcţionari. Au mai fost înfiinţate cu ajutorul sindicatelor şi 8.427 biblioteci, care au un fond de peste 10 milioane de cărţi. In prezent, în R.P. Chineză apar 276 ziare cu un tiraj total zilnic de 10 milioane exemplare. De asemenea, apar 358 reviste. Numărul cărţilor editate în 1952 este de 265 milioane exemplare. S-au tipărit 369 manuale diferite cu un tiraj de 370 milioane exemplare. In anul 1952 au apărut peste 60 milioane exemplare de manuale speciale de alfabetizare pentru ţărani. ■ ... I B După eliberarea ţării, radio-difuziunea a luat o mare desvoltare în China. In anul 1949 existau aci 45 staţiuni de radio-difuziune. In prezent numărul lor a crescut la 60. S’a mărit considerabil în ultimii trei ani şi numărul centrelor de radioficare şi radiorecepție. Pag. 1-ă O tânără țărancă strânge recolta de pe pământurile care înainte erau inundate de fluviul Huai, acum indiguit.