Munca, martie 1961 (Anul 17, nr. 4142-4169)
1961-03-01 / nr. 4142
Pag. 2-a S LA 5 MARTIE VOTAM ub conducerea înţeleaptă a Partidilui Muncitoresc Român, oamenii muncii din ţara noastră au construit temeliile măreţului edificiu al socialismului. Prin lupta şi munca lor entuziastă, muncitorii, ţăranii, intelectualii, strîns uniţi sub steagul partidului, au făurit pe locul unei economii înapoiate, haotice — aşa cum era economia Romîniei burghezomoşiereşti — o economie socialistă, planificată, prosperă, cu o industrie puternică în plin avînt, cu o agricultură în cea mai mare parte mecanizată şi cooperativizată. Au fost lichidate pentru totdeauna relaţiile de exploatare a omului de către om. Astăzi toate bogăţiile patriei, tot ceea ce se produce în fabrici şi uzine, mine şi şantiere, pe ogoare aparţine celor ce muncesc. Idealurile nobile ale socialismului vor înviduirea in care totul este subordonat bunăstării şi feri- cirii omului — însufleţesc activitatea noastră creatoare şi pe toate tărîmurile, dau vieţii noastre un conţinut bogat, optimist, deschid in faţa noastră perspectivei luminoase, mobilizatoare. Tot ceea ce făurim cu braţele şi mintea noastră este menit să ne facă viaţa mai bună, mai frumoasă. Ma- urile înfăptuiri de pînă acum sînt o mărturie puternică a superiorităţii şi caracterului profund umanist al orînduirii socialiste, a vitalităţii politicii Partidului Muncitoresc Român, al cărui ţel suprem este creşterea continuă a bunăstării materiale și culturale a popor-lui. 1 Venituri tot mai mari .„„Salariul real a fost în 1960 cu 47 la sută mai mare ca în 1955. Venituri io băneşti totale realizate de salariaţi şi pensionari au fost în 1960 cu 15 miliarde mai mari decît în 1955"... Cînd am citit cuvintele acestea în Manifestul F.D.P. m-am oprit o clipă şi am făcut socoteli. — Ia să văd — îmi ziceam — eu cum stau ? Cam cât îmi revine mie din cele 15 miliarde ? Să nu-şi închipuie nimeni că am făcut nu ştiu ce calcule complicate, eu am un salariu de bază de 887 lei — asta în urma aplicării măsurilor partidului şi guvernului privind sporirea salariilor şi reducerea impozitelor, înainte aveam 520 lei. Diferenţa e evidentă. Lucrind în acord cîştigul meu creşte — media lunară atingind 1200—1300 lei. Asta ar fi cîştigul propriu-zis, realizat de pe urma muncii mele. Dar la acesta, pe lingă primele excepţionale şi sporul de 8 la sută pentru munca efectuată în condiţii mai grele, se adaugă o serie de venituri suplimentare. Am doi copii, pe Costel şi pe Mariana. Pentru fiecare din ei primesc în fiecare lună 100 de lei ca alocaţii de stat. Astă vară, comitetul sindicatului mi-a oferit un bilet de odihnă în staţiunea Vasile Roaită, pentru care am plătit 148 lei. E de la sine Înţeles că această sumă nu acoperă nici o treime din costul biletului. Cîte alte avantaje însă nu avem noi muncitorii ! Mie îmi place sportul. Joc fotbal şi tenis de masă. Fără nici o taxă beneficiez oricind de baza sportivă a întreprinderii şi de echipament sportiv. Tot fără plată pot împrumuta cărţi de la bibliotecă şi pot petrece cîteva clipe de destindere la colţul roşu. La toate acestea trebuie să adaug faptul că veniturile mele au crescut şi datorită repetatelor reduceri de preţuri, că cheltuielile pentru chiria şi întreţinerea locuinţei noi, în care abia m-am mutat, reprezintă mai puţin de 5 la sută din salariu. Perspectivele sunt însă şi mai frumoase. Pentru aceste cuceriri de pînă acum, pentru viitorul mai bun al familiei mele, al patriei mele, eu voi vota împreună cu soţia mea pentru candidaţii F.D.P. SAVIN BUŞCA turnător — uzinele „Timpuri Noi“Bucureşti Oamenilor muncii locuinţe trainice şi confortabile Ca în întreaga ţară, construcţiile de locuinţe au cunoscut o dezvoltare continuă şi în regiunea Banat. Numai în 1960 oamenilor muncii din Reşiţa, Timişoara, Arad, Lugoj şi din alte centre muncitoreşti li s-au dat în folosinţă 1448 apartamente. Confortul noilor locuinţe s-a îmbunătăţit mult faţă de 1959. Bucătăriile, cămările şi celelalte dependinţe sunt mai spaţioase, apartamentele au fost prevăzute cu toate instalaţiile tehnico-sanitare necesare asigurării confortului. O mare parte din noile blocuri ridicate în diferite oraşe ale regiunii au fost tencuite cu terasit, piatră artificială etc., ceea ce face ca faţadele lor să fie mai trainice şi mai frumoase. Anul acesta constructorii de pe şantierele noastre vor ridica mult mai multe locuinţe. Numai la Reşiţa se vor clădi aproape 1000 de apartamente. Pentru ca oamenii muncii să fie mulţumiţi constructorii din cadrul T.R.C.L.Banăt sunt hotărîţi să pună la dispoziţia lor apartamente şi mai confortabile. Pe şantierele din Timişoara, Reşiţa, Arad s-au format brigăzi de muncitori cu o înaltă calificare profesională, cărora li s-a încredinţat executarea lucrărilor de finisaj, asigurîndu-se şi prin aceasta îmbunătăţirea calităţii construcţiilor. De asemenea, prin intrarea în exploatare a poligonului de prefabricate de la Reşiţa, precum şi prin mecanizarea pe scară largă a operaţiunilor cu volum mare de muncă, noi vom accelera ritmul de construire a locuinţelor, scurtînd astfel termenele de dare a lor în folosinţă. Ing. GHEORGHE CIULEA directorul Trustului regional de construcţii locale Banat Consumul — indicator al nivelului de trai Datorită condiţiilor create de partid şi guvern, comerţul socialist din regiunea Bacău s-a dezvoltat an de an, reuşind să asigure aprovizionarea tot mai abundentă cu mărfuri a populaţiei, aprovizionare corespunzătoare cu cerinţele în creştere, ca urmare a ridicării necontenite a nivelului de trai al oamenilor muncii. Cele 2693 unităţi de desfacere ale comerţului socialist existente în prezent în regiune au vîndut populaţiei numai în anul care a trecut mărfuri în valoare de peste 2 miliarde lei, ceea ce reprezintă cu de 3,6 ori mai mult decît în 1955. Semnificativ în ceea ce priveşte ridicarea nivelului de trai aloamenilor muncii din regiune este consumul în creştere al produselor alimentare. Faţă de 1955 s-a vîndut populaţiei prin unităţile comerţului socialist cu 63,2 la sută mai multă pîine, cu 128,1 la sută mai multă carne şi preparate din carne, cu 34,5 la sută mai multe grăsimi etc. De asemenea s-a lărgit mult vînzarea unor mărfuri care în trecut nu erau accesibile pungii maselor largi. Astfel, în 1960 au fost vîndute populaţiei din regiunea Bacău 9750 biciclete, 1248 motociclete şi motorete, 7856 aparate de radio, 2479 maşini de cusut, 973 televizoare, 18.670 ceasuri, 9125 garnituri de mobilă şi altele. PETRE MITROI şeful secţiei comerciale a sfatului popular regional Z Bacău Există, în Manifestul F.D.P., pe lîngă alte zeci şi sute de cifre şi date, exprimat în numai cîteva cuvinte un lucru deosebit de important : „In Republica Populară Romînâ a crescut durata medie a vieţii“. Este un adevăr de necontestat, un adevăr care-şi are izvorul în întreaga politică dusă de partid şi guvern faţă de sănătatea şi bunăstarea poporului muncitor. Să ne oprim puţin şi să privim în jur. Mai întîi trecutul, apoi prezentul, după aceea să ne îndreptăm ochii către orizontul clar al viitorului. Deosebit de grea a fost moştenirea preluată. Exploatarea crîncenă a maselor muncitoare, munca istovitoare în fabrici şi pe ogoare, subalimentarea majorităţii populaţiei, indiferenţa manifestată de statul burghezo-moşieresc faţă de sănătatea poporului au dus la propagarea unor boli care făceau ravagii în rîndurile oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Sunt semnificative din acest punct de vedere cuvintele adresate în noiembrie 1933 Ministerului Sănătăţii de atunci de savantul român D. Danielopolu : „Nu e un secret pentru nimeni că sănătatea publică se găseşte într-o stare de dezorganizare. Spitalele nu au hrană, nu au foc în timpul iernii, nu au îmbrăcăminte pentru bolnavi, nu au instrumente. Avem în timp de pace epidemii de război ca cele de tifos exantematic. Satele sunt bîntuite de sifilis, tuberculoză, paludism. Nu s-a făcut nimic pentru igiena satelor. Iar formidabilelor vitalităţi ale romînului, care procură ţării o natalitate aşa de mare, statul 11 răspunde prin una din cele mai mari mortalităţi infantile din lume". Se mai poate adăuga la aceasta că circa 8.000 de femei mureau în fiecare an în chinurile naşterii, 100.000 de copii decedau inainte de a împlini vîrsta de un an, peste 28.000 de oameni mureau de tuberculoză. Ca să nu mai pomenim de zecile de mii care cădeau seceraţi de malarie, sifilis, pelagră. Aceasta-i imaginea trecutului. Dezvoltarea economică a ţării şi ridicarea nivelului de trai, material şi cultural, al celor ce muncesc au determinat o schimbare structurală în starea sănătăţii populaţiei. In anii puterii populare s-a lărgit considerabil reţeaua de spitale, policlinici, maternităţi şi alte instituţii de asistenţă medicală. Numai în perioada 1955-1959 numărul paturilor în spitale a crescut cu peste 22 la sută, iar al celor din casele de naştere cu peste 24 la sută. Ocrotirea mamei şi copilului a devenit o problemă de stat. In întreaga ţară s-au înfiinţat noi maternităţi şi case de naştere, astfel că a apus pentru totdeauna vremea cînd femeile năşteau fără nici un ajutor medical. Anul trecut, aproape 630.000 de persoane şi-au petrecut concediul da odihnă sau au beneficiat de tratament în staţiuni balneo-climaterice. Faţă de 8234 de medici cii existau în 1938 în Romînia, în 1959 au fost 23.000, astfel incit astăzi un medie deserveşte 780 locuitori; din acest punct de vedere, ţara noastră se situează printre primele zece ţări din lume. Pe de altă parte, condiţiile igienico-sanitare din întreprinderi au fost simţitor îmbunătăţite. In întreprinderi au fost create condiţii bune de muncă, au fost luate măsuri de protecţia şi securitatea muncii. Muncitorul lucrează mai uşor şi ferit de pericolul accidentării şi îmbolnăvirii. Ca urmare a creşterii nivelului de trai şi a măsurilor de ocrotire a sănătăţii luate de partid şi guvern, imaginea sumbră a trecutului a dispărut. Statistica anului 1959 înregistrează o scădere de 57,6 la sută faţă de anul 1938 în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă. De la aproape 20 la sută cit era in anii dinainte de război, mortalitatea infantilă a scăzut în 1959 la 7,6 la sută. In unele regiuni ale ţării procentul variază între 4 şi 5 la sută. Dacă înainte şi imediat după al doilea război mondial mortalitatea generală se menţinea constant in jurul indicelui de 20 la mie, ceea ce însemna circa 300.000 de morţi anual, acum indicele este de 10,2 la mie. Asta înseamnă că excedentul natural al populaţiei a ajuns în 1959 la 10 la 40 de (cifră necunoscută în trecutul Romîniei). Din 1948 pînă in 1960 populaţia ţării a sporit cu 2.300.000 locuitori. Durata medie a vieţii a crescut de la 42 de ani la 63 de ani. Acesta-i prezentul. Dar viitorul? El este concretizat în programul de 6 ani şi schiţa planului de perspectivă pe 15 ani elaborat de cel de-al IlI-lea Congres al partidului, planuri care deschid în faţa poporului nostru orizonturi şi mai luminoase. Este priveliştea viitorului minunat al desăvîrşirii construcţiei socialismului în patria noastră, a triumfului vieţii şi a bunăstării celor ce muncesc. M. RIZAC 3 | Cheltuieli social- culturale (în miliarde lei) M II N, A IERI In timpul regimului burghezomoşieresc, Romînia se situa printre ţările cele mai înapoiate din Europa în ce priveşte venitul naţional calculat pe locuitor. Intr-o perioadă de 10 ani (1927—1937) venitul naţional a înregistrat o creştere medie anuală de circa 1,1 la sută. Repartiţia venitului naţional în Romînia burghezo-moşierească era făcută in folosul claselor dominante. Din studiul datelor cu privire la repartiţia venitului naţional pe perioada 1926—1938 reiese că circa 60—65 la sută din venitul naţional era însuşit de clasele exploatatoare, care reprezentau 9—10 la sută din populaţia ţării, iar 35—40 la sută revenea claselor exploatate, care reprezentau 90 la sută din totalul populaţiei. Potrivit calculelor unor economişti burghezi, reiese că în 1938, din cele aproape 58 miliarde de lei venit naţional creat de industria României, muncitorilor din industrie le-a revenit numai o cincime. Dreptul la muncă e asigurat şi garantat &50000000000 cooooooooor 8 De cînd puterea a trecut ini %mîinile oamenilor muncii conduşi % 8 de partid, în ţara noastră lucru?. 8 zile au pornit pe alt făgaş. Ar fi dispărut pentru totdeauna teama g 8 zilei de miine. Şomajul ce ne az-8 ?vîrlea în ghearele mizeriei şi dis-jj g perării a rămas doar o amintire u gurită. Nu puţini dintre noi, cei? 8 din Valea Jiului, care trudeau din g greu la scos cărbune, au fost 8 8 lăsaţi pe drumuri, înfometaţi. Ne8 ?era tare greu. Aveam familii dej g hrănit, de îmbrăcat. Ce le păsa 8 8 însă capitaliştilor şi ciocoilor ?8 g Cît de tîlhăresc s-au purtat ca- ga pitaliştii cu noi muncitorii, cît de 8 * mult ne-au vlăguit, putem să ne jj g dăm seama mai bine făcînd corn- g 0 paraţie cu viaţa noastră de azi. 8 g Şomajul a dispărut, iar bunăsta-jj 8 rea oamenilor muncii e în con- g 8 tinuă creştere. Azi, nu omul cau- 8 gta de lucru, ci lucrul îl caută pel gom. Aşa cum arată documentele* ?de stat, în anul 1960 au fost an- jj g gajaţi peste 180.000 de salariaţi, g 8 iar în acest an alţi peste 200.000.8 8 Pînă în anul 1965 se prevede o jj g creştere de circa 1 milion. 8 8 Ce înseamnă aceasta 7 Regimul 8 8 democrat-popular asigură şi ga- jj jj ranteazâ atît dreptul la muncă, 8 8 cît şi la învăţătură şi odihnă. jj 8 Iată pentru ce îmi voi da cu toa-jj gtă încrederea votul pentru can- 8 8 didaţii F.D.P. 1 CONSTANTIN SOREANU 8 8 miner-Petroşeni uooooococoooooooooooooooooooooooooooooooooooood) A Z I In anii puterii populare, dezvol-t tarea puternică a industriei socia- liste şi, în primul rînd, a producţiei mijloacelor de producţie aui asigurat o creştere rapidă a venitului naţional. Rit v mul mediu anual de creştere a venitului naţional a fi fost în perioada 1953—1959 de 7,8 la sută, în 1960,1, după date provizorii, a crescut cu peste 8 la sută,'. iar pentru 1961 se prevede o creştere cu încă 15 la sută. I In prezent, venitul naţional se repartizează de sta- tul democrat-popular potrivit intereselor oamenilor muncii, în scopul dezvoltării economiei naţionale şi creşterii sistematice a bunăstării poporului. In va- lori absolute, partea venitului naţional creată în Industrie era de 48 miliarde lei în 1959 faţă de 15,1 , miliarde în 1950. In perioada 1956—1960, peste patru cincimi din venitul naţional au fost repartizate pen- ] tru fondul de consum, iar aproape o cincime pentru acumulare. Potrivit Directivelor Congresului al IIlI-lea al P.M.R., pînă în 1965 fondul de consum va spori cu 60—70 la sută, ceea ce se va reflecta ne- mijlocit In ridicarea sistematică a nivelului de trai al oamenilor muncii. Schimbări fundamentale Satul nostru se pregăteşte de alegeri. La fel ca toţi ceilalţi muncitori din fabrici şi noi, colectiviştii, avem cu ce ne mîndri. Dintr-un sat unde înainte domneau mizeria şi neştiinţa de carte, unde vara nu exista om să nu zacă de malarie şi pe unde doctorul nu trecea cu lunile, astăzi satul nostru are o înfăţişare nouă. Am scăpat pentru totdeauna de moşieri şi chiaburi. Oamenii din satul nostru nu se mai îmbolnăvesc de friguri şi nu mai zac de felurite boli. Acum parcă toţi sunt mai sprinteni, mai întineriţi şi mai veseli. In orice casă ai intra vei găsi masa şi cămara pline cu de toave, îmbrăcăminte, încălţăminte, aparat de radio, bicicletă, iar unii şi-au cumpărat chiar motociclete. In numai cîţiva ani, de cînd satul nostru s-a colectivizat, s-au construit an dispensar, casă de naştere, şcoală, cămin cultural şi cinematograf. Toate casele sunt luminate electric. Datorită veniturilor obţinute, 63 de colectivişti şi-au construit case noi. La cooperativa din sat au fost vîndute o mulţime de tricotaje, confecţii, încălţăminte şi îmbrăcăminte. Dacă socotim zahărul, anul trecut s-a consumat cu peste 20 la sută mai mult decît în anul 1959. Vremea cînd tocam foaia lată a dragoveiului şi fiertura lui o mîncam cu mămăligă a rămas în urmă ca o amintire urîtă. Pentru înflorirea gospodăriei noastre colective, pentru viaţa noastră îmbelşugată, pentru tot ceea ce s-a făcut şi se va face voi da cu incredere votul candidaţilor F.D.P. DOBRIŢA DIMA colectivistă Platoneşti-Feteşti