Munca, decembrie 1968 (Anul 24, nr. 6548-6574)

1968-12-01 / nr. 6548

Pagina a 2-a un Început CU LUMINI ŞI UMBRE în ansamblul activităţii­­desfăşurate de sindicate în scopul propagării cunoştin­ţelor cultural-ştiinţifice, uni­versităţile muncitoreşti şi-au dobîndit un binemeritat pres­tigiu. în această toamnă,­­pe baza unei hotărîri a Secre­tariatului Consiliului Central al U.G.S.R., consiliile terito­riale ale sindicatelor au­ des­făşurat o intensă acţiune de pregătire a noului an­­de în­­văţămînt. Pornindu-se de la experienţa cîştigată pînă acum, şi făcîndu-se o severă analiză a lipsurilor manifes­tate în unele locuri, s-au asigurat condiţii propice pen­tru desfăşurarea sub auspicii mai bune a noului an de stu­diu în universităţile munci­toreşti. Un raid-anchetă efectuat în Municipiul Bucureşti, curînd după deschiderea cursurilor, ne-a relevat noul cadru în care şi-au început activitatea universităţile muncitoreşti, în acelaşi timp au fost în­registrate şi unele situaţii care pot să prejudicieze buna lor funcţionare şi efici­enţa cursurilor. ★ Cei nouă ani de funcţiona­re neîntreruptă a universită­ţii muncitoreşti, organizată pe lângă Clubul sindicatelor din comerţ, au fost caracte­rizaţi de o permanentă cău­tare a temelor celor mai utile, care să vină în întâm­pinarea preocupărilor fireşti ale colectivelor de salariaţi şi, de asemenea, de o mare mobilitate şi supleţe în găsi­rea celor mai atractive for­me de prezentare. Iată deci o experienţă ce merită să fie continuată şi dezvoltată. Astfel, încă din anul trecut, s-a organizat un sondaj cuprinzător în legă­tură cu activitatea universi­tăţii muncitoreşti analizîn­­du-se concordanţa dintre te­matica acesteia şi preferin­ţele individuale. De aseme­nea, Institutul de cercetări comerciale a efectuat o in­vestigaţie în unităţile co­merciale pentru stabilirea coeficienţilor de politeţe, im­posibilitate, enervare, etc. Aceste acţiuni au furnizat concluzii utile pentru stabi­lirea unor puncte de plecare realiste, viabile, în conce­perea şi programarea unor cursuri ale universităţii mun­citoreşti. Ca un rezultat ne­mijlocit al coordonării ob­servaţiilor culese, în cadrul cur­sului „Profilul moral şi spiritual al omului societăţii socialiste“, de pildă, a fost înglobată şi lecţia despre „Politeţea — atribut al con­duitei lucrătorilor din co­merţ“. Luînd în consideraţie mul­tiplele cerinţe ale salariaţi­lor, selectînd propunerile cele mai judicioase, univer­sitatea muncitorească de la clubul lucrătorilor din co­merţ şi-a alcătuit o tematică care se bizuie în cea mai mare parte pe sugestiile fă­cute de către cei ce mun­cesc în acest sector de acti­vitate. Stabilirea unei tematici co­respunzătoare, asigurarea u­­nui număr satisfăcător de lectori cu prestigiu care prin însăşi prezenţa lor să consti­tuie un punct de atracţie şi găsirea celor mai eficiente modalităţi de popularizare, iată, în esenţă, condiţiile principale ale bunei funcţio­nări a universităţilor munci­toreşti. Dar, atenţie : fiecare dintre aceste elemente le presupune pe celelalte, ele capătă valoare numai prin integrarea într-un ansamblu, într-o structură coerentă. Oricît de interesantă ar fi tematica şi oricît de iradian­te personalităţile lectorilor, lipsa unei temeinice popu­larizări poate avea efecte nedorite ; de asemenea, ale­gerea de circumstanţă a unor teme — „facem şi noi o uni­versitate, aşa ni se cere“ — sau deficitul de lectori, pot fi generatorii unor slăbiciuni aparent inexplicabile. Apa­rent— deoarece în asemenea cazuri pe hîrtie sînt aşter­nute datele unei „vii activi­tăţi“, ale unei „efervescenţe“ organizatorice etc. în raidul nostru, am întîlnit o situaţie caracteristică pentru un ase­menea­­ mod de a concepe rosturile universităţii mun­citoreşti. Cum el este înde­obşte cazul cel mai răspîndit, vom insista asupră-i pentru a afla posibilităţile de a-l remedia. Responsabilul cultural ,din comitetul sindicatului de la uzinele „Griviţa Roşie“, Vasile Ciobanu, ne-a relatat că : „Am stabilit cursurile după ce am stat de vorbă cu salariaţii, în funcţie de spe­cificul uzinei şi de preferin­ţele individuale totodată. De pildă, cursul „Lumea — azi“­ ne-a fost solicitat de către muncitorii atelierului de tâmplărie şi de cei de la secţia montaj — vagoane, iar cursul de „Educaţie sanita­ră“ este destinat elevilor şcolii profesionale. Cursul de „Cultură cinematografică“ a fost cerut, în primul rînd, de membrii etnoclubului. Popularizarea a fost începută cu o lună înainte de deschi­derea cursurilor, am pus afişe în uzină şi la club, am dat anunţuri la gazeta uzinei şi am mobilizat în acest sens comitetele sindicale de secţii, precum şi pe organi­zatorii de grupe. Tematica are în vedere ridicarea ne­contenită a nivelului de cultură generală, prin cursuri ca : „Arte plastice“, sau „Limba şi cultura franceză“, cît şi îmbogăţirea cunoştin­ţelor tehnice şi economice ale salariaţilor noştri, prin, cursuri ca „Depanări radio­­televiziune“ şi „Cunoştinţe tehnico-economice“. Iată o vie activitate şi o orientare judicioasă ! — se poate exclama după o ase­menea substanţială prezen­tare. Exclamaţiile sunt în­totdeauna bine venite, dar cu o condiţie : să nu fie pripite. Pentru că... în secţia montaj-vagoane, organizato­rul unei grupe sindicale, N. Gheorghe, a ridicat neştiutor din umeri „de la noi nu e nimeni înscris la universita­tea muncitorească. Poate alţii...“ La altă grupă, re­plica lui Ştefan Boşcău dife­ră doar ca formulare : „nu avem cursanţi ai universită­ţii muncitoreşti. Poate în altă parte...“. La secţia tîm­­plărie, preşedintele comite­tului sindical de secţie, Atanase Petculescu, ne dă un răspuns care contrazice categoric afirmaţiile lui Vasile Ciobanu despre „mo­bilizare“ : „Nu ştiu cine ur­mează cursurile universităţii muncitoreşti. Anul acesta n-am făcut eu înscrierile". Secretarul organizaţiei U.T.C. din aceeaşi secţie, Ion Badea, nu­­ a putut numi nici un tînăr din secţie care să fie cursant la universitatea mun­citorească. Aşadar, un micro-sondaj a fost de ajuns pentru a infirma eventualele excla­maţii admirative. Ce dove­deşte aceasta ? Că persistă încă, pe alocuri, la unele sindicate, o concepţie biro­cratică despre activitatea cultural-educativă. Expunem doar în linii mari acest mod de înţelegere, funcţionăresc şi formal, care este verte­brat pe alcătuirea unor „si­tuaţii“ pentru forurile su­perioare, din care să reiasă că s-a desfăşurat o „vie activitate“. Practic, însă n-a fost decit un lucru făcut de mîntuială... Semnalînd situaţia de la uzinele „Griviţa Roşie“, atra­gem atenţia tocmai asupra prejudiciilor pe care le poate genera o asemenea concep­ţie. Pentru că, în afară de faptul că universitatea mun­citorească îşi desfăşoară ac­tivitatea în gol, se pot naşte în mintea celor interesaţi de această formă de învăţămînt, semne de întrebare asupra însăşi utilităţii ei... Raid realizat de ADELINA IVANOV Şi M. IORGULESCU Raid prin cîteva universităţi muncitoreşti din Capitală 000000000000000000080000000000000000080006 Tezaur de slova Interviu cu tovarășa Angela Popescu-Brediceni directoarea Bibliotecii Centrale de Stat, însemnătatea Bibliotecii Centrale de Stat a Republi­cii Socialiste România din Capitală e notorie. Pentru a putea împărtăși cititorilor ceea ce e nou sau ceea ce e pe cale de realizare, în această instituţie, am stat de vorbă cu directoarea ei, tovarăşa ANGELA POPESCU­­BREDICENI. — Ce spor de investiţii de gândire, inventivitate şi organizare aţi antrenat pen­tru a mări numărul şi in­teresul cititorilor ? — In ciuda unor greu­tăţi — pricinuite de alţii şi în curs de a fi pe deplin biruite — ne relatează in­Foto : P. COZIA Perlocutoarea noastră — biblioteca şi-a afirmat tot timpul existenţa. Partea cea mai însemna­tă a lucrărilor de refacere a instalaţiilor de încălzire a fost terminată. Credem, că, în sfîrşit, biblioteca nu va mai fi un şantier al constructorilor ci, aşa cum îi este şi misiunea, un şan­tier al muncii cu cartea. A­­cum aproape toate sectoa­rele au putut relua comuni­carea cu cititorii, cărora le putem oferi din plin mij­loace materiale pentru hra­na minţii. . Datorită caracterului ei enciclopedic, instituţia des­făşoară o multitudine de activităţi. Mai bine de 200 000 cititori ne frecven­tează anual. In profilul bi­bliotecii sunt încorporate centrul de depozit legal ca­re primeşte şi difuzează ce­lor în drept aproape 300 000 de cărţi, periodice, docu­mente etc. pe an ; se elabo­rează şi se publică Biblio­grafia Republicii Socialiste România ; se alcătuiesc in­­trumentele de informare de tip general cum sunt cata­loagele şi repertoriile co­lective a căror arii se în­tind în toate domeniile. — Dată fiind configuraţia instituţiei, ce probleme de­osebite aveţi de soluţionat? — In calitatea de centru naţional de informare bi­bliografică colaborăm cu organisme internaţionale cum este UNESCO şi altele, elaborînd partea privind România din lucrările de specialitate scoase sub egi­da acestora. Şi încă multe alte lucrări importante stau în faţa colectivului nostru. Tragem nădejdea că o să putem reda curînd în circuitul public secţia de muzică ce şi-a cîştigat un frumos renume printre iu­bitorii artei sunetelor, pre­cum şi secţia de manuscri­se şi cărţi rare, căreia i s-a afectat un spaţiu mai adec­vat pentru tezaurul pe ca­re îl posedă. Ca o noutate, vom putea prezenta în con­diţii optime Catalogul colec­tiv cuprinzînd fondul a 115 biblioteci din ţarâ ; este în curs de elaborare un catalog colectiv al cărţii a­­părute pe teritoriul Româ­niei de la 1508 încoace. S-au luat măsuri pentru a se îndeplini cu precădere îndatoririle de sprijinire a cercetărilor ştiinţifice şi formarea profesională. Fon­dului de reviste din toate domeniile i s-au atribuit acum 2 săli, una pentru cele umanistice, iar cealaltă pen­tru cele ştiinţifice şi tehni­ce. La sfîrşitul anului va fi pusă la îndemîna cititoru­lui şi o sală a publicaţiilor de referate din toate ramu­rile. încăperile de la par­ter au adunat din nou, ba chiar şi-au sporit, numărul cititorilor presei cotidiene şi ai publicaţiilor româneşti şi străine. O realizare e şi serviciul de informare şti­inţifică care efectuează, la cerere, cercetări bibliogra­fice din toate domeniile de cunoştinţe. Interviu realizat de I. D. ZAVA Scenă din piesa „Un individ suspect“ de B. Nusici în interpretarea formaţiei de teatru a sindicatului Şantie­rului naval din Turnu Severin, piesă cu care acest co­lectiv s-a prezentat la faza interjudeţeană a Bienalei „I. L. Caragiale“ DUMINICA 1 DECEMBRIE PROGRAMUL 1­8.10 — Emisiune pentru copii şi şcolari 10.00 — Ora naiului 11.00 — TV Pentru specialiştii din agricultură 11.30 — De strajă patriei 12.00 · Fotbal : Progresul—Farul Constanţa Rugbi , România—Franţa 16.30 — Magazin duminical 18.00 — Hochei, transmisiune de la Moscova, repriza a II-a a meciului dintre U.R.S.S.—Canada. 18.30 — Continuă magazinul duminical 19.00 — Telejurnalul de seară Secvenţe filmate — Alba-Iulia 19.40 — Handbal feminin : România—Iugoslavia (repriza a II-a) 20.00 — Program folcloric susţinut de Ansamblul din co­muna Stoicăneşti-Olt. 20.3­0 — „Perfectul simplu... Perfectul compus...“ 21.30 — Film artistic : „Darul de nuntă" — comedie cu Rex Harisson şi Lilly Palmer — premieră pe ţară 23.00 — Telejurnalul de noapte PROGRAMUL 2 20.00 — Telex TV 20.05 — Filme premiate : „Dragostea unei blonde" — pro­ducţie a studiourilor cehoslovace 21.15 — „Vălenii de Munte* — reportaj filmat de Rodica Anghelescu 21.30 — Seară de operă şi operetă românească LUNI 2 DECEMBRIE 17.30 — Telex TV 17.35 — TV pentru specialiştii din industrie 18.05 — Curs de limba franceză 18.30 — Emisiune pentru tineret „Foamea de flori" — sce­nariu de Corneliu Omescu 19.00 — Telejurnalul de seară 19.45 — Invitaţie pentru sîmbătă — emisiune turistică 20.00 — Zoo — „Graiul animalelor" 20.25 — Magazin ştiinţific 20.45 — Film artistic : „Domnişoarele din Rochefort" — un film muzical de Jacques Demy 22.45 — Dialog despre cultură — „Cântecul de muzică ușoară". 23.00 — Telejurnalul de noapte ISTORICE COLUMNA (ambele serii) — Patria (11 56 25) — 9; 12; 15; 18; 20,45. CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN — Dacia (16 26 10) — 8,45-19,30 In continuare. FRATELE DOCTORULUI HO­MER — Cosmos (35 19 15) — 15,30 ; 18 , 20,15. DRAME ZIUA IN CARE VIN PESTII — Republica (11 03 72) — 9; 11,30; 14; 16,15; 18,45; 21,15. — Capitol (16 29 17) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. ANNA KARENINA (ambele se­rii) — Luceafărul (15 87 67) — 9; 12,30; 16,15; 19,45. NOAPTEA — Central (14 12 34) — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21,15. AUTORIZAŢIE DE CĂSĂTO­RIE — Buzeşti (15 62 79) — 18. ÎNŢELEPTUL DE PE MUNTELE BLESTEMAT — Arta (21 31 86) 9- 15,45 în continuare ; 18; 20,15. — Grivița (17 05 58) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. — Floreas­­ca (33 29 71) — 18,3­1; 20,45. VALEA ALBINELOR — Lumi­na (16 23 35) — 9,15-16 In conti­nuare ; 18,30; 20,45. HEIDI — Doina (16 35 38) — 9, 11; 13. PRINTESA — Union (13 49 04) — 10,30 ; 15,30 ; 18 ; 20,30. FETE IN UNIFORMA — Fero­viar (16 22 73) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. — Excelsior (18 10 68) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. GUSTUL MIERII — Viitorul (11 48 03) — 18. TAR SI GENERAL — Moşilor (12 52 93) — 18. LADY MACHBETH IN SIBE­RIA — Vltan (21 39 82) — 18. SOARE ŞI UMBRA — Popular (35 15 17) — 18. ROMANŢA PENTRU TROMPE­TA — Munca (21 30 97) — 14. NEÎNŢELESUL — Giuleşti (17 55 46) — 15,30; 18, 20,30. MAICA IOANA A ÎNGERILOR — Cotroceni (13 62 56) — 18. LUSTRAGIUL — Buzeşti (15 62 79) — 15,30-20,30. COLIVIE PENTRU DOI — Ra­hova (23,91 00) — 18. EU TE AM IUBIT —Lira (31 71 71) — 16,30-20,30. ROATA VIETII — Progresul (23 94 10) — 15,30-20,30. BELA — Progresul (23 94 10) — 16. COMEDII LUMEA COMICA A LUI HA­ROLD LLOYD ; PLIMBAREA LUI ESOP — Timpuri Noi (15 61 10) — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 20,15. MARYSIA SI NAPOLEON — Unirea (17 10 21) — 15,30-20,30. UNCHIUL MEU — Unirea (17 10 21) — 10. VIAȚA LA CASTEL — Lira (31 71 71) - 18. REGELE SUEDEZ — Viitorul (11 48 03) - 15,30-20,30. MĂRTURISIRILE UNUI DOMN CU CAMERA MOBILATĂ — Dru­mul Sării (31 28 13) — 15, 17,30, 20 — Rahova (23 91 00) — 15,30-20,30. VEȘNICUL INTIRZIAT — Co­­troceni (13 62 56) — 15-20,30. OPERAȚIUNEA SAN GENNA­­RO — Popular (35 15 17) — 15,30-20,30. MUZICALE INIMA NEBUNA... NEBUNA DE LEGAT — Doina (16 35 36) — 16; 10,15; 20,30. AVENTURI „JUDOKA- AGENT SECRET — Festival (15 63 84) — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21. — Melodia (12 06 88) — 8; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. — Modern (23 71 01) — 9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,30; 20,45. MARIANNA, AGENTUL 0555 — Victoria (16 28 79) — 9,30; 11,30; 13,45; 15,45; 18,15; 20,45. — Miorița (14 27 14) — 9,30; 11,30; 10; 18,15; 20,30. VERA CRUZ — Gloria (22 44 01 1­9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. VIVA MARIA — Munca (21 50 97) — 16, 18; 20. HOMBRE — Aurora (35 04 66) 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 28,45. — Tomis (21 49 46) 1­0,15-15,30 în continuare, 18 ; 20,15. — Fla­mura (23 07 401 — 9; 11,15; 13,30; 15; 10,15; 20,30. WINNETOU (seria IlI-a) — Infratirea (17 31 64) — 15,15; 17,45; 20. — Floreasca (33 29 71) — 9,15; 11,30; 14; 16,15. HEROINA — Bucegl (17 05 47) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. SFINTUL LA PINDA - Moși­lor (12 52 93) — 15,30-20,30. TARZAN, OMUL-MAIMUȚA , — Pacea (31 32 52) — 15,45 ; 18 , 20,15. TARZAN, OMUL-MAIMUȚA ; FIUL LUI TARZAN — Volga (11 91 26) — 9,30-16 In continuare, 19,15. ȘAPTE OAMENI DE AUR — Flacăra (21 35 40) — 15,30; 18­ . 20,30. DUELUL LUNG —Viran (21 39 82) — 15,30-20,30. FIUL LUI TARZAN — Cringasi (17 38 81) — 14,30 ; 16,30 ; 18,30 ; 20,30. AVENTURIERII — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 20,30. MUNKA La cercul de balet al Casei de cultură a sindicatelor din Baia Mare, Foto : S. EMIL Festivalul filmului la sate Duminică începe ediţia 1968—1909 a tradiţionalei manifestări cinematografice de masă — Festivalul fil­mului la sate. Menit să îmbogăţească activitatea culturală la sate în perioada de iarnă, festi­valul se va desfăşura în două etape : prima între 1—31 decembrie 1968 şi a doua între 5 ianuarie — 2 februarie 1969, pe parcur­sul cărora vor fi asigurate proiecţii de filme în toate localităţile săteşti. In acest răstimp se vor organiza „Zile ale filmului românesc“ pe teme ca : tre­cutul de luptă al poporului nostru, construirea socialis­mului în ţara noastră, sau cicluri cu filmele româ­neşti premiate la festivalu­rile internaţionale. Vor fi prezentate, de asemenea filme documentare româ­neşti ce vor înfăţişa reali­zări ale regimului nostru şi frumuseţile patriei, precum şi cu filme care vin în spri­jinul învăţămîntului agri­col de masă. Pe lingă cinematografele cu bandă normală care vor asigura două-trei programe săptămînal în cadrul festi­valului vor prezenta cite două programe săptămînal şi cinematografele cu bandă îngustă. La toate unităţile cinematografice, în tot a­­cest timp vor fi prezentate programe alcătuite d­intr-un lung metraj artistic, un scurt metraj și periodicul „Imagini pentru sate“. Simpozion Sub auspiciile Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor şi al Ministe­rului Poştelor şi Telecomu­nicaţiilor, a avut loc, ieri, un­ simpozion pe tema : „Probleme actuale privind comutaţia telefonică moder­nă“. Invitaţii au urmărit şapte comunicări susţinute de oa­meni de specialitate din a­­ceastă ramură. Printre te­mele abordate amintim : „Problemele comutaţiei te­lefonice moderne“, refe­rent ing. Gh. Airinei, „Cir­cuite logice şi comutaţia electronică“, comunicare susţinută de un grup de profesori de la Institutul politehnic din Bucureşti, „Probleme legate de comu­taţia interurbană automată în Republica Socialistă România“, referent ing. V. Vasilache, şi altele. A. K­. Duminică 1 decembrie 1968 „Dansul morţii" de AUGUST STINDBERG Cînd vorbeşte despre personajele sale, dramatur­gul nordic pune o trăsă­tură de unire între suflet şi caracter, socotindu-le un conglomerat de civili­zaţii trecute şi actuale, bucăţi de oameni, zdrenţe ale hainelor de duminică, aşa după cum sufletul omu­lui este asamblajul unor piese de toate felurile. Aşa arată şi personajele din „Dansul morţii“, piesă desprinsă aproape total de rădăcinile natu­raliste revelate de „Tatăl“ sau „Domnişoara Iulia“ (nici ele înglobabile în­­trutotul curentului ini­ţiat de Zola). Din par­ţiala apartenenţă de în­ceput s-a născut una din nedreptăţile în judecata de valoare aplicată lui Stiidberg. Opera i-a fost recunoscută, urmaşii nu sunt puţini şi numele lor a însemnat mult pentru literatura dramatică uni­versală­­ (expansioniştii germani, O’Neill, Sartre, Adamov), dar foarte ades sensurile şi esenţa au apărut denaturate în ana­liză cu pretenţii de per­tinenţă. Spectacolului re­gizat de Iannis Veakis nu i se poate face o asemenea imputare, căci strimtul univers în care îşi hră­nesc singurătatea devasta­toare eroii, sufocă şi glă­­suieşte peste rampă prin generalizare despre condi­ţia umană a însinguraţi­­lor. Depăşirea determi­nării biologice a operat-o Stindberg în text, depă­şirea determinării pro­fesionale (mai mult decit sociale) o realizează Ia­nnis Veakis în spectacol — Edgar şi Alice nu mai sunt doar „căpitan al bate­riei de artilerie din for­tăreaţă“ şi soţia sa, fostă actriţă, imprimaţi pînă în străfunduri de această apartenenţă, sunt două en­tităţi umane faţă-n faţă, zdrobite sub apăsarea pro­priei singurătăţi, a pro­priei neputinţe de comu­nicare. Iritare şi riposta, re­plică la replică, se succed într-o frenezie distruc­tivă ; doi oameni purceşi din afecţiuni, poposesc în ura şi pînda lor, posi­bil de finalizat doar prin doborîrea adversarului sau cel puţin prin imobili­zarea lui. încăperea din turn, unde sălăşluiesc ura şi pînda, arată după con­cepţia scenografei Elena Pătrăşcanu-Veakis ca un spaţiu în care apăsarea este obţinută prin vetust, obiecte ostenite de timp făcînd corp comun cu obo­seala eroilor. In general, cele două personaje ce se înfruntă au fost socotite drept doi termeni anti­tetici, aşezare care mi se pare că nu corespunde de­monstraţiei stindbergie­­ne. Piesa arată mai de­grabă ca un edificiu la care se adaugă cărămizi continuu şi alăturat, a­­mîndouă personajele uni­formizate prin mijloace şi intenţii. Frenetica Alice şi-a găsit în Ileana Predescu o interpretă, mi-aş permite să spun, stindbergiană, capabilă să acopere cu ta­lentul cele mai neaştep­tate treceri, să umple scena în dezlănţuirile sale, vivace şi în acelaşi timp total doborîtă de oboseala unei vieţi irosite, con­centrată cînd joacă inge­nuitate, terifiantă cînd înlătură masca. Pe o par­titură la fel de generoasă, Fory Etterle nu a găsit întotdeauna resurse. Sunt minimalizate în inter­pretarea sa cîteva dintre momentele care reprezintă cheia piesei (n-aş cita decit dansul simbolic din primul act) şi chiar ba­lanţa de vitalităţi care se înfruntă, înclinată mult în favoarea Ilenei Predescu. FLORICA ICHIM PUBLICUL - MARELE CRITIC (Urmată din pag. 1-a) Este pentru prima dată în istoria muzicii româneşti cînd numărul compozitorilor — şi mă refer la cei mai talentaţi — este atît de mare, este prima dată cînd în sălile de concert pot fi audiate atît de multe lucrări inedite de o apreciabilă va­loare. Atît compoziţia cît şi interpretarea sînt prestigios reprezentate, iar medaliile şi premiile nu lipsesc de la nici un festival internaţional. „Nu voi uita niciodată ziua în care, întorcîndu-mă din­­tr-o excursie, şi trecînd prin Republica Federală a Germa­niei, — ne-a spus Radu Dobre, arhitect din Bucureşti — am văzut în timpul Festivalului de la Darmstadt, afişe anunţînd cu litere enorme concertele cu poe­mele „Donum Sacrum Brân­­cuşi“ de Costin Miereanu, şi „Coloana infinită“ de Tiberiu Olah. Nu puteam trece fără să mă opresc să-l văd. Succesul lor, aplauzele înde­lungi ale publicului mi-au răsplătit drumul întrerupt“. Aşa cum se obişnuieşte în ultima vreme să se lanseze întrebarea dacă arta nouă este sub semnul crepusculu­lui sau al viitorului (aceasta fiind incitată în primul rînd de inaderenţa publicului la arta modernă, dar nu fără excepţii), aşa mă voi întreba, în sfera aceleiaşi idei, dacă arta muzicală contemporană, compusă cu rigoarea gîndirii ştiinţifice, prin abandonarea conţinutului emoţional afec­tiv şi înlocuirea lui cu regu­lile matematicii, reprezintă o etapă superioară a sensibili­tăţii umane, sau, dimpotrivă, un minus enorm. Nu există om care să nu fie irezistibil atras de muzica ce se adre­sează resorturilor sale su­fleteşti. Şi nu întîmplător se vorbeşte astăzi at­ît de frec­vent despre fenomenul dez­umanizării muzicii alături de partiturile muzicii experi­mentale sau concrete. „Niciodată omul nu va adera total la muzica expe­rimentală. Omul este pus astăzi în fata unui ritm nou de viată, cu care nu-i vine întotdeauna foarte uşor să se acomodeze. Specializarea, o­­bligatiile multiple fată de pregătirea sa profesională, faţă de familie şi societate, îl solicită nelimitat. Obosea­la este un lucru firesc, ome­nesc. Iar muzica, la urma urmelor, este un divertis­ment. (Nu mă refer la me­lomanii experimentaţi, pen­tru că nu aceştia formează publicul care vă interesează). Nu cred că este vorba în această redusă aderare la muzica modernă de incapa­citatea omului de a se ridica printr-un efort de gîndire, la înţelegerea experimente­lor. Pentru că şi aici există excepţii. Chiar din rîndul compozitorilor „avangardişti“ se detaşează cîţiva care au realizat un liant cu publicul. Şi mă gîndesc la Tiberiu Olah, de pildă. Dar să revin. Nu muzică zgomotelor, nu muzica electronică sau acus­tică care solicită în primul rînd intelectul (nu întotdeau­na, din păcate) va corespun­de mişcării sufleteşti. Gîn­­direa omului a evoluat mult, nu putem abandona ceea ce am cîştigat. Artistul nu poate renunţa să nu-l solicite pe consumator şi intelectual. Dar actul să fie de autentică valoare. Şi aşa fiind, sunt convinsă că şi afectul va continua să coexiste“,­­ ne-a declarat Gabriela Chio­­ralia, cercetător ştiinţific din Bucureşti­. Artificiul acustic şi conţinutul emo­­ţional-afectiv „încă de mic copil am îndrăgit muzica, — ne mărtu­risea profesorul Constantin Olteanu din Tulcea — am studiat-o acasă şi apoi pa­ralel cu universitatea. Nu-mi fac autobiografia, nu vă spe­riaţi. Dar este necesar să a­­răt că-mi sunt cunoscute în­deaproape problemele muzi­cii, după cele ce vă voi spu­ne. Auzisem cite ceva — pre­sa de specialitate și radioul nu prea pomeniseră de a­­ceasta — despre muzica con­cretă. Și cînd am văzut în librării primul disc de mu­zică concretă, m-am bucurat că am posibilitatea să-mi dau seama „pe viu“. Ba, mai mult, pe coperta discului existau şi explicaţii. Nu am prejudecăţi şi atunci cînd am început să ascult discul aveam cele mai bune inten­ţii. Zgomote naturale, ori obţinute prin chinuite mij­loace tehnice mi-au turnat capul în forme, în cuburi, în conuri, mi l-au dispersat în linii, m-au ameţit. Ce mi-a transmis ? Ce-ţi poate transmite o improvizaţie de zgomote stridente, o îmbi­nare artificioasă de timbre şi ritmuri incoerente, depar­te de a fi vorba de incoeren­ţa sub care să se ascundă lupta cu tine însuţi, efortul de a-ţi limpezi ţie însuţi um­brele în drumul cunoaşterii. Nu absolutizez nici de data aceasta. Invazia maşi­­nismului în viaţa citadină, tehnicizarea maximă, dezu­manizarea pînă şi a naturii, nevroza şi alienarea omului în acest cadru, a fost un motiv pentru compozitorii muzicii occidentale să re­flecte această realitate dure­roasă şi în muzică, revolu­­ţionînd mijloacele de expri­mare în arta muzicală prin însăşi viziunea lor despre lume. Cine nu este electrizat încă de la primele acorduri ale muzicii lui Bartók ? Dar tinerii noştri compozitori care încearcă să scrie o ase­menea muzică nu practică, sublim, formele fără fond ? Ce realităţi sociale au trăit incit să poată scrie o muzi­că a dezagregării umane ? Caută cu tot dinadinsul mo­dernul. Modern cred că în­seamnă să comunici prin arta ta cu semenii tăi, în limbajul cel mai elevat, cu forţa metaforei şi a simbolu­lui. Dar totul este să co­munici“. Inaderenţa publi­­cului la experiment nu este semnul desuetudinii „Cred că muzica noastră se află în momentul de faţă — cu excepţia a cîtorva nu­me — într-o perioadă de cri­ză. Se caută, se încearcă, operele suferă de precaritate şi sunt etichetate, de autorii înşişi, experimente. Nu prea cred în experimente­ .Mu­zica e muzică, nu acustică. Am fost în primăvara trecu­tă la un concert dat de 5 compozitori avangardişti. Sala era înţesată de lume. „Muzica“ pe care am as­cultat-o mi-a dat un senti­ment de stranie teamă, mi s-a făcut frig, iar cînd am privit la cei din jur, mi s-au părut nişte fiinţe ciudate. Cineva s-ar putea să-mi ar­gumenteze acum că muzica a reuşit deci să-mi transmită ceva. Dar oare aceasta să fie finalitatea muzicii, în­­strâbn­s­rea, îndepărtarea oa­menilor unii de alţii ? Mă în­treb , sincer, ce anume i-a inspirat pe compozitori ? Sunete încîlcite, zgomote, e­­couri nedefinite, într-un cu­­vînt, senzaţia de inconsisten­ţă, de dezechilibru, de ne­fiinţă ,dar şi de geneză. Une­le încercări erau interesante. Dar rîimîn încercări. Muzi­ca este pîndită de un imens pericol pentru că limita din­tre artă şi non artă a deve­nit labilă sub această ava­­­­lanşă de mimetisme ale muzicii occidentale. Publicul primeşte cu suspiciune mu­zica nouă, nu are încredere în ea deoarece nu-i spune nimic. E firesc ca psihologia epocii să fie transpusă în artă, respectiv în muzică. Dar în cazul de faţă perso­nalitatea artistului este sub­stituită artificiului. Tot ceea ce intră în el nu este fil­trat, artistul transcrie pe partitură serii de zgomote migălos căutate, îmbinate, încercări. Oamenii nu mai găsesc ceea ce au nevoie în sala de concert, decit cînd se cîntă muzică. Nu cred că sînt desuetă. Reîntoarce­rea la muzica preclasică, clasică şi romantică, nu este semnul oboselii de care s-a suferit destul de pe urma experimentului ?“ — opina Doina Boem, studentă din Bucureşti. Muzica modernă cere un public modern ? Realităţile noastre, peisa­jul uman, social atît de va­riat şi complex cu toată problematica lui diversă, pot servi nemăsurat unei tema­tici de autenticitate. Nu cer­cul de „abonaţi“ care aplau­dă frenetic orice elucubraţie sonoră, declarîndu-se rafi­naţi, constituie marele pu­blic, aceştia nu caută muzi­ca. Şi ca o confirmare, citez părerea compozitorului Igor Stravinski care considera : „La fel de degradantă vani­tatea snobilor care se fălesc cu o familiaritate ruşinoasă, cu lumea inteligibilului... Ei nu caută muzica, ci efectul de şoc, senzaţia care le tul­bură înţelegerea“. Se nasc acum după dezbate­rile de pînă aici, alte două în­trebări : să se scrie muzică pentru melomani ? Sau mu­zica modernă cere un public modern ? Nu suntem­ exclusi­­vişti şi cu logica bunului simţ le acceptăm pe amîn­­două, cu rezervele de rigoa­re. Poate perioada experi­mentelor este necesară ca orice treaptă pe­ scara evo­lutivă, o perioadă care îşi va culege sufragiile sau eşecul şi va culmina cu altceva. Experimente se fac în toate artele şi ca fiind semnul in­teligenţei deliberate ce caută să înţeleagă. Compozitorii se înconjoară de aparate acus­tice, studiază în laboratoare tehnica combinării sunete­lor. Arta lor devine schema­tică, un joc al inteligenţei, în care sensibilitatea nu este parteneră. Artistul se înde­părtează de el însuşi. Cum se va mai putea apropia în acest caz publicul de artist ? E greu să găsim răspunsul la toate aceste întrebări. Dar un adevăr rămîne nealterat ■ arta îşi va găsi substanţa şi forţa în realitatea pe care o trăieşte creatorul ei. ■3'.Ornarca bogată a compo­ziţiilor, varietatea de stiluri prin care este exprimată aceasta, relevă adeziunea cred.t°r‘.1,or de muzică la realităţile pe care le trăiesc, unitatea în concepţia lor despre rolul social, militant, al artei. Pentru că artistul este în acelaşi timp şi inte­lectualul, cetăţeanul de frunte al ţării, care are aceleaşi idealuri cu ale întregului popor. Adunarea generală care va avea loc la începutul lunii viitoare sperăm că îi va ajuta pe cititorii noștri să găsească răspunsul la în­trebările anchetei noastre.

Next