Munca, februarie 1969 (Anul 25, nr. 6600-6623)
1969-02-01 / nr. 6600
Pagina a 2-a CLUBURILE ŞI CASELE DE CULTURĂ SEDII ALE UNOR INTENSE DEZBATERI CETĂŢENEŞTI Piteşti, „oraşul constructorilor“, cum i se spune în mod curent- oferă vizitatorilor imaginea unui vast şantier. Enorme macarale acoperă cerul, înfăţişînd zvelta îndrăzneală a edificiilor ce se''vor înălţa Cutezător. Oraşul în care altădată nu se întîmpla nimic, în care un automobil făcea senzaţie şi pentru care „Bucureştiul“ era un cuvînt exotic, un fel de „sesam“ al unui paradis devorant şi necunoscut, este azi o puternică aşezare industrială. Este una dintre cetăţile marcind biruinţa socialismului în România zilelor noastre, aşa cum odinioară voievozii acestui pămint îşi serbau victoriile construind. Ori de câte ori şi oricât de des ai veni în Piteşti, de fiecare dată oraşul acesta te obliga să-i fi oaspete şi să te uimeşti. Te obligă la această condiţie de perpetuu musafir însăşi creşterea năvalnică a municipiului, imagine condensată a dinamicii întregii ţări, aşa cum picătura de rouă reflectă cerul întreg. Lucru de mirare, vechii locuitori ai Piteştiului îşi mărturisesc, la ceasul de taină şi intimitate, sentimente asemănătoare. Oraşul şi-a asimilat oamenii care îl construiesc şi care trăiesc aici, apropiindu-i spre o zare strălucită. Cu atît mai bine venită apare într-un asemenea context, iniţiativa Consiliului municipal al sindicatelor, al Comitetului municipal pentru cultură şi artă, al Comitetului U.T.C. de a alcătui un plan unic de manifestări cultural-educative, consacrat evenimentului de la 2 martie a.c., alegerile de deputaţi în Marea Adunare Naţională şi consiliile populare. In această perioadă, de retrospective şi bilanţuri, de proiecte şi de sigure jalonări ale viitorului, în cluburile sindicatelor, la Palatul culturii şi în Casa de cultură a tineretului se desfăşoară vii dezbateri cetăţeneşti. Cum este şi firesc, cele mai multe dintre conferinţele, simpozioanele, serile tematice,, jurnalele vorbite care sunt organizate în aceste zile de sărbătoare, dar şi de eforturi, sunt dedicate oraşului şi judeţului. „Municipiul Piteşti în plină înflorire“ (Clubul Uzinei de piese auto Colibaşi), „Judeţul Argeş — orizont 1969“ (Clubul Trustului de construcţii), „Piteşti, urbanism şi industrializare“, „Argeşul în al patrulea an al cinci,naiului“, „Albia Argeşului — sursă de energie electrică şi loc de agrement“ (Palatul culturii), „Piteşti — realizări şi perspective“ (Casa de cultură a tineretului) — iată numai cîteva dintre titlurile îndeajuns de sugestive ale unor asemenea manifestări. De un larg interes se bucură acţiunile care au ca obiectiv înfăţişarea multiplelor progrese ale ţării, adevărate sinteze ale contemporaneităţii prezentate în forme atractive şi contribuind în chip eficient la educaţia patriotică şi cetăţenească: „România, în circuitul internaţional“ (Şantierul 805 zona Găvana), „România pe glob de ieri şi azi“, „România factor activ în lupta pentru pace“ (Clubul Combinatului petrochimic), „România pe coordonatele socialismului“, „Tineretul ţării, participant activ la construcţia vieţii noi“ (Casa de cultură a tineretului), „România îm contextul vieţii politice internaţionale“ (Palatul culturii) sînt cîteva dintre acestea. Aşezatepe conceperea unor tablouri ,care să dea imaginea Unei" ţări în plin avînt, al cărui, .prestigiu internaţional este în necontenită creştere, asemenea manifestări constituie un bun prilej de trecere în revistă a succeselor şi de prefigurare a unui viitor luminos. Sedii ale unor intense dezbateri, cluburile şi casele de cultură din oraşul Piteşti se înscriu în aceste zile pe coordonatele unei activități de ...un .tarsdent patriotism socialist. M. IORGULESCU MUNKA Scenă dintr-un spectacol susţinut de copiii din cercul de balet al sindicatului salariaţilor Teatrului Naţional din Capitală " Foto S. EMIL „ANIMALE BOLNAVE“ de NICOLAE BREBAN Intr-o perioadă în care cititorul preferă insistent romanele de epic pur, de acţiune eliptică, de exerciţiu intelectual elementar, iar criticii pun din ce în ce mai mult accentul pe necesitatea structurii interioare, a construcţiei riguroase — ca a unei simfonii sau a unei demonstraţii geometrice — a operei literare, este firesc ca autorii să se simtă tentaţi de romanul poliţist, şi să-şi verifice condeiul, fie adaptindu-se cu totul reţetei sale literare, fie folosindu-l ca un truc, pentru evidenţierea substanţei narative adevărate. Sînt unele romane poliţiste care nu fac decit să anunţe datele problemei, raţionamentul şi rezultatul incitînd simpla curiozitate, satisfăcînd nevoia de gimnastică mintală, şi sînt altele care încarcă scheletul narativ cu superioare intenţii de descifrare analitică a psihologiilor. De pildă, romanele poliţiste cele mai realizate literar au fost acelea care au dezvoltat minuţioase disecţii ale stărilor sufleteşti, născute firesc de orice fapt senzaţional, cum ar fi impulsurile atavice, teroarea, angoasa, pasiunea dezordonată, ura iraţională, remuşcarea, oroarea, fascinaţia violenţei, surprinzătoarele probleme ale conştiinţei şi mai ales sentimentul covîrşitor al spaimei, teama de marile incertitudini ale psihicului uman. Cu alte cuvinte, tentativa scriitorilor de vocaţie analitică spre romanul poliţist este de dublă natură : se cîştigă pe de o parte, structural, o anumită geometrie a epicului şi pe de altă parte cadrul propice examinării insistente de înaltă forţă speculativă, a extremelor afective, a sensibilităţii psihice, ca în multe romane ale lui Balzac, ca în „Crimă şi pedeapsă“ a lui Dostoievski, în unele povestiri ale lui E.A. Poe sau Villier de Lesle Adam. O asemenea configuraţie are şi noul roman al lui Nicolae Breban „Animale bolnave“. In afara tehnicii speciale de decantare graduală a tainei celor trei crime petrecute, în rapidă succesiune, într-o mică localitate izolată din munţii Banatului, interesul literar major se îndreaptă spre analiza reacţiilor diferitelor personaje — „firi“ (reluăm aici o mai veche observaţie asupra fenomenologiei psihologice a cărţilor lui Nicolae Breban), a reacţiilor lor în faţa acestui act de enormă iraţionalitate şi oroare, care este criza. Ca şi în romanele sale anterioare, eroii sunt „firi“ vulnerabile, de o sensibilitate maladivă, cu neaşteptate fluctuaţii psihice, dominate de obsesii tiranice. Ii uneşte însă un sentiment comun — şi din această perspectivă cartea este o demonstraţie a complicatelor mecanisme care hotărăsc diversele atitudini umane în faţa unui unic element afectiv — sentimentul spaimei. Crimele sunt în acest caz elementele declanşării acelui lanţ dinamic, de imprevizibile sinuozităţi, al tulburătoarei explozii a obsesiilor particulare, declanşare care se converteşte în scrisul lui Nicolae Breban, întotdeauna, într-un energic şi misterios ritual. Existenţele umane bîntuite de morbul fricii de a exista, de a se exterioriza, se închid în propria maladie în cercul biologic al materialităţii tiranice, al suferinţei brutale. Personajele îşi desvăluie cu un ceremonial aspru trăirile fundamentale, faptele, întîmplările, sufletele provocînd mereu alte interpretări adiţionate, deschizînd alte perspective asupra construcţiei lor intime. Fiecare se împotriveşte naturii sale şi mai ales revelării ei sensibile, impresionînd prin tensiunea superioară a senzaţiilor, prin acuitatea la concret, prin forţa receptivităţii şi a asimilării experienţei, dar, tot ei, atunci cînd suportă erupţia decisivă, îşi consumă cu patimă toate energiile acumulate, într-o desăvârşită epuizare nervoasă. Miloia, fiinţă stăpînită de un fanatism mistic, convergent la prima împotrivire un fanatism al forţei, ucide pentru a-şi îndeplini credinţa nebună în sensul divin al existenţei sale. Kriniţki îşi educă blîndeţea creştină, mila şi duioşia pentru a-şi oprima o violenţă şi o impulsivitate nativă. Oameni bîntuiţi de năzuinţa tulbure de a ieşi din ei înşişi, de a se răzvrăti împotriva naturii, deşi nu sînt decit nişte răzvrătiţi blestemaţi de a nu ajunge decît la hotarul marii lor aspiraţii şi, niciodată, dincolo de el. Arta personajului constă, la Nicolae Breban, în conservarea unui mister, unui „halo“ patetic, în jurul substanţialităţii lor temperamentale. El dă o altă viaţă, alte dimensiuni fiecăruia dintre eroii săi, în afara celor exterioare explicabile. Omul, aşa cum se distinge el, din multitudinea variantelor accidentale în care apare în carte, este o taină mereu contradictorie, cuprinzînd în el, într-un răscolitor ferment, duritatea şi emoţia, puritatea şi cinismul, candoarea şi orgoliul, suavitatea şi realismul. Dar morbul negării, al răzvrătirii interioare, este atotputernic, anulînd temeiurile categorice ale unui caracter. Personajele sunt departe de a fi nişte caractere, sunt structuri dramatice cvatridimensionale. Adolescent neliniştit, tulburat de realitate, aşa cum sunt alţii de fantezia cea mai debordantă. Paul Sucurtudean, de pildă, este în termeni comuni un mitoman, un amnezic, o natură debilă, neformată (sau formată în chiar neformarea sa), de fapt boala de care suferă este o reducţie a perceptibilităţii, nu face distincţie şi nu trăieşte diversificat realitatea faţă de irealitate. Imaginile reale se amestecă cu cele create de propria sa fantezie. El însoţeşte întreaga dinamică a romanului, are un rol de echilibru în drama desfăşurată, un rol de referinţă, şi unul patetic, circumstanţial, este mai mult un simbol al acestei lumi atrofiate, al maladiei cu fatalitate psihică inexorabilă. Personajele direct implicate în crimele, comise absurd în micul orăşel muncitoresc, ca şi cele menite să ancheteze cazul, au o unitate fundamentală, de dimensiune interioară, de adîncime. Senzaţia constantă a lecturii cărţii lui Nicolae Breban este de participare tensională la o sferă existenţială excepţională, neliniştită, cuprinsă de febră şi mister. Scriitorul se impune, cu certitudine, printre acele nume care indică o originală erupţie a energiei creatoare din ultimii ani şi nu este, deocamdată depăşit de nici un romancier din generaţia sa (şi cu atît roa. ..puţin de către cei mai tineri).“O carte a sa a devenit deja un eveniment literar. DANA DUMITRIU „PANTOFUL CENUȘARTSEI“ ..KM de mnult, un spectator întrebat (la rubrica „Curier“ a revistei „Cinema“) de ce se bat cap în cap aprecierile criticilor noștri de film. întrebarea aceasta venită din public mi-a stăruit în memorie cind am citit cronicile care s-au scris pînă acum la comedia muzicală „Pantoful Cenuşăresei". Cine are dreptate , se poate întreba, pe drept cuvînt, derutat, spectatorul ? Să mă duc sau să nu mă duc la film ? Personal cred că „mania criticismului“ este la fel de dăunătoare viitoarei evoluţii a filmului românesc ca şi metoda „tămîerii“. Ieri lăudam prea mult cinematografia românească, azi o criticăm prea mult şi inutil, dacă nu propunem şi soluţii. Totuşi ce este „Pantoful Cenuşăresei“? O capodoperă nedreptăţită ? O „comedie fără pretenţii dar şi fără umor“, cum spunea un alt confrate ? Nici una, nici alta. „Pantoful Cenuşăresei“ este un „muzical“ românesc, un „muzical“ sentimental poate, dar nu lipsit de umor şi nici vulgar. Filmul nu are nici circ, nici „foc bengal“ (ceea ce avea peste măsură comedioara de prost gust „împuşcături pe portativ“). Dar are „cevia“ şi acest „ceva“ îi dă farmec, şi acest „ceva“ te face să-l priveşti cu nostalgia cu care te-ai uita la o producţie cinematografică „made in 1930“. Fiindcă „Pantoful Cenuşăresei“ nu este regizat de un fost cîntăreţ de muzică uşoară, ci de un artist deplin , Jean Georgescu. Cit de modest e filmul,n-a avut un buget de multe milioane, ca alte „capodopere“ ratate de la primul tur de manivelă), cit de însăilate pe alocuri scenariul şi totuşi „se ţine“ şi totuşi spectatorul nu se foieşte pe scaun. Se rîde, se fredonează o melodie, se lăcrămează puţin la naivităţile casieriţei de teatru care vrea să devină artistă. Dincolo de scenariu, dincolo de costume (cam fără gust), dincolo de decor (cam sărac) „Pantoful Cenuşăresei“ ne aduce mereu aminte că a fost făcut de un maestru, unul dintre foarte puţinii maeştri pe care îi are cinematografia românească. Jean Mihail şi Victor Iliu nu mai sunt. Dar Jean Georgescu mai este, şi în ciuda anilor care s-au adunat, şi-a păstrat nealterată tinereţea, spontaneitatea, jovialitatea. Georgescu este mai în puterea creaţiei decit tinerii sau mai puţin tinerii care s-au exersat pe banii statului în materie de comedie cinematografică în anul 1968 (un singur nume Ion Niţă şi un singur titlu de film „Zile de vară“ cred că ajung !). Şi atunci nu este o pierdere reală că acest regizor valoros stă mai mult în afara platoului decît în interiorul lui ? Sînt multe , lucruri cari ne-au plăcut în filmul „Pantoful Cennuşăresei“. Sînt și destule amănunte care au discordat cu tonul general al partiturii. Ne-a plăcut, de pildă, cupletul pe care de atîta vreme nu-l mai găsim la revistă, ne-a plăcut muzica lui H. Mălineanu, ne-a plăcut felul cum Jean Georgescu a știut să lanseze o tînără vedetă — Ioana Pavelescu — şi cum ştie să stăpînească vedete de acum lansate ale operei şi estradei — Petre Ştefănescu Goangă şi Ovid Teodorescu. Nu ne-a plăcut un anume exces de teatralism în genericul filmului, cîteva glume cam grosolane şi cîteva dansuri cam banale. In loc de concluzii : pe cînd un nou film de Jean Georgescu ? AL. RACOVICEANU Desen de NEAGU RADULESCU (Urmare din pag. 1) de recalcitranţi. Iată însă că şi inginerul-şef Virgil Oancea, şi inginerul Constantin Constantin — cu alte cuvinte reprezentanţi ai celor care poartă în primul rînd răspunderea pentru ridicarea cunoştinţelor muncitorilor şi maiştrilor tineri, la nivelul cerut de producţie — au vorbit pe acelaşi ton. Faptul că un tînăr strungar, să zicem, nu respectă fişa de operaţii şi desenul de execuţie înseamnă abatere de la disciplină tehnologică. Dar de ce nu o respectă ? Că nu vrea ? Nu-i caracterizează pe tinerii noştri asemenea atitudine. Nu ştiu deajuns cum să transmită maşinilor indicaţiile din desen sau din planul de operaţii, aceasta este adevărul! Şi alt adevăr : că procesul de ridicare a calificării rămîne încă tributar unorme- DISCIPLINA rode şi forme învechite, scolastice, care încep toamna şi se termină primăvara, luînd-o de la „ce e tehnica“ şi terminînd — ca la şcoală — cu „ce înseamnă protecţia muncii“. Prea puţin se face şi la I.M.U. Medgidia pentru discutarea „la obiect“ a problemelor neclare tinerilor. îmbucurător este faptul că preşedintele comitetului sindicatului, tovarăşul Constantin Vîlsan, a atras atenţia că nu măsurile disciplinare luate după săvîrşirea vreunei abateri vor duce la revirimentul aşteptat, ci măsurile pentru prevenirea acestor abateri. Ei, ca şi alţi vorbitori, au demonstrat pe bază de argument că nu numai muncitorii sunt de vină dacă unele piese sunt rebutate, ci şi conducătorii secţiilor şi sectoarelor, însăşi conducerea uzinei. Aşa, de pildă, cadrele tehnico-innginereşti de aici au dovedit uneori superficialitate la fixarea unor amestecuri de turnare optimă pentru oţel sau fontă, la asimilarea unor repere noi. Comitetul de direcţie tot amină luarea unor măsuri care să ducă la crearea unui spaţiu suficient de larg la atelierul de formare din turnătorie. — Disciplina la locul de muncă este condiţionată adesea şi de posibilităţile de lucru create — remarca în cuvîntul său maistrul Constantin Mocanu, de la secţia 51. Faptul că în sectorul „cald" al acestei secţii se manifestă dezinteres faţa de condiţiile de muncă, sporeşte gradul de indisciplină, şi de o parte, şi de alta. Cînd aerotermele şi caloriferele nu funcţionează, cînd montarea monoraiului şi a celorlalte utilaje s-a făcut superficial, este firesc ca aceste greutăţi să genereze uneori şi produse de slabă calitate, rebuturi. Participanţii la discuţii au dezbătut şi unele propuneri referitoare la metodele ce trebuie folosite pentru întărirea disciplinei, în muncă, sub toate aspectele Că acest colectiv este în stare de fapte lăudabile, o demonstrează rezultatele în producţie, unele deosebite. Reducerea greutăţii remorcii auto tip 2R5A la nivelul cerinţelor actuale, sarcină realizată cu 8 luni înainte de termen, a fost adusă în discuţie de cei prezenţi cu îndreptăţită mîndrie colectivă, ca un argument în favoarea posibilităţilor de netăgăduit ale cadrelor de muncitori, tehnicieni, ingineri şi maiştri. Ca o concluzie unanimă s-a desprins necesitatea ca, împreună, conducerea uzinei, comitetul sindicatului, organizaţia U.T.C. să depună eforturi mai stăruitoare pentru crearea unui climat de disciplină fermă, atît de necesară în menţinerea unei înalte exigenţe în executarea pieselor şi subansamblelor conform documentaţiilor emise, pentru realizarea în continuare a unor noi produse competitive pe piața internă și mondială. FILME ♦ FILME ♦ FILME ISTORICE SECRET — Gloria (22 44 01) — 9 ; 12,30 ; 16 ; 19,30. Floreasca (33 29 71) — 9,30 ; 13 ; 16,15 ; 20. COLUMNA — Munca (21 50 97) — 15,30 ; 19. CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN — Progresul (23 94 10) — 15,30 ; 19. DRAME UN OM PENTRU ETERNITATE — Republica (11 03 72) — 9; 11,15; 13,45; 16,15; 18,45; 21,15. MICA ROMANTA DE VARA — Capitol (16 29 17) — 9,30; 11,90; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. NOAPTEA — Central (14 12 24) — 16 ; 18,30. AVENTURA — Central — 11 ; 13,30. STRIGATUL — Central — 8,30 ; 21. NIKOLAI BAUMAN — Lumina (16 23 35) — 9,15—16 in continuare ; 18,30 ; 20,45. ACUZATUL — Union (13 49 04) — 15,30 ; 18. NEÎNŢELESUL — înfrăţirea (17 31 64) — 15,15 ; 17,45 ; 20. ZIUA IN CARE VIN PEŞTII — Buzeşti (15 62 79) — 15,30 ; 18. URLETUL LUPILOR — Mioriţa (14 27 14) — 9 , 11 15 ; 13,30 ; 15,45; 18,15; 20,30. TUNELUL — Viitorul (11 48 03) — 15,30 ; 18. LUSTRAGIUL — Vitan (21 39 82) — 15,30 ; 18. COMEDII PANTOFUL CENUŞĂRESEI — Victoria (16 28 79) — 9; 11; 13; 15; 17; 19; 20 45. EU, EU, EU... ȘI CEILALTI — Union — 20,30. TREI COPII „MINUNE“ — Lira (31 71 71) — 15,30 ; 18 , 20;15. VESNICUL INTIRZIAT — Viitorul IM 48 03 - 15 30 ; 48. MADE IN ITALY — Rahova (23 91 00) — 15,30 ; 18. MINUNATA CĂLĂTORIE A LUI NILS HOLGERSSON — Cosmos (35 19 15) — 15,30 ; 18 ; 20,15. TELEGRAME — Crîngași — 20,30. MUZICALE FELDMAREȘALA — Patria (11 86 25) — 9 ; 11,30 ; 14 ; 16,30 ; 19; 21,15. București (15 61 54) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. Melodia (12 06 88) — 9 ; 11,15; 13,30; 16; 18 3©; 20,45. EA VA RIDE ; INIMA NEBUNA NEBUNA DE LEGAT — Cotrocenî (13 62 56) — 15,30; 19. ASTA SEARA MA DISTREZ — Arta (21 31 86) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20,15. Flamura (23 07 40) — 9 ; 11 15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. GISELLE — Rahova — 20,15. AVENTURI MARELE ȘARPE — Luceafărul (15 87 67) — 9 ; 11,15; 13,30; 16; 18,30 ; 20,45. Festival (15 63 84) 9; 11,15; 13 30; 16; 18,30; 20,45. VERA CRUZ — Doina (16 35 38) — 11,30 ; 13,45 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. Drumul Sării (31 28 13) - 15 ; 17,30 ; 20. EXPRESUL COLONELULUI VON RYAN — Feroviar (16 22 73) — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21. Modern (23 71 01) — 9,30; 11,45; 14; 16 15; 18,30; 20,45. Excelsior (18 10 88) — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21. UN DELICT APROAPE PERFECT — Grivița (17 08 58) — 9; 11,15; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20,30. Aurora (35 04 66) — 9 ; 11,15; 13,30; 16 ; 18,15 ; 20,30. Tomis (21 49 46) — 9—15,45 în continuare ; 18,15 ; 20,30. HAIDUCII — Buzesti — 20,30. PROFESIONISTII — Dacia (16 26 10) — 8,30—16,30 în continuare ; 18,45 t rr- 2©,45. ÎMPUSCATURI SUB SPINZURATOARE — Bucegi (17 05 47) — 9—15,45 în continuare ; 18,15 ; 20,45. PLANETA MAIMUŢELOR — Unirea (17 10 21) — 15,30 ; 18. RAPIREA FECIOARELOR — Unirea —» 20.15. DRUMUL SPRE „SATURN" Şl SFIRŞITUL „SATURNULUI" - Ciuleşti (17 55 46 — 15,30 ! 19. VIVA MARIA — Pacea (31 32 52) - 15,30 ; 18 , 20,30. JUDOKA, AGENT SECRET — Crîngaşi (17 38 81) - 15 30 ; 18. AVENTURILE LUI TOM SAWYER şi MOARTEA LUI JOE INDIANUL - Volga (11 91 26) — 15.30 ; 19. Flacăra (21 35 40) — 15,30 ; 19. HOMBRE — Moşilor (12 52 93) — 15,30 ; 18. SUPERAUTOMATUL — Moşilor — 20,30 PIRAMIDA ZEULUI SOARE - Popular (35 15 17, — 15,30 ; 18. HEROINA — Popular — 20,30. PREMIERE STRICT SECRETE - Vitan — 20,15. CĂUTĂTORII DE AUR DIN ARKANSAS — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 18 , 20 30. Sîmbăta 7 februarie 1969 „PROTECHNICA ’69“ (Urmare din pag. 1) ţări de propagandă tehnicoeconomică, avînd ca obiectiv mobilizarea muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor în realizarea şi depăşirea tuturor indicatorilor de plan pe anul 1969 prin introducerea în producție a celor mai noi cuceriri ale știinţei şi tehnicii. Prologul acestor manifestări ce se vor organiza cu continuitate în întreg anul îl reprezintă acţiunea „Protechnica ’69" ce se va desfăşura între 2 şi 9 februarie, acţiune care cuprinde o gamă largă de manifestări la nivelul oraşelor, municipiilor şi judeţului. Acţiunile vor fi organizate cu participarea cadrelor inginereşti, cu personalităţi de seama din domeniile ştiinţific şi tehnic. Expunerile, proiecţiile de filme tehnicodocumentare, expoziţiile de inovaţii şi de informare tehnico-documentare vor completa manifestările întreprinse în cadrul acţiunii „Protechnica '69". Problemele extracţiei de ţiţei şi gaze vor fi larg dezbătute în simpozionul ce se va organiza la Mediaş, abordînd metoda de creştere a vitezelor de foraj, evitarea declanşării erupţiilor libere, evitarea pierderilor de circulaţie. De asemenea, se vor trata metode noi de separare şi automatizare a schelelor de gaz metan, folosirea tehnologiilor de comprimare şi răcire, autorefrigerarea, deshidratarea cu desicanţi solizi şi lichizi, şi altele. Raţionalizarea consumurilor de gaze naturale face obiectul unui studiu întreprins de Direcţia generală gaz metan — Mediaş, recomandând arderi în regim mic. Industria constructoare de maşini va dezbate probleme legate de organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii cu obiective bine definite cum este, de exemplu, economisirea metalului. Fruntaşă pe judeţ la aceste capitole se situează uzina „Independenţa" care în anul 1968 a economisit 690 tone de metal, iar uzina „Automecanica" Mediaş va demonstra cum a reuşit să reducă greutatea caroseriilor, pe care le fabrică, de la 2075 kg, cu cîntăreau în 1965, la 1890 kg în 1968, iar autostropitoarea cu plug şi perie de la 4175 kg în 1965, la 3340 kg în anul 1968. Din economiile realizate de uzina „Automecanica" se pot construi 50 furgoane pentru pîine, 29 autogunoiere şi 15 semiremorci frigorifice. In acţiunea economisirii metalului şi a altor materiale, temele manifestărilor vor cuprinde şi dezbate probleme legate de reproiectarea reperelor, croirea şi debitarea centralizată, proiectarea separată a suprastructurilor, îmbunătăţirea tehnologiilor de broşare, forjare, matriţare, turnare etc. O altă temă ce va fi abordată la reuniunile reprezentanţilor industriei constructoare de maşini o constituie tratamentele termice, chimice şi combinate, tratamentele de suprafaţă a pieselor turnate din aliaje diferite, tratarea sculelor ce funcţionează în condiţii grele de exploatare. Nici dezbaterile privitoare la sudare şi la debitarea prin arc-aer a oţelurilor inoxidabile şi speciale nu vor lipsi de pe agenda acţiunilor. Aici vor fi amplu discutate problemele legate de folosirea procedeelor avansate de debitare cu arc-aer sau plasmă, sau sudură automată şi semiautomată. Industria uşoară sibiană, care are o pondere importantă în economia naţională, reprezentată prin filaturi de lînă şi bumbac, ţesătorii, fabrici de tricotaje şi confecţii, de piele, încălţăminte şi marochinărie va pune în dezbaterea sesiunii, la Sibiu, Cisnădie, Agnita şi Mediaş probleme actuale ce le impune producţia, mai a Ies probleme legate de atingerea şi depăşirea parametrilor instalaţiilor noi montate, folosirea pe larg a melanjurilor, fibrelor sintetice, fibrelor naturale, finisarea superioară a ţesăturilor, mecanizarea muncii manuale în marochinării şi încălţăminte, mărirea durabilităţii ţesăturilor prin integrarea fibrelor speciale. Temele ce se vor prezenta de către industria energetică şi constructoare de linii de înaltă şi foarte înaltă tensiune vor trata despre experienţa întreprinderii „Electromontaj" Sibiu, în construcţia primei linii de 400 kV Luduş — Lemeshany şi a liniei de 220 kV Işalniţa — Bechet cu traversarea Dunării între doi piloni, dintre care cel de pe malul stîng este cel mai înalt stîlp de înaltă tensiune din România (152 m). Problemele ce se pun în faţa inginerilor în viitor şi anume construirea liniei de 400 kV Porţile de Fier — Slatina, formează obiectul altei teme ce se va dezbate în cadrul acţiunilor. Alte prelegeri vor trata principalele coordonate tehnico-economice ale planului de stat pe anul 1969, dezbateri cu maiştri prividd contribuţia lor la organizarea producţiei, schimburi de experienţă cu economişti în domeniul normării ştiinţifice a muncii, colocvii despre psihologia muncii, consfătuiri cu inovatorii, simpozionul privind perfecţionarea şi organizarea activităţii de conducere a întreprinderilor şi optimizarea sistemului informaţional. Acţiunile ce se încadrează în manifestarea „Protechnica ’69" Sibiu sunt menite să stimuleze interesul de cercetare, de documentare şi de aplicare în proiectare a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii, să constituie o preocupare permanentă de cunoaştere a noului, de acumulare continuă de izvoare ştiinţifice, de perfecţionare a metodelor de transferare a cunoştinţelor din starea potenţială în starea cinetică. gmiiQDODSS&JS SIMBATA 1 FEBRUARIE 1969 PROGRAMUL I 17.35 Pentru copil — „Detectivi prin... telescop* 18.05 Mult e dulce şi frumoasă 18.30 Pentru şcolari — „Aplauze pentru colegii noştri“ 19.00 Telejurnalul de seară 19.30 Din carnetul reporterului 19.45 Interpreţi de muzică populară 20.00 Tele-Enciclopedia 21.00 Un invitat pe săptămînă . Margareta Pîslaru 21.20 Film serial . ..SFINTUL« —• „Unde sint banii* 22.10 „Triplu salt". Varietăți din lumea circului. PROGRAMUL II 20.45 Muzică uşoară 20.35 Desene animate 20.45 Recitalul de sîmbătâ seara 21.30 Bis pe 16 mm... 22.15 Roman faileton : Forsyte Saga DUMINICA 2 FEBRUARIE PROGRAMUL 1 8.40 Pentru copii şi şcolari 10.00 Ora satului. TV pentru specialiştii din agriculturi 12.00 De strajă patriei 12.30 Concert simfonic 15.35 Duminică sportivă — Retrospectivă olimpică. Mexico 17,C© Magazin duminical 19.00 Telejurnalul de seară 19.20 Monografii contemporane — Oraşul regăsit 19.40 Telesport 20.00 Cîntece şi jocuri populare 20.30 Emisiune muzical-distractivă 21.00 Film artistic . ..Maria Candelaria* 22,25 Varietăţi pe peliculă 22.50 Telejurnalul de noapte PROGRAMUL II 20.05 Seară de operă — „Norma“ de Vincenzo Bellini —■ transmisiune de la Opera din Timişoara A apărut ORGAN TEORETIC ŞI POLITIC AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Nr. 1 — Ianuarie 1969 SUMAR Un eveniment de amplă rezonanţă în viaţa politică a ţării. Cincinal, anul IV. • DUMITRU ALMAŞ : 24 ianuarie 1859 — începutul procesului de formare a statului naţional unitar român. • DAN GRIGORESCU : Exigenţele picturii istorice. • L. STROJA : „Noul stat industrial“ in concepţia profesorului Galbraith. • MIRCEA MALIŢA : Abolirea politicii de forţă în relaţiile internaţionale. STATUL SOCIALIST ŞI CETĂŢEANUL • MIRCEA LEPADATESCU: Legalitatea socialistă — garanţie a exercitării depline a drepturilor cetăţenilor. • PIA RADULESCU : Rolul social al funcţionarului public. DIN ISTORIA MIŞCĂRII MUNCITOREŞTI INTERNAŢIONALE • M. OIŞTEANU : In memoriam : Karl Liebknecht şi Rosa Luxemburg. SOCIOLOGIE SI INVESTIGAŢIE SOCIALA • HARALAMBIE ENE : Intelectualitatea tehnică în faţa imperativelor producţiei moderne. CONSULTAŢIE • NICULAE ALEXE : Creşterea salariului real — politică permanentă a partidului şi statului nostru. DOCUMENTAR • CORNELIA RUSNAC : Confruntări de clasă în Europa occidentală în 1968. NOTE • IULIAN IONAŞCU : Predarea filozofiei în liceu. CRITICA ŞI BIBLIOGRAFIE • GHEORGHE VASILE : Figuri de militanţi ai mişcării muncitoreşti din România. ALEXANDRU GHEORGHE : Sensul istoriei omenirii. REVISTA REVISTELOR Probleme de istorie a filozofiei româneşti în revista „Argeş“ (A. C.) . .Critica marxistă“ — Progres tehnologic şi democraţie (Al. P.). SCRISORI CĂTRE REDACŢIE Selecţionarea şi pregătirea cadrelor medicale superioare (T. Mareş, Gh. Crăciun).