Munca, mai 1970 (Anul 26, nr. 6986-7010)
1970-05-30 / nr. 7009
Proletari din toate tarile, unifi-va! ORGAN Al CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL XXVI nr. 7009 9 Sîmbătă 30 mai 1970 9 6 pagini 30 bani VIZITA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU ÎN JUDEŢUL IALOMIŢA Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşii Paul Niculescu-Mizil şi Ilie Verdeţ au făcut ieri o vizită de lucru în judeţul Ialomiţa. Secretarul general al partidului şi ceilalţi conducători de partid şi de stat au vizitat lucrările ce se desfăşoară în incinta îndiguită Borcea pentru a stăvili apele Dunării în creştere, precum şi întreprinderi industriale, unităţi agricole de stat şi cooperatiste, au stabilit la faţa locului măsurile ce trebuie luate în continuare pentru apărarea de inundaţii, pentru ridicarea activităţii econo mice la nivelul şi cerinţelor impuse acestui ultim an al cincinalului. Mii şi mii de oameni au întîmpinat pe conducătorii de partid şi de stat cu un puternic entuziasm, i-au aclamat îndelung, exprimîndu-şi dragostea, încrederea neţărmurită faţă de Partidul Comunist Român, hotărîrea lor fermă de a contribui cu toate forţele la recuperarea grabnică a daunelor pricinuite de calamităţi, pentru a îndeplini planul pe acest an, asigurînd astfel o temelie trainică viitorului cincinal. Acum, cînd aşternem pe hîrtie reportajul acestei zile, cînd ne străduim să selecţionăm din nesfîrşitul şir al faptelor, al impresiilor pe cele mai grăitoare, ni se impune o puternică imagine : aceea care înfăţişează poporul nostru ca o unică şi trainică familie, sudată prin voinţa unanimă de a munci cu dăruire, cu abnegaţie pentru progresul neîntrerupt al patriei, prin dragostea profundă şi neţărmurita încredere in partidul nostru comunist, în secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceaulşescu. De-a lungul digurilor ce se ridică în calea apelor Dunării, in halele uzinelor moderne, care ridică la putere fertilitatea din totdeauna a Bărăganului conferindu-i dimensiunea industrială, în fermele cooperativelor agricole de producţie şi a întreprinderilor de stat, pe schelele şantierelor pe care se desenează cu beton , şi oţel viitoarea hartă a judeţului Ialomiţa, pe tot traseul străbătut în timpul vizitei am simţit bătăile unei uriaşe şi generoase inimi, inima poporului român. Inima al cărei puls s-a simţit cu aceeaşi intensitate în Transilvania şi în Maramureş, în Moldova şi în Muntenia, în toate ţinuturile care, în ultimele săptămîni l-au primit pe conducătorul partidului şi statului nostru. Ţara, întreagă, asigură că partidul, prin secretarul său Bărăganul, vatra de pîine a ţării, ţinut al lanurilor resfirşite, ipostază solară a pămîntululi românesc, trece, în anii socialismului, prin general, — iar asigurarea poartă un nume concret: munca — că tot ceea ce ne-am propus înainte ca forţele oarbe ale naturii să se dezlănţuie, că tot ceea ce am vrut să înfăptuim în acest ultim an al cincinalului vom înfăptui, spectaculoasă prefacere. Orizontala cîmpie şi-a cîştigat dreptul la cea de-a treia dimensiune, cea care ii conferă, alături de atributele roadelor pămîntului, şi pe acelea ale retortelor chimiei, ale halelor industriale. La Călăraşi, s-au ridicat noi întreprinderi ale industriei chimice, industriei uşoare şi materialelor de construcţii. La Feteşti, a intrat nu de mult în funcţie o modernă fabrică de conserve. La Slobozia pe lingă noua fabrică de ulei, care valorifică bogăţia de materii prime din judeţ, se ridică două noi întreprinderi : o filatură de bumbac care va produce 4 600 tone fire pe an şi Combinatul de îngrăşăminte chimice cu o capacitate de 600 000 tone anual, şi altele pentru care s-au investit an de an sume tot mai mari. Numai în acest an, pentru dezvoltarea economică a judeţului s-au investit peste 2 miliarde lei sumă de aproape două ori mai mare decit cea investită în 1969. Realizarea acestor mari obiective industriale, la care se vor adăuga construcţiile viitorului cincinal, vor spori, în 1975, producţia globală a judeţului de 2,1 ori faţă de cea realizată la sfîrşitul anului trecut. Aceste moderne obiective industriale, de mare importanţă pentru economia naţională, ridicate în această zonă sunt expresia vie a preocupării partidului şi statului nostru de a asigura dezvoltarea multilaterală armonioasă a tuturor judeţelor şi localităţilor ţării, de a repartiza proporţional forţele de producţie şi a valorifica plenar forţa de muncă pe întregul teritoriu, de a ridica din punct de vedere economic, social, cultural toate judeţele ţării. E o dimineaţă caldă, cu soare văratic, cum nu ne-a fost dat să mai avem în această lună mai, încă de la primele ore, tovarăşul Nicolae Ceauşescu ,şi ceilalţi conducători de partid şi de stat se îndreaptă spre meleagurile Ialomiţei. Sub ochiul de lumină al ferestrelor elicopterului, totul se vede foarte bine : cîmpii întinse, învăluite în verdele crud al griului şi porumbului. Pe măsură ce ne apropiem de pămînturile ialomiţene, apar ici-colo, pe cîmpurile pline de rod, ochiuri de apă, mai mari, tot mai mari, pînă cînd cuprind în viitoarea lor sate, şosele, livezi, Lunca, Brăiliţa, Piua Petrii — trei sate se succed aproape unite de apele Ialomiţei, refuzate de prea plinul Dunării. Elicopterul aterizează chiar în această zonă, pe un drumeag înălţat, unde apele nu au putut ajunge. Sîntem în faţa sediului fermei nr. 4 a întreprinderii agricole de stat Vlădeni — mare unitate de producţie, ale cărei pămînturi se află în zona indiguită dintre Dunăre şi Braţul Borcea. In întîmpinarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a celorlalţi conducători de partid şi de stat, au sosit aici tovarăşii Vasile Marin, prim-secretar al Comitetului judeţean Ialomiţa al P.C.R., T. Manţ, secretar general al Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, inginerul Valentin Georgescu, directorul I.A.S. Secretarul general al partidului se interesează de măsurile care au fost luate pentru apărarea acestei incinte îndiguite, de situaţia actuală. Se porneşte de îndată, la bordul unei şalupe, la cercetarea stării digului care împrejmuieşte ogoarele întreprinderii, ferindu-le de năvala apelor. Cit vezi cu ochii, de-a lungul malului Borcei, mii şi mii de saci de polietilenă plini , cu nisip sau pămînt, stivuiţi cu grijă, în unele locuri depăşind înălţimea de 1 metru. De fapt, digul adevărat, nu se mai vede, apele sînt demult la înălţimea sa. De cîteva zile, cota undelor Borcei este de 714 centimetri, cea mai înaltă cunoscută pînă acum. In unele locuri, pe dig, se lucrează. Vîntul puternic , care a stîrnit valuri grele zilele trecute a erodat stăvilarul înălţat de oameni, dar breşele se astupă repede, printr-o muncă fără istov, de zi şi noapte, în care sînt concentrate mari forţe umane şi materiale — lucrători ai întreprinderii, ostaşi, maşini puternice. Pretutindeni domneşte calmul, ordinea, hotărîrea. Ce apără cu atîta îndîrjire cei din Vlădeni ? O simplă privire panoramică în spatele acestui dig te face să înţelegi totul. Imense întinderi cultivate — peste 12 000 hectare, aflate cu cîţiva metri sub nivelul apelor care lovesc digul, sunt ameninţate de furia revărsă (Continuare în pag. 3-a] Bărăgan = agricultură + industrie Conducătorii de partid şi de stat vizitînd zona indiguită dintre Dunăre şi Braţul Borcea In incinta ogoarelor din Vlădeni ★ Cele 33 de ore pe care le-am petrecut între cer şi apă, distrugerile pe care le-au provocat puhoaiele revărsate ne-au lăsat multă amărăciune în inimi. Dar şi dîrzenie. Eu locuiam pe str. Morii din Tg. Mureş. Aveam o casă, mobilă, radio, televizor, maşină de spălat rufe, aspirator, covoare, haine, tablouri, tot ce poate strînge omul în 32 de ani de muncă cinstită. Acum nu am decît hainele care se află pe mine, 2 braţe încă sănătoase şi, după cum am putut să mă conving, sprijinul cel mai preţios din partea tuturor celor peste 20 de milioane de concetăţeni. Am simţit în fiecare clipă solidaritatea umană a întregii ţări, grija părintească pe care partidul ne-o poartă. Şi iată acum o nouă şi convingătoare dovadă a acestei griji şi solidarităţi. Hotărîrea luată de partidul şi statul nostru, privind unele măsuri de ajutoare a populaţiei şi a cooperativelor agricole de producţie care au avut de suferit de pe urma calamităţilor, îi ajută pe cei sinistraţi în mod substanţial şi multilateral. Ne vom pu★ Citesc ziarele cu regularitate. Chiar şi cînd apele au fost mari aveam la îndemînă ziarele. Erau atît de necesare ! Prin intermediul lor ştiam ce se întîmplă în ţară. Prin intermediul lor au pătruns pînă la noi primele raze ale speranţei. Radio nu aveam. L-a luat apa, împreună cu casa, cu tot ce aveam în ea. Ştiam însă cănu sîntem singuri. Greutăţi am avut destule. Dar din prima clipă după ce am fost salvaţi de furia apelor dezlănţuite, am primit alimente, îmbrăcăminte. Am primit multe ajutoare de la semenii noştri. Am fost şi eu printre miile de sătmăreni care l-au ascultat pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cînd a luat cuvîntul la adunarea populară din faţa Comitetului judeţean de partid. Am plecat spre case, mai bine zis spre ruinele fostelor noastrecase,—îmbărbătaţi, mai plini de hotărîre de a face totul pentru a reconstrui întreprinderile, oraşele şi străzile noastre. Aş vrea să spun aici că pînă acum am simţit din plin solidaritatea semenilor noştri. Am primit haine pentru copii, hrană caldă, asistenţă medicală. Mai mult, cu familia mea am primit şi un cort în care ne-am instalat provizoriu. Nu am putut însă să-mi reţin cîteva lacrimi de ★ Apa furioasă mi-a dărîmat casa, mi-a devastat gospodăria, a distrus tot ce am agonisit cu trudă. Eu şi familia mea am rămas numai cu ce am avut pe noi. Hotărîrea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a Consiliului de Miniştri şi a Consiliului Naţional al Frontului, Unităţii Socialiste publicată ieri in ziare constituie nu numai o nouă dovadă a grijii cu care sîntem înconjuraţi, ci şi o chezăşie că rănile lăsate de furia apelor vor fi în curînd vindecate. Dea reclădi din nou viaţa, la fel ,ca mai înainte. Eu sînt un om în vîrstă şi de aceea mă gîndesc dacă n-ar fi mai bine să mă mut într-un bloc ce se va construi pentru sinistraţi. Ştiu că acolo, la bloc, va fi mai confortabil. E drept, că la fosta mea casă aveam o grădină cu trandafiri, cu multă verdeaţă. Dar de trandafiri şi de pomi mă pot ocupa şi dacă voi locui la bloc. Mai mă gîndesc şi în cîteva zile voi alege. Important este că acum, prin munca noastră, cu răbdare şi voinţă, cu ajutorul statului şi al întregului popor, putem reface totul mai uşor, mai repede, mai bine. Eu şi familia mea, tovarăşii mei de muncă sîntem din inimă recunoscători partidului, conducerii sale pentru grija ce ne-o poartă. Noi ne angajăm să răspundem acestei griji prin înzecirea eforturilor noastre, prin sporirea contribuţiei pe care o vom aduce la lichidarea grabnică a urmărilor calamităţilor naturale. IOSIF BERBECARU muncitor la Fabrica de conductoare Tg. Mureş * bucurie citind in ziare hotărîrea Comitetului Central al partidului, a Consiliului de Miniştri şi a Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste privind măsurile de ajutorare a populaţiei care a avut de suferit de pe urma calamităţilor naturale. Vom putea deci să ne reclădim în curînd casele. De ajutorul pe care ni-l acordă partidul, statul, voi beneficia nu numai eu, ci şi toţi ceilalţi locuitori de pe strada Bariţiu, unde nu a mai rămas în picioare nici o casă. Unii dintre noi îşi vor construi noile case pe aceeaşi stradă, poate ceva mai sus, cum se va stabili, în planul de sistematizare. Alţii se gîndesc să se multe în blocuri. Stăm şi chibzuim, oare, cum va fi mai bine- In orice caz toţi sîntem hotărîţi să nu stăm cu mîinile încrucişate. Vom munci din toate puterile să ridicămşi blocurile şicase individuale. Doar tot ale noastre sînt. Cu toţii sîntem recunoscători partidului şi guvernului că ne ajută să ne refacem un cămin în care să ne adăpostim împreună cu familiile noastre. Cit de mult se adevereşte azi, prin fapte, că marea familie a poporului se îngrijeşte de familia fiecărui cetăţean. CAROL FAGYAF muncitor zidar — Satu Mare Sprijinul generos, multilateral primit din partea partidului şi statului, sprijin sosit în cel mai scurt timp şi cînd aveam cea mai mare nevoie, îl primim cu bucurie şi recunoştinţă. Din Hotărîre am reţinut, îndeosebi, pasajul unde se arată că cetăţenilor din mediul rural, ale căror locuinţe proprietate personală au fost distruse, li se acordă, în vederea construirii de noi case, un ajutor bănesc care împreună cu despăgubirile ADAS va putea ajunge pînă la 15 000 lei. Posibilitatea de a putea procura materiale de construcţii la preţuri de livrare, fără impozitul pe circulaţia mărfurilor, scutirea de taxă pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie, precum şi celelalte măsuri reprezintă un mare ajutor pentru noi, dovedind grija părintească pe care partidul ne-o poartă. Am citit hotărîrea din ziar, împreună cu tovarăşii mei de muncă Petru Oprea, Hening Mihai, Zaiţa Gheorghe, Ionaşcu Vasile, Ilie Silvestru — cu care muncesc la autocoloana de maşini din Orăştie. Intrucît locuiesc în mediul rural îmi voi reface casa tot acolo. Tovarăşii mei m-au asigurat că vor pune umărul şi pină la toamnă voi avea casa în picioare. De altfel, toţi muncitorii din Orăştie ne-am angajat că vom face totul ca în întreprinderile unde lucrăm, în satul Celmar sau la ferma zootehnică a I.A.S.-ului activitatea să intre în normal în cel mai scurt timp. Exprimînd cele mai calde şi sincere mulţumiri conducerii partidului şi statului nostru pentru grija cu care ne înconjoară, ne angajăm să muncim neobosit pentru ca satele şi oraşele noastre, casele şi întreprinderile noastre să fie clădite pe temelii şi mai puternice, să fie şi mai frumoase ca înainte. AUREL BECA muncitor la întreprinderea de Transporturi Deva — autocoloana Orăştie Din adîncul inimii RECUNOŞTINŢĂ PENTRU SPRIJINUL ACORDAT DE PARTID ŞI GUVERN IUBIM OAMENII, iubim munca şi liniştea fiecărei zile O societate poate fi puternică şi viabilă în măsura în care membrii ei sunt uniți. E cazul nostru. O societate în care durerea se propagă cu viteza fulgerului, de la primul om lovit de valuri pină la conducătorul statului, este o societate unită. E cazul nostru. Cunoaște cineva o autoritate mai bine întemeiată decit autoritatea născuta din grija pentru binele tuturor ? Și o organizare mai durabilă decît aceea în care un om nu se simte pe deplin bucuros de confortul de care dispune atît timp cit un alt om ba pierdut pe al său? Poate fi o simţire mai aleasă decît aceea pornită din speranţa de a fi folositor ? Şi un sens mai omenesc al emoţiei decît acela care începe şi se opreşte la binele celuilalt ? E normal ca ecoul unui eveniment la care asistă sau pe care-l trăieşte să fie cu atît mai adine in conştiinţa unui individ cu cit acel eveniment este mai important, mai grav, influenţează asupra bunăstării tuturor. Te poţi sustrage calamităţii in sine dar nu poţi să nu-i înţelegi pe cei care au suferit calamitatea. Şi să fii alături de ei. Aşa simte în aceste zile o ţară întreagă — poporul nostru — şi este cu neputinţă să te sustragi linei răsuflări atît de adînci. Calamitatea ne inundase sufletele, cu toată încărcătura ei de tragedie şi nu se putea să nu stîrnească energiile care s-o atenueze in efectele ei imediate şi de durată, s-o absoarbă, s-o înlăture fărimiţată în milioane de mici cantităţi. De unde această reacţie instantanee şi energică împotriva unei calamităţi care ne-a tulburat liniştea şi munca noastră de fiecare zi ? Pofta ne vine de acolo că iubim munca şi liniştea fiecărei zile. Că ceea ce am clădit am făcut-o cu sudoarea frunţii şi cu puterea minţii noastre. De aceea sîntem atît de hotăriţi să apărăm ce am făcut şi să reclădim ce s-a distrus. De unde acest spirit de unitate ? Dacă calamitatea care ne-a lovit ne-a găsit atît de uniţi, ne-a găsit pentru că sîntem uniţi în jurul partidului, a politicii sale profund devotate poporului. Apa a ultragiat liniştea şi munca are fiecare zi a unor oameni uniţi indisolubil prin credinţa comună intr-un ideal neîntinat de suferinţă şi durere. Credem în viitorul nostru comunist prea mult pentru a ne simţi înfrînt. Convingerea noastră că putem clădi o viaţă şi o lume mai frumoasă este prea înaltă pentru a ne copleşi apa . Încrederea în puterile noastre, în concepţiile noastre umanitare sunt prea sus pentru a fi atinse de valurile negre, Într-adevăr, evenimentul a fost prea violent pentru a nu naşte întrebări esenţiale, întrebări care să primească răspunsurile esenţiale. Şi le-a primit prin fapte, prin milioane de fapte, care adunate la un loc, formează un singur răspuns : iubim oamenii, iubim munca şi liniştea fiecărei zile. STELIAN DOROBANŢU ÎN JUDEŢUL BOTOŞANI MUNCĂ, ABNEGAŢIE, DĂRUIRE TOTALĂ! Deşi nu a fost confruntat cu inundaţii de amploarea şi dramatismul celor din alte zone ale ţării, judeţul Botoşani a simţit totuşi mai acut ca oriinol, în ultimele 20 de zile, furia apelor. Unităţile economice din judeţul nostru au suferit şi ele pagube din cauza învolburării apelor. Pe malul Prutului, minerii de la Miorcani n-au intrat două zile la sat fiind nevoiţi să apere cu îndîrjire galeriile de puhoaiele dezlănţuite. La uzina textilă „Moldova“, din cauza creşterii conţinutului în fier al apelor industriale, finisajul n-a putut lucra 3 zile şi 3 nopţi în şir, ceea ce înseamnă 360 000 m. p. ţesături mai puţin prelucrate De asemenea, au avut de suferit şi unele unităţi agricole. Acum, la unison cu ţara întreagă, salariaţii din judeţul Botoşani şi-au suflecat voiniceşte mînecile şi cu toate puterile, însufleţiţi de hotărîrea de a recupera cît mai grabnic pagubele produse, desfăşoară zi şi noapte o muncă fără preget.. Pe ansamblul judeţului, ca răspuns la chemarea Comitetului Executiv şi Consiliului Central al U.G.S.R., angajamentele au fost suplimentate pină in prezent cu 14 milioane lei. Sindicatele au ajutat colectivele de muncă să pună în valoare noi rezerve interne, să-şi organizeze mai temeinic producţia. Cei 9 000 de salariaţi din întreprinderile industriale ale judeţului au hotărît ca pină la finele anului, in afara timpului normal de lucru, — duminica şi în schimburi prelungite — să efectueze 700 000 ore/om. Se vor produce astfel, peste angajamentele iniţiale, 140 tone ,de fire bumbac, 50 000 mp ţesături, confecţii în valoare de 3 milioane lei, 725 t var, 1 milion cărămizi, 10 000 bucăţi cahle teracotă, 1 400 t, nisip pentru sticlă, diverse piese de schimb, instalaţii de irigat etc. Ca urmare a producţiei suplimentare ce urmează a se obţine, precum şi prin reducerea consumurilor specifice şi a celorlalte cheltuieli de producţie, preconizăm obţinerea unor beneficii suplimentare in valoare de peste 4 milioane lei. Pentru ca aceste cifre să devină cît mai curînd fapte, sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid, sindicatele din judeţ desfăşoară o susţinută activitate la nivelul grupelor sindicale, pe fiecare loc de muncă, acolo unde se hotărăsc de fapt realizările în producţie. Rezultatele au şi început să se vadă. La Combinatul Textil, bunăoară, după ce au (Continuare în pag. a 2-a) GHEORGHE ZALA preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor Botoşani