Munca, decembrie 1971 (Anul 27, nr. 7478-7504)
1971-12-01 / nr. 7478
Pagina a 2-a ■ EU ESTE UNA PENTRU TONI Silf*» . „ sa^BsSEEpWi . ,fm pil trebuie sa o cunoască. I ’ fiecare să o respecte! fei 1 hs CORECTITUDINEA nu este o chestiune de bunăvoinţă Zilnic păşesc pragul consiliilor judeţene şi orăşeneşti ale sindicatelor zeci şi zeci de oameni, diferiţi ca vîrstă, ca preocupări, prin problemele sau necazurile care-i aduc la aceste foruri. Dacă trec în revistă audienţele pe care le-am primit în ultimele luni, constat că marea majoritate a problemelor au fost soluţionate corespunzător cu legea, cu spiritul de echitate al societăţii noastre. E un prilej de satisfacţie, desigur. Cu toate acestea, sunt unele cazuri care — deşi soluţionate — nu-mi dau pace... Cei doi salariaţi de la Oficiul poştal din gara Brăila, Gh. Novac şi I. Horneţ, doreau să părăsească unitatea deoarece nu primiseră zilele libere ce li se cuveneau în compensaţie pentru duminicile şi sărbătorile lucrate în interesul serviciului. Direcţia judeţeană P.T.T. nu voia să le dea drumul, fiind vorba de lucrători buni, conştiincioşi. Dar oamenii aveau dreptate ! Am stat de vorbă cu directorul unităţii, Stela Boţea, şi am ajuns împreună la concluzia că, printr-o mai bună organizare a activităţii în unitate, se poate asigura salariaţilor timpul liber ce li se cuvine în compensaţie, aşa după cum prevede legea. Am putea spune că acest caz s-a rezolvat cu bunăvoinţă din partea conducerii unităţii. De ce a fost, însă, nevoie să intervină organul sindical teritorial, cînd lucrurile erau evidente de la bun început ? Receptivitatea la nevoile salariaţilor, respectarea drepturilor lor — trebuie să caracterizeze conducerile întreprinderilor şi instituţiilor, să constituie o trăsătură permanentă a activităţii lor şi nu să se manifeste ocazional, la telefonul primit din partea anumitor foruri ! Sunt şi cazuri cu implicaţii mai grave. Inginerul şef al întreprinderii de gospodărie locativă şi amenajări construcţii, Isac Alexandru, ii cere şoferului Constantin Dima să treacă la volanul unui compresor-rulou în lucru şi să-l ducă pe o distanţă de 10—12 km. Şoferul refuză, deoarece nu avea permis de conducere pentru asemenea utilaje speciale şi nici nu fusese instruit cu normele specifice de protecţie a muncii şi siguranţă a circulaţiei. Drept urmare, inginerul şef ii desface contractul de muncă pe motivul neindeplinirii unei dispoziţii ! Bineînţeles că organul sindical teritorial a intervenit, iar conducătorul tehnic şi-a recunoscut greşeala şi a revenit asupra măsurii sale. Şi cu toate acestea, nu putem pune punct chiar atît de uşor. Fără îndoială că fiecare are obligaţia de a îndeplini sarcinile primite din partea conducerii întreprinderii sale, iar sindicatele militează şi vor milita cu perseverenţă pentru întărirea disciplinei de producţie. Dar există o răspundere a tuturor, muncitori sau conducători ai procesului de producţie,in faţa legilor statului. Orice dispoziţie dată de conducătorul unei întreprinderi sau instituţii trebuie să se încadreze în normele stabilite de legile respective ale ţării noastre şi nici un salariat nu poate fi obligat — sub pretextul „disciplinei profesionale“ — să încalce legea. în cazul de faţă, dispoziţia dată de inginerul şef al întreprinderii era ilegală. Ce s-ar fi întîmplat dacă şoferul ar fi condus compresorul-rulou şi — nestăpînind manevrarea utilajului, necunoscînd toate normele de siguranţă a circulaţiei cu aceste vehicule — ar fi comis un accident ? Ar fi fost tras la răspundere şi condamnat pentru faptul, deosebit de grav, de a se fi urcat la volan fără a fi în posesia unui permis de conducere valabil pe utilaje speciale. Aceleaşi consecinţe le-ar fi suportat şi conducătorul tehnic al unităţii, care a dat dispoziţia respectivă ! Uneori, audienţele de la consiliul nostru judeţean ne pun pe urmele unor deficienţe în activitatea sindicatelor. Iată un asemenea caz. Două muncitoare de la întreprinderea de industrie locală „Arta mobilei“ — Nicuţa Gheorghiu şi Nadejda Ermolai — Întreţineau, prin conflictele permanente dintre ele, prin comportarea necorespunzătoare a uneia din ele în colectivul de muncă, o atmosferă nesănătoasă în secţia lustruitorie. După un conflict mai violent — soldat cu o „încercare de forţă“ în faţa porţilor întreprinderii, conducerea unităţii a hotărît să le desfacă contractul de muncă la amîndouă. Fiind sesizat Consiliul nostru, am încercat să vedem cum s-a ajuns la o asemenea măsură extremă. Şi am constatat că, timp de luni de zile, tovarăşii de muncă ai celor două salariate, biroul grupei sindicale — după cum ne-au declarat o serie de muncitori — au criticat comportarea greşită a uneia dintre muncitoarele despre care e vorba, au propus conducerii şi o măsură concretă: trecerea ei la un alt loc de muncă (măsură absolut justificată, dat fiind unele împrejurări speciale pe care nu e cazul să le mai menţionez aici). Dar conducerea secţiei şi conducerea întreprinderii nu au luat această măsură, de fapt nu au luat nici o măsură, manifestînd multă toleranţă şi stimulînd astfel perpetuarea unei stări de lucruri reprobabile, care învenina atmosfera secţiei, a locului de muncă. Iar atunci cînd s-a ajuns la o manifestare violentă, s-a văzut cum a procedat — a hotărît să taie nodul cu sabia, fără să fi încercat mai intii să-l desfacă ! Fără să vrem, ne punem întrebarea : unde au fost mijloacele de influenţare ale sindicatului — gazeta de perete, brigada artistică de agitaţie — in tot acest răstimp? De ce nu a intervenit comitetul sindicatului pentru a determina conducerea unităţii să adopte măsurile cuvenite încă în urmă cu citeva luni sau, mai precis, să vină in Intimpinarea propunerilor făcute de colectivul secţiei ? Evident, avem de-a face cu o lacună foarte serioasă în activitatea sindicatului de la „Arta mobilei“. Şi mie ni se pare că ea se datoreşte subaprecierii forţei pe care o poate reprezenta opinia publică a salariaţilor. Deşi aparent deosebite ca obiect, ca mod de rezolvare, cazurile amintite au un numitor comun şi ne-au ajutat pe noi să tragem o concluzie care depăşeşte cadrul strict al celor relatate in articolul de faţă. După cum s-a văzut, nu toate comitetele sindicatelor îşi exercită pe deplin funcţiile şi rolul însemnat care le revine pe cele mai multiple planuri — de la vegherea asupra respectării legislaţiei muncii şi pînă la desfăşurarea unei activităţi intense, complexe, de educare în spiritul respectării legilor, a normelor de convieţuire socială, de formare a conştiinţei socialiste în rindul membrilor de sindicat. Activul consiliului judeţean al sindicatelor va trebui să pătrundă mai mult în viaţa de zi cu zi a întreprinderilor, să participe la adunările grupelor sindicale şi să ajute în mod direct la ridicarea nivelului lor, să impulsioneze adoptarea de către comitetele sindicatelor, de către organizaţiile sindicale, a unei poziţii principiale, combative, în toate împrejurările. Poziţie conformă cu misiunea de mare răspundere încredinţată de partid sindicatelor în toate domeniile care privesc activitatea profesională şi viaţa oamenilor muncii. MARGARETA ŞTEFAN membru în Biroul Executiv al Consiliului judeţean al sindicatelor Brăila Judecata colectivului de muncă, inestimabilă forţă a dreptăţii şi educaţiei cetăţeneşti Uzina „Automatica“ din Capitală. După-amiază tîrzie, de noiembrie, încăperea aceasta largă, în care nu de mult oamenii au mai încheiat o zi de muncă, s-a metamorfozat subit in sală de tribunal. Muncitorii serviciului de transporturi sunt prezenţi, comisia de judecată, organ obştesc de influenţare şi jurisdicţie, s-a întrunit în plenul ei. Cu alte cuvinte, procedura e completă şi procesul poate să înceapă în dezbatere fapta lui Petre Ghiţuleanu, tînăr,în vîrstă de 27 de ani, muncitor necalificat la serviciul transporturi, care a fost surprins incercînd să sustragă 16 bare de cupru în valoare de 334,83 lei. — Am ascuns pachetul sub bancheta șoferului, relatează inculpatul la cererea comisiei de judecată. Speram că după ieșirea basculantei pe poartă am să-l pot lua fără să fiu văzut de conducătorul maşinii, care nu ştia nimic. N-am apucat însă să-mi duc planul la îndeplinire, pentru că paznicii m-au prins la ieşire şi-au întocmit procesul verbal... Paznicul Florea Anghel şi şeful pazei, Constantin Moţoi, invitaţi ca martori, confirmă. Petre Ghiţuleanu e sincer, înţelege că trebuie să fie deschis în faţă unei asistenţe severe, neiertătoare, compusă din tovarăşii săi de muncă. De altfel, fapta sa a stîrnit nedumerirea şi indignarea justificată a muncitorilor, producători neosteniţi de bunuri materiale şi proprietari nemijlociţi ai uzinei, care au ţinut să fie prezenţi şi să acuze cu hotărire hoţia, pe făptuitorul acesteia. Unii pun întrebări, alţii îşi spun părerea, dar toţi condamnă fapta lui P G., fiind de acord că acesta merită o pedeapsă dreaptă, educativă, exemplară — Pentru ce îţi trebuiau barele de cupru ? întrebă Dumitru Pintilie, preşedintele comisiei — Voiam să fac o antenă de televizor, răspunde autorul furtului. Nu pentru mine, ci pentru proprietar. Acum îmi dau seama că am greşit. Promit să nu mai nun mina în viaţa mea pe un lucru care nu-mi aparţine... — E o abatere întâmplătoare sau nu ? se întreabă Cristea Nedelcu, conducător auto. Eu găsesc o explicaţie a faptei lui Petre Ghiţuleanu în viaţa neordonată pe care o duce. Ştiu că în noaptea premergătoare furtului el a băut, iar băutura cere bani şi împinge pe drumuri greşite. Se pare că şi influenţa unor prieteni de pahar, oameni fără o situaţie stabilă, deci fără căpătîi, s-a manifestat direct în comportarea pe care o are în ultima vreme. N-am vrea să uite că-i tînăr, că uzina îi deschide perspective frumoase către o meserie pe care, din păcate, nu o practică cu pasiune şi responsabilitate. Calificarea ar fi pri vIN ACTIVITATEA COMISIEI DE JUDECATĂ DE LA UZINA AUTOMATICA ca condiţie a îndreptării sale, calea spre un salariu mai bun... — N-am înţeles cum de a putut ajunge aici ? caută explicaţii şi Nicolae Voicu, un alt conducător auto. II credeam un om cinstit, mai ales că uneori a fost trimis să manipuleze bunuri materiale de valoare, fără să se atingă de ele. E şi vina noastră că nu ne-am ocupat mai Îndeaproape de educarea lui, în primul rind a mea, ca organizator al grupei sindicale, îl vom ajuta să devină un om corect, să spele ruşinea... Aceleaşi păreri sunt exprimate şi de Ion Duicu, şeful biroului transporturi, şi de Mihai Şova, tehnician, delegatul întreprinderii, şi de alţi vorbitori. Fiecare, acuzînd, nu uită să amintească propria răspundere personală pe care o are faţă de tovarăşul de muncă căzut în greşeală, datoria ce-i revine în educarea acestuia pentru a deveni un element demn, un tînăr de nădejde al uzinei şi al societăţii . Din cartea dumitale de muncă, observă Dumitru Pintilie, care conduce dezbaterile, reiese că te-ai plimbat cam prin multe întreprinderi. Să nu mai vorbim de fuga de la învăţătură, nefiind deloc onorabile pentru dumneata cele cinci clase cu care ţi-ai încheiat studiile. Ai încercat să fii frizer, ai fost o vreme şofer, dar ai produs un accident şi ţi s-a ridicat carnetul, ai trecut ca vîntul prin vreo cinci-șase întreprinderi din Urziceni sau București, n-ai reușit nicăieri să te stabilizezi. Mă uit prin sală și văd numai oameni cu o vechime de peste douăzeci de ani la „Automatica“. De ce nu vrei să fii ca ei, în rind cu ei ? Unde vrei să ajungi ? — Sînt, poate, cel mai în vîrstă din sală, observă și Iorgu Buruianu, muncitor, membru in comisia de judecată. Te privesc, tinere, şi te întreb, ce ai de gînd ? Am auzit că te pricepţi la lăcătuşerie. De ce nu te califici în această muncă ? Sau vrei să părăseşti, „Automatica“ ? — Nu, nici nu m-am gindit la așa ceva, răspunde Petre Ghiţuleanu. Oricare ar fi hotărîrea comisiei de judecată, doresc sincer să rămîn în această întreprindere. Azi, aici, cu ajutorul dumneavoastră, am învățat multe, vă asigur. Promit să mă calific cit de curind, să devin un om cinstit, să-mi răscumpăr printr-o comportare demnă, prin muncă, onoarea... Drumul înţelegerii, atunci cînd îl deschid muncitorii, e un drum al luminii şi-al perspectivei. Sentimentul acesta neobişnuit, în stare să răscolească şi să trezească din inerţie o conştiinţă, l-am trăit şi noi împreună cu cei prezenţi în sală. Desigur, Petre Ghiţuleanu a fost sancţionat de către comisie. Dar nu aceasta a constituit esenţa dezbaterilor la care am asistat, ci faptul că un om a înţeles şi a promis o reabilitare, că reabilitarea lui, cu sprijinul colectivului de muncă, are toate condiţiile de a se realiza, de a se împlini. Este un mod comunist de a acţiona pentru a nu avea rebuturi umane. ŞTEFAN GHEORGHIU MUNKA NECAZURILE BUNICEI Ceea ce ne întrebaţi dv. stimată Elena Pintilie (Buşteni, str. Viitorului nr. 3), nu se află înscris în nici o legislaţie din lume. Să ne oprim însă la „obiect" : gemenii din familie. Prin urmare, în momentul de faţă vă găsiţi intr-o situaţie complicată. Fiica dv. este studentă şi în acelaşi timp căsătorită, iar soţul ei de asemenea este student, şi amîndoi sînt în ultimul an, şi spre bucuria tuturor, şi a familiei în special, tînăra pereche a adus pe lume doi gemeni ; şi cum mama este nevoită să-şi încheie studiile universitare, bunica este aceea care creşte gemenii... Da, ştim asta, se întimplă cam des bunicuţelor, ele au buna obişnuinţă, lor le revine, de obicei, bucuria de a creşte nepoţii etc. Există prin urmare o „tradiţie" potrivit căreia mamele îşi nasc pruncii, bunicii îşi ajută nepoţii să facă nu numai primii paşi şi altă soluţie se pare că nu există. Dar — tulburătoare dilemă ! — dv., Elena Pintilie cereţi cu totul altceva. Doriţi să vă spunem cum aţi putea Cit „costă“ un om... săritor Nici n-a apucat să coboare din taximetru şi să-şi pună coletele pe rampa mesageriei din gara Basarab că s-a şi înfiinţat omul binevoitor. Uimit de solicitudinea acestuia era pe cale să uite gustul amar provocat de gestul şoferului de pe Getax care i-a cerut în plus cinci lei, insoţindu-şi gestul, arătînd spre aparatul de taxat: „Dar pentru mine, d-le ? !“ Acum privea cu satisfacţie cum omul „cefereului" căra coletele şi le aşeza lingă cintar. S-a bucurat şi cînd i-a dat o mină de ajutor pentru a întocmi actele de expediţie. Era cit pe ce să ameţească de atita bunătate, dar a fost „salvat“ la timp. Omul „cefereului“ l-a tras de mineca paltonului: „Dute la şeful magaziei să-ţi treacă greutatea“. Peste citeva clipe posesorul coletelor s-a întors, spunindu-i: „Zice că mai intii să treceţi dumneavoastră greutatea“. „Cam greu, d-le! Se vede că nu vrea să-ţi aprobe. Au mai fost şi alţii în situaţia asta. Dar aranjăm noi. Îmi dai dumneata de o „baterie“ să-i dau celui de la cintar, pentru că el are putere d-le ! El are vagonul lui, conductorului lui. Ai să vezi d-ta. După asta nu mai ai nici o grijă“. Expeditorul ii dă 25 de lei şi coletele sunt cintărite. Dar, iată că lucrurile nu se opresc aici. Urmează lipirea etichetelor de însoţire şi vocea omului binevoitor se aude iarăşi. „Dă-i, d-le, vreo 15 lei că altfel nu ţi le „aranejază“. Şi i-a dat. In final, omul „cefereului“ i s-a adresat fără ruşine : „Şi acum între noi , 25 de lei pentru că te-am ajutat. Ia-ţi hîrtiile, achită costul transportului şi fii fără grijă, în final, un mic calcul: costul expediţiei 123 lei — conform scrisorii de trăsură nr. 13509/24. XI. 1971 prin care se expediază de către Constantin Sorescu, pe adresa Institutului Politehnic din Iaşi, 10 colete în greutate de 266 kg conţinând piese radio donate de uzinele „Electronica“ laboratoarelor studenţilor. Aceasta este suma legală, dar omul a mai scos din buzunar încă 65 de lei. Semnatarul rindurilor de faţă a asistat, de la început ■ şi pină la sfirşit, la această neruşinată jecmăneală, în înţelegere cu expeditorul am convenit să lăsăm lucrurile să meargă aşa cum au început şi să nu dea de fel impresia că sunt ziarist. După achitarea transportului, împreună ne-am interesat cum se numeşte omul „binevoitor“. Aflăm cu stupefacţie că numitul Gheorghe Turcitu nici nu este salariatul C.F.R.-ului, că de fapt lucrează „benevol“ aici, el fiind salariat la depozitul de filme de la Ştefăneşti, că este tolerat, ca şi alţii, cu buna ştiinţă a factorilor de răspundere de la mesageria Gării Basarab. Nu greşim cu nimic dacă ne gindim că in ziua respectivă, prin mina misitului şi-au luat „partea“ magazinerul de la cintar Vasile Mărgărit, colegul său, cel cu etichetele, căruia nu i-am putut afla numele şi, mai putem spune că nu poate fi străin de ce se întimplă acolo nici şeful turei a II-a Dumitru Pahoni. P.S. A doua zi i-am dat telefon şefului mesageriei Basarab, tovarăşul Dumitru Pantelimon, căruia i-am relatat cele întimplate. S-a mirat, exprimindu-şi temerea că „în capul lui se vor sparge toate". Cam aşa credem şi noi că o să se intimple tovarășe Pantelimon. MIHAI COCOI — Stimabile, amabilitatea e lucru mare, n-o poți cintări... dar o poți plăti ! IN CALENDAR NU EXISTĂ „PAŞTELE CAILOR" Gligor Boris (Moneasa, Arad) a fost, timp de zece ani, pînă la pensionare, cantonier. In penultimul său an «Itt muncă a cerut în două rinduri şantierului de drumuri şi poduri din Sebeş drepturile băneşti ce i se cuveneau pentru concediul legal. In octombrie 1969 chiar şi primise 490 lei, dar o lună mai tîrziu aceeaşi sumă i se reţine din alte drepturi băneşti. Direcţia drumuri şi poduri îl anunţase de „tărăşenia" asta, asigurîndu-l că i se vor restitui aceşti bani de îndată ce lui Gligor Boris ii va expira concediul medical. Dar n-au fost decit vorbe în vint. Fostul cantonier nu s-a lăsat. A cerut din nou, în aprilie 1970, drepturile ce i se cuveneau. Şi de astă dată refuzul este categoric. Se ajunge la comisia de judecată. Dar şi de astă dată i se dă numai... dreptate. Iar banii, ei bine, banii i-au fost promişi pentru luna iulie. Au trecut şi de atunci destule zile. Ne apropiem de sfîrşitul anului. De ce nu i se plătesc lui Boris banii ce i se cuvin ? Nu ştie contabilul că „poştele cailor" nu mai există în calendar! — salariată fiind — să obţineţi un program de lucru redus dacă nu la patru, atunci cel puţin la şase ore, ca să puteţi îngriji pe cei doi gemeni ? Nu, legea nu a prevăzut (pînă acum) program redus şi pentru bunicuţele care, in locul mamelor, şi-au asumat greaua răspundere de a mai creşte o „serie", nici măcar atunci cînd, bunicuţele mai au şi ele o slujbă. Ne gîndim însă că practic, con- Dialog cu cititorii de ROMULUS ZAHARIA ducerea unităţii v-ar putea ajuta intr-un fel. Adresaţi-vă conducerii întreprinderii unde lucraţi şi comitetului sindicatului. NU DIN URĂ, CI DATORITĂ NEATENŢIEI DUMNEAVOASTRĂ Am privit cu atenţie schiţa dumitale, stimate Constantin Harca (macaragiu, Hunedoara, Bd. Traian, nr. 8), am urmărit linia verde pe care circulă transportorul cu lingourile din cuptor, am urmărit linia transportoare de energie, apoi dru Miercuri 1 decembrie 1971 LEXICON DE LEGISLAŢIA MUNCII ACT ADIŢIONAL IA CONTRACTUL DE MUNCA. Unitatea care trimite un salariat la o şcoală, curs de perfecţionare sau la specializare, cu scoatere din producţie sau organizează, potrivit legii, cursuri de pregătire sau de ridicare a calificării la locul de muncă, va încheia cu salariatul respectiv un act adiţional la contractul de muncă. Actul adiţional se încheie un dublu exemplar - unul pentru unitate şi altul pentru salariat — şi trebuie să cuprindă următoarele clauze : — obligaţia unităţii de a suporta - direct sau prin alt organ - parţial sau integral, în condiţiile legii, cheltuielile pentru instruirea salariatului şi obligaţia de a-l încadra, după absolvire, potrivit pregătirii dobîndite ; - obligaţia salariatului de a lucra în unitatea respectivă cel puţin 5 ani de la terminarea formei de instruire, în raport cu necesităţile producţiei, cheltuielile suportate de unitate, durata şi importanţa formei de instruire ; — obligaţia salariatului ca, în caz de nerespectare a angajamentului de a lucra în unitate perioada stabilită prin actul adiţional, precum şi în cazul eliminării sale din : școală (curs) pentru abateri sau a părăsirii acesteia din motive ce-i sunt imputabile, să plătească o despăgubire egală cu cheltuielile suportate de unitate pentru pregătirea sa în cadrul formei de instruire respective. Reglementare : Legea nr. 1/27.111.1970 (art. 21) , îndrumarul (nr. 65.500/1970) emis de Ministerul Muncii și Consiliul Central al U.G.S.R. pentru întocmirea regulamentelor de ordine interioară în unitățile socialiste de stat și pentru încheierea contractelor de muncă în formă scrisă. ANGAJAMENT DE PLATA. La constatarea unei pagube în gestiune, persoana răspunzătoare poate să-și ia un angajament scris pentru acoperirea acesteia. Angajamentul scris constituie titlu executoriu. Dacă ulterior, persoana în cauză constată că nu datorează, sau că datorează numai în parte suma pentru care și-a luat angajamentul, va putea face cerere de desfiinţare a angajamentului la organul de jurisdicţie competent, în termen de 30 zile. De asemenea, validitatea angajamentului încetează, în întregime sau în parte, atunci cînd organizația socialistă sau organul de jurisdicţie competent constată, că acesta a fost luat pentru o sumă nedatorată. Organul de jurisdicție competent poate suspenda executarea angajamentului. Reglementare : Art. 32 din Legea nr. 22/18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizaţiilor socialiste. ABATERE DISCIPLINARA. Fapta prin care salariatul încalcă ordinea şi disciplina la locul de muncă, neîndeplinind în mod corespunzător sarcinile de serviciu ce-i revin potrivit legii, contractului colectiv şi contractului său individual de muncă, regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţii, regulamentului de ordine interioară (or statutului disciplinar) sau dispoziţiilor organelor de conducere privind desfăşurarea activităţii în unitate, încălcarea cu vinovăţie de către salariaţi - indiferent de funcţia ce o ocupă — a obligaţiilor de muncă, inclusiv a normelor de comportare, atrage aplicarea unor sancţiuni disciplinare, limitativ prevăzute în lege şi în regulamentul de ordine interioară (sau statutul disciplinar). Regulile de disciplină prevăzute în regulamentul de ordine interioară, se aplică tuturor salariaţilor unităţii, precum şi celor delegaţi sau detaşaţi în unitatea respectivă. De asemenea, ucenicilor care se pregătesc la locul de muncă, elevilor şi studenţilor care fac practică în unitate. Reglementare : Legea nr. 1/27.111.1970 privind organizarea şi disciplina muncii în unităţile socialiste de stat ; Statutul cadrelor didactice aprobat prin Decretul 6/16 martie 1969 ; Statutul disciplinar al salariaţilor din unităţile Ministerului Transporturilor şi aprobat prin H.C.M. nr. 2/1971 ; Statutul disciplinar al salariaţilor din Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor şi unităţile subordonate acestuia aprobat prin H.C.M. nr. 3/15.1.1971 ; îndrumarul pentru întocmirea regulamentelor de ordine interioară în unităţile socialiste de stat şi pentru încheierea contractelor de muncă în formă scrisă emis de Ministerul Muncii și Consiliul Central al U.G.S.R. cu nr. 65.500/1970 ş.a. ABATERE DE LA REGULILE DE CONVIEŢUIRE SOCIALA. Fapta săvîrşită de salariaţi pentru prima oară, la locul de muncă prin care se încalcă anumite norme de convieţuire socială şi care, prezentînd un pericol social redus, nu se consideră infracţiune. Legea nr. 59/27 decembrie 1968 privind comisiile de judecată precizează în Capitolul II secţiunea 1, art. 11 faptele care săvîrşite pentru prima dată, la locul de muncă — constituie abateri de la regulile de convieţuire socială, enumerînd printre acestea : lovirea sau alte violenţe care nu au cauzat vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii, ameninţarea, insulta, furtul şi abuzul de încredere între membrii aceluiaşi colectiv - dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 500 lei ; sustragerile sub orice formă din avutul obştesc cînd săvîrşirea lor nu a fost înlesnită prin fals ; distrugerea sau degradarea cu intenţie a unui bun din avutul obştesc şi abuzul în serviciu, dacă în toate aceste cazuri valoarea pagubei pricinuite nu depăşeşte 500 Iei ; neglijenţa în serviciu, dacă valoarea pagubei pricinuite avutului obştesc nu depăşeşte 1000 lei ş.a. Judecarea şi sancţionarea acestor abateri de la regulile de convieţuire socială, este de competenţa comisiilor de judecată din întreprinderea sau instituţia respectivă. Reglementare : Legea nr. 59/1968, privind comisiile de judecată (A se vedea şi deciziile de îndrumare ale Plenului Tribunalului Suprem nr. 9/1969 şi nr. 10/1970). MIHAI MOLDOVEANU Consilier juridic şef Citiţi in numărul nostru de miercuri 8 decembrie 1971, continuarea la „Lexiconul de legislaţia muncii". — 1- mul macaralei , am identificat porţiunea cu curentul întrerupt, ne-am oprit şi noi la sabotul cu pricina, dar, din fericire, pentru că ne-ai avizat, noi n-am mers mai departe, şi, fireşte, cei doi captatori ai macaralei n-au mai căzut. Aţi înţeles ? Noi nu ne putem încă explica de ce, dacă există un sabot avertizor, dumneata ai înaintat totuşi cu macaraua, deteriorînd-o ? Şi acum să ne gîndim la consecinţe. Macaraua a rămas imobilizată timp de 150 minute, şi o dată cu ea şi celelalte macarale, deoarece a fost necesară decuplarea totală a liniei de alimentare, reparaţiile nu mai puteau continua după grafic, şi, mai important ca orice, neatenţia dumitale ar fi putut avea urmări mult mai grave. Pentru toate acestea ai fost sancţionat cu diminuarea salariului pe luna respectivă. Şi te consideri neîndreptăţit ! Aş vrea să-ţi spun că cei 250 lei cu ţi s-au reţinut din salar, reprezintă mult mai puţin decit daunele reale. Aşa că nu din ură personală ai fost sancţionat, ci datorită neatenţiei dumitale. LA PROMOVAREA ÎN FUNCŢIE SE ŢINE SEAMA ŞI DE COMPORTAMENT Constantin Cocendău din Reşiţa, str. Căminul Stavila are familie numeroasă şi vrea să obţină calificativul de şef de manevră, funcţie retribuită mai bine decit actuala funcţie, în care se şi află, aceea de manevrant la secţia transporturi la căile ferate uzinale ale Combinatului siderurgic Reşiţa. Interesîndu-ne de situaţia dumisale, venim cu detalii esenţiale pentru aspiraţiile la care se îndeamnă. Cum vă aflaţi încadrat în treapta a lll-a, cu un salariu tarifar de 1 380 lei, pentru a promova în funcţia de şef de manevră, va trebuie să absolviţi cursul de calificare gr. II. Mai este însă un amănunt. In anul 1970 a fost organizat în cadrul combinatului un asemenea curs de calificare. Şi cum bine ştiţi, şi lucrul acesta nu ni l-aţi spus, conducerea combinatului nu v-a admis la curs. Aţi avut abateri de la disciplină.