Munca, noiembrie 1972 (Anul 28, nr. 7763-7788)

1972-11-08 / nr. 7769

REŞIŢA IN AVANS FAŢĂ DE GRAFICE • REZULTATELE OBŢINUTE SÎNT RODUL MAI BUNEI ORGANIZĂRI A MUN­CII ŞI PRODUCŢIEI • TIMPUL DE LUCRU ŞI UTILAJELE, FOLOSITE GOSPODĂ­REŞTE • COMITETUL SINDICATULUI, PREZENŢĂ ACTIVĂ ÎN VIAŢA COLEC­TIVULUI Eforturile colectivului de oameni ai muncii de la întreprinderea de construcţii şi montaje metalurgice ■— Reşiţa pentru a intemisina a 25-a aniversare a Republicii cu realizări deosebite se materializează cu suc­ces. La principalele obiective cu­prinse în frontul de lucrări, s-au înregistrat importante devansări de termene. Spre exemplu, la lucrările de extindere de la Institutul de proiectări pentru echipament hi­drotehnic — Reşiţa, avansul con­structorilor, de 10 zile cit este în prezent, va permite terminarea obiectivului cu o lună mai devreme decît data planificată, adică la 30 noiembrie a.c. Totodată, au fost construite suplimentar faţă de sar­cinile de plan 2 blocuri de garso­niere pentru siderurgiştii din Re­şiţa şi Oţelul Roşu. Aceste realizări se datorează, în mare măsură, îmbunătăţirii conti­nue a organizării producţiei şi a muncii De fiecare din şantierele În­treprinderii, creşterii eficienţei în­tregii activităţi desfăşurate. Ca ur­mare a măsurilor întreprinse, in­dicele de utilizare a timpului de lucru maxim disponibil a ajuns la 96,5 la sută faţă de 95 la sută cit prevedea angajamentul iniţial. La aceasta a contribuit şi faptul că peste 72 la sută dintre muncitorii întreprinderii lucrează în acord global. O deosebită atenţie a fost acordată utilizării mai bune a ma­şinilor şi utilajelor al căror indice de folosire depăşeşte cu 0,5 la sută nivelul planificat. Lucrările grele cum sunt cele de betonare au fost în întregime mecanizate. In primele zece luni ale acestui an au fost realizate economii la preţul de­ cost în valoare de peste 3,5 milioane lei. Aceste economii se materiali­zează în peste 40 tone metal, 200 tone ciment, 50 metri cubi cherestea etc.Pentru obţinerea acestor rezul­tate comitetul sindicatului a între­prins o serie de acţiuni menite să atragă pe fiecare constructor la găsirea de noi soluţii pentru creş­terea eficienţei activităţii întreprin­derii. Iniţiativa „Fiecare inginer să rezolve o problemă tehnică“ a an­gajat într-o rodnică competiţie 42 de cadre de specialitate. Un prim studiu privind înlocuirea cofraje­lor de lemn cu cofraje metalice (autor ing. Gabriel Weisz şi ing. Cornel Popescu) şi care a fost pus în aplicare va aduce economii anuale de aproape 1 milion de lei. De asemenea, iniţiativa grupei sin­dicale de la Şantierul de construc­ţii nr. 1 intitulată­­ „Autocontrol şi responsabilitate colectivă în cadrul fiecărei formaţii de lucru" a fost preluată de către toate celelalte grupe sindicale aducînd o contri­buţie directă la obţinerea rezulta­telor sus-menţionate. Dar, după cum ne spunea tova­răşul Andrei Zahner, inginerul-şef al întreprinderii, toate eforturile constructorilor reşiţeni, pentru rea­lizarea în bune condiţii a anga­jamentelor anuale, riscă să fie ani­hilate ca urmare a faptului că la lucrarea de extindere a turnătoriei de la Uzina de construcţii de ma­şini Reşiţa, beneficiarul întîrzie li­vrarea utilajelor (al căror şi reali­zator este). Această lucrare care reprezintă mai mult de 10 la sută din volumul anual al construcţiilor reşiţene are ca termen de punere in funcţiune acest trimestru. Or, deşi partea de construcţii este terminată, peste 95 la sută din uti­lajele ce urmează a fi montate sunt în restanţă faţă de datele planifi­cate. Deşi s-au făcut numeroase in­tervenţii Uzina de construcţii de maşini Reşiţa nu a dat un răspuns clar în această privinţă. Sperăm insă că răspunsul beneficiarului va fi dat prin livrarea utilajelor. Dar nu la anul, ci cît mai curind pentru ca întreaga lucrare să fie terminată la data planificată. H. Chirilă In noua zonă Industrială a vechii cetăţi de scaun a Ţării Româneşti — Târgovişte, constructorii Grupului de şantiere de pe această platformă, de curind, au dat in funcţiune o modernă fabrică de becuri. Aici se va produce Întreaga gamă de corpuri de iluminat cu vapori de mercur solicitate de dezvoltarea economiei şi electrificarea ţării. Un clişeu , aspect al fabricii „Romlux“ ESP» • LEGEA ESTE UNA PENTRU TOŢI Toţi trebuie să o cunoască, fiecare să o respecte ! (Pagina a ll-a) • ADUNĂRI DE DĂRI DE SEAMĂ ŞI ALE­GERI ÎN GRUPELE SINDICALE • CE S-A MAI ÎNTÎM­­PLAT ÎN CAPITALĂ ŞI ÎN ŢARA (Pagina a IV-a) • EXAMEN DE ADMI­TERE ÎN ÎNVĂŢAMÎN­­TUL SUPERIOR TEH­NIC, SECŢII SERALE DE SUBINGINERI (Pagina a V-a) Autoservirea este una din for­mele moderne de comerţ care a intrat, aproape pe neobservate, în cotidian. Avantajele ei sunt acum cunoscute: scurtarea timpului de cumpărare, contactul direct al cumpărătorului cu marfa, evitarea cozilor etc. Şi de cite ori stăm to­tuşi la coadă! Cînd, unde şi de ce se formează aceste cozi? L-am în­trebat pe unul dintre cei 15 şefi de unităţi alimentare de acest gen din cartierul Titan. — De obicei în zilele de vîrf, adică vinerea, sîmbăta şi dumini­ca, la casă — ne spune tovară­şul Grigore Văduva, şeful unităţii nr. 41 Complexul A-9. De fapt, nu sînt chiar cozi pentru că e vorba de numai 10—15 persoane. — ...10 sau 15 persoane, soco­tind numai cîte un minut sau două pentru marcarea bonurilor, în­seamnă totuşi un timp preţios pen­tru o gospodină. Nu credeţi? — De fapt nu stau chiar 30 de minute, pentru că folosim, în ast­fel de situaţii, toate locurile de casă. — Aveţi trei locuri de casă şi numai două casiere pe statul de salarii. Cum se împacă afirmaţia dv. cu realitatea scriptică? — Una dintre supraveghetoare, trece, atunci cînd e nevoie, la o casa. — Şi cind consideraţi că e ne­voie? Cam cît de mare trebuie să fie numărul persoanelor care aş­teaptă? — Nu ne ghidăm după numă­rul persoanelor, ci după ceea ce cumpără. La o vinzare de 7—8 lei de persoană noi socotim că merge repede şi atunci, indiferent de nu­mărul persoanelor, nu mai dăm drumul şi celei de a treia linii de casă. Ciudată concepţiei E foarte a­­devărat că din punctul de vedere al unui şef de unitate mai renta­bil este ceea ce se vinde, nu cum, cui şi în cît timp se vinde. Pentru că tot tov. Grigore Văduva ne mărturisea că sînt zile în care vînzarea nu justifică nici măcar prezenţa celor două casiere de pe stat. Şi atunci domnia sa preferă să folosească cea de a doua ca­sieră la alte activităţi. Ce mai contează că la cealaltă casă s-a şi format o coadă a cite 7—8 lei... coşul? Din păcate, „originala" concepţie a acestui comerciant pierde din vedere unul din ele­mentele esenţiale... din punctul de vedere al cumpărătorului. Timpul. Timpul care este atit de scurt pentru oricare dintre noi. Timpul pe care îl pierdem la o coadă sau alta pentru a respecta nişte „prin­cipii“ comerciale nu prea solide. Aşa se explică de fapt şi nemul­ţumirea unui grup de cetăţeni al căror mesager a devenit, în seara aceea, Mihai Ciuc, muncitor la uzinele „23 August": „Pierd cam 2—3 ore pe zi cu cumpărăturile, pentru simplul fapt că stau la 4—5 cozi". ...Şi cum să nu-şi irosească tim­pul tovarăşul Mihai Ciuc, cînd, şi în faţa noastră, e drept, neştiind cine sîntem, singura casieră de la Alimentara cu autoservire de la Complexul A-10, Stela Cojocaru, îşi făcea monetarul in timp ce 4 cumpărători au aşteptat discipli­naţi 10 minute ca să binevoiască să le ia banii. La unitatea etalon a M-C.I., „Big" din acelaşi cartier, din trei casiere, două îşi făceau nestingherite monetarul în timp ce la cea de-a treia casă se formase coadă. Ca răspuns la întrebările noastre, şeful primei unităţi s-a pierdut în hăţişul unor explicaţii justificative, iar cel de al doilea le-a chemat pe vinovate la o mică şedinţă de „mustrare“. . La Hala Unirii, alt magazin e­­talon al M.C.I., excelent conceput ca organizare a fluxului deservirii ni se oferă o altă, explicaţie : lipsa forţei de muncă. Condiţiile grele în care se lucrează determină — ne spune Marin Pometcu, director al acestui complex — mari fluc­tuaţii de personal. Din 122 de sa­lariaţi, dintr-o tură, numai 86 sunt prezenţi, 11 sunt în concedii medi­cale, 7 lipsesc nemotivat şi 18 şi-au dat demisia. Urmarea: o se­rie de raioane rămîn fără vînză­­tori şi 7 case fără casiere. Exemplele, desigur, pot fi în­mulţite. Unul dintre şefii unităţilor alimentare cu care am stat de vorbă (Constantin Constantin), ne-a atras atenţia că situaţia e aceeaşi în toată Capitala. Dacă în urmă cu cîţiva ani lipseau ca­sele de plată acum lipsesc casie­rele şi acesta, zicea domnia sa, este singurul motiv pentru care s-ar pierde atîta timp într-o auto­servire. De pildă, în magazia de alimente din unitatea pe care o Luminița Doja (Continuare in pag. a 5-a) Case de plată sunt, dar lipsesc... casierele Proletari din toate ț­ările, unifi-va­t ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXVIII nr. 7 769 Miercuri 8 noiembrie 1972 6 pagini 30 bani Pe toate şantierele ţârii obiectivele întrecerii socialiste trebuie să vizeze: • SCURTAREA TERMENELOR DE EXECUŢIE • BUNA GOSPODĂRIRE A MATERIALELOR • FOLOSIREA RAŢIONALĂ A TIMPULUI DE LUCRU >OOOOOOOOOOOOOOöOOOOOOOO ■< 8 § 8 NEAMŢ 8 1 6 luni 9 o § cîştigate § 9 Colectivul întreprinderii jud­u­u­deţene de construcţii-montaj Q 6 Neamţ, care şi-a îndeplinit încă p­e de la 15 iulie a.c. sarcinile de 9 2 plan aferente primilor 2 ani 2 6 ai cincinalului, continuă seria p O succeselor în întrecerea pe V , care o desfășoară în cinstea­­­, p celei de­ a 25-a aniversări a O 9 Republicii. Pînă la data actu- 2 2 ală, de pildă, harnicii con- X o structori de aici au reușit să O 9 realizeze un volum de lucru, 2 2 reprezentînd peste 43 la sută p 5 din planul prevăzut pentru 9 9 cel de al 3-lea an al cincina- 2 2 lului. Se estimează că pînă la l­a sfîrșitul anului în curs valoa- O 9 rea lucrărilor de construcţii- 9 2 montaj realizate în primii 2 9 6 ani ai cincinalului va repre- 2 O zenta 50 la sută din sarcina 6 V stabilită întreprinderii pentru p 8 întregul cincinal. (IACOB 2 9 LUPU, coresp. ziarului „MUN- 9­8 CA“). 8 >ooooooooooooooooooooooo< O SÄPTÄMINÄ DE MAXIM EFORT PENTRU * TERMINAREA RECOLTĂRII SI A INSĂMlNŢĂRILOR Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Ape­lor, unităţile agricole cooperatiste din 10 judeţe au terminat însămînţarea griului, iar în alte 5 judeţe a fost efectuată în proporţie de peste 90 la sută. Numeroase unităţi agricole cooperatiste au însămînţat suprafeţe suplimen­tare. în judeţul Constanţa, bunăoară, au fost insămînţate cu grîu 18 000 hectare în plus, în judeţul Tulcea — 11 500, iar în judeţul Brăila — 8 000 hectare. în întreaga ţară, griul a fost însămînţat în întreprinderile agricole de stat pe 92 la sută din suprafeţele prevăzute, iar în cooperativele agri­cole de producţie pe 8­4 la sută. JUDEŢUL ARGEŞ Se impune eliberarea grabnică a tuturor terenurilor Ultima situaţie operativă arată că pînă ieri la ansamblul judeţului Ar­geş culesul porumbului a fost efec­tuat pe 80 la sută din totalul supra­feţei cultivate. Timpul bun care se menţine de cîteva zile ca şi concen­trarea unor importante forţe meca­nice şi manuale garantează încheie­rea acestei lucrări pînă la sfîrşitul săptămînii în curs. Cum este şi fi­resc, faţă de cerinţele momentului în care ne aflăm, paralel cu urgen­tarea culesului porumbului, activita­tea cea mai intensă trebuie să se desfăşoare la operaţiile de însămîn­­ţare a griului, lucrare mult rămasă în urmă (au fost însămînţate pînă ieri doar 10 600 hectare din cele 48 500 hectare planificate). Vorbindu-ne despre preocuparea factorilor de răspundere pentru re­cuperarea restanţelor şi executarea însămînţării pr­in condiţiile cu totul deosebite din această toamnă, ingi­nerul Pet­re Leca, directorul Trus­tului S.M.A., sublinia că peste tot, a­­colo unde condiţiile permit, tracto-Dumitru Burcea coresp. ziarului „MUNCA“ (Continuare in pag. a 5-a) JUDEŢUL MUREŞ : S-a terminat recoltatul sfeclei de zahăr şi al cartofilor Prin eforturi susţinu­te, depuse in ultimele zile de lucrătorii din agricultura judeţului Mureş ca şi de mii de salariaţi din întreprin­deri şi instituţii, de studenţi şi elevi s-au încheiat lucrările de strîngere a sfeclei de zahăr şi a cartofilor de pe întreaga suprafaţă cultivată cu aceste plante valoroase. Acest succes obţinut în campania de recol­tare are o mare însem­nătate dacă avem în vedere că judeţul se situează pe primul loc pe ţară în ceea ce pri­veşte suprafaţa cultiva­tă cu sfeclă de zahăr (în acest an ea a visit­(Continuare in pag. a 5-a) Noi realizări de dată recentă, cu totul remarcabile ca ţinută tehnică, vin să întregească zes­trea de produse furnizate de cunoscuta fabrică bucureşteană de maşini-unelte şi agregate. Printre acestea se află maşnile de alezat şi frezat A.F.L. 150—004 şi A.F.L. 150—003, destinate pre­lucrării şasiurilor de locomoti­ve. Prima este dotată cu sistem de măsurare optică, dispozitive de fixare automată a sculelor şi de blocare hidraulică, ceea ce îi conferă un grad ridicat de precizie în executarea piese­lor şi o productivitate sporită. Cea de-a doua, înregistrată ca o premieră în ţara noastră, re­prezintă un agregat complex, cu posibilitate de prelucrare, si­multană, din două părţi, a şasi­­ului. Concomitent cu diversificarea produselor, specialiştii între­prinderii au obţinut succese de seamă în domeniul moderniză­rii maşinilor şi utilajelor reali­zate în anii anteriori. Astfel, maşinile de rectificat rotund, cu diametrul de prelucrare de 100 mm şi 330 mm, au fost echipate cu aparate de control activ şi cu dispozitive de oprire la cotă fixă, fapt ce a ridicat mult precizia de execuţie a pieselor. Maşinile astfel dotate au fost expuse la recenta ediţie a Tîr­­gului Internaţional Bucureşti, unde au întrunit aprecieri din partea specialiştilor noştri şi de peste hotare. In clişeul nostru vă prezentăm pe şeful de echi­pă, mentorul Grigore Dumitru, împreună cu Alexandru Gaşpar şi Gabriel Drăghici, care exe­cută ultimele finisări la un lot de maşini de rectificat rotund înainte de a fi expediate către beneficiar. Foto : PETRE COZIA „CA MINE, SlNT MILIOANE...“ In faţa mea, puţin mirat parcă de faptul că tocmai lui doresc să-i iau un interviu, se află lăcătuşul Petre Pîrneci, şef de echipă la uzina de vagoane din oraşul Drobeta Turnu Severin. 11 privesc cîteva clipe în tă­cere, cu gîndul la tot ce mi-au spus oamenii despre el. Este un bărbat între două vîrste, mai degrabă tî­­năr, cu ochii neobişnuit de blînzi, iradiind acel calm, acea siguranţă de sine pe care o capătă cu vre­mea numai muncitorii care ştiu că ceea ce iese din mîinile lor e bun şi trainic. Şi totuşi, dincolo de pri­virea lui dreaptă şi limpede, îl simt stingherit... Îmi răspunde la întrebări cu voce înceată, ca pentru sine, oprindu-se din cînd în cînd din vorbă pentru a mă privi întrebător, curios parcă să afle ce găsesc eu deosebit în în­­timplările vieţii sale, intimplări care — îmi dau perfect seama de asta - lui nu i se par deloc ieşite din comun. „Eu m-am născut la ţară - îmi spune­m, în comuna Livezi. Şi eram şase fraţi. Şi am plecat cu toţii de acasă, ne-a fost drag să învăţăm meserie". Cuvintele curg frumos, ca într-un basm de demult, orînduindu-se armonios unele după altele, cum a deprins pe meleagu­rile natale. „Ne-a plăcut cartea, nu ne-am prea lăsat întrecuţi de alţii. Ştiam că meseria va fi pîinea noastră şi voiam să ne-o ciştigăm cinstit, să nu zică nimeni, niciodată, I c-am făcut lucru de mîntuială. Eu­­ lucrez aici din 1954, de cînd am terminat şcoala profesională". Se­­ uită cum scriu în carnet şi privirea l ii devine mirată din nou. Gîndeşte, , desigur, că zeci, sute de mii de­­ tineri asemenea lui, din toate­­ satele ţării, absolvenţi de şcoli­­ profesionale, au intrat în fiecare an pe porţile uzinelor. Nu găseşte­­ nimic extraordinar în asta. I se­­ pare firesc să fie așa. Dar pentru­­ mine, ca reporter, e important să-i Q Dan Medeanu­­ (continuare in pag. a IV-a) .

Next