Năzuința, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 170-183)
1971-05-08 / nr. 176
2 NĂZUINȚĂ (Urmare din pag. I) Marii Revoluții Socialiste din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialismului și comunismului. în aceste împrejurări interne și internaționale, clasa muncitoare și alte forțe sociale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotriva asupririi sociale și naționale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920 adeveresc creșterea avîntului revoluționar, afirmarea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a societății românești. Situația internă și internațională, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea necesității creării unui partid revoluționar de tip nou, în stare să conducă clasa muncitoare și celelalte forțe sociale și progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților lor democratice, pentru înfăptuirea unor adînci transformări sociale. In rîndurile partidului socialist se manifestau tot mai puternic forțele care se pronunțau pentru un partid revoluționar, bazat pe ideologia marxist-leninistă. La 8 mai 1921, Congresul Partidului Socialist a hotărît, cu o mare majoritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (Aplauze puternice, îndelung repetate). Cred că sînteți de acord să salutăm prezența la adunarea noastră solemnă a celui care a fost primul secretar general al Partidului Comunist din România, tovarășul Gheorghe Cristescu. (Aplauze puternice). Crearea Partidului comunist a marcat triumful forțelor revoluționare și a marxism-leninismului în mișcarea muncitorească din țara noastră; din acest moment, mișcarea revoluționară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale: încă din timpul primului Congres al partidului, cercurile reacționare au dezlănțuit o prigoană sălbatică împotriva comuniștilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo-moșieresc a scos partidul în afara legii. Timp de două decenii, comuniștii au fost obligați să activeze în condițiile grele ale ilegalității, înfruntînd represiunile regimului burghezo-moșieresc. în toată această perioadă, partidul a fost organizatorul și conducătorul tuturor luptelor revoluționare ale oamenilor muncii. Dintre numeroasele bătălii de clasă din acea vreme, voi menționa greva minerilor de la Lupeni din 1929, grevele petroliștilor și ceferiștilor din 1933 — care au exprimat în modul cel mai grăitor spiritul combativ al clasei noastre muncitoare, afirmarea rolului partidului comunist, a capacității sale de a organiza și conduce lupta oamenilor muncii. (Aplauze puternice). O activitate multilaterală a desfășurat partidul nostru pentru unitatea clasei muncitoare, pentru unirea tuturor forțelor democratice în lupta împotriva politicii de fascizare a țării și a pregătirii de război. Merită menționate în acest sens acțiunile unite ale forțelor democrate soldate cu succes în alegerile parțiale din 1936, precum și marea demonstrație antifascistă și antirăzboinică de la 1 Mai 1939. în toată această perioadă, partidul a militat neobosit pentru o politică de prietenie și colaborare cu Uniunea Sovietică, pentru stabilirea de relații diplomatice între cele două țări. (Vii aplauze), în fața politicii antinaționale a cercurilor reacționare, Partidul comunist a fost forța cea mai consecventă a apărării intereselor naționale ale țării. Lipsa de unitate a forțelor democratice a permis însă reacțiunii să instaureze dictatura militaro-fascistă, să subordoneze țara Germaniei hitleriste. După cum se știe, în 1939—1940 situația internațională s-a agravat, Germania nazistă a trecut la agresiunea directă împotriva a numeroase state din Europa, dezlănțuind cel de-al doilea război mondial. România se găsea într-o situație de izolare internațională, care a ușurat lui Hitler impunerea Dictatului de la Viena, dezmembrarea teritorială a țării noastre, în aceste împrejurări, Partidul Comunist din România împreună cu Frontul Plugarilor, Madesz-ul și alte forțe politice au chemat poporul la luptă pentru apărarea integrității teritoriale a patriei. (Aplauze puternice). Se crease o situație favorabilă rezistenței naționale, dar trădarea cercurilor conducătoare guvernante și a conducerii partidelor burgheze a împiedicat lupta maselor largi populare. La scurt timp, România a fost împinsă de dictatura militarofascistă, alături de Germania nazistă, în războiul antisovietic, împotriva voinței poporului și a intereselor sale naționale. Intrarea trupelor hitleriste în țară în 1940 a însemnat în fapt ocuparea României și subordonarea ei mașinii de război naziste, a dus la jefuirea bogățiilor țării, provocînd grele suferințe poporului român. Totodată, dictatura militaro-fascistă și ocupanții hitleriști au dezlănțuit o prigoană sălbatică împotriva comuniștilor și a altor forțe patriotice antifasciste. Sute și mii de comuniști și luptători antifasciști au fost aruncați în închisori și lagăre; zeci dintre ei au fost uciși de plutoanele de execuție. Prin aceste represiuni sîngeroase se urmărea decapitarea mișcării de rezistență antifascistă și antirăzboinică. Dar, după cum se știe, planurile reacțiunii fasciste române și ale naziștilor germani au suferit un eșec total; ei nu au putut învinge voința forțelor antifasciste care, în ciuda terorii, și-au unit rîndurile și au desfășurat cu succes lupta contra fascismului și războiului. (Aplauze puternice, prelungite). Este meritul Partidului Comunist Român că a militat, încă de la înființarea sa, împotriva intervenției imperialiste contra puterii sovietice. După cum știți, la primul Congres a fost votată și o moțiune de solidaritate cu statul făurit de Lenin. (Vii aplauze). Atunci cînd a izbucnit agresiunea Germaniei fasciste, partidul s-a ridicat cu toată forța împotriva participării României la acest război nedrept. El a chemat toate forțele naționale la lupta pentru ieșirea din războiul antisovietic, pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste și alăturarea țării noastre coaliției antihitleriste. Prin politica sa Partidul Comunist Român a apărut onoarea poporului și interesele naționale ale țării, politica de prietenie tradițională cu marea noastră vecină — Uniunea Sovietică. (Aplauze puternice). Activitatea intensă desfășurată de partid a dus la unirea forțelor antifasciste patriotice, la formarea în mai 1944 a Frontului Unic Muncitoresc, între Partidul Comunist și Partidul Social-Democrat și apoi a Blocului Național Democratic. In același timp, partidul a organizat gărzile patriotice, a condus numeroase acțiuni de sabotare a războiului. Anul 1944 se caracterizează prin schimbarea radicală a situației militare în favoarea coaliției antihitleriste. Sub loviturile zdrobitoare ale Armatei Roșii, care a dus greul celui de-al doilea război mondial, trupele fasciste se retrăgeau cu pierderi mari, pe alte fronturi forțele aliate dădeau, de asemenea, lovituri puternice armatei hitleriste. Lupta armată a forțelor patriotice din diferite țări creștea în amploare, izbind nimicitor mașina de război fascistă. Folosind condițiile interne și externe favorabile, forțele naționale patriotice din România, în rîndul cărora Partidul Comunist constituia principalul nucleu, inițiatorul și organizatorul acțiunilor antifasciste și antirăzboinice, au trecut la declanșarea și înfăptuirea cu succes a insurecției naționale antifasciste armate. (Vii aplauze). Aceasta a dus la arestarea guvernului Antonescu, la ieșirea imediată a României din războiul antisovietic și la intrarea ei în luptă împotriva Germaniei naziste, alături de Uniunea Sovietică și celelalte țări ale coaliției antihitleriste. (Aplauze puternice). Din primul moment al înfăptuirii actului istoric de la 23 August, partidul nostru a fost organizatorul, sufletul tuturor acțiunilor poporului și ale armatei. Forțele patriotice și armata au eliberat rapid Capitala și alte centre ale țării, capturînd importante grupări militare hitleriste. Pentru a înțelege starea de spirit din acel timp, merită să menționăm că întreaga armată a răspuns cu promptitudine chemării de a se alătura armatei sovietice, coaliției antihitleriste. (Aplauze). Angajîndu-se cu toate resursele de care dispunea în războiul antifascist, armata română a purtat alături de armata roșie, grele lupte pentru eliberarea definitivă a patriei, a participat la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei pînă la înfrîngerea completă a Germanei hitleriste, înscriind astfel o luminoasă pagină de eroism și glorie în istoria României. (Aplauze puternice). Acum, la a 50-a aniversare a partidului nostru, în preajma aniversării Zilei Victoriei, aducem un fierbinte omagiu și prinosul recunoștinței întregului nostru popor, fiilor patriei care au săvîrșit fapte de vitejie, au dat dovadă de înalt devotament și nu și-au precupețit nici viața pentru eliberarea țării și înfrîngerea fascismului. (Aplauze puternice, prelungite). Totodată, exprimăm sentimentele noastre de recunoștință față de glorioasele armate ale Uniunii Sovietice, care, cu prețul unor jertfe uriașe, au sfărîmat mașina de război nazistă, au adus o contribuție hotărîtoare la eliberarea României și a altor țări de sub jugul fascist, la înfrîngerea Germaniei hitleriste. (Aplauze puternice). In același timp, poporul nostru cinstește memoria ostașilor tuturor celorlalte țări din coaliția antihitleristă care au participat la marea bătălie militară pentru înfrîngerea Germaniei fasciste. (Aplauze puternice). Ne îndreptăm gîndul cu venerație spre milioanele de luptători din rezistență, spre patrioții din țările cotropite, care și-au vărsat sîngele, și-au dat viața în dramatica încleștare cu fascismul, contribuind prin lupta lor eroică la salvarea civilizației umane de robia hitleristă. (Vii aplauze). Răsturnarea dictaturii militaro-fasciste a marcat o cotitură istorică în dezvoltarea României, lupta antifascistă, democratică transformîndu-se rapid într-o mișcare socială de o amploare cum nu a mai cunoscut istoria țării și care a deschis calea celor mai profunde schimbări revoluționare, înfăptuirii idealurilor de libertate și dreptate socială și națională ale poporului român. Desfășurînd o multilaterală activitate politică și organizatorică, Partidul Comunist Român a reunit în această mișcare principalele forțe ale națiunii — clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, păturile mijlocii de la orașe și chiar anumite cercuri ale burgheziei. Rod al luptei celor mai largi mase populare, instaurarea la 6 martie 1945 a primului guvern cu adevărat democratic din istoria țării — în frunte cu înflăcăratul patriot, eminent om de stat și militant progresist dr. Petru Groza — a însemnat o mare victorie a forțelor revoluționare, democratice, a marcat instaurarea puterii revoluționar-democratice a muncitorilor și țăranilor, a deschis calea unor transformări social-politice profunde în societatea românească. (Aplauze îndelungate). Doresc să exprim cu acest prilej mulțumirile și recunoștința partidului nostru tuturor partidelor și organizațiilor democratice, patriotice, care au colaborat în acei ani cu comuniștii în lupta pentru transformarea revoluționară a țării. (Vii aplauze). Este știut că România ieșise din război ruinată și secătuită, că în țară domnea haosul economic și sărăcia, că masele muncitoare se zbăteau într-o neagră mizerie. Sarcina imperioasă care se punea în fața țării era ieșirea din această situație catastrofală, trasarea unui program al evoluției economice și sociale imediate și de perspectivă. Elaborarea acestui program a făcut obiectul Conferinței Naționale din 1945 a Partidului Comunist Român, al raportului prezentat de Gheorghe Gheorghiu-Dej — fiu devotat al clasei muncitoare, al poporului român, militant de seamă al mișcării comuniste, care timp de 20 de ani s-a aflat în fruntea partidului nostru, aducînd împreună cu întregul activ de partid și de stat o contribuție de seamă la realizarea marilor transformări revoluționare din acea perioadă. (Aplauze puternice). Subliniind însemnătatea esențială a industrializării pentru asigurarea progresului general al țării și consolidarea independenței noastre naționale, Conferința Națională a indicat ca primă etapă trecerea la reconstrucția țării, la refacerea rapidă a economiei distruse și dezorganizate de război. Partidul nostru a desfășurat o intensă activitate pentru mobilizarea maselor largi populare la înfăptuirea acestui obiectiv principal. Munca constructivă, amplă și grea, s-a împletit cu lupta fermă împotriva forțelor reacționare, a claselor exploatatoare și a partidelor lor politice, care, contînd pe sprijinul cercurilor imperialiste din exterior, se opuneau cu înverșunare transformărilor sociale, democratizării țării, înfăptuirii măsurilor de redresare și dezvoltare economică. Amplificarea continuă a procesului revoluționar a dus la modificarea radicală a raportului forțelor sociale în favoarea maselor celor ce muncesc, la înfrîngerea claselor exploatatoare, la eliminarea din guvern a ultimilor reprezentanți ai partidelor burgheze, la înlăturarea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române. (Aplauze puternice). Primesc adesea întrebări în legătură cu felul în care a cîștigat partidul nostru majoritatea poporului de partea sa, încă alegerile din noiembrie 1946 au demonstrat elocvent înfrîngerea politicii reacționare, marea majoritate a poporului — peste 70 la sută dintre votanți — exprimîndu-și în mod democratic încrederea în partidul comunist și în forțele care colaborau cu noi. (Aplauze puternice). Trecerea pe calea socialismului a fost deci expresia voinței, democratic exprimată, prin vot, a poporului român care s-a convins pe deplin — în anii cînd partidul nostru a militat neînfricat pentru interesele națiunii și a mobilizat toate forțele pentru salvarea poporului — că numai urmîndu-i pe comuniști își asigură un viitor fericit, perspectiva unei dezvoltări independente. (Aplauze puternice). Desigur, nu negăm — și am mai arătat aceasta — că a existat întotdeauna o strînsă interdependență între condițiile interne și internaționale, că împrejurările internaționale ne-au favorizat, dar pînă la urmă, rolul hotărîtor, fără de care nu se putea face nimic, l-a avut poporul. Lui îi mulțumim pentru drumul nou pe care merge patria noastră socialistă! (Aplauze puternice, prelungite). In cursul acestui proces s-a întărit unitatea clasei muncitoare, s-a făurit și dezvoltat alianța muncitorească-țărănească; partidul a înmănunchiat într-un singur șuvoi eforturile muncitorimii, țărănimii, intelectualității, ale tuturor forțelor patriotice și progresiste ale națiunii. O importanță deosebită pentru desfășurarea cu succes a procesului revoluționar a avut realizarea unității de acțiune între Partidul Comunist și Partidul Social-Democrat, pe baza frontului unic creat încă în anii luptei împotriva fascismului, în condițiile ilegalității. Făurirea în februarie 1948, a partidului revoluționar unic al clasei muncitoare, pe temelia marxism-leninismului, a asigurat realizarea unității depline politico-organizatorice a proletariatului — condiție a exercitării de către clasa muncitoare și partidul ei a rolului de forță conducătoare în societate. Cucerirea întregii puteri politice de către clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, cu celelalte categorii de oameni ai muncii, a marcat trecerea țării într-o nouă etapă de dezvoltare — înfăptuirea revoluției socialiste. (Aplauze puternice, prelungite). Realizarea acestui salt calitativ în viața societății noastre impunea ca o condiție sine qua non trecerea avuției naționale în mîinile celor ce muncesc. Un rol hotărîtor l-a avut în acest sens actul revoluționar al naționalizării principalelor mijloace de producție, și apoi cooperativizarea agriculturii, care au dus la crearea și dezvoltarea unui puternic sector socialist în economie. Pornind de la cerințele legilor obiective, de la studierea realităților concrete ale României, partidul a elaborat politica de edificare a noii orînduiri, a organizat și condus întreaga activitate de dezvoltare a bazei tehnico-materiale a socialismului, de consolidare și generalizare a relațiilor de producție socialiste, de ridicare a nivelului de trai material și cultural al celor ce muncesc. De-a lungul celor 27 de ani care au trecut de la eliberarea țării, poporul român, condus de partidul comunist, a desfășurat o uriașă activitate creatoare, la capătul căreia patria noastră, România, se înfățișează ca un stat socialist înfloritor, cu o industrie dezvoltată și o agricultură în plin proces de modernizare, cu o orînduire socială avansată care asigură condiții de viață tot mai bune tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate. (Vii aplauze). Exploatarea omului de către om a fost lichidată pentru totdeauna, poporul a devenit stăpîn pe avuția națională, pe destinul său, liber și suveran în propria țară. Aceasta este o cucerire epocală care întruchipează traducerea în viață a aspirațiilor celor mai înaintate, a idealurilor celor mai îndrăznețe, nutrite de-a lungul timpurilor de mințile luminate ale poporului. Cu trei decenii în urmă cercurile conducătoare considerau că România este predestinată să rămînă „eminamente agricolă“. Astăzi, geografia economică a patriei cuprinde mii și mii de întreprinderi industriale moderne de înalt nivel tehnic. In 20 de ani de economie planificată socialistă, industria s-a dezvoltat cu un ritm mediu anual de 13 la sută. S-a creat o puternică bază tehnică pentru înzestrarea superioară a tuturor ramurilor, pentru progresul rapid al întregii economii. Pentru a măsura distanța ce ne separă de anul economic cel mai prosper al regimului burghezo-moșieresc, este suficient să amintim că producția industrială a fost în 1970 de circa 17 ori mai mare decât în anul 1938. Crearea marii proprietăți agricole socialiste, înzestrarea tehnică a agriculturii, sprijinul multilateral acordat de stat țărănimii au deschis drumul transformării radicale a satului, creșterii producției agricole, schimbării condițiilor de lucru și ridicării bunăstării tuturor oamenilor muncii de la sate. Agricultura — ramură de bază a economiei noastre — a adus și aduce o însemnată contribuție la sporirea venitului național. Rezultatul principal al vertiginosului progres înregistrat în dezvoltarea forțelor de producție, în creșterea potențialului economic al țării este ridicarea nivelului de trai al tuturor cetățenilor de la orașe și sate. O uriașă dezvoltare a cunoscut învățămîntul public de toate gradele. Cu numai un sfert de secol în urmă, țară a 4 milioane de analfabeți, România asigură astăzi cetățenilor ei învățămîntul general gratuit de 10 clase. Un progres remarcabil a cunoscut activitatea științifică în care se materializează inteligența, geniul creator al poporului nostru, știința devenind unul din factorii esențiali ai progresului, o uriașă forță materială în slujba societății socialiste. Perioada in care dezvoltarea societății noastre a înregistrat ritmul cel mai impetuos, pe toate planurile, a fost aceea a planului cincinal 1966—1970, al cărei bilanț l-am făcut nu de mult, și care a pus în evidență marile resurse ale orînduirii socialiste, dinamismul ei, avîntul cu care poporul muncește pentru înfăptuirea programului partidului, in care vede garanția viitorului său de bunăstare și fericire. (Aplauze prelungite). Desigur, de-a lungul întregii epoci la care m-am referit a trebuit să facem față multor dificultăți, inerente unei opere (Continuare to pag. 111) Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU