Neamul Românesc, iunie 1921 (Anul 16, nr. 129-143)

1921-06-13 / nr. 129

NEAMUL ROMANESC I Suhlem innieni Printre multele lucruri interesante, aflate vara trecută în săpăturile de la Curtea-de-Argeș, nasturii ce încheiau haina Voevodului îngropat în partea dreaptă a bisericii au deșteptat mai cu deosebire atenția cercetătorilor. Pe ele se afla o stemă pe care d. Drăghiceanu a descris-o ca un scut aurit, concav, «care se separă în două cîmpuri, în stingă bare transversale, în dreapta dinpul liber». Pe cea mai veche monedă a Țerii Romănești, pe banul de argint al lui Vlaicu-Vodă, ne întîmpină același scut, avînd aceleași figuri, însă altfel dispuse : «în dreapta patru grinzi transversale, în stînga un cîmp gol»1 1 2. Pentru Hasdeu aceasta însemna «marca Ungariei, prin care Vladislav-Vodă își recunoaște vasalitatea»3. Aceiași însemnare i-o dăduse, mai de curînd, d. Dinu Arion, și o admisesem, într’o descriere sumară a obiectelor găsite la Curtea-de-Argeș 5. In documentatul său articol «Numismatica și descoperirile de la Curtea-de-Argeș»6. d. C. Moisil e însă de altă părere. Scutul Angevinilor, zice d-sa, deși este despicat și fasciat (uneori în primul cartier, alteori în al doilea), nu are niciodată cellalt cartier plin, ci totdeauna ocupat de două sau mai multe flori de crin. Și se știe că floarea de crin este semnul specific al familiei de Anjou... Lipsa florii de crin în scutul nostru este deci o indicație sigură că stema aceasta nu aparține Angevinilor. Pe monetele lui Radu I, care au pe față chipul unui cavaler, acesta ține in mîna stingă un scut despicat, în primul cartier fasciat, în al doilea plin». Aflîndu-1 pe reversul aceleiași monete, cum și pe banii lui Mircea cel-Bătrîn, d. Moisil crede că «scutul, așa cum se găsește în necropola din Curtea-de-Argeș, face parte din stema familiei Basarabilor». Concluzie necesară , nu avem a face cu un simbol de vasalitate, ci cu armele proprii ale Domnului «a toată Țara Romănească», constatare a cărui însemnătate nu va scăpa nimănui. Trebuiesc însă de la început făcute oarecare reserve în ce privește,pe Radu 1. Căci, pe lîngă monetele cu chipul de cavaler în zale și platoșă, ni-a rămas și un ban de argint, ceva mai mic ca acel al lui Vlaicu-Vodă; pe revers același scut ii arată în dreapta patru grinzi transversale, în stînga o floare de crini. De altă parte, d. Onciul, comparînd chipul de pe banii lui Radu, cavalerul cu suliță, coif și scut, cu figura misterioasă a ostașului fără cap, zugrăvit pe un stîlp al Bisericii Domnești, în fața catapitezmei, se hotărîse să-l identifice cu Radu-Vodă I. D. Moisil, acum în urmă, a admis și el această părere. Dar, dacă «trebuie să admitem că ctitorul în costum de cavaler, zugrăvit pe zidul bisericii, este însuși Radu I», nu trebuie să uităm că pe mîneca lui dreaptă se deslușesc foarte lămurit florile de crin galbene pe fondul verde al hainei. Iar în mormântul de la baza stîlpului s’au găsit destule ornamente de aur, a căror formă se apropie mult de acea a florii de crin. Acest semn al suveranității angevine se găsește mult mai des pe seriile monetare moldovenești, începînd cu Mușăteștii, Petru, Roman și Ștefan 10 I, stema ungurească își arată grinzile și crinii multă vreme după ce această floare eraldică perise din Hasonul Coroanei Sf. Ștefan. De altfel, cum se întîmplă totdeauna, tipul păstrat de tradiție devine o datină neînțeleasă, și figurile degenerează 11; așa se explică de ce Sturdza a văzut pe banii lui Alexandru cel Bun «coroane închise» în locul florilor de crin deformate 12. Și, în inscripții, pe lângă capul de bour al terii, scutul «cu cele trei grinzi și cele trei flori de crin» e săpat pe două pietre de la Cetatea-Albă, una din 1438 ,3, cealaltă din 1479 14, adecă aproape un veac după moartea lui Ludovic de Anjou. Sunt însă excepții la această regulă: pe o monetă a lui Roman-Vodă, crinii sunt înlocuiți cu capul de bour. Uneori, acesta apare la mijloc, în partea de sus a scutului; în sfirșit pe reversul unui ban de la Alexandru cel-Bun, găsim scutul avînd în cartierul drept trei grinzi, pe cînd cel stîng e gol (sau plin în termeni de heraldică) 16. Trebuie pentru aceasta sa presupunem că scutul a încetat de a fi unguresc, ca să devie de-odată un semn specific al Domnului Moldovei ? Nu-i mai degrabă o variație firească într’o vreme cînd înțelesul primitiv începe să se șteargă? Pe vremile lui Mircea cel Bătrîn și al urmașilor săi, în Muntenia, cartierul al doilea, uneori plin, e adesea «ocupat de o siglă sau de alt semn monetariz», care poate fi o stea, o semilună, sau amîndouă la un loc. întâiul însă nu suferă multe modificări, ci rămîne «fasciat», cînd cu trei, cînd cu patru grinzi orizontale. Acestea constituie, fie pe partea dreaptă, fie pe cea stîngă a scutului, elementul permanent, am putea zice factorul comun în stemele ambelor Principate. Și asupra originii lor nu poate fi nicio vicioană. Sunt așa-numitele «fasciae ungaricae» care se pot vedea și azi pe urnele regatului maghiar. Se pretinde că represintau cele patru rîuri mai mari ale Ungariei: Dunărea, Tisa, Drava și Sava 18. La început par a fi fost șapte lei intru grinzi, cari au dispărut cu vremea ; prima lor apariție e pe o pecete a regelui Emeric din 1202. Regele Andrei al II-lea (1205-35) i-a așezat pe monetele, ultimii Arpadieni i au lăsat insa la o parte. Supt 1 Neamul Românesc, 1920, No. 44. * Sturdza, in Etym. Magnum Rom., 111 la Bau, și „Uebersicht der Münzen ”. Medaillen des Kürsteinkiums Romanien“ („Num. Zeitschr.,“ IV, 1872), pp. 93—4. * Negru-Voda, p. ccxxxi. * Convorbiri literare, LII (1920), p. 561 și urm., apud Moisil, Cron. Numismatică, I, p. 38. 4 V. această Revistă, VI (1920), p. 176. * Cronica Numismatică, 1 (1920), pp. 38—9. 7 Etym. Magnum Romaniae, la: Ban, pl. A. N. Cf. Negru- Vodă, p. colxiii. * In chestiunea Bisericii Domnești de la Curtea-de-Argeș, Bulet. Com. Mon. Ist., IX (1916), pp. 60—3. » O. c., p. 39. ** Etym. M. Rom., ibid., tab. A,nr. 3, 4, 6, 7 (date greșit ca .2 frunze trilobate", p. 2435). Cf. N. Docan, Notiță despre monetele lui Petru Mușat, în :An. Ac. Rom.*, Mem. List., XXX, pp. 129-3. “ Engel et Serrure, Traité de Numismatique du_ Moyen-Age (Paris 1891), tab. I, p. Lxv. ** O. c„ tab. A, no 9, 14. Cf. Docan, ibid., p. 152. “ Iorga, Chilia și Cetatea-Albă, p. 98. “ Bogdan, Inscripții de la Cetatea-Albă, in :An. Ac. Rom.*, Mem. Sec. Ist., XXX, pp. 335—7, pl. IV. 14 Etym. Mag., ibid., tab. A, n-l 6. 12. " Ibid., tab. A, no 13. Cf. p. 2436, no 13. 17 Moisil, ibid. 14 Schoenvisner, Notitia Hungaricae Rei Nummariae, Buda 1801, p. 190. w Rupp. Nummi Hungariae, I (Budapesta 1841), p. 103. Cf. tab. V, no. 141. Carol Robert de Anjou apar dii^roou, întovărășiți de florile de crin; în alte posiții, grinzile erau bine cunoscute în Apus, acoperind cu dungile lor stemele Argonului, ale Burgundiei sau ale Brandenburgului. Era deci firesc ca Angevinii să reiese o figură obișnuită blazoanelor apustiée. De atunci au rămas în armele ungurești, alternînd, după dinastii și regi, cînd cu crinii angevini, cînd cu vulturul de Brandenburg al lui Sigismund de Luxemburg, cînd cu leii Boemiei ai aceluiași ; uneori și cu crucea patriarhală, cu două brațe semnul misiunii apostolice a Crailor maghiari. In vremea dinastiei de Anjou se alătură totdeauna crinii: tipul monetar e de altfel mai bitrîr fixat în timpul lui Ludoviccel Mare decît supt Carol Robert: pe un gros de argint al acestuia avem într’adevăr, într’un scut triunghiular împărțit în două, «la dreapta crinii casei angevine și steluțe, la stînga fasciile ungurești»2. Variații erau deci și în stemele cele mai cunoscute, a căror semnificare era adică nu dădea loc la nicio îndoială. In orice cas, prezența grinzilor în stemele Voevozilor noștri arată că sistemul monetar și blazonul lor erau strîns legate de modelele ungurești; legendele latine ale primelor serii, ca și aspectul lor apusean, arată îndeajuns de lămurit care era izvorul de inspirație. Desigur obiceiul feudalității apusene de a așeza și stema suzeranului pe monetele vasalului, fie chiar cînd această vasalitate nu era decît o pretenție, va fi avut și la noi o hotărîtoare înrîurire. Astfel vulturul imperial a rămas multă vreme pe banii episcopali din Arles și Valence3, pe groșii piemontesi, supt Amedeu al V-lea, de pildă (1285— 1323)j*; pentru baterea monetelor exista și o breaslă specială, numită «Serment de l’Empire», care păstra astfel tradiția unor legături slăbite din ce în ce mai mult de trecerea vremii. Dar împrumutarea unei figuri eraldice nu înseamnă totdeauna un omagiu feudal: e adesea numai o imitație, resultatul dorinței de a se apropia cu mai mult de un tip monetar mai răspîndit. In Ungaria de pildă avem tocmai în perioada angevină o imitație servilă a florinului de aur florentin, cu crinul caracteristic al Florenței și patronul orașului italian, Sf. loan Botezătorul. Dacă aceasta se poate explica și prin faptul că «cea mai înfloritoare colonie comercială italiană era a Florentinilor», e departe de a fi un fenomen isolat: galbeni de acest model se băteau în toată Europa occidentală, așa că se confundă florinii lui Ludovic de Anjou cu acei ai lui Ludovic de Bavaria" sau cu cei francesi". Tipul se localisează mai tîrziu, Sf. Vladislav al Ungariei luînd locul Sf. loan. In Franța, marii feudatori imită mai totdeauna banii regali; în Bretania Charles de Blois (1341—64) ajunge la contrafaceri scandaloase 10 I. De altfel pentru studiul acestor tipuri monetare s’au putut formula următoarele principii: «Iatăi o copie exactă a spețelor regale, al căror tip s'a imobilisat în fiecare atelier, și care degenerează încetul cu încetul ;* apoi modificări succesive, pe măsură ce crește puterea principilor; în sfîrșit emancipare complectă atunci cînd nobilii nu mai depind de autoritatea regelui nu. S’ar mai putea înșira încă destul de multe exemple 12; e totuși un cas care prezintă un interes deosebit, întrucît e vorba de o țară unde influența apuseană a pătruns foarte tirziu și unde de asemenea obiceiurile feudale de modă occidentală sînt o vădită imitație. In Lituania păgînă din veacul al XIV-lea, Marii Duci au avut steme și au tratat bani cu armele lor. Monete ce par a fi din vremea lui Kreistut (1381—92) nu arată o poartă cu doi stîlpi (kolumny), într’o represintare cu totul barbară. Ce înseamnă însă această figură eraldică ? E copiată după banii genovezi, cari prin Caffa ajunseseră să circule prin tot Răsăritul: semnul cetății italiene e într’adevăr o poartă (iarna) în legătură cu numele latin. Tot așa se explică și călărețul cu scut și suliță din armele lituaniene: era un obiceiu foarte răspindit în Apus, de a înfățișa călăreți în ținută de războiu sau de vînâtoare pe pecețiie nobilimii13. Toată ierarhia feudală își avea portretele sfragistice pe ceara care-i întăria documentele. In Lituania acest semn personal, «sigillum equestre», ajunge prin neînțelegere figură eraldică, și și-a păstrat de atunci locul în armele țerii. Deci și aici imitație a modelului occidental, impusă de nevoia represintării exterioare, de legăturile comerciale sau politice cu Genova negustorilor sau cu Polonia nobiliară. Și atunci ne putem întreba dacă scutul de pe nasturii de la Curtea-de-Argeș și de pe intăile monete ale Țerii Romănești nu va fi avînd acelaș rost și o origine asemănătoare 15 ? «Acest scut», zice d. Onciul, «fără floarea de crin și cu sau fără alt semn, se găsește la cele mai multe tipuri de monete vechi ale Țerii Romănești ca și ale Moldovei. Scutul unguresc simbolisează din început suzeranitatea Ungariei, dar continuă a figura pe monetele noastre și cînd această suzeranitate nu-i recunoscută... Probabil tot supt Vladislav s’a introdus,și floarea de crin ce o găsim pe moneta succesorului său, Radu, care se făcu iarăși independent de Ungaria16.» Schimbările inevitabile Sunt datorite fie conștiinții de individualitate politică a Domnilor munteni, fie deformării firești a modelului trecut în copie; această stemă, cu grinzile ei specific ungurești, nu apare însă mai degrabă împrumutată armelor maghiare decît ca un simbol original al neamului Basarabilor. Hasdeu hărăzise întâilor Domni munteni faimoasa stemă a «capetelor de negri», după Cronologia lui Levin Hulsius și o serie de bani ungurești din vremea lui Ludovic de Anjou, pe 1 Rupp, o. c., tab. II, p. li. 7 Ibid., p. 8. Cf. tab. XII, no 338. 8 Poey d’Avant, Monnaies féodales de France (Paris 1858—62), tab. II, p. 337 și urm., III, p. 7—8. I Engel et Serrure, o. c., III, p. 1037-‘ Ibid., I, p. XLV. 8 Rupp, o. c„ p. 6 și urm., tab. XII, no 336, 337. 7 Iorga, ibid., p. 44. * Cf. Busson, Kleine Beiträge zur mittelalterlichen Münzkunde ; Tirais, in Numismatische Zeitschrift, XXI (1889j, p. 321. 7 Duchaiais, Les florins de Louis I- er de Hongrie, ln „Revue Nuinismatique*, IX (1844), p. 398 și urm. 17 Poet d’Avant, o. c., I, p. 73 și urm. II Ibid., p. 217 A. Engel et Serrure, o. c. III, p. 1425 și urm. Cf. Docan, o. c., p. 141 , scutul unguresc pe monetele țarului rus Ivan III, bătute de meșteri unguri (1483). 13 Sf. Gheorghe era, de altfel, și patronul Gcnovel [N. /.) 14 B- v. Kühne, Zur Geschichte der lithauischen Wappenbilder, în „Mém. de la société archéologique et numismatique de St.-Pétersbourg", I, (1847), pp. 353-8, tab. xx. 15 Cf. Docan, l. c. l> Originile Principatelor Romíné, pp. 221—2. cari se poate vedea acest semn. Arheologii unguri găsiseră mai multe ipoteze ca să-l explice: pentru unii era capul lui Carol de Durazzo, ucis din ordinul regelui, alții credeau că reprezintă Sicilia ; era chiar o părere că ar înfățișa Muntenia adusă la ascultare și supunere2. Rupp il atribuie însă contelui de Szerecsen, însărcinat cu baterea monetei, — praefectus monetaris. Printr’un joc de cuvinte, «monetae Saracheni» s’a ajuns la represintarea eraldică a unui cap de negru, de Arab (caput Mauri, Saraceni)3. Ar fi de văzut dacă in prima lui formă, pe întâii groși de argint ai regelui Ludovic, cari poartă însemnarea «Dei gratia rex Hungarie, Dalmacie, Creație», și unde acest cap apare la picioarele regelui, nu-i o alusie la Dalmația cedată de Venețieni la 1358. Stema acestei țeri cuprinde într’adevăr trei capete încoronate, și amintirea izbînzilor și a întîmplărilor politice mai importante se întîlnește des în numismatica medievală. Dar, în orice caz, n’are nimic a face cu Voevozii Basarabi din Țara Romănească. Rămîne deci ca semn special al acestora vulturul așezat pe coif, care apare încă pe banul de argint al lui Vlaicu-Vodă. Nu-i de nevoie să insistăm asupra caracterului occidental al chipului de animal deasupra căștii: e așa-numitul «cimier» ale cărui dimensiuni cresc mereu în a doua jumătate a veacului al XIV-lea6. Nu-i totuși de prisos a semnala un exemplu precis, de unde se vor fi inspirat desigur Domnii noștri: coiful regilor angevini ai Ungariei e împodobit de un cap de struț. De la Carol Robertz a trecut la Ludovic, îl găsim pe unele monete ale acestuia, și pe obiectele dăruite capelei ungurești de la Aachen. E fără ana hîjip modelul direct al vulturului muntean ridicat de-asupra coifului. Astfel întăile represintări eraldice ale Domnilor romîni sunt vădit inspirate de stema regatului vecin, era de altfel firesc. Intre Principatele noastre și Apusul feudal, monarhia Angevinilor era mijlocitoarea impusă de împrejurări. • S’a spus că Radu I>« a fost «singurul Basarab care a făcut parte din tagma cavalerilor»10. Ar trebui poate precisată această noțiune.-E într’adevăr singurul care ni se înfățișează în zale și platoșă, ținînd în mînă scutul eraldic ca un cavaler apusean ; dacă, e însă vorba de obligații de vasalitate, de legături feudale, se putem găsi și la înnaintașii săi. Vladislav era Ban de Severin și duce «apanagist», cum s’a zis cu multă dreptate, de Amlaș și Făgăraș. Aspectul occidental al Domniei muntene de-a lungul secolului al XIV-lea, pe care descoperirile din urmă l-au scos atît de puternic la iveală, s’a născut din împrejurări politice, din nevoia de a da o formă normală legăturilor cu vecinii ce trăiau mai de mult în zodia instituțiilor apusene. De aceia s’a și oprit la suprafață. Se simte ceva artificial, nevoia de imitație, grija represintării exterioare , a rămas însă pe umerii vînjoși ai țerii o haină de împrumut, strălucitoare fără îndoială, dar străină de legea și datina străveche a norodului. Poate că o mai mare pătrundere a propagandei catolice ar fi dat înrîuririi apusene putința de-a prinde rădăcini mai puternici și mai adînci; ursita neamului acesta a fost însă alta. Și de aceia astăzi, cînd o întîmplare fericită dă la o parte praful și țărîna ce nu îngropăm trecutul, cînd iese la lumină ctitorii așezămintelor noastre, ne mirăm de haina lor străină, de stemele împrumutate, de fațada apuseană a vieții lor politice, fără a ne ghicii poate îndeajuns că prea adesea «nu sunt vremile suptem, ci bietul om supt vremi*. G. I. Brătianu. I Etym. Magnum Rom., Ill, azi , Basarabă, p. 2^70. Cf. Negru-Voda, p. cc.xxil și Gherghel, Zur frage der Urheimat [der Romänen (Viena 1910), pp. 20, 42. * ScboenvJsner, o c, p. 206. s O. c., II, p. 35 și urm. 4 Ibid., pp. 28-9, tab. XIV, no 398. 4 Du Cange, Illy r tc um vet us et novum>. Presaburg 1746, p. 165, pl. Arma et insignia. * Enlart, Manuel d’archéologie frangaise, III (Le Costume), p. 494. 7 Thurőcz, Script. Rerum Hung. (ed. Schwandtner 1746), tab. I, p. 168: „insignia sue forma struthioiis avis*. 8 Rupp, l. e„ p. 32. 9 Pulszky, Radisics et Molinier, Chefs d'oeuvre d’orfevrerle ayant figuré ä l'exposition de Budapest, I, p. 24. 17 Moisil, o. c., p. 39. II Iorga, Ilistoire des Roumains et de leur civilisation,.p. 09. Prim-redactor; SCARLAT BALUȚA Tipografia Cultura «Neamului Românesc», Strada Lipseanu-Noi nl 12, Federala Cooperativelor Sătești din București — CALEA MOȘILOR, N 1 4! -Vestește Cooperativele, Băncile populare și Obștiile din țară că a nceput sa distribuie din depozitele sale din BUCUREȘTI, BRĂILA, CONSTANȚA Ștofe de lună englezești și italienești. Pînzeturi și Albituri (amercan, americă CCC, pînză olandeză, ?ifon nealbit.) Articole de bucătărie (vise și oale de tablă de Fer smălțuite, cuțite, linguri și bricege). Pielărie și Talpă. Fierărie lucrată, balamale de uși și ferestre, burghii, ciocane, fierăstraie, pînze de gatere. Zilnic se desface unt proaspăt centrifugal de la lăptăriile Cooperativelor, cu prețuri moderate, in curînd va sosi un nou transport de ghete, pălării și zefiruri pentru cămeși. Cererile se vor adresa direct la București Prețurile tuturor mărfurilor sînt publicate în revista „Tovărășia" pentru membrele noastre și se trimet imediat la cerere, federala Cooperativalor Sătești 0 Are spre vînzare semințe de zarzavaturi 0 Adresați es?m«astî« «SECȚIEI DIN HORTICULTURA». Spectacole de azi GRĂDINA ASTORIA.—Compania de operă *Elysee*, VÎNT DE PRIMĂVARĂ’ GRĂDINA CĂRĂBUȘ—Compania artistică C- Tănase, CA LA NOI LA NIMENI! revistă în 2 acte și 5 tablouri de Durstoy. GRĂDINA BLANDUZIEI. Compania /. P. Cigalia• Astăseară piesa : LOLOTTA, vodevil în 3 acte. (inill .iill! ISEKIIU" UOLU ALIII Preparatoare la Tesu. Maternitatea s’a mutat în Strada MIRON CO3TIN nr 3. și cu comultațiuni da la oarele 2- 4 p. m pentru boli de femei și faceri. Telefon 44/43. Traias Gh. Dmitria-Sgrma AVOCAT Bulevardul Ferdinand, 66 (etaj) Consultații 8—9 dimineața 7—9 seara. Telefon 42/60.