Neamul Românesc, martie 1923 (Anul 18, nr. 46-72)

1923-03-28 / nr. 69

BANDELE Deci în fuptele politice ca și în concurența națională am ajuns, supt un guvern de ordine, la acest rezultat, bandele. Ele apar noaptea, năvălesc, sparg geamuri, bat, stîlcesc. Cu­ un cuvînt violența lor e stăpînă, un timp mai lung sau mai scurt, pe oraș. Sînt „democrați“ sau „studenți“. Nu ți rămîne decît să te pleci înnaintea puterii lor și să-ți dregi fereștile sau să-ți tămăduiești spinarea. E adevărat că pe Calea Victoriei se plimbră patrule plictisite, dar pilcuri din bande aleargă în toate părțile, rî­­zindu-și de „poteră“. Bandele nu au pornit de capul lor. Este cineva care-i învață. Cineva care primește raportul și rîde. El nu trece pe la poliție și nu e în primejdie de a se mută la Văcărești. Numai cît, iată ce se va întîmpla. Bandele vor ajunge o operă și cînd nu vor mai fi utile­ pe sama lor. Și numai atunci instigatorii de azi vor simți cît de mare a fost răul ce au făcut țerii lor. N IORGA i. l lini ii italia sminti Ieri­ la Cameră, d. N. Iorga a spus următoarele la discuția tex­tului din Constituție asupra înce­tățeniră Evreilor: După cum a spus foarte bine d. Mîndrescu, într’o Constituție nu se pot enumera­ decretele-legi, ci Cons­tituția trebuie să conție principiile fundamentale generale, care să a­­rate ceia ce vrea. Eu nu admit și nu recunosc U­­niunii Evreilor pămînteni dreptul de represintanți diplomatici ai E­­vreilor din țara noastră, fiindcă nu cunosc decît Evreii băștinași-cetă­țeni romîni și Evreii supuși ai Sta­tului palestinian. Ceia ce vrea să fie Uniunea Evreilor pămînteni în­semnează un fel de Stat în Stat și aceasta, noi nu putem să primim. (Aplause prelungite). Represintanții Evreilor în această Cameră se plâng că n’au fost în­cetățeniți toți Evreii, cît ar fi do­rit d-lor. Dar oare țeranii noștri au fost împământeniți toți ? Și cine mai mult decît dînșii merită stă­­pînirea acestui pămînt, pe care i-au apărat de veacuri și i-au muncit cu atîta trudă și jerfe ? Cine ? i Dacă s’a închis poarta în ceia ce privește dreptul țeranilor la pă­mînt, să închidem puțin poarta și în ceia ce privește dreptul străini­lor la cetățenia romînă. (Aplause prelungite). Dar Evreilor li spun încă un lu­cru : Dacă vor să se apropie de sufletele noastre, trebuie să înceteze pentru dînșii dreptul la o anumită atitudine fața de nația noastră și să înțeleagă că au și datorii față de țara a cărei cetățenie o cer. Chestia evreiască nu se rezolvă prin decrete-legi, și nici prin vitezele de stradă, ci ea se rezolvă în su­fletele noastre. Nu cu iluzii zioniste, nu cu macabeism, nu oscilînd între două patrii, — una pe care n’o locuiesc și alta pe care n’o iu­besc, dar în care înțeleg să tră­iască și să aibă drepturi, — vor isbuti Evreii să dobîndească cetă­țenia noastră, ci dînd dovezi sta­tornice de devotament, de jertfe, de Împlinirea datoriilor față de Ro­mânia și neamul nostru vor putea să cîștige în sufletele noastre în­crederea și cetățenia definitivă. (A­­p­anse puternice). in ches­ia prelungirii cont aoteiof da închiriere ! In preajma votării unei legi pentru prelungirea contractelor de închiriere și față de multiplele di­ficultăți de care n’a izbit justiția în apliarea decretelor și legilor anterioare — noi, avocații, o știm mai bine ca oricari alții —, cred că e tot ce poate fi mai util, ca o discuție cît mai largă și docu­mentată să fie întreprinsă prin presă, pentru ca noul legiuitor să țină seamă de obiecțiunile juste și să le aibă în vedere pentru în­lăturarea lacunelor și nedreptăților în viitor. Țin însă de la început să fac o declarație, spre a evita ca păre­rile ce expun în acest articol să fie bănuite de parțialitate . Găsesc că la împrejurările actuale, încă anormale în ce privește cel puțin echilibrul economic, legi cu ca­racter de regulator forțat al aces­tui echilibru se impun în toate direcțiunile, deci și în ce privește locuințele. Ele sînt absolut nece­sare spre a se înfrîna molima spe­culei ce ne bîntuie azi și care se angrenează și motivează pe însăși tendința de speculă a fiecărui in­divid în parte. Astăzi legea ce­rerii și ofertei, regulatorul eco­nomic din vremuri normale, a de­venit doar un nou pretext de îm­bogățire. Dacă un obiect necesar se cere mult și se oferă puțin acel obiect va ajunge la prețuri fantastice, care se pot plăti de destul ca obiectul să fie acaparat, dar nu se pot plăti de majoritatea, care trebuie să suporte privațiunea. Viața de toate zilele nu o dove­dește aceasta la fiecare pas, și dacă nu s’ar lua măsuri de pro­­tecțiune reală a celor mulți și loviți de puterea de acaparare­a a celor mai puțini, o reacțiune ne­­discip­inată din partea celor d’intăiui poate zdruncina din temelii toată întocmirea societății actuale, cu tot ceia ce veacuri de muncă și civilisație ni-a dat bun pănă în prezent. Cred, prin urmare, în necesitatea legilor contra speculei și susțin ca ele să privească toate ramurile de activitate economică, astăzi cînd instrumentul de schimb­—moneda, țarii—,cu o valoare ce nu mai poate fi impusă și stăpînită de Statul e­­mitent, se găsește un prea mare număr la cei puțini, cari o mai de­­preciază încă fără riscuri prin des­prețul ce-i arată și în prea puțină măsură la cei mulți, pe cari îi stran­gulează deprecierea. Asemenea legi însă trebuiesc să fie bine chibzuite și drepte; iar disposi­urile lor, lă­murite și complete, să caute să a­­ducă ușurarea unor nevoi reale simțite de mase, iar nu să protejeze indivizi după cozuri mai mult sau mai puțin speciale. I Prin această prismă privită le­­­giuirea prelungirilor și sporurilor legale la închirieri înțeleg sâ relev astăzi cîteva din lacunele legii ac­tuale,spre a fi evitate pentru viitor. Una din cele mai grave lacune și care, în cazurile concrete ce s’au ivit în fața Justiției, s’a marcat printr’un resultat jurisprudențial cu totul contrar spiritului conducător al legiuitorului, se referă la redac­tarea primului­ articol din legea d­ia 14 April 1922, în care se omite­­der sigur t fără nicio intenție de de­­rogare — a se mai trece principiul pus în ari. 1 din decretul de la April .1920, ca chiriașul să-și înde­plinească exact obligațiunile con­tractuale și să dovedească, în ca­zul cînd s’a stabilit în localitate după 15 August­ 1916, necesitatea locuirii în acea localitate într’un interes vădit de familie sau ser­viciu public. Aplicîndu-se noul text de lege, justiția a văzut în c omi­­siunea acestei disposițiuni admiterea principiului contrar, anume că chi­riașul, oricînd și în­ orice împrejurări și-ar schimba domiciliul dintr’o lo­calitate într’alta, se bucură de pre­lungirea contractului de închiriere în dauna proprietarului sau a chi­riașului legat prin interese bine definite_’și avitabile, de o anume fo­­calitate. Citez în acest sens deci­­siuni ale Innaltei Curți de Casație. Temeiul juridic al­ acestor decisiuni este acela numai, că legea din 14 April 1922, prin art 1 a derogat de la art. 1 decretul anterior, în­tru cît nu a mai prevăzut că chi­riașul stabilit în localitate după 1916 ar mai avea nevoie să do­vedească necesitatea locuirii în in­teres public sau de familie. Motivul poatte­ să­ fie puternic—dacă nu­ de­cisiv, — în drept, de­și eu ,nu mă pot convinge că legiuitorul din 1922 ar fi derogat un moment de la principiul și rațiunea, ce au stat la baza tuturor legiuirilor contra speculei. De unde pornia oare tendința de speculă, pe care legiuitorul tre­buia s’o înfrîneze ? Din aglomera­rea în anumite centre, ce dau con­fortul sau posibilitatea de afaceri rentabile a unei categorii de oa­meni ce-și pot permite orice lux. Aceștia sunt „indesirabilii“, a căror infiltrațîune nimeni nu s’a putut gândi s’o protejeze în paguba celor pe cari i ar fi stînjinit în orice cas. Cum dar a fi putut legiuito­rul din 1922 să protejeze tocmai pe acești ne­doriți și provocatori ai scum­petei și să-i favoriseze, cînd în alte ț­ăi aglomerarea acestora a fost privită ca un flagel și s’au luat măsuri drastice prin legi pen­tru stăvilirea lui ?! Or, chiar la no —și mai alea în ce privește Capi­tala—invasia indesirabililor, îmbo­gățiților de războiu, in majoritate trîntori s­i speculanți, este fage­tul secundar de tot cortegiul mi­seriilor, ce biciuiește pe cei ce au nevoie de un adăpost și sînt legați de o localitate, indiferent dacă e vorba de proprietari sau chiriaș! Mihail Apsstoleanu Avocat •fc * * in EsÉíu­li 12 din Constantínopol, 26 (ft s­­dor)—In cere­rile diploma­tice de aici se af­rmă că Conferința pentru pace o fi convocată la Lausanne. Lli&l Ki Kii El­­lir-Mi­ ­n Ruhr continuă strân­gerea cârbunelui. Afară de stocurile de cocs sechestrat* în cele două mine noi și a căror transportare a și în­ceput, mis­unile inginerilo socotesc să mai deschidă ș alte două șantiere în cursul acestei săptâmînsi. Astfel la începu­tul lunii April vom avea 7 șantiere în exploa­tare pentru ridicarea coc­sului. Panii liisilisl­­imiil si feriiiw La discuția Senatului asupra art. 132 din Constituție, d. I. Tru­­fin, senator naționalist-democrat de Dorohoiu, a făcut isto­rcul prin­cipiului de împroprietărire și, cu o vervă emoționantă, a izbit să în­călzească Senatul, arătînd jerfele de mucenic pe care le-a făcut, pentru realizarea acestui principiu, d. N. Iorga de la 1906 încoace : apărarea țăranilor în 1907 ; pro­gramul partidului din 1910 , lupta din 1914 și înscrierea art. 19 în Constituția din 1917, care pune principiul exproprierii. Face istoricul evoluției art. 132 din noua Constituție și, printr’o argumentare științifică, determină Senatul și banca ministerială să in­troducă în Constituție și articolul 32 din legea agrară din 1921. In felul acesta, Statul­ va avea dreptul de întîietate la cumpărarea moșiilor proprietarilor cari ar voi să le vindă în același timp, d. Tru­­fin emite soluția ca aceste moșii să se împartă în loturi de 10-20 hectare, spre a se putea realisa și în Romănia,micile ferme, cum sînt cele din Franța și Belgia. Banca ministerială, prin d. Al. Constantinescu, adoptînd părerile d-lui senator Trufia, Senatul ad­mite constituționalizarea art. 32 din Legea agrară. tenii si Um lanosili Hasi 1 Oi Cetim in «Straja» din Iași. Ca să ne vadă și de orbi gradul de fățărnicie al po­liticienilor noștri, dăm mai jos numele membrilor con­siliului de administrație a Băncii Marmorosch Blank c«re a fă­rit in 1922 opera­țiuni de trei miliarde și ju­mătate, din care, firește s’au înfruptat ti­ți : M'îur'c i) Black di e tor general; K­. Deșliu, fort vice­­»reședințe al O­mer­ei (bn a tidui «naționa!»); And­y Bon m, administrator 1* B m­­que de PhD«; Aristide Blac­k; loan Bo­mbă (a veresem­); General O. Goandă, preșe­dintele Senatului (libera ); Gr. N. Filipescu (partidul ‘«'țional); Rad é H­unberg (Par is); G*1­llm­­an (depu­­t­­at țeronist); T L­u­ent(Pa­­­e); Er­. Panta­zi (liberal); M. Seulescu, fost ministru •ie finanțe (m rghilomanist); R. Swepkez; Baron J. V. Stîrcea (fo­st ministru ave­­espan); Tom­a Stelian (libe­ri distd ); A. Lévy-Strauss (Paris); A. Vaida Voevod (național ardelean); S. Ro­­enthel (liberal); C. A­ge­­roi­a­nu­­*vere Ioan; I. G. Duca (iberst); A. Constantinescu (liberal). Singur partidul națio­n­ali­st-democrat nu figurează un consiliul de administrație, de­și se găsesc inconștienți țari afirmă că sîntem cum­­părați de această bancă. Cetăței, dacă aveți ochi de văzut, nu mai sprijiniți nici un partid al fățărniciei politice! BULETINUL EXIEMN Spre pacea cu Turcia [e­trei Turcii despre intra­propierile lui Raghili bey care conduce în absența lui Ferid-bey misiunea diplomatică turcă la Paris, întrebat de un re­dactor de la „Le Matin"* cum privește cercurile politice din Angora și Constantinopol contra­ propunerile de pace făcute Aliaților, a răspuns: — Contra-proiectul turc arată odată mai mult că Turcia conștientă de dreptul său și de forța sa, înțelege să rămînă hotârît pacifică. Cea mai mare parte din amendamentele contra­­proiectului nostru privesc mai mult forma decît fondul. In ce privește fondul­u­i să precisez, a spus Raghil­­bey, că concesiunile făcute la Lausanne de către dele­­gația turcă cu prețul celor mai mari sacrificii au fost acceptate de către Adunarea națională. Singurul lucru e înțelegem să-i păstrăm este insula Castelorizo care face parte integrantă din Anatolia și este alte mici m­­ase nelocuite care depind de insula Tenedos. In sfîrșit Turcia cere ca teritoriile sale ocupate să fie evacuate îndată ce ratificarea de către Adunarea Națională a tratatului de pace va fi îndeplinită. In 39 privește clansele financiare Turcia nu poate ac­cepta de a plăti în aur dobînzile datoriei publice așa cum cer Aliații, care dacă ar avantaja unele țari din causa schimbului, ar ruina sigur țara noastră. Anuitățile ar trebui repartizate între Turcia și țe­­rile detașate de la Imperiu. Turcia va trebui să fie de­gajată de orice responsabilitate în ce privește plata a­­nuităților privind aceste țari. Contra-proiectul turc nu menționează ce­e 4T arti­cole tratînd chestiunile economice, soluția acestor din urmă fiind lăsată pentru după pace. Motivul este că regulamentul acestor chestiuni cere un timp prea lung care ar întârzia încheierea păcii. Asupra regimului străinilor trebuie să insist în par­ticular că, cerînd reciprocitatea și acceptînd principiul națiunii celei mai favorizate, Turcia manifestă clar ferma sa intențiune de a respecta dreptatea și dreptul. Amînarea Parlamentului englez Parlamentul angloz va lua Joi vacanță pentru Paște se va întruni din nou la 9 April. Imu­­nuați ii tel Germania. — «Mormog Post» informează că socia­liștii germani consideră situația în Bavaria ca foarte criticâ. O gam­­ă­ile naționaliste combatante încearcă că iese ca șef pe Principele Rapreohi. Aura­naționaliștii pe Ludendos­ff Guvernul se găsește între aceste două partide într-o situa­ție foarte dificilă. Ce mai este la Londra ? Anglia. — Experții aliați continuă să lucreze separat la răspunsul ce se va da contra propunerilor de pace turcești. Astfel d. Bom­pard și experții francezi au conferit îndelung, stabilind definitiv punctul lor de vedere. Delegațiile care cu­prind pe Irinalu­l Comisari vor primi instrucții să și redacteze decisiunile lor. Delegația italiană, presidată de Montagna, va studia raportul comisiunilor economice. Delegația franceză va codifica Decisiunile Comisiunii financiare. Delegația brita­nică, supt preșidenția d-lui Eyre Crowe va studia raportul Comisiunii politice. Iilijli­sil Mi­­­liaan­ Budapesta, 26. (Rado*) — Regentul Horty a pri­mit o delegație de studenți universitari, El a lăudat atitudinea lor și a declarat că studenții pot face foarte mult in direcția susținerii ideilor naționale și creștine. Ci­ despre incidentele recente Horty a declarat că vor fi anchetate cit mai imparțial. Regentul a făcut apel la stu­denți ca să rămînă liniștiți, căci interesul sistem al Statului cere liniștea In consecință, stu­denții vor face bine să se teamă de elementele care ar voi să profite de sinceritatea lor.

Next