Neamul Românesc, august 1928 (Anul 23, nr. 169-192)
1928-08-01 / nr. 169
DIRECTOR POLITICII . IORGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚI BUCUREȘTI - Bd. ELISABETA Ho. 15 fost 9 Telefon : 311 /SOO. TA ȘCAta* Gionniscy Situa Pi Politică și publicitate Publicitatea e o întovărășire a politicei. Intîiu politica însăși, îșită din concepțiile unui om sau unui grup de oameni, servită de munca lor,devotată, consfințită prin înfrînările și suferințele lor. Apoi toate acestea au dreptul la publicitate, care poate fi și respectată cînd servește interesele unei țeri întregi sau măcar ale unor rase de formație organică. Dar în societățile de azi se observă și fenomenul curios al oblicității care vrea și isbutește să creeze o politică. Ziaristul inventează valori umane care nu sînt, dă impresia unor forțe care nu există, impune conștiința unor victorii care nu s’au câștigat. Și, cum scrisul e suggestiv, lumea, intern fără adevărată opinie, crede. Dar din tot ce inventează publicitatea un lucru nu poate fi oborât în lumea realităților: valoarea umană. Și sistemul cuprinde pentru cei pe care îi servește o primejdie, de ajuns ca publicitatea să lipsească un moment—să zicem printr’un decret de censură,— și ce ne facem cu politica însăși ? N. Iorga Accidentala ...........— de cale ferată „ In cursul zilei si noptei de Vineri, adică numai în interval de douăzeci si patru de ore, au avuit loc trei accidente de cale ferată din care două aU un caracter deosebit de grav deoarece pe urma lor un slujbaș al căilor ferate si-a găsit moartea iar alți câțiva ceferiști au fost răniți. Dacă ținem seamă și de faptul că mai multe mașini și numeroase vagoane de cale ferată au fost distruse sau deteriorate, înțelegem toată întinderea dezastrului provocat de cele trei grave accidente de cale ferată, intâmplate într-un interval de timp atât de scurt. Aceasta fâră să mai punem la socoteală panica produsă printre călători și pagubele suferite de aceștia pn urma întârzierilor imposibil de alăturat în asemenea împrejurări. Știm foarte bine că ori în ce țară din lume se produc accidente de cale ferată și că astfel fiind ar fi o absurditate să pretindem o exceptiune fericită. De aceia nu pentru a ataca instituția, sau a face greutăți acesteia, scrim rândurile de mai jos ci pentru a formula câteva observații relativ la cauzele nenorocirilor de cale ferată întâmplate Vinerea trecută. In acest scop vom reproduce știrile apărute în ziare, după versiunea oficială luată de la căile ferate. Cu privire la ciocnirea trenului de marfă ce venea dinspre Mărășești, cu un alt tren ce manevra în gara Tecuci, relația oficială spune relativ la cauzele nenorocirei: „accidentul se datorește faptului, că trenul de marfă era supraîncărcat și că, venind cu viteză, n’a putut fi frânat la timp“. Relativ la cel de al doilea accident relația oficială spune: „Cele două trenuri cisterne ce manevrau pe linia Constanța—Modena, s’au ciocnit din neatenția macanicilor, în dreptul fabricei „Aquila”. In fine cauza celui de al treilea accident, acela al acceleratului Constanța—București, este lămurită astfel de relația oficială: „Terasamentul fiind slăbit, unele vagoane au deraiat, iar altele s’au răsturnat, pe când trenul scobora panta”. Reese dar, din însăși deslușirile autorizate că cele trei nenorociri de cale ferată, au fost cauzate de neglijența funcționarilor însărcinați cu inspectarea liniilor și de aceia a mecanicilor cari nu au ținut seamă că unul din trenuri era supraîncărcat, din care cauză nu au putut frâna la timp, că terasamentul era slab și că pantele trebuesc scoborâte cu toate precauțiunile posibile și că, în fine, trenurile de marfă, mai ales, nu trebuesc să intre în gară cu viteze de accelerat. Faptul, că două trenuri cisterne pot manevra pe aceiași linie, fară grije de pericol este cu adevărat uluitor. O asemenea măsură nu poate fi luată de serviciul mișcărei locale și deci accidente de atare natură nu pot avea altă cauză decât neglijența condamnabilă a unor oameni lipsiți de simțul răspunderii necesare, în asemenea împrejurări. Contra neglijentei acestora si contra lipsei de conștiință în îndeplinirea datoriei trebue dusă lupta cu mijloacele cele mai energice. Viata călătorilor nu poate fi lăsată la discreția unor oameni insuficient pătrunși de rostul și însemnătatea obligațiilor lor. Cei în drept au datoria nu numai să pedepsească, dar să înlăture pe Seria conferințelor d-lui profesor N. Iorga la Sinaia, a continuat Sâmbătă, cu Arta națională în cele două țări românești, de la 1600 până dincolo de sfârșitul secolului. D. profesor N. Iorga dă ample explicațiuni asupra Influenței occidentale In ce privește arta, picture la moldoveni, in acele vremuri îndepărtate. Mănăstirea Popăuțî, cu admirabilele fresce, poartă "aceste mărturii de influență genoveză și venețiană. In acele fresce patimile lui Isus sunt redate cu totul deosebit, reprezentând un Vădit progres, iar nu o epocă de decădere, cum s'a spus cu atâta nedreptate. Pictura veche poate nu are detalii anatomice. Dar ea este vioae, reprezintă vădite izvoare din occident, e un peisaj, un covor de ornamentație, iar nu o înșiruire de figuri lipsite de expresii, însă bine studiate... Secolul 1 e foarte bogat în arta care pătrunde în toată societatea, până în adâncurile ei. Și nu realizarea ei științifică Interesează, ci caracterul specific, național, al acestei manifestații artistice. EMULAȚIE IN BINE Clădea Domnul cel dinatî. In Moldova Vasile Lupu, în Muntenia Brâncoveanu, își leagă memoria de aceste suple și sprintene biserici risipite cu zecile ca vechi și lăudabile mărturii de credință și statornicie, îndemnul domnesc, era ascultat de boerii mari, de dregători, de boeri,nași... De negustori, cari se mândreau cu bisericile pe care le ridicau, justificând averi strânse cu muncă și onestitate. Apoi grupuri de săteni ajutau la ridicarea locașurilor sfinte. Brâncoveanu clădește mult și repară tot ce se strică din mărfurile glorioase ale trecutului. Azi Biserica Antim se ruinează. Sărindarul a dispărut și atâtea bogății s’au risipir, din grija dregătorilor moderni. Geniul creator, munca și banul celor mulți laolaltă, au ridicat catedralele. In acelaș secol, ctitorii domni, boeri și negustori, dau strălucirea epocei lui Brâncoveanu, și lasă generațiilor viitoare un exemplu pe care atâția nu vor să îl înțeleagă. Frământările pentru domnie, luptele cu turcii, nesiguranța zilelor, au oprit o vreme, la începutul secolului 17, clădirea așezămintelor religioase. Radu Șerban clădește Comana, unde e îngropat lângă Pătrașcu, fiul lui Mihai și lângă un Cantacuzino. Radu Mihnea clădește Radu Vodă, greșit modificată. Zestrea acestei biserici e foarte bine păstrată și de o rară frumusețe. Biserica lui Bucur, nu e a ciobanului care ar fi fost întemeietorul Bucureșilor. Ea a fost clădită în 1620—30 și era o boltniță în care se aruncau oasele călugărilor. Ornamente frumoase se pusese la ușile și ferestrele bisericei lui Radu. IN MOLDOVA Secolul al 17-lea vădește o mare activitate artistică. Un mare artist, Anastasie Crâmcă, ajuns la înaltă treaptă bisericească, pictează admirabil la Dragomirna. Profesorul Millet, bizantinolog cunoscut, găsește în manifestările admirabile de artă ale lui Cromcă, interesante asemănări cu arta bizantină de la 1100. Turnulețul de la Dragomirna e o bijuterie în piatră. Bolți gotice, împodobite cu colace înflorate și stele, dau o notă de veche ornamentație bizantină. Evanghelii, cruci, miniaturi, — rup și ele prin caracterul lor artistic. Continuitatea vechei tradiții, Dragomirna inovează, Sucevița păstrează vechea linie de artă, Ștefan Comșa, clădește Solea In Bucovina, iar Vasile Lupu începe apoi opera de vastă realizare, care a dat Moldovei Goli», Trei Erarhi, — bogate, mândre și impunătoare. Continuitate găsim în Muntenia, sub Matei Basarab. Locașurile sunt In trefila, cu arcade lombarde, cu cărămizi puse în muche, sub strașini, ciubuce frumoase. Intre acestea este Hurezit, de o rară splendoare. Picturile se resimt de aceiași influență apuseană, a Veneției în special, unde, pe la 1740, învățau douăzeci de bursieri români. Sub Constantin Brâncoveanu se remarcă sculptura coloanelor, cadrelor și pietrelor. Nicolae Mavrocordat, clădește mănăstirea Văcărești, cu coloane exterioare și interioare. impozante și sculptate cu un rar gust de frumos. Micul paraclis al lui Mavrocordat, e azi Infirmerie de penitenciar, iar în biserica cu acoperișul ruinat, pătrunde ploaia. . Au urmat o interesantă serie de proecțiuni cu vederi de la Cozia, Dragomirna, Hurezii, Palatul Mogoșoaei, și alte vechi biserici mai mici, din secolul 17. Un public numeros, a urmărit cu toată emoțiunea, această desfășurare a bogățiilor de artă din bisericile românești din secolul șeaptesprezece. Isi secolul al 17-lea Caracteristicele artei românești In Moldova și Muntenia -----Duminică dimineața a avut loc la prezidenția consiliului o consfătuire în vederea reluărei tratativelor cu Germania. Tratativele nu ar fi reluate decât la toamnă. Se caută, după cum se vede, să se repare tardiv și stângaci, a ceea ce s’a greșit la început. ----- D. Titulescu și-a dat demisia care i-a fost primită deoarece nu se putea altfel. D-sa a și părăsit tajra. In lipsă de titular s’a dat interimatul d-lui Argetoianu. Situația ce ce creiază astfel este penibilă deoarece în împrejurările de fată ministerul de externe nu poate rămâne fără titular. ----- D. Dimitriu, ministrul comunicațiilor a demisionat si d-sapa motiv că prin campania pornită în chestia panamalei petrolifere, se dă o puternică lovitură organizației liberale de Dâmbovița. D* V. Brătianu a respins demisia, care după aceia a d-lui Titulescu, putea să pericliteze existența cabinetului. Rămâne să se vadă ce se va întâmpla cu majoritarii liberali amestecați în fraudele petrolifere și cărora opinia publică cere să li se dea o pedeapsă exemplară. ----- Un grav incident a avut loc la granița greco-bulgară. In urma unei certe un sergent bulgar din post a fost ucis. , ----- Cartierul de lângă moscheea Suleiman din Constantinopol a fost distrus de flăcări. ----- Guvernul Korosetz cuprinde patru grupe parlamentare și dou treimi din numărul total al deputaților actualului parlament. Jumătate din portofolii este deținută de personalități din nouăle regiuni. Presa care apără noul guvern crede că acesta este guvern parlamentar și că criza poate fi socotită rezolvată favorabil. Deși sunt și din croați în guvern, totuși presa croată crede că acesta este o provocare la adresa populației croate. Zilele acestea va fi convocat parlamentul iugoslav. Face senzație faptul că d. Marinkovici, a plecat în concediu, înainte de deschiderea corpurilor legiuitoare. ----- Pactul de amiciție italo-iugoslav a fost prelungit până la terminarea tratativelor în curs- Noul guvern iugoslav Belgrad, 30 (Rador). Presa comentează favorabil formarea guvernului Korosetz cuprinzând patru grupe de parlamentari dintre cele mai tari, având două treimi din numărul total a deputaților din parlamentul actual. Presa subliniază faptul că jumătate din portofolii, sunt deținute de personalități din nouile regiuni și Dacă este vreunn departament care prezintă în momentu de față o importanță excepțională — în afară de cel al finanțelor condus de cunoscuta competență a d-lui Vintilă Brătianu — este acela al afacerilor streine. Rolul ministrului de externe, în zilele noastre, depășește cu mult ceea ce însemna altă dată conducerea afacerilor străine ale Statului român: formalismul pur diplomatic și grija protocolului, întrerupte din vreme în vreme de câte un discurs vag în sensul tradiționalei părți din Mesajul de deschidere a corpurilor legiuitoare privitor la „relațiunile de prietenie cu toate statele“. Misiunea unui ministru de externe este azi o acțiune de inițiativă și o continuă defensivă a intereseor de tot felul, politice, economice și financiare, ale Statului român. Rol dificil și absorbant care cere o energie neînfrîntă, timp disponibil și sacrificiul persoanei aceluia care îl primește. Politica europeană, în continuă evoluție, deschide în mod forțat perspective noui politicii noastre externe, perspective cari trebuesc luminate și judecate din toate laturile, și cari cer prezența continuă la postul de observație a conducătorului departamentului externelor. Și totuși, țara noastră nu are un ministru de externe. D. Titulescu a demisionat — indiferent din ce motive — iar ministerul afacerilor streine a rămas un simplu departament cu interimat, — fie chiar cu interimatul d-lui Vintilă Brătianu. Ministerul de externe nu poate rămîne cu un interimar la conducerea lui. Aceasta ar însemna compromiterea celor mai vitale interese ale statului român, a cărui politică este obiectul atenției de fiece moment a opiniei mondiale. Ne trebuie un ministru de externe titular. Rolul de polițist îndărătnic și îndrăcit pe care îl au astăzi profesorii examinatori ai bacalaureatului în necunoașterea candidaților și de teama de a nu lăsa să se strecoare cei slabi, nu și-ar mai avea rostul când ar avea de examinat elevi pe cari îi cunosc îndeajuns și despre care știu că pot merge cu succes pe drumul cel larg și bătătorit al universității. Apoi în fața profesorilor lor, candidații și-ar spori încrederea în sine, ar răspunde mai cu curaj și mai deschis, căci s’ar bizui și pe capitalul de încredere pe care în atâția ani de liceu l-au adunat în văzul profesorului. Examenul de bacalaureat ar fi astfel: nu un supliciu degradator și o dureroasă înfrângere sufletească, ci o sărbătoare de încununare a unei munci grele, răsbătată în cei opt ani de liceu. Iar rezultatele, cu siguranță, n’ar mai fi cele atât de dezastroase de astăzi. Dar legea e lege și legile, ca și miniștrii școalelor .au fost totdeauna dușmanii pedagogiei și ai bunului simț. 3. Programa bacalaureatului cere elevului o întreagă enciclopedie: limbă tocmai pe cunoașterea reciprocă dintre profesor și elev, dovedită superioară în roadele sale de educație și instrucție. In puterea acestui principiu s a ajuns la ciclurile rotative de profesori pentru educarea și instruirea unei serii de elevi, căci numai din cunoașterea elevului își poate desăvârși profesorul misiunea sa, care nu este numai acela de a fi o bibliotecă vie, ci și de a da evului fondul bunei educații. Cunoscând pe elevi, profesorul își poate da seama dacă pe deasupra absolvenții liceului are și acel rot didactic și psihic care ii trebuie în studiile universitare. El n'ar avea ca acum rostul de a închide poarta universității celor cari n’au răspuns cu suficiență în cele zece minute de examen, ci ar avea să cântărească pe baza celor cunoscute în anii cei grei ai liceului, dacă nu-i va fi greu sau imposibil să ducă la bun sfârșit studiile superioare. Problema care și-ar pune-o n’ar fi deci de ordin profesional, pur profesional, ci ar fi una de conștiință, că și-ar asuma răspunderea înfrângerii viitoare a candidatului, și literatură română, istorie, geografie, filosofie, matematici, limba și literatura franceză și latină, fizica, chimia, științele naturale, astronomia, tot ceia ce se învață în liceu, însă cu precizie și amănunt. Este posibil ca să poată cunoaște un tânăr atâta materie? Și atunci examenul este o chestiune de noroc. Dacă întâmplarea a făcut să ți se pună întrebriri cunoscute, ești admis, dacă nu, nu știi nimic și cazi. Astfel se explcă de ce elevii eminenți la curs, premianți în toate clasele liceului, au căzut laxamenul de bacalaureat, pe când alții, cari abia s'au târât de la clasă la clasă au fost admiși, și câteodată chiar cu medii strălucite. Ceia ce au constatat un șir lung de profesori 8 ani, zi de zi și an de an, nu înseamnă nimic pe lângă ceia ce constată în zece minute comisia de examen. Elevii cari erau cinstea școli și bucuria profesorilor, primesc înfierarea ignoranței, a lenei și a nepregătirii. Aceste pretenții enciclopedice pe cari le-a statuat bacalaureatul devin simple torturi didactice la profesorii cărora le plac amănuntul și precizia.