Neamul Românesc, ianuarie 1940 (Anul 35, nr. 1-24)
1940-01-01 / nr. 1
Anul XXXV Nr. 1 putui 16 taaumt Wti«m apNttSn# »Ir. O-valé f. % *. Nr. SW01/SS». m. J FONDATOR ȘI PROPRIETAR N. IORGAI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA II Pe un an, 600 Lei. Pe șase luni, 300 Lei Strada SFT. IONICĂ No. 4 (etaj) 9 lei 1 Abonamente J In țara , pentru autoritați și instituțiuni, 1000 Lei DIRECTOR N. GEORGESCU Pentru anul 1940 trimitem prietenilor noștri, urări de pace și de sănătate 1940—Ceasul neutrilor de General Scena Războiul actual părea unor că va sta departe de ei și că pot privi cu filozofie, dacă n chiar cu nepăsare, dar el se întinde tot mai mult și loveși fără cruțare . Viața și avuți tuturor popoarelor lumii. Literatura militară din ultimii ani, a fost împodobită d doctrinarii ei, cu volume , purtau titlul de „Războiul Total“. In judecata lor și adrese care i-a comentat, ei aveau credința că închipuirea lor „totalitară“ se oprește la poporul pe teritoriul Statului beligerant Ei nu s’au dus cu mintea la nesfârșitul apelor pământului, e merg până acolo unde nu ma sunt oameni. Puțini erau convinși că râzboiul nu poate rămâne localul între întâile națiuni intrate o luptă. Astăzi însă încep cu toți să simtă că războiul total, care l-au crezut numai încercuit undeva, nu lasă în pace pe nimeni și că restrângerile lui și pierderi de oameni și materiale îndurerează toate colțurile pământului cu o tărie potrivită focului și însemnătății ce fiecare are în lume. întâmplările din urmă și grijile ce au răscolit în sufletul popoarelor, dând naștere la convorbiri, mijlociri și protestăr diplomatice, dovedesc lămuri că gândul „totalitar“ al războiului este altceva decât ceea ce și-au închipuit,născocitorii lui Poate să nu fie departe momentul când unii se vor întreba : dacă primirea cu pasivitate a loviturilor fizice, morale și materiale, este mai liniștitoare pentru viitorul lor, decât să ia parte la războiu, putând astfel să-l scurteze și chiar să hotărască deznodământul în chipul năzuințelor lor firești. Este o întrebare ce se pune desigur în mintea multora și răspunsul, îl dă conștiința ce fiecare o are despre menirea lui în lume și de felul cum știe să prețuiască rostul, ce puterea și așezările sale îi hărăzesc în istoria omenirei. Neutrii sunt păgubitor atinși în trebuie lor gospodărești și economice financiare de Stat, iar unii văd pe cetățenii lor, a căror aplecare este de a se purta pe căile plutitoare, cum își pierd viața fiind trimiși în fundul Oceanelor cu avutul lor cu tot. Partea de care se apleacă taietul dreptății și al adevărului, o simte conștiința, mintea și sufletul fiecăruia, cari împreună fac să sune coardele propriei sale Patrii. Sunt năzuinți care deși pornesc din tradițiile strămoșești ale pământului și omului născut pe el, se îmbină în curățenia simțirei lor, cu propășirea și rosturile omenirii întregi. • . Războiul dezlănțuit în luna Septembrie trecută și care continuă în anusul și, în marginea de nord a Europei, prin originile lui și prin înverșunarea cu care este dus, a luat înfățișarea unui războiu universal ce atinge și pe cei ce nu trag cu tunul. Ar fi greșit să se crează că pe Rin, Marea Nordului, Baltica, Golful Fipic și Botnic, se joacă astăzi numai destinele celor ce luptă. Simt destinele omenirii întregi care se] pot preface și să schimbe mersul vieții popoarelor într’un fel ce nu se poate lămuri bine în zările lui. Ce pot face neutrii ? Toată lumea acum 20 de ani aplauda crearea Soc. Nat. ce pornea de la frumosul gând să facă războiul cu neputință în viitor. Dacă Geneva a fost de unii torpilată și de alții condusa cu nepricepere, prin oameni ce nu creau la înălțimea vremilor și n’au înțeles cu câtă grije trebuiau luate hotărâri, aplicândule tocmai acolo unde nu trebuia . Loc. Naț. rămâne totuși prin structura ’ei, un organ al Păcii pe care timpurile viitoare îl vor cere să reînvie. Cele 56 de State ce sânt încă membrii S. N. nu ar putea oare, în interesul omenirii întregi, să se sfătuiască și să aplice art. 16 din Pact ?..................... Lipsește oare omenirii bărbăția de a-și rosti cuvântul pe care conștiința și instinctul de conservare îl dictează tuturor ? In ultima sesiune de la Geneva, S. N. s’a rostit în unanimitate asupra agresorului, votând ajutorul ce urmează ca toți să-l dea victimei, punând pe neutri în fața unei răscruci de drumuri, din care unul duce la măcel și robie iar celalt la pace și libertate. Dar omenirea privește înfrigurată în zare să vază sosind ajutoarele...... Italia a dat lumii o strălucită pildă de puterea ce o are conștiința vie, față de cuvinte ce ajung îndoielnice și rămân literă moartă. La Roma, Cetatea dreptului, glasul conștiinței lăuntrice a poporului a făcut să amuțească vitetul suflărilor din afară ale altora. De ce neutrii, cu toții laolaltă, nu ar avea curajul să rostească simțul conștiinței lor, când prin efectul ei pot să grăbească clipa hotărîtoare făcând să înceteze omorurile, cari oricât s’ar prelungi și ar fi mai îngrozitoare, vor duce fără îndoială tot la victoria Libertății. Și urăm Neutrilor ca nici unul să nu se rușineze în fața istoriei, de rostul ce a avut la izbânda ei. In seara de 26 Decembrie s’a auzit la Radio, emisiunea unui post străin care vorbind de rolul neutrilor, spunea că Belgia și România vor trebui să-și aleagă calea pe care le-o poruncesc interesele lor. Dacă interesele lor se potrivesc sau nu cu dorința postului străin de emisiune, este desigur o chestiune care privește Statele respective cărora le-a făcut cinstea să se ocupe de ele. Dar. Orologiul, care înseamnă pasul tot înainte al civilizației omenești ce nu vede decât două porunci în calea ei: neatârnarea și libertatea popoarelor, va suna în anul 1940: „Ceasul Neutrilor“. ^Síf^ynaSP I f In străinătate: Prețu» dublu. ■ Tetelen 5.70.88 Peste dreptul național! j Nu se mai isprăvesc planurile de refacere mecanică și egoistă a Europei pe care fie 1 cine vrea s'o aibă așa cum îi convine, fără să-i pese că aceasta înseamnă a tăgădui întăiu și.. . dacă se poate, pe urmă a călca în picioare, dacă nu și a desființa pentru totdeauna, națiunile, ucizîndu-li întăiu, prin închisori, cultura, sufletul însuși. O foaie rotherminiană spune lucrul fățiș, — probabil ca să cîștige la Dunărea mijlocie pe neutrii naționali ! —, că în centrul Europei trebuie pentru, o anume politică, un Stat puternic, pe care nu mai e nevoie să-l numim, și că pentru aceasta se va trece peste acele considerații de „statistică" și „etnicitate" care sunt o greșeală a trecutului. Mai limpede nu se poate, — și, nici mai odios. 1 Deci Wilsonianismul ar fi fost o ilusie, și acuma vine realitatea cu puterea ei crudă. 1 Vine și se impune. [ Dar e tocmai contrariul. ] O ilusie e credința că, oricare ar fi momentan aparențele, se poate învia vechiul imperianism, în oricare din formele pe care le-a avut pe vremuri, și, dacă nu va putea dura nici imperialismul „nației superioare", cu atît mai puțin acela care face abstracție de nații. Ele rămîn. Pe spinarea lor, sila poate face construcții cît de îndrăznețe. Dar acolo , nedesupt ele sînt ca elefantul de supt pămînt, din legenda indiană, care, scuturîndu- se, lumea întreagă se cutremură. 1 Uf. IORGA I Procesul N. Iorga—Sever Bocu (Continuare din noul di ieri) D. PROFESOR IORGA : Eu am o singură dorință, ca :Domnul Bocu aici să declare că nu sunt un Grec calculat, că nu sunt un respins la votul universal, că nu i-am cerut niciodată bani, cum înțelege Dumnealui, și că n’am trădat țara mea ,oferind Ungurilor Oradia Mare, Aradul și Timișoara. Dacă spui că nu este adevărat, s’a terminat. D. SEVER BOCU : Să spuie și Domnul Iorga dacă sunt sau nu compromis. D. PROFESOR IORGA: Aceasta se va lămuri când îmi vei face Dumneata mie proces. Deocamdată să-mi spui dacă ai avut vreo socoteală de bani cu mine ? D. SEVER BOCU: i-am cerut o lucrare Domnului Iorga, pentrucă l-am crezut mai competent D. PROFESOR IORGA: Așa reese din interviewul Burnițai © > £â fcește-L D. SEVER BOCU :„Poate să mă facă,ceri place, necinstit m’a făcut, dar a știut să ia bani de la un necinstit“. D PROFESOR IORGA: Ce poate Însemna aceasta, a lua bani ? Eu personal am venit la Dumneata și ți-am cerut ceva ? D. SEVER BOCU : Dacă eram necinstit în credința Dumitale, eu trebuia: să primești să-mi faci D. PROFESOR IORGA : Dumneata n’ai curajul de a face o declarație onestă. D. SEVER BOCU : Cum rămân eu cu necinstit.?D. PROFESOR IORGA: Eu am spus compromis. D. PREȘEDINTE: A cerut Domnul Profesor bani dela Dumneavoastră ? D. SEVER BOCU: Este absurd să afim despre Domnul Iorga a venit să-mi ceară bani. (Ce citiim a rem paf. §-a) Bateria față de ostași (Conferința la radio a d-lui N. Iorga (19 Decembrie) Cred că nu se poate vorbi, în momentul în care eram deprinși cu toții să uităm grijile, pentru a căpăta dela viața supt binecuvântarea Bisericei puțina plăcere sănătoasă și senină pe care ne-o putea da, dar care în acest an grozav de îndușmănire între națiuni și de călcare în picioare a dreptului amenințat și acolo unde încă nu s’a primit nicio lovitură ne e cu atâta cruzime refuzată la capătul unor îndelungate și distrugătoare emoții, decât de cei cărora le este interzisă nu numai gustarea acestei plăceri curate, dar găsirea chiar în mijlocul acelora cari le sunt dragi și cari de atâta vreme îi așteaptă cu nerăbdare Nici o putere de pe lume n'ar fi în stare să hotărască rechemarea de la locul de apărare a țării a acelora cărora soarta le-a atribuit sarcina și atât de marele merit de a o apăra. Dacă am putea înlocui puterea omenească gata de luptă și de jertfă, am saluta cu bucurie această minune, dar singurele forțe omenești pot să asigure liniștea și păstrarea în hotarele firești a bucății de pământ care de aproape două mii de ani a fost încredințată acestui neam al tuturor nevoilor și suferințelor. * De aici, ca și de oriunde, un gând firesc se îndreaptă către dânșii; el trebuie să plece spre cei mari ca și spre cel mai mic dintre cei mici cari se află acolo. Un gând părintesc sau frățesc de întărire a sufletului, de care au nevoe în aceiași măsură, ca și de un armament pentru care am dovedit cei buni dintre noi, că suntem în stare să sacrificăm și ultimul ban pe care îl avem și îl putem câștiga. Să mi fie îngăduit și mie să le trimet un gând bun acolo unde în lungile ceasuri libere se poate strecura și ispita îndoelii prin care se otrăvesc armatele, precum prin siguranța sufletului se pot dobândi isprăvi unice în istoria lumi, cum sunt acelea care se îndeplinesc, — ca în vechea legendă cântată de marii lor poeți, — cum nu s’au mai întâlnit până acum în toată desvoltarea omenirii, în regiunile atât de aspre, unde natura însăși ajută sforțurile desperate ale rase, înrădăcinate acolo și crescute in viforurile și evurile ei. Dreptatea poate învinge, aceasta o dovedește până și această resistență îndărătnică, asupra căreia s-a plecat în sfârșit un zâmbet de biruință, pe care îl dorim să fie îndelungat și definitiv. Oricât ar tăgădui cei cari cred că o argumentație matematică sau filosofică, fie și economică, poate înlocui orice credință, în marea taină a supranaturalului este ceia ce de două mii de ani lumea numește „Dreptatea lui Dumnezeu“. * Să nu socoată nimeni pe numărul de kilometri sau pe numărul locuitorilor și nici pe mijloacele tehnice care stau la disposiția unui popor și în care dacă se încrede cineva prea mult și nu aduce partea lui sufletească, nu se capătă succesul, ci se aruncă orbește către prăpastia ce așteaptă pe cei prea lesne crezători și prea puțin înarmați. Cunosc povestea aceasta a țării mici, a oamenilor și a uneltelor neîndestulător. Am auzit jălania aceasta și din gura unor oameni cari aveau cu totul altă datorie decât aceia de a face să răsune astfel de cuvinte. Atâția specialiști de încredere, ocupați numai de tehnica lor, au emis păreri de care, dacă s’ar gândi mai bine, ar trebui să le fie rușine. O conștiință cât de slabă a Istoriei Românilor le-ar fi învederat, că, în adevăr, n’am fost niciodată una din marile națiuni ale lumii, că nu ne-am găsit pe o imensă întindere de pământ, că industria noastră n’a făurit armele cele mai grozave, și, aș adăugi, fără să tăgăduiesc așa de marile merite strategice ale unui Ștefan-cel- Mare și Mihai Viteazul, niciun Alexandru cel Mare, un Hanibal sau un Cesar nu s’au născut pe acest pământ, și, cu toate acestea, în ciuda tuturor încercărilor și a convingerii atâtora că s’a isprăvit odată cu noi, ne găsim tot aici, între hotarele noastre, pe care un suprem sacrificiu ne-a îngăduit, peste înfrângeri care păreau definitive și absolute, să le întindem măcar până la o parte din pământul muncit și sângerat de ai noștri......................................... * Aș voi să mai adaug ceva pentru conștiințile care ajung a fi șovăitoare din prea multă inteligență, dintr’o prevedere prea încrezătoare numai în sine și dintrun spirit de critică pe care, măcar în unele domenii, dacă nu-l înlăturăm cu desăvârșire, trebuie să-l știm mărgemi, pentru că, la urma urmei, noi înșine sântem un arsenal al mijloacelor de luptă și puterea incalculabilă prin care se ajunge la țintă. Acum în urmă, într'o conferință pentru Corpul diplomatic, în care am voit să prezint în același timp un agent francez, de origine germană, care a servit cu credință, o viață întreagă, și Revoluția franceză și pe Napoleon și Guvernul care i-a urmat acestuia, am căutat, întrebuințând pentru aceasta judecata unui mare prieten al lui, credincios pănă la bătrânețe, Talleyrand, să culeg din chiar mărturisirile acestui om discret și calomniat tocmai fiindcă s’a oprit de la anumite mărturisiri și spuse, părerea că țara se ’servește supt orice regim și că, în orice situație, încă i se poate face, de oricine , ceva bine. Aceasta pentru oamenii cari își amintesc lucruri poate grele de uitat, simțindu-se atinși de nedreptățile care nu se pot înlătura din lume, dar cari, făcând responsabili de aceasta un anumit sistem de guvernare, mai mult sau mai puțin existent astăzi, de această jignire a lor, ar face imensa greșeală de a răstoarce acest sentiment asupra țării lor înseși, care, ea, rămâne mai presus de toate erorile care se săvârșesc în numele și, uneori și contra ei. Cine îmbracă haina țării trebue să aibă numai gândul la țară , dacă nu poate face altfel, n’are decât să aștepte momentul ca, în haine civile, să se întoarcă la gândurile sale și 1** planurile, strict legale, pe care le-ar clădi pe temeiul acestor gânduri. Dar ostașul român nu poate să păstreze nimic din aceste amintiri și nu poate să răpească țării nimic din puterile pe care trebue să le păstreze întregi pentru clipa de încercare pe care n’o dorește nimeni, dar care poate veni în fiecare moment. Este astăzi în lume o mare hotărîre între națiunile cele mai puternice. Noi nu trebue să uităm față de nimeni datoria de recunoștință și nu nu poate interzice nimeni să constatăm cu unele popoare apropierii și altele decât cele economice, iar cu altele deosebiri pe care nici un interes practic nu le poate acoperi. Dacă privim la cei cari au socotit că trebuie să rămână și ei neutri, fiindcă n’au niciun scop de urmărit în acest teribil conflict, vom vedea că, păstrând această neutralitate, în forma cea mai cinstită și mai deplină, conștiința publică rămâne în tot dreptul ei de a judeca, și această conștiință are voie, potrivit cu toate regulile care se impune într’o astfel de situație, de a-și găsi manifestarea, fiindcă altfel o întreagă societate, desvățându-se de a judeca, isprăvește prin a pierde și pentru viitor și în alte împrejurări însuși instinctul moral. (Continuare în pag. 3-a) D. PROFESOR N. IORCA Avem o sfântă datorie către țară: acela de a contribui la întărirea oștirii. Să ne-o îndeplinim cu toții subscriind la Bonuri pentru înzestrarea Armatei „FIECARE CUM VEDE" LA TEATRUL LIGII CULTURALE Astă seară la orele 8.30 precis, mâine matineu la orele 3 și mâine seară la orele 8.30. Teatrul Ligii Culturale reprezintă marele succes al stagiunei „Fiecare cum vede“ comedie în 3 acte de Pirandello. In rolurile principale: Vasile Crețoiu de la Teatrul Național, Eugenia Voinescu, Nella Mircescu, Ecaterina Maican, Paula Culitza, Cici Barbulescu-Sinca, Virginia Weber, Cezar Teodoru, Dinu Macedonschi, Jean Tomescu, Gh. Soare, Titu Vedea, I. Focșeneanu, C. Mihăileanu, etc. Direcția de scenă: Nicolae Massim. Cassa este deschisă intre orele 10—1 dim. și 4—10 seara. Telefon 4.60.60. _ ... ............u | Lunii Ianuarie 194 Ciute îmbracă haina țării trebue să aibă numai gândul la țară; dacă «nu poate face altfel, n’are decât să aștepte momentul ca în haine civile să se întoarcă la gândurile sale și la planurile, strict legale, pe care le-ar clădi pe temeiul acestor gânduri. Dac ostașul român nu poate să păstreze nimic din aceste amintiri și nu poate să răpească țării nimic din puterile pe care trebue să le păstreze întregi pentru clipa de încercare pe care nu o dorește nimeni, dar care poate veni în fiecare moment . H. IORGA ’ M.S. Regele în împrejurările grele prin care trece țara a încredințat conducerea ei, mult în tecatului om de stat, d. Consilier Regal Gh. Tătărescu. ■ E în mintea tuturor activitatea prodigioasă desfășurată de primul ministru în guvernările trecute când între alte realizăr a început și campania de înarmare a țarei care se continuă astăzi. D. prim .ministru în alcătuirea guvernului, s’a înconjurat de bărbați deprinși în treburile publice, iar în ceea ce privește foru superior al sănătății l-a încredințat distinsului nostru medic d. prof. dr. Hortolomei și ă. dr Topa. D. prof. dr. Hortolomei pani acum câțiva ani era cel mai reputat chirurg al Moldovei, prin transferarea sa la Universitatea din București ajunge unul din cei mai reputați chirurgi ai țarei Savant desăvârșit în chirurgie la președinția Societăței de Chirurgie din România, iar activitate sa ștințifică cu răsunet european constitue un adevărat imbold pentru tinerele generații. Deși farmacia nu este în specialitatea domniei sale, totuși pot pa afiTn, că profesiune noastră o cunoaște destul de bine, întrucât regretatul său frate și fostul nostru coleg a condus după războiu farmacia ce o avea în Capitală pe Calea Dudești. D. dr. P. Topa, român macedonean, maestru în chirurgie, bun organizator și prim chirurg al Casei Asigurărilor Sociale, e o figură distinsă și populară printre medici și farmaciști, însuflețit de un naționalism curat specific românilor macedo- Noul guvern A/WW^^A.^WWWWWAA neni, d-sa a colaborat alături de marele nostru istoric d. prof. N. Iorga la ridicarea țarei și neamului românesc de pretutindeni. Energia și calitățile sale sufletești l-au indicat pentru demnitatea de subsecretar de Stat al ministerului Sănătăței iar dragostea ce o arată păturei românești, e garanția pentru noi farmaciștii Suntem ferm convinși că atât d. ministru Hortolomei cât și d. ministru Topa vor pune toată puterea lor de știință și muncă la ridicarea sanitară a păturei noastre rurale unde rezidă, energia noastră națională. Noi le urăm din toată inima sănătate și mulți ani în slujba țarei. . . . G. VELESCU că un suflu nou se va întinde și asupra profesiunii noastre. ORMANȚ (LITERAR Literatură! Cine să mai intre azi în librării, cine își mai îngăduie luxul de a pierde o oră alături de o carte, cine sacrifică sensaționalul depeșilor zilnice operei de creație artistică ? Ziarul care-și permite extravaganța de a da o oarecare importanță articolului în dauna telegramelor de pe front, a știrilor de senzație și, de foarte multe ori a reportagiilor cu subiecte de sute de ori exploatate, subiecte care crează o anume stare psihică, ziarul acela în care evenimentul cultural își găsește ecou, cartea e comentată, spectacolul e judecat amplu, este sortit să fie cetit, cum se spune.... în familie. Drept este că niciodată nu ne-am prea putut lăuda cu o excesivă simpatie față de viața literară. Suntem, din fixe,curioși. O curiozitate care se cere satisfăcută rapid, care exclude posibilitatea cercetării îndelungate, o curiozitate a senzaționalului. Cartea este cumpărată să zacă ani întregi cu filele netăiate, să servească în tren sau la plajă drept decor presupusei intelectualități a domnului cu situație, cu blană și cu mașină. Așadar, la capătul unui an, când toate socotelile cară a fi încheiate, oricâtă bunăvoință am depune, oricât am trece cu vederea deficiențele, bilanțul literar tot deficitar se va prezenta. Și, accentuăm, precizăm, că faptul i se datorește, în primul rând, cetitorului. Fără îndoială că evenimentul cel mai important în această materie s-a marcat apariția ultimului volum din Istoria Românilor monumentala operă a d-lui profesor N. Iorga. Operă strict științifică, ea se încadrează în această scurtă recapitulare ca un important moment cultural al anului, dar și prin stilul desăvârșit literar în care este scrisă. Lucrarea d-lui profesor N. Iorga cată să fie cea dintâia amintită aci și prin aceea că se situează deasupra producțiilor efemere — a căror viață, de cele mai multe ori nu trece de un sezon — ea rămânând pe viitor o serioasă contribuție la studiul istoriei românilor, de care cercetătorul serios nu se va putea dispensa. Al șaptelea volum din Memoriile d-lui N. Iorga este un alt eveniment a cărui însemnătate am relevat-o la timp. ★ Cercetăm activitatea editurilor și nu ne putem opri la un fapt însemnat. Câteva traduceri bune — printre care Leagănul Pisicii de Maurice Baring, Citadela și Gran Canaria de A. I. Cronin, Robii de W. Somerset Maugham, datorite d-lui Iul. Giurgea. Am mai adăuga Iisus de Abatele Bougaud și, atât. Evenimentele internaționale pe de o parte, o serie de griji inerente acestor vremuri, pe, de alta, au determinat poate, într’o măsură, atât sistarea activității editurilor — este de remarcat că editura „Cartea Românească“ una din cele mai apreciate n’a tipărit aproape nimic — și „criza“ de creație. Cert este însă că lipsa de atenție a publicului ca și importanța pe care o acordă „vieților romanțate“ a determinat în cea mai mare măsură noua configurație a... geografiei literare. (Termenul este poate impropiu, dar... actual). N’am putea încheia aceste scurte considerații fără să relevăm activitatea vastă și de real folos culturii românești pe care o desfășoară „Editura Fundației pentru literatură și artă Regele Carol al II-lea“. Au apărut în cursul anului ediții definitive cari sunt serioase contribuții la istoria literară română și o serie de cărți — ne gândim în special la cele tipărite în colecția Energia — a căror importanță în angrenajul vieții noastre culturgH^ este de loc de neglijat. Iată, pe scurt, viața unui an literar, ■ 1