Oastea Domnului, 1945 (Anul 16, nr. 3-50)
1945-01-28 / nr. 5
Supliment religios la „Lumina Satelor“. Foaie săptămânală pusă în slujba mântuirii sufletelor prin Hristos şi Biserica Sa Organ de propagandă religioasă al societăţii misionare ortodoxe „Oastea Domnului“ Sunt puţini creştinii cari citesc legătura sfântă ce o fac cuvntele: Slăvit să fie Domnul între ei cari poartă frumosul nume de staşi ai Domnului ! întâmplarea ce voi povesti va duce o rază de lumină întru înţelgerea acestor cuvinte: Intr’un tren încărcat cu refulaţi din zona frontului de luptă un ăeţaş de vre’o 7—8 ani rătăcit de părinţii lui, în loc să se plângă de зате, ca un alt băeţaş de seama ei, şi care se găsea aci laolaltă cu ărinţii amândoi, el cânta o meloie duioasă şi sfântă. Cruce sfântă părăsită, lângă margine de drum soperişul tău se strică, lângă creştinii de acum“. Lumea buimăcită de frică ! Iar renul care abia se mişca, întârnase înadins, ascuns de avioane prin păduri în care timp călătorii erminaserâ cele de trebuinţă penru hrană. Băeţaşului, cu părinţii Ingă el, îi veni sfârşeală de foame ar mama lui leşină de durere t Tată-său în culmea desnădejdii a is băiatului rătăcit, să înceteze dată cu gălăgia, fiindcă şi lui oă-i vină timpul să se sfârşească de foame şi o să se usuce ca lemnul rucii din marginea drumului, pe are îl cântă el fără folos. Dar băeţaşul puse mâna la gâul său şi і arată că chiar poartă el o cruciuliţă care îi va ajuta ă nu se sfârşească de foame. Apoi ,când şi-a scos capul pe fereastră і chiar atunci a văzut strecurându-se pe lângă vagon un bărbat săăcăcios îmbrăcat, cu o traistă subioară şi o cruciuliţă atârnată de iarnă în dreptul pieptului. Era un ostaş al Domnului. Copilul zise : »Slăvit să fie Domnul“ ! Omul se opri din mers, se însenină la faţă şi uitându-se la băeţaş, răspunse : — Da ! Slăvit să fie Domnu care îmi scoase în cale un frate ostaş, apoi adaugă: Frăţiorule, vei fi şi tu flămând şi setos ca toţi de aici ? — Da, răspunse băeţaşul şi sunt şi rătăcit de părinţii mei ! — »Fă-ţi curaj frate, ostaş al Domnului, de acum vom merge în tovărăşie. Şi băiatul meu laolaltă cu soţia mea s'a rătăcit de mine, dar am credinţa, că-і voi întâlni. Până una alta, ia o îmbucătură de mămăligă rece şi cu un bulgăraş de brânză“. De vei mai avea nevoie de mine, eu sunt aici deasupra ta, pe acoperişul vagonului. Băeţaşul luă cele două bucăţele — de mămăligă şi brânză, — dar în loc să le mănânce, îşi retrase capul din fereastră, scutură puţin de umeri pe băeţaşul cu părinţii şi-i dete lui mămăliga cu brânză, zicându-i: ,ia frate să-ţi treacă de foame“... Ii mai dete şi puţină apă din sticla fratelui de-afară şi s’a înviorat copilul. Mama lui, care între timp îşi venise un fire din leşin, oftă adânc apoi întinzând mâinile, îmbrăţişe şi sărută duios pe micul ostaş al Domnului ; dar pe când se pregătea să vorbească, bărbatul ei se adresă fratelui ostaş din afara vagonului: Cine eşti tu ? şi cum te chiamă? Deasemenea spune-mi şi numele acestui băeţaş ca să vă notez numele în carnetul meu, fiindcă doresc să vă răsplătesc atunci când mă voi reîntoarce acasă. Eu sunt om înstărit şi fruntaş în oraşul meu... —Nu te mai osteni, Domnule, răspunse cel de-afară, fiindcă noi suntem ostaşii Domnului şi nu putem primi răsplata unei faceri de bine, aceste lucrări sunt în obiceiurile vieţii noastre de toate zilele“. — Bărbate — se amestecă şi nevasta lui în vorbă — nu-ţi pierde timpul cu vorbe goale, mai bine ajută-l să intre şi el pe fereastră în vagon, ca să călătorim împreună, tu nu vezi că aceşti fraţi creştini sunt prieteni cu Dumnezeu ? Lasă mândria de om de frunte, uită bogăţia care ai lăsat-o altora, uită tot fiindcă în toate cele ce am crezut noi până acum, sunt deşertăciunii Să ne apropiem şi noi de Dumnezeu prin aceşti fraţi creştini, ostaşi ai Domnului ! Oare ceea ce se întâmplă sub ochii noştri nu este sorocit de Dumnezeu, ca să ne deschidă ochii minţii noastre, că numai credinţa în Atotputernicia Lui, e puterea de viaţă, celelalte, sunt fum şi vânt trecător! Bărbatul ajută pe ostaşul Domnului să intre pe fereastră şi toţi cinci, ba încă şi ceilalţi călători din vagon, atraşi de duioşia înfiripării acestei prietenii născută din dragoste frăţească, porniră a cânta duioasa şi frumoasa rugăciune: »Cu noi este Dumnezeu*. Şi cu drept cuvânt Harul lui Dumnezeu s’a pogorât în ajutorul lor: băeţaşul şi-a găsit părinţii, ostaşul Domnului şi-a găsit soţia şi copilul şi cu toţi împreună n’au mai întâmpinat nici-o greutate în cale; iar astăzi, aşezate undeva cele trei familii, în fiecare zi nu uită adunarea întru Domnul şi nădejdea în zile mai bune şi din cugetul şi gura lor, nici-o clipă, nu lipsesc cuvintele: »Slăvit să fie Domnul“ ! Căpitan D. Marcovescu pensionar Craiova Lăudat să fie Domnul Întrebarea sf. Antonie despre moarte Sfântul pustnic Antonie cel Mare vroind a pătrunde adânnirile nepătrunse ale lucrurilor dumnezeeşti, puse într’o zi Domnului următoarea întrebare: — Doamne, pentru ce unii nor tineri, pe când alţii ajung până la căruntă bătrâneţe ? — Antonie, îi răspunse dumnezeu, nu te ocupa decât le tine. Aceasta e judecata Mea. Rapoarte de la fraţi Din Mateiaş, Tr.Mare, I. P. Sf. Stăpâne! După 8 ani de lucru în comuna noastră venim şi noi cu un smerit raport în care Vă comunicăm numai bucurie. Am cunoscut oastea la Bucureşti sub îndrumarea părintelui Gaftea, acum Prea Sfinţitul episcop Iosif al Argeşului, care ne-a crescut duhovniceşte la biserica sf. Ecaterina în timp de mai mulţi ani. Venind acasă, împreună cu fr. pe care ţie nu ţi se cade de a o cunoaşte. Şi Antonie îşi aduse pe dată aminte de cuvintele Domnului din Scriptură : „căile Mele nu sunt căile voastre şi judecăţile Mele nu sunt judecăţile voastre" şi se căi cu amar de îndrăsneala avută pentru întrebări nedemne de frământarea minţii sale. ai. .. cântăreţ Ştefan Boţoman, am găsit Oastea Domnului şi în satul nostru sub conducerea cucernicului părinte Brotea. Cu bucurie ne-am alăturat şi noi lângă cei de acasă şi ne-am strâns cu toţii sub steagul Domnului Iisus. De atunci ne hrănim din sf. Scriptură, Vieţile sfinţilor şi foile noastre dragi .Lumina Satelor“ cuOastea Domnului“. Lucrarea s-a făcut după dreptarul credinţei noastre strămoşeşti şi am avut bună izbândă. Toţi cântăreţii bisericii vin împreună cu părintele la Oaste şi lucrează în fruntea ei. Acum de curând a venit şi ajutorul cântăreţ Ioan Sorea, un foarte bun lucrător şi purtător de cuvânt, care Vă şi roagă să binevoiţi a înscrie în dragă Oastea Domnului. Putem zice cu mulţămire că la noi „Oastea noastră creşte“. Slăvit să fie Domnul, umil ostaş Silvestru Surdilă De pe front. .. P. Sf. Stăpâne ! De aici de pe câmpiile Ungariei trimitem şi noi celor de acasă dragul şi frumosul salut. Slăvit să fie Domnul ! Fraţilor iubiţi, simţiţi-ne cum vă simţim şi noi în rugăciune şi rugaţi-vă necontenit să ne învrednicească Domnul de a Lui sfântă bucurie în Patria cerească, unde să ne întâlnim cu toţii. A Lui să fie slava în vecii vecilor Amin serg Ştefănică Ilie şi cap. Voicu Marin Din Ploeştior, Prahova. I. P. Sf. Stăpâne! Vin acum după ce viforele şi furtunile au trecut să aduc în faţa tuturor slavă lui Dumnezeu care ne-a cercat, dar care morţii nu ne-a dat. Stăteam sub ocrotirea crucii sale, în timpuri în care afară urgia zdrobea totul, făcând să zboare de la locul lor la mari depărtări arbori şi pomi mari, case cu tot ce era în ele, pământul se clătina ca o mărgea, iar aerul de vuetul grozav şi exploziile înfricoşate, spărgeau geamurile, ba le smulgea cu tocuri cu tot, iar noi in Biserica sf. Vasile cântam cântări de slavă celui ce era în mijlocul nostru şi ne ocrotea şi ne apăra. Abea acum după ce au trecut toate şi privim in urmă, ne dăm seama ce mare dar ne este credinţa în Dumnezeu. Ce înţelept lucru este aşi pune omul nădejdea în atotputernicul Dumnezeu şi ce înşelătoare este încrederea în averile cele pământeşti. Pentru toate acestea nu avem destulă pricepere ca să dăm slavă lui Dumnezeu şi mulţumită Oastei Sale pământeşti prin care am dobândit acest mare şi preţios bun: credinţa în Dumnezeu . Slăvit să fie Domnul pentru toate. Ostaş Simeon Sandu Din Seleuş. Arad. I. P. Sf. Stăpâne ! Bucurii sfinte am avut în timpul sărbătorilor trecute. Ne-a cercetat iubitul părinte ieromonah Visarion Sintescu, ostaşul Domnului de la schitul ,Sf. Gheorghe“ şi ne-a mângâiat sufletele. Am ţinut adunări ziua şi noaptea încât putem zice că am petrecut sărbătorile numai în casa Domnului, Oastea din Seleuș