Oglinda Lumii, 1923 (Anul 2, nr. 1-52)

1923-01-06 / nr. 1

2 Unul căruia nu fie teama de comunism — Să ştii că, sub regimul comu­nist, trebue să cedezi cel puţin ju­mătate din ce­ai. — Bucuros, am apendicită şi pia­tră. — Vous devez abandonner aux communistes la moitié au moins de ce que vous avez. — Bien volontier»! J’ai l’appen­­dicite et la graveile. — Ich mache Sie aufmerksam dass Sie den Kommunisten wenig­stens die Hälfte von Ihr Haben ab­geben müssen. — Ich tue es gerne: mein Haben besteht aus Appendicitis und Bla­sengries. É I . J ' I il Un oraş înghiţit Oraşul Prandellagotte, de lângă Modena e înghiţit cu încetul de pă­mânt. Solul se cufundă zilnic cu trei până la patru metri şi probabil că peste puţin timp va dispare întreg oraşul. Un nou plural . —.* Care e pluralul de la floare? — Buchet, domnişoară. Un caz de nebunie... Tânărul vine la viitorul său so­cru şi-i spune următoarele: „Stimate Domn! Domnişoara fii­ca dumneavoastră mi-a făgăduit că se va mărita cu mine. Nu e nimic de zis. Dar azi e bine ca omul să fie prevăzător- a vrea să ştiu — spre mai multă siguranţă — dacă în fa­milia d-voastră a fost vreun caz de nebunie. Viitorul socru îl măsoară pe tâ­năr de sus până jos şi răspunde în­ţepat. — Mă tem că fiică-mea e nebună“.­ ­ Săptămâna Discuţia reformei fiscale a avut darul să provoace o declaraţie a d-lui ministru de finanţe, care a liniştit întru câtva spiri­tele: d. Vintilă Brătianu nu consideră pro­­ectul elaborat de d-sa ca un text „Ne va­rietur“; e dispus să accepte orice modifi­care compatibilă cu necesitatea echilibrării budgetului. In schimb ne-a surprins stăruinţa d-lui ministru al justiţiei, care n-a admis nici o atenuare a proectului prin care top îm­pricinaţii din ţara românească — şi de la războiu încoace, numărul lor a sporit doar în proporţii fantastice — prin care top împricinaţii, zicem, sunt declaraţi tribu­tari ai corpului avocaţilor. Pentru cel mai neînsemnat act de procedură—chiar o sim­plă somapune prin portărei ori o petiţie anodină adresată instanţei —­ e nevoie de „viza“ unui avocat. Simpla enunţare a a­­cestei dispozipuni ne scuteşte de orice co­mentariu. înţelegem orice fel de impozit deghizat— dar în folosul obştei al cărei organ legiuit e Statul, judeţul ori comuna—când e vorba de nevoi cari privesc întreaga populapu­­ne. Am înţelege, de pildă, un timbru din produsul căruia să se alimenteze fondul de întreţinere al spitalelor , cam­ azi a­­proape nu mai pot funcţiona. Dar să se creeze prin lege o castă de profesionişti privilegiaţi?! Asta nu, după cum găsim că şochează faptul că guvernul nu s-a împotrivit la proectul „din iniţiativă parlamentară“ pentru fixarea unui „salariu“ fix şi spo­rirea diurnei deputaţilor şi senatorilor. • Dacă e vorba de „cadou“ de serbători din lada secătuită a Statului, se putea găsi o întrebuinţare mai nimerită, astăzi când traiul atâtor categorii de slujbaşi e un a­­devărat infern. Altele ar trebui să fie preocupările mo­mentului într’o tură atât de rău zdrun­cinată şi în care nici măcar un început de temeinică refacere nu s’a făcut. Crezul, unicul crez al oamenilor cari şi-au luat pe umeri sarcina de conducători, trebue să fie o cât mai intensivă punere în valoare a a­­vutului naţional şi o sporire ■ a producpu­­nii indigene. Să se lucreze cât mai mult, să se facă educaţia economică şi socială a poporului. In această direcţiune salutăm ca un prim pas salutar intenţiunea guver­nului de a mai epura calendarul de zile nelucrătoare. Ca să serbezi un sfânt nu e necesar să-ţi încrucişezi braţele şi să te duci la cârciumă ori la cafenea. Credinţa se menţine şi se întăreşte prin înălţarea cugetului, nu prin trândăvie. De vreme ce nu se munceşte de ce să ne mai mirăm că banul de care industriaşul are nevoie a ajuns un obiect de speculă lizurară. Dacă ar spori producţiunea ar spori şi consumaţiunea ei şi nu am mai plăti de 10—20 ori un obiect adus din stră­inătate — obiect pe care ni l-ar putea fur­niza industria naţională. Suntem bogaţi, avem prestigiu politic, dar ne lipseşte creditul economic pe care numai munca organizată i­-l poate da. aur 1333 OGLINDA LUMII Ultima creaţiune a modei feme­­nine e această pălărie dem­i-joben de o formă pe cât de elegantă pe atât de originală. Pălăria e de mă­tase neagră, cravatată cu o pan­glică de faille. Dublura bordurilor ridic­ate de ambele părţi e de mă­tase albă. Original et élégant chapeau de soie noire cravaté d’un ruban de faille. Le relevé du bord sur le cőté fait valoir sa doublure contrastan­te de soie blanche. Origineller und éleganter Damen­hut aus schwarzer Seide mit Faille- Band. Die nach oben gewundene Seitenkrempen sind mit weisem Seide bedeckt. Bacşişul în China Şi în China există obiceiul bacşi­şurilor şi încă în măsură mult mai mare ca la noi. Când eşti invitat la masa cuiva, trebue să împărţi tot conţinutul portofelului tău la oamenii de ser­viciu ai casei. Treci de om rău cres­cut dacă suma împărţită nu e cel puţin de două ori aşa de mare ca valoarea mâncărilor consumate. Asigurare împotriva unui­­ guvern muncitoresc La bursa din Londra s’a introdus o asigurare împotriva pagubelor pe cari un eventual guvern muncito­resc instituit în urma alegerilor ge­nerale ar putea pricinui marilor ca­pitaliști. Prima e de patru lire sterline și patru șilingi de fiecare sută de lire. Frigul — Ce zici de gerurile astea tim­purii? — Pe mine mă lasă complect rece!

Next