Opinia, noiembrie 1897 (Anul 1, nr. 152-176)
1897-11-25 / nr. 171
2 Unul din fruntaşii polemişti actuali aî Franţei e şi marele scriitor Zola. Cine a cetit vreodată «Mes haines littéraires», scrise pe la 1866, pare-mi-se, nu poate uita nici-odată prefaţa cărţii cu refrenul : «Je les hăis...» Este tot ce s’a scris mai vehement, mai izbitor şi mai suggestiv. Şi aci cuvîntul, tonul, expresia ajută convingerea mulţime!, dar fără a se ajuta de elemente false şi iscodiri gratuite. Volumele de Campagne ale lui Zola conţin bucăţi monumentale în genul polemicei Intre care: Le crapaud ca răspuns lui Brunetière.* Intre'tRochefort şi Zola, pamfletar celebru şi polemist iscusit, se naşte un prilej de ceartă în jurul afacere! Dreyfus. Rochefort, preotul masei cea de apururi înşalată, susţine vinovăţia ex-căpitanului, bazat pe eternele argumente, adecă lipsa de probe, ci afirmări şi sofisme, deoarece nici un singur om în Franţa n’a fost pus în cunoştinţă de dovezile acuzătoare. Zola, cugetător profund şi simţitor revoltat, se ridică în potriva unei mari nedreptăţi pe care, zice el, Franţa vrea s’o săvirşască spre ruşinea ei. Rochefort a dat semnalul de atac, a «attrapat» pe Zola. Urmarea vom vedea-o şi nu Am fi lipsită de interes şi de folos pentru acei care urmăresc toate manifestările şi luptele intelectuale ale veacului nostru. Klag. AGONIE VII Stau singur—ce searbădă seară ! Şi singurul semn că sunt viu E cîntul de lacrimi ce’n suflet Urîtu-mî ritmează: nu ştiu Ce număr de foi azvîrlit-am Şi cite le-am rupt înciudat! De ce însă ruptu-le-am toate ? Cu lacrimi de ce le-am udat ? Pe unele scris-am cuvinte De dragoste, jale şi dor,— Dar eu am jurat ca ’n tăcere Mîhnirea iubirii s’omor; Pe altele scris-am: „copilă De-acuma iubirea-mi s’a stîns“ Pe-acestea le rupsei de-asemeni M’ascund chiar de mine c’am plîns.. Tristis Revoluţia în Fraga Situaţiunea a ajuns în acest oraş aşa de critică încît numeroase familii germane şi studenţii germani părăsesc oraşul. Toate şcoalele şi instituţiunile nemţeşti fiind devastate nu mai pot funcţiona. Toate prăvăliile germane sunt închise. Tricolorul slovac e purtat de bărbaţi, femei şi chiar copil de şcoală. * * * Soldaţii sub conducerea ofiţerilor se aşează în străzile principale şi după un semnal de trompetă, un comisar poliţienesc citeşte ordonanţa pentru punerea în aplicare a regimului excepţional. Iată acea proclamaţie : «Ministrul de interne în înţelegere cu ministrul justiţiei şi în baza art. 430, suspendă pentru moment legea comună şi pune în vigoare legea marţială, prin care oricine se face vinovat de aţîţare la revoltă, participare la lupte sau lovitor intereselor aproapelui, va fi imediat judecat şi condemnat la moarte. In cîteva localităţi citirea publicaţiei produce rîsete ironice şi strigăte de Nazdar OPINII ŞI REFLECŢII __ „OJUDANIE“ Cum se ridică triumfător, apoteoză încununînd desăvîrşirea, capul încununînd perfecţiunea unui trup de fecioară ! Cum palpită, înfiorătoare, puritatea nudităţii albe sub aparenţa rochiei încreţită ca o undă in tremur şi cît de fermecătoare coboară cascada neagră a părului unind ca o sărutare, creştetul cu voluptatea capului pe care se împrăştie ca o baie mirositoare. Ea-şi îndoaie îndărăt, arcuind-o, plasticitatea rotundă a şoldurilor în timp ce din adîncul negru al ochilor par că ţîşnesc înainte şi îndepărtare, scîntei de dorinţi şi de chemări ademenitoare. Buzele subţiri sînt strînse par’că într’un tremur uşor, iar colţul gurei mici înfrînează izvorul unui glas dumnezeesc, asămănător formelor desevîrşite, chipului omorîtor de frumos ce se sprijină într’o rînă pe coloana de granit ca să rotunzească tot mai mult, tot mai ispititor dezinvoltura supremei desăvîrşiri femeeşti. «Ojydania»—«Aşteptarea» sau «nostalgia» e numele valsului rus care poartă drept simbol figura aceea divină, care nu are însă nimic comun cu tipul oriental al slavelor, o nu! Un amestec de voluptăţi iberice, de mîndrie italiană şi frumuseţe greacă , o expresie de conştientă perfecţiune care nu îndreptăţeşte nimic din concepţiunea resemnării unei femei în aşteptare. Dar poate, ea aşteaptă cu siguranţa neasămuitei superiorităţi, cu deplina încredere în puterea sa unică, poate cu ascunsa ameninţare de a-şi răzbuna la la cea dintăiu clipă de întîrziere, la cea dintăiu bănuială de înşălăciune din partea lui...* îmi lunec în zădar privirea deasupra notelor din care nu pricep nimic: e un val încremenit din viaţa căruia nimic nu mi se arată. Dar ceea ce e sigur e că nu poate fi cîntec dulce, sunet fermecător, la înălţimea acelui chip de femeie care mi-a aţintit privirea extaziată în faţa vitrinei magazinului de muzică. Ce este muzica toata în faţa unei figuri de femee desăvîrşită? Leandru INFORMAŢII Clubul conservator a ales ieri de preşedinte, cu unanimitatea voturilor, pe d. Grigore Kogălniceanu. Alegerea de vicepreşedinte, în locul rămas vacant, se va face duminica viitoare. In cursul lunei viitoare d. Paianu va presinta un raport primăriei, cu privire la aducerea apei in Iaşi. D. Paianu susţine că va putea alimenta oraşul cu 10.000 metri cubl apă pe zi, care va fi adusă din valea Bahluiului, punctul Holboca-Ruseni. Institutorii locali s-au adunat ieri in sala şcoalei Trei-Erarhi, convocaţi de revizorul şcolar în scopul de a da denumiri şcoalelor primare care nu poartă încă nici un nume. Se vor numi de aci înainte: şcoala de băeţi Trei-Erarhi Vasile Lupu ; şcoala de fete din Podulung—Principesa Maria; şcoala de fete din Beilic—Carmen Sylva; şcoala de băeţi din Toma- Cozma— Regele Carol I; şcoala de băeţi Tataraşi- Guza- Vodă ; şcoala de fete din Nicoliţa—Elena Doamna, nedenumite au rămas 2 şcoli: Tataraşi No. II şi Sărăcie I. Acestora li se vor da, probabil, denumirile de «Vasile Alexandri şi C. Negri.» Două însemnate furturi, de juvaericare au fost operate ieri şi alaltaieri în Iaşi. De la d. Bereu Adler, circiumar strada Goliei, s’au furat dintr’o ladă de fier, un ornic de aur, 3 petre de diamante, 3 inele de aur din care unul cu 2 diamante, altele 5 inele cu diamante, 2 pietre mari diamante, un bold cu piatră de diamant și un bilet de 100 lei. O foastă servă a negutitorului, numita Perla Wasserman, este presupusă a fi autoarea furtului. * De la doamna Sura Micler, Strada Armeană, s’au furat: un broş de aur cu 52 de diamante; un ceas de aur, 3 capace, din care 2 emailate; o braţeletă şi inele—toate in valoare, zice păgubaşa, de 1500 lei. Români şi Pămînteni Revenind, întîmplător, asupra incidentelor petrecute la „Dacia“ cu prilejul intrunirei evreeşti, un confrate pămîntean povesteşte, sub rezervă, de de altfel, că „greşit informate cum că la Bucureşti ar fi isbucnit tulburări de stradă ar fi cerut relaţii exacte şi urgente de la representanţii lor din capital.“ Ştirea e gravă, mai ales fiind respindită de nişte Romînî—de aceea am căutat s’o verificăm. Azî suntem in poziţie să complectăm informaţia Noutateî. Străinătatea, care priveşte in linişte scenele de la Praga, nu s’a emoţionat nici de cum de intrunirea de la „Dacia“—dar reprezentanţii ei din Bucureşti, de teamă ca nu cumva să se crează peste graniţă că intr’adevăr ar fi isbucnit In capitală turburări de stradă, au comunicat cabinetelor respective discursul preşedinteluî întrunire! de la Dacia. Textual acest discurs a făcut un moment să se creadă In străinătate cum că la Bucureşti trebue să fi isbucnit turburări— dar s’a aflat in urmă că fusese numai o furtună Intr’iin pahar cu apă. Atlt. Au reuşit la concursul pentru dreptul de a deschide farmacii, domnii: A. Cornelsohn, ajutor de chimist al comunei Iaşi, A. Răteanu, ajutorul farmacistului corpului de armată din Iaşi şi I. Curelescu, farmacist în Trg.-Ocna. Domnişoara Maria Alevra, licenţiată în ştiinţă, profesoară la Botoşani, s-a logodit cu d. Alexandru Chardin, profesor de limba franceză. Corespondentul nostru din Bucureşti ne comunică că şcoala fiilor de militari şi şcoala de aplicaţie—cari au fost închise din cauza febrei tifoide—nu vor fi redeschise decît în ziua de 3 ianuarie. D. C. Lepădatu, ajutor de primar, a făcut ieri distribuţia hainelor la cei 90 copii. Din Botoşani ni se comunică că d. Ioan Arapu, prefectul judeţului, ar fi demisionat din cauza certelor dintre d-sa şi primarul Uite de o parte şi cu vernescani, de altă parte Au fost internate în spitalul Paşcanu, bolnave de anghină difterică: Profira Vasiliu, 46 ani; Maria Petrachi, 5 ani; C. Gheorghiu şi C.a Marandel. Voiţi o mostră eclatantă despre... cuminţenia poliţiei noastre ? Iat-o: un agent secret, dintre acei decoraţi, a fost postat ieri la poarta clubului conservator şi, o fiţuică de hîrtie în mină, secretul gardist nota numele membrilor cari mergeau să aleagă noul preşedinte. ?! D. dr. Rojniţă, medicul primar al oraşului, a invitat direcţia institutului bacteriologic să proceade la analiza bactereologică a apei de la abator şi în special să constate dacă nu există micobul febrei tifoide deoarece s-au constatat două cazuri de febră tifoidă în familia d-lui Jocu şi mai multe cazuri în împrejurimi. O damă de la Café-ChAntant s’a apucat de exerciţii strategice : ea a intrat la miezul nopţei în citadela din strada Stînea a bătut antreprenorul, a bătut chelnerii şi a dispărut. întrebăm administraţia comunală dacă ştie de cartelul gazărilor din Iaşi, care au urcat preţul litrului de petroliu la 50 bani. Mai întrebăm: cine e protectorul lui Natanzohn & Co., mulţumită cărui fapt, se refuză sistematic autorizarea de deschiderea unui depozit de petroleu în oraş, acelora care declară că vor vinde litrul de petroleu cu 25 bani. Pentru moment atîta. Vom reveni însă pentru a indica potlogăria ce se practică în această chestiune. Ni se scrie din Tîrgul-Ocna că trei consilieri comunali de acolo s’au revoltat contra primarului, d. Gane, și-au demisionat. Deși prefectul de Bacau li-a respins demisiunele, consilierii persistă, din care cauză consiliul s’a descomplectat. Prefectura de Piteşti anunţă prin circulare telegrafice evadarea unul din cei mai vajnici hoţi, numitul A. Florea Angelescu Cesaru. Desbaterile în procesul Neculcea-Vuros s’au terminat, după 5 zile pledoarii. Sentinţa se va cunoaşte vineri. In urma propunerei d-lui Gheorghian, consiliul judeţului Iaşi a votat, într’o şedinţă din sesiunea aceasta, încetarea şoselurrei pe drumul judeţian Iaşi-Roman, sub cuvînt că acest drum ar costa prea mulţi bani şi pentru că n’ar fi decît de un interes strategic. Motivele invocate de prefect şi susţinute de consilierul G. Niţescu ne par, din contra, că ar fi trebuit să convingă pe consiliul judeţian despre absoluta necesitate a acestei lucrări. Dar ceea ce ne miră mai presus de toate este că d. prefect, care de obicei se laudă cu cunoştinţele sale juridice şi administra- ^ tive, a nesocotit legea drumurilor cu atîta uşurinţă. Art. 10 din această lege e foarte categoric: „In conformitate cu art. 64 din legea consiliilor judeţene, clasarea sau declararea unui drum de cale naţională sau judeţiană se face prin o anume lege; tot asemenea se va urma şi pentru declasarea sau scoaterea lor din vreuna din aceste două categorii.“ Pentru moment am voi să ştim cum rămîne votul consiliului ? Sau, ce se face cu legea? De altfel, promitem a reveni în curînd asupra numeroaselor peripeţii prin cari a trecut construirea acestei şosele, modul cum s’au condus lucrările şi cauza cheltuelelor. Vom dovedi că pe de o parte ignoranţa personalului technic, iar pe de alta parte necunoştinţa nevoilor judeţului sunt adevăratele greutăţi pe cari le-a întîmpinat construirea acestei nenorocite căi de comunicaţie.* încă în numărul Opiniei de la 19 a. c. am anunţat, fără a comenta, faptul că d. Emil Costinescu s’a retras din comitetul de redacţie al Drapelului. A lăsat să treacă 4 zile confratele aurelianist, pentru ca, în numărul seu de azi, să daigneze a arata că informaţiunea noastră „nu este decît o invenţiune conservatoare. Dacă Drapelul crede că mai avem nevoe a recurge la născociri in aceste vremuri cînd colectivitatea oferă pe gratis, surprizele, cu duzina, apoi ’i admi ■ răm naivitatea. Dar de ce a răspuns după 4 zile la invenţiunea noastră ? Şi dacă e sigur că ie invenţiune, de ce nu binevoieşte Drapelul a ne soma să-i arătăm şi motivele pentru care d. E. Costinescu a părăsit Drapelul? Aud ? Ni se scrie din Roman, că Tribunalul local a condamnat în ziua de 21 Noembrie pe fostul subprefect Emil Caşolţanu pentru ultrajul d-lui D. Broşteanu, şeful gărei Galbeni. Pentru postul de comisar comunal s’au depus pînă acuma 40 de petiţiuni. De remarcat e că între petiţionari se află şi 5 advocaţi. Pe de altă parte un student oferă să facă serviciul gratuit. Se vede că numitul student cunoaşte bine dările indirecte pe care comisarii le percep de la locuitori, din moment ce se oferă să facă în astfel de condiţiuni serviciul. întrunirea Comercianţilor Pentru sîmbătă, 22 curent, camera de comerţ din Iaşi a convocat fruntaşii comerţului local, pentru o consfătuire, în ce priveşte construirea magazinelor de antreposite la Iaşi şi asupra mijloacelor de a se înlesni exportul făinei în Anglia şi Franţa.* Şedinţa a fost deschisă la ora 2 p.m. sub preşedinţa d-lui G. D. Şerban, preşedintele camerei asistat de secretarul camerei şi vice-preşedintele ei. Dintre comerciaţi a fost presenţi d-nul Solomon Schiler mare comerciant de manufacturi, Leon Fichner, Adolf Braunstein, mare fabricant de haine confecţionate, Otto Goldbaum un fruntaş comisionar al pieţei, Solomon Fehr cel mai mare angrosist in coloniale, Ghinsberg Scomblum, Charles Schor, Vasile Ştefănescu şi C. D. Papana membri ai camemerei, Cleper unul dintre principalii morari a laşului s. m. a. Toate prăvăliele, restaurantele, hotelurile urmează a fi închise la ora 9 seara. * * * Deputaţii germani din Praga, dr Schlesinger, Lippert, Kiersmann, Alexander Richter, Wernescky, Sobitschka, Urban, au adresat guvernatorului din Praga Baron Condenhove, un protest că populaţia germană n’a fost îndeajuns apărată în contra insurgenţilor, deşi populaţia germană n’a provocat pe nimene. Aceşti deputaţi au şi plecat la Viena pentru a interveni pe lîngă ministrul preşedinte în acest scop. * * * Pe la ora 10 noapte, oraşul e pustiu. Nu se văd de cît doară patrule circulind. La reprezentaţia de aseară de la Teatrul German, deşi protejat de armată, n’au asistat de cît vr’o 50 de persoane. Parcă suntem la teatrul din Iaşi! * * * Pe lîngă ucişi de pînă acuma, se anunţă şi moartea lucrătorului März, grav rănit în timpul ciocnirilor. Comitetul central a organizaţiei social-democrate din Boemia, a emis următoarea proclamaţie: «Dezaprobînd provocările şi din partea cehilor, şi din partea Germanilor vă invităm, tovarăşi de idei, nu vă amestecaţi în aceste tulburări. Nu avem nimic comun cu el şi nu trebue să ne cheltuim forţele în luptele dintre partidele burgheze. De vom fi loviţi însă, vom respunde ! JFOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ 27 P ARI de EMILE ZOLA CARTEA ÎNTlIA III Vorbea de minister. De altmintrelea, povesti şedinţa unui confrate care venea atunci. Mége vorbise foarte bine, cu o furie de indicnăre extraordinară contra burgheziei putrezite şi stricătoare, dar ca întotdeauna depăşise scopul, înfricoşînd camera prin chiar violenţa lui. Aşa încît, cînd Roraux se suise la tribună pentru a cere amînarea interpelării pentru o lună dînsul n’avuse decit să se indigneze, foarte sincer de altfel, plin de o mînie măreaţă contra campaniilor infame ce ducea o presă oarecare. Se vor renaşte iarăşi ruşinele Panamalei ? Representarea naţională se va lasa intimidată de noi ameninţări de descoperiri de hoţii? Era Republica însăţi pe care adversarii ei se încercau a o îneca sub valuri de grozăvii. Nu, nu, venise ceasul de a se reculege, de a lucra în pace, fără a permite flămînziţilor de scandaluri de a tulbura pacea publică. Şi Camera impresionată, fiindu-i frică de alegători, înaintea acestei răvărsări continue de necurățenii, amînase interpelarea peste o lună. Numai, cu toate că Vignon se ferise de a interveni luînd cuvîntul, tot grupul sau votase contra ministerului, așa că majoritatea capatată de acesta nu era decît de două voci, o majoritate de batjocură. — Dar atunci, întrebă o voce pe Massot, își vor da demisia ? — Da, se aude aceasta. Cu toate acestea Barroux e foarte tenace.... In orice caz, dacă se încăpățînează vor fi căzuți înainte de opt zile, cu atît mai mult cu cît Sanier, furios, declară că va publica mini lista numelor. Se văzu trecînd, în adevăr, Barroux şi Montferrand, cari se grabiau, cu aerul aferat şi îngrijit, urmaţi de clienţii lor îngrijiţi. Se spunea că întreg cabinetul era pe cale de a se întruni, pentru a avisa și a lua o hotărîre. In urmă apăru Vignon, în mijlocul unui val de prieteni. Dînsul era vesel, de o veselie pe care se sforța s’o ascundă, liniștindu-și trupa, nevoind să cînte victoria prea devreme, dar ochii bandei straluceau, era parcă o haită de cînt în așteptarea vînatului. Pănă la Mége nu era unul care să nu triumfe. Două voci numai și ar fi resturnat ministeriul. încă unul usat! va usa și pe Vignon ! și în sfîrșit va guverna dînsul! — Drace, murmură micul Massot, Chaigneaux și Dubhil parcă-s niște cîni plouați, lată, patronul. Priviți-1 ce bine îi stă lui Fonségue !... Buna sara, fug. Dînsul strînse mîna confraților lui, ne mai voind să rămiie cu toate că ședința continuă, o nouă chestiune de afacere, foarte importantă și care se discuta înaintea băncilor goale. Chaigneaux se duse să se sprijine lîngă Minerva, cu aerul lui plouat; şi niciodată durerea sufletească nu-l abătuse mai mult ca acuma, sub grija continuă a neşansei lui Dubhil, cu toate acestea, ţinea un discurs emfatic în mijlocul unui grup afecta o linişte batjocoritoare ; un tic nervos, însă, îl încreţea nasul, gura şi intreaga față îl asuda de frică. Nu era decît Fonségue în adevăr liniștit și brav, totdeauna acelaș, cu talia lui mică și mișcătoare, cu ochii scînteetori de spirit, voalați abia de o umbră de incomoditate. Petru se sculase pentru a reinoi cererea. Dar Fonségue îl preveni, zicîndu-i cu vioiciune: — Nu, nu, domnule abate, vă repet că refuz de a lua asupra mea o asemenea infracțiune la reglementele noastre. A fost un raport despre aceasta, e un lucru judecat. Cum vroiți să treceui peste toate acestea? — Domnule, zise dureros abatele, e vorba de un bătrîn căruia îi e foame, îi e frig și care va muri, dacă nu-i va veni cineva în ajutor. Cu un gest desperat, directorul Globului părea că iea zidurile ca martor, că dînsul nu putea nimica. Se temea, desigur, de vre-o istorie urîtă pentru jurnalul lui, unde abuzase de opera invalizilor muncei, ca de o armă electorală. De asemenea, poate, frica secretă ce i-o vîrîse şedinţa, îi împetrea inima. Nu pot nimica, nu pot nimica... Dar, natural, nu cer nimic mai mult, decît să nu-mi forţaţi mîna prin doamnele din comitet. Aveţi deja pe doamna baroană Duvillard, capataţi-le şi pe celelalte. Hotărît să lupte pînă la capăt, Petru vroi să facă o încercare supremă : — Cunosc pe doamna contesă de Quinsac, pot să mă duc s’o văd îndată. (Va urma). OPINIA