Opinia, noiembrie 1897 (Anul 1, nr. 152-176)

1897-11-25 / nr. 171

2 Unul din fruntaşii polemişti actuali aî Franţei e şi marele scriitor Zola. Cine a cetit vre­odată «Mes haines littéraires», scrise pe la 1866, pare-mi-se, nu poate uita nici-odată prefaţa cărţii cu refrenul : «Je les hăis...» Este tot ce s’a scris mai vehement, mai izbitor şi mai suggestiv. Şi aci cu­­vîntul, tonul, expresia ajută convingerea mulţime!, dar fără a se ajuta de elemente false şi iscodiri gratuite. Volumele de Campagne ale lui Zola conţin bucăţi monumentale în genul polemicei Intre care: Le crapaud ca răspuns lui Bru­­netière.* Intre'tRoch­efort şi Zola, pamfletar ce­lebru şi polemist iscusit, se naşte un prilej de ceartă în jurul afacere! Dreyfus. Rochefort, preotul masei cea de apururi înşalată, susţine vinovăţia ex-căpitanului, bazat pe eternele argumente, adecă lipsa de probe, ci afirmări şi sofisme, de­oare­ce nici un singur om în Franţa n’a fost pus în cunoştinţă de dovezile acuzătoare. Zola, cugetător profund şi simţitor re­voltat, se ridică în potriva unei mari ne­dreptăţi pe care, zice el, Franţa vrea s’o săvirşască spre ruşinea ei. Rochefort a dat semnalul de atac, a «attrapat» pe Zola. Urmarea vom ve­dea-o şi nu Am fi lipsită de interes şi de folos pentru acei care urmăresc toate manifestările şi luptele intelectuale ale veacului nostru. Klag. AGONIE VII Stau singur—ce searbădă seară ! Şi singurul semn că sunt viu E cîntul de lacrimi ce’n suflet Urîtu-mî ritmează: nu ştiu Ce număr de foi azvîrlit-am Şi cite le-am rupt înciudat! De ce însă ruptu-le-am toate ? Cu lacrimi de ce le-am udat ? Pe unele scris-am cuvinte De dragoste, jale şi dor,— Dar eu am jurat ca ’n tăcere Mîhnirea iubirii s’omor; Pe altele scris-am: „copilă De-acuma iubirea-mi s’a stîns“ Pe-acestea le rupsei de-asemeni M’ascund chiar de mine c’am plîns.. Tristis Revoluţia în Fraga Situaţiunea a ajuns în acest oraş aşa de critică în­cît numeroase familii ger­mane şi studenţii germani părăsesc ora­şul. Toate şcoalele şi instituţiunile nem­ţeşti fiind devastate nu mai pot func­ţiona. Toate prăvăliile germane sunt în­chise. Tricolorul slovac e purtat de băr­baţi, femei şi chiar copil de şcoală. * * * Soldaţii sub conducerea ofiţerilor se aşează în străzile principale şi după un semnal de trompetă, un comisar poliţie­nesc citeşte ordonanţa pentru punerea în aplicare a regimului excepţional. Iată acea proclamaţie : «Ministrul de interne în înţelegere cu ministrul justiţiei şi în baza art. 430, suspendă pentru moment legea comună şi pune în vigoare legea marţială, prin care ori­cine se face vinovat de aţîţare la revoltă, participare la lupte sau lovi­­tor intereselor aproapelui, va fi imediat judecat şi condemnat la moarte. In cîte­va localităţi citirea publicaţiei produce rîsete ironice şi strigăte de Na­zdar OPINII ŞI REFLECŢII __ „OJUDANIE“ Cum se ridică triumfător, apoteoză în­­cununînd desăvîrşirea, capul încununînd perfecţiunea unui trup de fecioară ! Cum palpită, înfiorătoare, puritatea nudităţii albe sub aparenţa rochiei încreţită ca o undă in tremur şi cît de fermecătoare coboară cascada neagră a părului unind ca o sărutare, creştetul cu voluptatea capului pe care se împrăştie ca o baie mirositoare. Ea-şi îndoaie îndărăt, arcuind-o, plasti­citatea rotundă a şoldurilor în timp ce din adîncul negru al ochilor par că ţîş­­nesc înainte şi îndepărtare, scîntei de dorinţi şi de chemări ademenitoare. Bu­zele subţiri sînt strînse par’că într’un tremur uşor, iar colţul gurei mici înfrî­­nează izvorul unui glas dumnezeesc, a­­sămănător formelor desevîrşite, chipului omorîtor de frumos ce se sprijină într’o rînă pe coloana de granit ca să rotun­­zească tot mai mult, tot mai ispititor dezinvoltura supremei desăvîrşiri femeeşti. «Ojydania»—«Aşteptarea» sau «nos­talgia» e numele valsului rus care poartă drept simbol figura aceea divină, care nu are însă nimic comun cu tipul ori­ental al slavelor, o nu! Un amestec de voluptăţi iberice, de mîndrie italiană şi frumuseţe greacă , o expresie de conşti­entă perfecţiune care nu îndreptăţeşte nimic din concepţiunea resemnării unei femei în aşteptare. Dar poate, ea aşteaptă cu siguranţa neasămuitei superiorităţi, cu deplina în­credere în puterea sa unică, poate cu ascunsa ameninţare de a-şi răzbuna la la cea dintăiu clipă de întîrziere, la cea dintăiu bănuială de înşălăciune din par­tea lui...* îmi lunec în zădar privirea deasupra notelor din care nu pricep nimic: e un val încremenit din viaţa căruia nimic nu mi se arată. Dar ceea ce e sigur e că nu poate fi cîntec dulce, sunet fermecător, la înălţimea acelui chip de femeie care mi-a aţintit privirea extaziată în faţa vitrinei magazinului de muzică. Ce este muzica toata în faţa unei fi­guri de femee desăvîrşită? Leandru INFORMAŢII Clubul conservator a ales ieri de pre­şedinte, cu unanimitatea voturilor, pe d. Grigore Kogălniceanu. Alegerea de vice­preşedinte, în locul rămas vacant, se va face duminica vii­toare. In cursul lunei viitoare d. Paianu va presinta un raport primăriei, cu privire la aducerea apei in Iaşi. D. Paianu susţine că va putea alimen­ta oraşul cu 10.000 metri cubl apă pe zi, care va fi adusă din valea Bahluiu­­lui, punctul Holboca-Ruseni. Institutorii locali s-au adunat ieri in sala şcoalei Trei-Erarhi, convocaţi de revizorul şcolar în scopul de a da de­numiri şcoalelor primare care nu poar­tă încă nici un nume. Se vor numi de aci înainte: şcoala de băeţi Trei-Erarhi Vasile Lupu ; şcoa­la de fete din Podu­lung—Principesa Maria; şcoala de fete din Beilic—Car­men Sylva; şcoala de băeţi din Toma- Cozma— Regele Carol I; şcoala de băeţi Tataraşi­­- Guza- Vodă ; şcoala de fete din Nicoliţa—Elena Doamna, nedenu­mite au rămas 2 şcoli: Tataraşi No. II şi Sărăcie I. Acestora li se vor da, pro­babil, denumirile de «Vasile Alexandri şi C. Negri.» Două însemnate furturi, de juvaerica­­re au fost operate ieri şi alaltaieri în Iaşi. De la d. Bereu Adler, circiumar strada Goliei, s’au furat dintr’o ladă de fier, un ornic de aur, 3 petre de dia­mante, 3 inele de aur din care unul cu 2 diamante, altele 5 inele cu diamante, 2 pietre mari diamante, un bold cu pia­tră de diamant și un bilet de 100 lei. O foastă servă a negutitorului, numi­ta Perla Wasserman, este presupusă a fi autoarea furtului. * De la doamna Sura Micler,­­ Strada Armeană, s’au furat: un broş de aur cu 52 de diamante; un ceas de aur, 3 capace, din care 2 emailate; o braţele­­tă şi inele—toate in valoare, zice pă­gubaşa, de 1500 lei. Români şi Pămînteni Revenind, întîmplător, asupra inci­dentelor petrecute la „Dacia“ cu pri­lejul intrunirei evreeşti, un confrate pămîntean povesteşte, sub rezervă, de de altfel, că „greşit informate cum că la Bucureşti ar fi isbucnit tulburări de stradă ar fi cerut relaţii exacte şi urgente de la re­­presentanţii lor din capital.“ Ştirea e gravă, mai ales fiind res­­pindită de nişte Romînî—de aceea am căutat s’o verificăm. Azî suntem in poziţie să complec­tăm informaţia Noutateî. Străinătatea, care priveşte in liniş­te scenele de la Praga, nu s’a emo­ţionat nici de cum de intrunirea de la „Dacia“—dar reprezentanţii ei din Bucureşti, de teamă ca nu cum­va să se crează peste graniţă că in­­tr’adevăr ar fi isbucnit In capitală turburări de stradă, au comunicat cabinetelor respective discursul pre­­şedinteluî întrunire! de la Dacia. Textual acest discurs a făcut un mo­ment să se creadă In străinătate cum că la Bucureşti trebue să fi isbucnit turburări— dar s’a aflat in urmă că fusese numai o furtună Intr’iin pa­har cu apă. Atlt. Au reuşit la concursul pentru dreptul de a deschide farmacii, domnii: A. Cor­­nelsohn, ajutor de chimist al comunei Iaşi, A. Răteanu, ajutorul farmacistului corpului de armată din Iaşi şi I. Cure­­lescu, farmacist în Trg.-Ocna. Domnişoara Maria Alevra, licenţiată în ştiinţă, profesoară la Botoşani, s-a logodit cu d. Alexandru Chardin, profesor de limba franceză. Corespondentul nostru din Bucureşti ne comunică că şcoala fiilor de militari şi şcoala de aplicaţie—cari au fost în­chise din cauza febrei tifoide—nu vor fi redeschise de­cît în ziua de 3 ianuarie. D. C. Lepădatu, ajutor de primar, a făcut ieri distribuţia hainelor la cei 90 copii. Din Botoşani ni se comunică că d. Ioan Arapu, prefectul judeţului, ar fi demisionat din cauza certelor dintre d-sa şi primarul Uite de o parte şi cu ver­­nescani, de altă parte­ Au fost internate în spitalul Paşcanu, bolnave de anghină difterică: Profira Vasiliu, 46 ani; Maria Petrachi, 5 ani; C. Gheorghiu şi C.­a Marandel. Voiţi o mostră eclatantă despre... cu­minţenia poliţiei noastre ? Iat-o: un agent secret, d­intre acei de­coraţi, a fost postat ieri la poarta clu­bului conservator şi, o fiţuică de hîrtie în mină, secretul gardist nota numele membrilor cari mergeau să aleagă noul preşedinte. ?! D. dr. Rojniţă, medicul primar al o­­raşului, a invitat direcţia institutului bacteriologic să proceade la analiza bactereologică a apei de la abator şi în special să constate dacă nu există mi­­cobul febrei tifoide de­oare­ce s-au con­statat două cazuri de febră tifoidă în familia d-lui Jocu şi mai multe cazuri în împrejurimi. O damă de la Café-ChAntant s’a apucat de exerciţii strategice : ea a intrat la miezul nop­­ţei în citadela din strada Stînea a bătut antre­­prenorul, a bătut chelnerii şi­ a dispărut. întrebăm administraţia comunală da­că ştie de cartelul gazărilor din Iaşi, care au urcat preţul litrului de petroliu la 50 bani. Mai întrebăm: cine e protectorul lui Natanzohn & Co., mulţumită cărui fapt, se refuză sistematic autorizarea de des­chiderea unui depozit de petroleu în o­­raş, acelora care declară că vor vinde litrul de petroleu cu 25 bani. Pentru moment atîta. Vom reveni în­să pentru a indica potlogăria ce se practică în această chestiune. Ni se scrie din Tîrgul-Ocna că trei consilieri comunali de acolo s’au revol­tat contra primarului, d. Gane, și-au demisionat. De­și prefectul de Bacau li-a respins demisiunele, consilierii persistă, din care cauză consiliul s’a descomplectat. Prefectura de Piteşti anunţă prin cir­culare telegrafice evadarea unul din cei mai vajnici hoţi, numitul A. Florea An­­gelescu Cesaru. Desbaterile în procesul Neculcea-Vu­­ros s’au terminat, după 5 zile pledoarii. Sentinţa se va cunoaşte vineri. In urma propunerei d-lui Gheorghian, con­siliul judeţului Iaşi a votat, într’o şedinţă din sesiunea aceasta, încetarea şoselurrei pe drumul judeţian Iaşi-Roman, sub cuvînt că acest drum ar costa prea mulţi bani şi pentru că n’ar fi decît de un interes stra­tegic. Motivele invocate de prefect şi susţinute de consilierul G. Niţescu ne par, din contra, că ar fi trebuit să convingă pe consiliul judeţian despre absoluta necesitate a aces­tei lucrări. Dar ceea ce ne miră mai pre­sus de toate este că d. prefect, care de obicei­ se laudă cu cunoştinţele sale juridice şi administra- ^ tive, a nesocotit legea drumurilor cu atîta uşurinţă. Art. 10 din această lege e foarte categoric: „In conformitate cu art. 64 din legea consiliilor judeţene, clasarea sau declara­rea unui drum de cale naţională sau ju­­deţiană se face prin o anume lege; tot asemenea se va urma­ şi pentru declasa­rea sau scoaterea lor din vre­­una din a­­ceste două categorii.“ Pentru moment am voi să ştim cum rămîne votul consiliului ? Sau, ce se face cu legea? De altfel, promitem a reveni în curînd asupra numeroaselor peripeţii prin cari a trecut construirea acestei şosele, modul cum s’au condus lucrările şi cauza chel­­tuelelor. Vom dovedi că pe de o parte igno­ranţa personalului technic, iar pe de alta parte necunoştinţa nevoilor judeţului sun­t adevăratele greutăţi pe cari le-a întîm­­pinat construirea acestei nenorocite căi de comunicaţie.* încă în numărul Opiniei de la 19 a.­­ c. am anunţat, fără a comenta, faptul că d. Emil Costinescu s’a retras din comitetul de redacţie al Drapelului. A lăsat să treacă 4 zile confratele au­­relianist, pentru ca, în numărul seu de azi, să daigneze a arata că informa­­ţiunea noastră „nu este de­cît o inven­­ţiune conservatoare. Dacă Drapelul crede că mai avem ne­­voe a recurge la născociri in aceste vre­muri cînd colectivitatea oferă pe gratis, surprizele, cu duzina, apoi ’i admi ■ răm naivitatea. Dar de ce a răspuns după 4 zile la invenţiunea noastră ? Şi dacă e sigur că ie invenţiune, de ce nu bine­voieşte Drapelul a ne soma să-i arătăm şi mo­tivele pentru care d. E. Costinescu a părăsit Drapelul? Aud ? Ni se scrie din Roman, că Tribunalul local a condamnat în ziua de 21 Noem­­brie pe fostul subprefect Emil Caşolţanu pentru ultrajul d-lui D. Broşteanu, şeful gărei Galbeni. Pentru postul de comisar comunal s’au depus pînă acuma 40 de petiţiuni. De remarcat e că între petiţionari se află şi 5 advocaţi. Pe de altă parte un student oferă să facă serviciul gratuit. Se vede că numitul student cunoaşte bine dările indirecte pe care comisarii le percep de la locuitori, din moment ce se oferă să facă în ast­fel de condiţiuni serviciul. întrunirea Comercianţilor Pentru sîmbătă, 22 curent, camera de comerţ din Iaşi a convocat fruntaşii co­merţului local, pentru o consfătuire, în ce priveşte construirea magazinelor de antreposite la Iaşi şi asupra mijloacelor de a se înlesni exportul făinei în An­glia şi Franţa.* Şedinţa a fost deschisă la ora 2 p.m. sub preşedinţa d-lui G. D. Şerban, pre­şedintele camerei asistat de secretarul camerei şi vice-preşedintele ei. Dintre comerciaţi a fost presenţi d-nul Solomon Schiler mare comerciant de ma­nufacturi, Leon Fichner, Adolf Braun­stein, mare fabricant de haine confecţi­onate, Otto Goldbaum un fruntaş comi­sionar al pieţei, Solomon Fehr cel mai mare angrosist in coloniale, Ghinsberg Scomblum, Charles Schor, Vasile Ştefă­­nescu şi C. D. Papana membri ai came­­merei, Cleper unul dintre principalii mo­rari a laşului s. m. a. Toate prăvăliele, restaurantele, hotelu­rile urmează a fi închise la ora 9 seara. * * * Deputaţii germani din Praga, d­r Schlesinger, Lippert, Kiersmann, Alexan­der Richter, Wernescky, Sobitschka, Ur­ban, au adresat guvernatorului din Praga Baron Condenhove, un protest că popu­laţia germană n’a fost îndeajuns apărată în contra insurgenţilor, deşi populaţia germană n’a provocat pe nimene. Aceşti deputaţi au şi plecat la Viena pentru a interveni pe lîngă ministrul preşedinte în acest scop. * * * Pe la ora 10 noapte, oraşul e pustiu. Nu se văd de cît doară patrule circulind. La reprezentaţia de aseară de la Tea­trul German, deşi protejat de armată, n’au asistat de cît vr’o 50 de persoane. Parcă suntem la teatrul din Iaşi! * * * Pe lîngă ucişi de pînă acuma, se a­­nunţă şi moartea lucrătorului März, grav rănit în timpul ciocnirilor. Comitetul central a organizaţiei soci­­al-democrate din Boemia, a emis urmă­toarea proclamaţie: «Dezaprobînd provo­cările şi din partea cehilor, şi din par­tea Germanilor vă invităm, tovarăşi de idei, nu vă amestecaţi în aceste tulbu­rări. Nu avem nimic comun cu el şi nu trebue să ne cheltuim forţele în luptele dintre partidele burgheze. De vom fi lo­viţi însă, vom respunde ! JFOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ 27­ P ARI de EMILE ZOLA CARTEA ÎNTlIA III Vorbea de minister. De altmintrelea, povesti şedinţa unui confrate care venea atunci. Mége vorbise foarte bine, cu o fu­rie de indicnăre extra­ordinară contra burgheziei putrezite şi stricătoare, dar ca în­totdeauna depăşise scopul, înfricoşînd ca­mera prin chiar violenţa lui. Aşa în­cît, cînd Roraux se suise la tribună pentru a cere amînarea interpelării pentru o lună dînsul n’avuse de­cit să se indigneze, foarte sincer de altfel, plin de o mînie măreaţă contra campaniilor infame ce ducea o presă oarecare. Se vor renaşte iarăşi ruşinele Panamalei ? Re­­presentarea naţională se va lasa intimidată de noi ameninţări de descoperiri de hoţii? Era Republica însăţi pe care adversa­rii ei se încercau a o îneca sub valuri de grozăvii. Nu, nu, venise ceasul de a se reculege, de a lucra în pace, fără a per­mite flămînziţilor de scandaluri de a tulbura pacea publică. Şi Camera impresionată, fiindu-i frică de alegători, înaintea acestei răvărsări continue de necurățenii, amînase interpelarea peste o lună. Numai, cu toate că Vignon se ferise de a interveni luînd cuvîntul, tot grupul sau votase contra ministerului, așa că ma­joritatea capatată de acesta nu era de­cît de două voci, o ma­joritate de batjocură. — Dar atunci, întrebă o voce pe Massot, își vor da de­misia ? — Da, se aude aceasta. Cu toate acestea Barroux e foarte tenace.... In ori­ce caz, dacă se încăpățînează vor fi căzuți îna­inte de opt zile, cu atît mai mult cu cît Sanier, furios, declară că va publica mini lista numelor. Se văzu trecînd, în adevăr, Barroux şi Montferrand, cari se grabiau, cu aerul aferat şi îngrijit, urmaţi de clienţii lor în­grijiţi. Se spunea că întreg cabinetul era pe cale de a se în­truni, pentru a avisa și a lua o hotărîre. In urmă apăru Vig­non, în mijlocul unui val de prieteni. Dînsul era vesel, de o veselie pe care se sforța s’o ascundă, liniștindu-și trupa, nevoind să cînte victoria prea de­vreme, dar ochii bandei straluceau, era parcă o haită de cînt în așteptarea vînatului. Pănă la Mége nu era unul care să nu triumfe. Două voci numai și ar fi res­­turnat ministeriul. încă unul usat! va usa și pe Vignon ! și în sfîrșit va guverna dînsul! — Drace, murmură micul Massot, Chaigneaux și Dubhil parcă-s niște cîni plouați, lată, patronul. Priviți-1 ce bine îi stă lui Fonségue !... Buna sara, fug. Dînsul strînse mîna confraților lui, ne mai voind să rămiie cu toate că ședința continuă, o nouă chestiune de afacere, foarte importantă și care se discuta înaintea băncilor goale. Chaigneaux se duse să se sprijine lîngă Minerva, cu aerul lui plouat; şi nici­odată durerea sufletească nu-l abătuse mai mult ca acuma, sub grija continuă a neşansei lui Dubhil, cu toate acestea, ţinea un discurs emfatic în mijlocul unui grup afecta o linişte batjocoritoare ; un tic nervos, însă, îl încreţea nasul, gura şi intreaga față îl asuda de frică. Nu era de­cît Fonségue în adevăr liniștit și brav, totdea­una acelaș, cu talia lui mică și mișcătoare, cu ochii scînteetori de spirit, voalați abia de o umbră de incomoditate. Petru se sculase pentru a reinoi cererea. Dar Fonségue îl preveni, zicîndu-i cu vioiciune: — Nu, nu, domnule abate, vă repet că refuz de a lua asupra mea o asemenea infracțiune la reglementele noastre. A fost un raport despre aceasta, e un lucru judecat. Cum vroiți să trec­eui peste toate acestea? — Domnule, zise dureros abatele, e vorba de un bătrîn căruia îi e foame, îi e frig și care va muri, dacă nu-i va veni cineva în ajutor. Cu un gest desperat, directorul Globul­ui părea că iea zi­durile ca martor, că dînsul nu putea nimica. Se temea, de­si­gur, de vre-o istorie urîtă pentru jurnalul lui, unde abuzase de opera invalizilor muncei, ca de o armă electorală. De aseme­nea, poate, frica secretă ce i-o vîrîse şedinţa, îi împetrea inima. Nu pot nimica, nu pot nimica... Dar, natural, nu cer ni­mic mai mult, de­cît să nu-mi forţaţi mîna prin doamnele din co­mitet. Aveţi deja pe doamna baroană Duvillard, capataţi-le şi pe celelalte. Hotărît să lupte pînă la capăt, Petru vroi să facă o în­­­cercare supremă : — Cunosc pe doamna contesă de Quinsac, pot să mă duc s’o văd îndată. (Va urma). OPINIA

Next