Opinia, decembrie 1898 (Anul 2, nr. 170-194)
1898-12-08 / nr. 176
t . Ne-am oprit, când am înregistrat în ordine cronologică păcatele ministerului Sturdza, la legea patentelor. Eram atunci la 1o Martie, și aceasta era ultima ispravă pe care o sevirsiau cei opt jidovi rătăcitori cari umblă cu tot felul de tratative ca să se fixeze pe terenul care le fuge de sub picioare, încheiam atunci, însă, cu speranţa că graţie Voinţei Naţionale şi concursului graţios ce ne oferă d. Sturdza, iscodul va continua cu tot aşa de interesante fapte. Reluăm, deci, firul. 1) S’au dat 6o de zile arest colonelului Teişanu fiindcă a scris romîneşte pentru teatrul naţional din Iaşi ; 2) S’au năpustit ciomăgaşii asupra cetăţenilor cari mergeau, In ziua de 11 Iunie, ca să serbeze, la Bucureşti, pe clmpia Libertăţii, pe memorabilul 48 ; 3) Batjocura magistraţilor cari nu s’au supus disciplinei poliţieneşti cu ocazia alegerei parţiale de la Huşi; 4) Justiţia românească insultata gratuit prin sentinţa tribunalului german din Paderborn ; 5) Aventura scandaloasă In care ministrul lucrărilor publice a primit o pereche de palme.... academice ; 6) Rescriptele din premiul unguresc către mitropolitul român din Sibiu ; 7) Wlassich şi Sturdza — sau Egyetértés şi Voinţa Naţională; 8) Jeszenszky şi Jancsó — şcoala rominâ din Braşov cu fonduri ungureşti din Pesta ; 9) Falsul guvernului şi scrisoarea părintelui Voina; 10) Vizita la Petersburg şi broşura d-lui Sturdza pe la nasul diplomaţilor ; 11) Şantajul Voinţei Naţionale în contra directorului general al poştelor şi telegrafelor ; 12) Consiliul comunal din Bucureşti terorizat de comisarul comunal Dinescu; 13) Greva profesorilor universitari—alegerea rectorilor dintre candidaţii cu pricină ; 14) Sturdza la Iaşi şi procurorii la întrunire —sau Dimancea reprezentind Moldova ; 15) Discursurile disidenţilor în sala Pastia ; 16) Sturdza la Craiova şi povestea guvernului imoral şi sus şi jos; 17) Procesul intentat de eforia şcoalelor române din Braşov ; 18) Ghenadie la Senat şi Sturdza la juraţi; 19) Tratări şi maltratări... politice ; 20) Destrlul poliţienesc cu prilejul alegerilor de la 1 Noembre; 21) Scandalul cu plicurile , candidaţii goniţi de la localurile de vot, conservatorii bătuţi până la singer ororile din timpul nopţii, la Bucureşti ; 22) Casarea alegerilor In contra voinţei guvernului; 23) Prezidenţii biurourilor ameninţaţi de guvern şi supuşi unei anchete judecătoreşti; 24) Urmărirea bătăuşilor din poruncă înaltă şi înlocuirea primului procuror pentru că n’a arestat pe victime; 25) Sturdza abdică In mîinile lui Stătescu; 26) Sturdza păstrează preziden- ţia ; 27) Comisiunea parlamentară tratează cu Aurelian ca să împace pe Sturdza cu.... Fleva ; 28) Stătescu nu primeşte guvernul fără drapelişti; drapeliştii îl primesc fără stăteştişti — şi Sturdza îl păstrează şi fără unii şi fără alţii; 29) Se rup tratativele ; 30) Se reiau tratativele; 31) Ministerul se remaniază... ca să rămîie aşa cum e. 32 Voinţa Naţională îşi bate joc de disidenţi; 33) Drapelul crucifica pe Sturdza — cu care tratează, însă, mereu. 34) Disidenţii execută pe Sturza — dar pe sub mină II primesc condiţiile ; 35) Sărutarea din urmă —învrăjbirea definitivă ; 36) Răspunsul la mesagiu sau o şedinţă de surdo-muţi. Şi toate acestea sunt file din calendarul de vacanţă. Inchipuiţi-văi ce va fi seria care va imortaliza pe colectivişti pentru isprăvile din timpul sesiunei parlamentare —dacă cumva guvernul d-lui Sturdza nu va trece întru Domnul înainte de perioada cînd se pun în circulaţie nouile calendare. ANUL II No. 176 EDIŢIA DE SEARA IAŞI—MARŢI 8 DECEMBRIE 1898. Humărul le Bani A ISON AM JEN TRÎ, F. ale fie-cîirei Iiml ji seplămîi-d’a-niEa înainte a Casa Adm'mi-ăraţiel •uitate prin manu laLe poștale :10 Iei; îr~ străinătate 40 iei 15 . . . 20 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA N* 42.—Strada Goîiei —No. 43 ZIAE CONSERVA ,-nAî i UÎi 'OTIDIAN încep ia î şi Ui i Iii jwUtt: SÎ fii* Un an iu ta Şase luni In mâini 10 Bani ANUNCIUriiOB In Iaşi şi judeţe se primase numa* la Administraţie la străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Aauaciurî la pag. IV . . . . 20 b, lima » * » liî .... 40 * * Inserţiile şi reclamele . . . 50 „ , Um număr* vecMu îSO foasti REDACŢIA. Mo. 42 — Strada Golieî — No. 42 Cearta de la Clulmi Liberal D. Mazlim la Index Mare scandal la clubul liberal. Mai mulţi membri, luind act de informaţia publicata de noi In privinţa unui loc de avocat la S-t. Spiridon, a cerut socoteală d-luî Mazlim pentru ce a Îndrăznit să propue pe d. Cristofor, care nu e din club. „Cum se poate, au strigat mai mulţi la d. Mazlim, ca pentru a-ţi menaja interesele d-tale, să calcg interesele clubului ?“ D. Mazlim s’a scuzat mai inuim că nu d-sa a propus pe d. Cristofor ei d. George Şendre, iar d-sa şi-a dat numai părerea ca d. Cristofor ar fi o minunată achiziţie. In al douilea loc a spus că n’a ştiut că d. Cristofor nu e membru al clubului, că el şi d-sa e membru nou şi nu cunoaşte pe toţi membrii clubului. „Avem chiar motive, a zis d. Mazlim, să cred pe d. Cristofor liberal. Eu am făcut parte din clubul junimist, din clubul conservator şi din clubul sufragiului universal de la d. Kacry, unde veneau mai toţi radicalii. Nici intr’unul din aceste cluburi n’am intilnit pe d. Cristofor. De aceea îl credeam liberal.“ Cu toată mulţimea argumentelor, d. Mazlim n’a convins pe elubişti. Aceştia i-au făcut graţia numai de a amina verdictul pină ce o comisiune compusă din Damaschin, Mihai Stihi şi Rădulescu Marin vor cerceta dacă faptele invocate de d. Mazlim sunt adevărate şi de el dacă d-sa merită circumstanţe. D. Săndulescu va aştepta rezultatul acestei anchete pentru a se hotărî dacă să dea sau nu demisia. OAMENI ŞI LUCRURI Blestemul unei mame. „Review of Reviews“ povesteşte următoarele: Era In dimineaţa tristă a unei umede, rece şi posomorite zi de Noémimé, din anul mîntuirei 1848. Mişcarea revoluţionară în Viena fusese stimpărată de armata de sub comanda prinţului Windischgratz. Ordinea şi curtea marţială dominau iarăşi In capitala Austriei. Intr’o măreaţă cameră a palatului imperial stetea o damă înaintată în vîrstă şi care, după cit se vedea, făcea parte din clasa cultă de mijloc. Aştepta sosirea atotputernicei pe atunci archiducesa Sofia, mama actualului imparat,de la care capatase o audienţă. Singurul copil al acestei nenorocite femei, un student, fusese condamnat la moarte de către curtea marţială, pentru că şi el se amestecase în mişcarea revoluţionară. Sentinţa trebuia să se execute în acea zi. Archiducesa apăru. Nenorocita mamă se aruncă In genunchi, implorînd ertarea sau cel puțin o reducere de pedeapsă pentru singurul ei copil. In genunchi se tlia ea la picioarele atotputernicei archiducese, implorindu-i mijlocirea, care ar fi putut scăpa pe fiul său. Archiducesa rămase rece, neînduioşată. Sentinţa curţel marţiale nu putea fi schimbată! Desperata mamă scoase un ţipet sfâşietor; apoi, în furia durere! el de mamă, nu mal găsi In sufletul său agonizînd de ci blesteme spre a le arunca asupra archiducesei şi a fiilor el. Leşinată, fu scoasă din palat de servitorii curţii. Archiducesa se întoarse şi trecu la dejun cu familia sa. Printre membrii acestei familii erau fiii săi, tineri încă şi fericiţi: Maximilian, viitor împarat al Mexicului, ca atare împuşcat la Queretara prin sentinţa unei curţi marţiale, şi Francisc Josef, actualul împarat al Austriei, atît de nenorocit în viaţa sa politică şi în viaţa sa privată şi familiară. Cowell. EXTERNE ASMUL LUI BURIDAN Discursul lui Chamberlain, rostit la Wakefield, a avut darul să pricinuiască multă emoţie în lumea europeană,—mult mai multă, natural, decît a stîrnit în Insulele Britanice. Intre toate statele, Germania a primit cu multă graţie complimentul pe care deputatul de la Birmingham i l-a făcut oferindu-i, din partea Angliei, o înţelegere cordială. Actualmente spiritele sînt foarte montate la Berlin, în agitaţiunea pe care o produce amintirea neplăcerilor vechi cari stau încă piedică la o apropiere mai repede de Anglia. Cu toate acestea, lucrurile au luat un curs astfel încît afacerea invatiunei din Transvaal începe să se uite şi împăratul se face a erta explozia de ofense aruncate de către ziarele engleze în potriva telegramei preşedintelui Krüger. Desfacerea înceată a triplicei, prin ultimele conflicte cu Austria şi prin slăbiciunea crescîndă şi a Austriei şi a Italiei, au determinat pe Wilhelm II să cugete la combinaţii nouă. Inspirată direct de discursud de la Wakefield, Gazeta de Colonia caută a lămuri starea generală de spirite, trăgînd concluziile aşa cum le înţelege. Ea arată pe Germania solicitată pe de o parte de ofertele Franţei (cam ?) şi pe de alta de cele cile Angliei. Discutină avantajele lineia şi a celeilalte, ea respinge din primul loc ideea părăsireî Alsaciei şi Lorenei în folosul Franţei, arătlnd că o înţelegere între Germania şi vecina sa nu poate avea, loc pină ce aceasta nu-şi va fi schimbat condiţiile. In tot cazul, pînă acum simpatiile Germaniei sint şovăitoare,— marea mo- • narhie stă încurcată între cele două ve- S cine, ca asinul lui Buridan intre calda- rea de apă și traista de orăs. ------------------------------------------------ O declaraţie a lui lonson . Ambasadorul Angliei, zice Le Temps, a tăcut, în întrunirea de la aniversarea Clubului Anglo-american din Paris, o declaraţie destul de neaşteptată, care se poate vedea In povestirea celor ce urmează, făcută de New-York-Ilerald: «Cum sir Edmund Monson nu remarcase drapelul francez, el observă cu un ton de glumă că poate Tac omis ca deferenţă din pricina prezenţei sale acolo. Apoi arătîndu-i-se şi drapelul francez printre celelalte, el declară că idealul său ar fi ca cele trei naţiuni să poată coopera la progresul civilizaţiunei universale. «Sunt foarte fericit de a avea prilejul, chiar într’o simplă întrunire ca aceasta de faţă, să-mi exprim sentimentele călduroase ce am pentru Franţa. Aceasta e ţara in care mî-am început cariera diplomatică,de multă vreme de atunci. In momentele celor mai mari excitaţii, nici odată n’am primit în ea vr’un cuvînt jignitor. Se înţălege, ţinînd samă de deosebirile de temperament şi de limbă naţională care adesea împedecă o bună înţălegere, eu ţin să declar că Englejii cari vin aici Intim pină întotdeauna cele mai măgulitoare sentimente la adresa lor. Nu pot exista două păreri deosebite asupra binefacerilor pacei, la cele două popoare—și sper cu multă încredere că sezonul Crăciunului va vedea stîngindu-se în el orice rumori de război și.» Ziarul francez nu face nici un comentaii. --------------«aaas35a3^3SEfflSaaaaa»------------- Contrabanda de la Fălticeni Ieri Curtea s. r. a judecat o contrabandă care, altă dată, a făcut mare sgomot în Fălticeni. La 24 August 1892, controlorul comunei Fălticeni primește o scrisoare iscălită Leizer Grosman, prin care i se face cunoscut că a doua zi are să se introducă în oraş marfă de contrabandă. Controlorul permută imediat între dînşii pe barieri şi apoi a doua zi se pune la pîndă în popuşoii din ograda casieriei situată în drumul unei bariere. Pe la ora 4, în ziua de 25 August, întră pe barieră o căruţă cu marfă, condusă de 2 oameni, înaintea căruţei mergea evreul Roedlic care a dat barierului 2 lei 50 bacşiş ca să lase căruţa. Banterul, conform instrucţielor primite, a dat de ştire controlorului despre Intrarea căruţei. Controlorul pune mină pe căruţă şi o duce la primărie unde descarcă marfa. Roedlic dispare în acest timp. Cei 2 cărăuşi declară că marfa a incărcat’o dintr’o altă căruţă stricată lingă o arie de pe Horodniceni şi că o duceau unde era să le indice Roedlic. Se încep cercetările. Unii concurenţi rivali denunţă că marfa ar fi fost trimisă pentru Israil H. Seider, cel mai bogat comersant de manufactură de pe atunci din Fălticeni. Lucru curios: peste 2 zile se găseşte în marfă o scrisoare în evre eşte semnată tot Leizer Grosman, care vorbea de trimeterea mărfei şi care purta adresa lui Seider. Imediat controlorii şi membrii parchetului, cu un zel esplicibil prin aceea că statul le dă o bună parte din valoarea mărfurilor confiscate, închid magasia lui Seider și cer de la acesta dovezile de toate taxele pentru mărfurile din dugheană. Nu justifică pentru toate. Se încheie un proces verbal și i se confiscă marfa, punîndu-se un termen urgent pentru vînzarea ei. Seider văzînd că i se poate vinde marfa pe nimic şi că în caz de proces cu statul nu va lua ca daune de cit suma prinsă din vînzare, sfătuit de mai mulţi avocaţi din Bucureşti, a face o transacţie ci statul plătind vr’o 40 lei. Apararea a susţinut că procesul verbal e nul, deoarece Seider n’a fost chemat macar la facerea lui şi că alte probe nu-s, dară chestia cu scrisoarea e o simplă manoperă. Tribunalul de Suceava condamnase pe Seider la 3 luni închisoare pentru contrabandă. Curtea Fa achitat. Seider a remas un moment fara simţire parte de bucuria achitării parte de necazul că a plătit degeaba statului o sumă atît de mare de bani. Partid de Promenadă Cind citeşti gazetele colectiviste, cari descriu după cum le convine situaţia guvernului, ai crede că ministerul actual cu d. Mitiţă Sturdza în frunte şi dom . Paladu ’n coadă, e un minister plin de energie şi de viaţă, şi că în capetele lui — a nu se confunda cu o hidră—zac reformele droaie. In realitate, însă, miniştrii cari compun guvernul, cu capul şi coada mai sus menţionată, sunt nişte simpli ocupanţi de posturi şi îndeplinesc numai rolul de a alterna cu partidul conservator la cîrma trebilor statului, fără nici un folos real pentru ţară. Ilustraţii, capacitate, program, nimic din toate acestea, au venit la putere fără să se aştepte şi se crede cu mult temeiu că se vor duce să iee aer tot cum au venit, adică, se vor trezi într’una din cele patru dimineţi mai apropiate că nu mai au dreptul la titlurile de excelenţă. Dacă aşî zic partid liberal, e numai de formă , o convenţie tacită, îngăduită de partidul conservator, pentru a putea avea un vis-ă-vis, dar renegat de ţara întreagă şi de toată suflarea liberală ca atare. Un manunchiu — ca să nu zicem bandă - - de uzurpatori înţeleşi între eî a face pe irozii politici, dar cari, reîntorşi acasă, sau din vre-o împrejurare oarecare duşi la secţie, îşi scot barbele şi măscile şi îşi declină starea civilă. Vezi atunci că unul e vreun vizitiu din cutare curte, altul e un fost chelner şi că hainele de hîrtie aurită cu care erau îmbrăcaţi, nu representa in realitate nici pe Irod, nici pe magi, nici macar pe măgari lui Christ. E pur şi simplu un partid de promenadă, în mişcarea politică a ţăreî, cum sunt bunăoară concerte de promenadă, toalete de promenadă, trăsuri de promenadă etc. Au deci un scop anume determinat, fără rezultat folositor ,însă, progresului, şi prin urmare în detrimentul ţăreî pe care o ţin pe loc. S’au deschis camerile.... cu mesaj..... s’a răspuns la mesaj, lucrare ce a durat peste 20 de zile, reprezentînd cîteva sute de mii de lei pagubă pentru stat, irosiţi în diurne şi transporturi gratis cu drumul de fer, adică în promenadă. Precum se vede, oamenii aceştia sunt nişte simpli preumblători cari vin, se duc, fără să ştie nime pentru ce şi cum, şi de aceea dintr’o zi în alta, lumea aşteaptă să-i vadă făcînd promenada cea mare în sînul vieţeî private. Şi aci vor fi In adevăratul lor rol. Juvenal. I ---------------—CS o ---------------- îşi arată arama Graiul poporului e plin de expresiuni figurate, căci pe cînd limba savantă caută a denumi fiecare idee prin termen anumit, poporul se mulţumeşte a numi lucrurile şi însuşirile omului prin termeni figuraţi, rod al fantaziei sale. In acest proces de schimbare a înţelesului din propriu in figurat, s’a plecat totd’auna de la ceea ce cade supt simţuri. Şi cum poporul e un fin observator, nimic nu i-a scăpat din ochi, dacă a avut prilejul să-l vadă mai des. Poporul a trăit şi trăeşte în mijlocul naturii ; el o cunoaşte bine şi o observă bine ; de aceea foarte multe asămănări le ia din cîmpul naturii. El ştie să observe şi oamenii ; şi multe însuşiri sufleteşti le numeşte prin corelativul lor trupesc. Aşa şi cu vorba de mai sus. In trecutul vieţii noastre istorice, găsim că banii cu care vindeam şi cumpăram lucrurile au variat la infinit. Nu e secol, în care să nu ne apară alţi bani. Nimic mai greu decit a le găsi echivalenţa lor azi. In secolul al XV-lea găsim Ughi ungureşti, şi zloţi tătărăşti; în secolul al XVI-lea găsim pe lingă moneda locală, ca a lui Lăpuşneanu, Bogdan şi Ion Vodă şi bani poloni. E lung pomelnicul banilor vechi, cari au purtat numele, de la ţara de unde se împrumutase : Polonia, Ungaria, Tartaria, Turcia, Austria, Olanda, Veneţia. Nu arare ori în documente găsim expresia bani buni şi bătuţi. Se vede că mulţi bani răi umblau prin ţară, şi cumpărătorul nu uita a pomeni că a primit bani gata, bani buni şi bătuţi. In trecut argintul era mai tot aşa de scump ca şi aurul. Cu vremea aurul s’a scumpit, şi de unde în secolul al XV-lea cu un leu de argint cumpăra un galbăn tătăresc sau unguresc, cu vremea a trebuit să dai 100 lei, 2 lei, sau 2,20 parale ca supt Cantemir , apoi a trebuit să dai 3, 4, 5, 7, 45, 25, 35, 37 și chiar 42 lei vechi pentru un galbăn. In această depreciare a argintului a urmat o falsificare în fabricarea înonetelor de argint. Multe monete or fi avut faţa de argint, dar de desupt, era aramă curată, numai argintată pe deasupra. Azi, în industrie, cîte lucruri cari le cumpărăm ca nichelate, ori argintate nu rămîn curată aramă! ! Dar în trecut, cînd fabricaţiunea era mai slabă şi falsă, asemenea lucruri se întîmplau mai des. Nu arareori omul care îşi vindea moşioara lui pentru a scăpa de diferitele dabile şi de dabilari, deşugubinari, deretnici, uşurgii sau glotaşii zapcii, primeau bani de argint ca buni şi cînd colo după puţină întrebuinţare vedea că banii au eşit răi, căci argintul fiind subţire se rosese, şi se vedea arama. Pas să se mai plătească de datorie cu asemenea bani cărora le eşise arama, sau li se aratase pe la colţuri arama! Din ban bun—cum se zicea hojma în documente—ajungea ban râu , şi nu găseau nici o cumpărătură de moşii sau alte scule In care să se pomenească că s’au primit bani răi; dar prin faptul că necontenit se pomenea de bani buni, urma că erau foarte mulţi bani răi. Cum un ban ban ajungea rau ? Vorba de faţă ne spune că-şi arătă arama. Şi răzeşul care, pentru un petic de moşie a ajuns să aibă un sac de hîrtie, el a trebuit să păţească mai des primind arareori bani ’buni şi cînd colo vedeau că-şi arătau arama. Faptele spuse mai sus au fost deseori observate de Romín, care la început le-au denumit cu vorba de mai sus, luind-o în înţelesul ei propriu. Ducînd apoi vorba la oameni, lesne s’a făcut schimbarea din înţeles propriu în înţeles figurat. După cum mulţi bani se par buni pe de-asupra, că-î iei că-s de argint, dar îndată prin usare îşi arată răutatea lor, adică stratul de aramă, aşa şi oamenii cari pe de-asupra ţi se arată buni, politicoşi, prietenoşi, îndată ce-l cunoşti mai de aproape îţi schimbi părerea despre dînşii, căci zice vorba: pînă nu trăeşti cu omul nu-l cunoşti cinci „nu-l ştii moarea lui“. Scarpină pe Rus după ureche, zicea Voltaire, şi îndată apare Cazacul; aşa