Opinia, decembrie 1906 (Anul 4, nr. 15-37)
1906-12-08 / nr. 20
5 Bani Exemplarul ABONAMENTE Un an . 6 luni . Redacţia şi Administraţia: Str. Stefan cel Mare 35. 20 Lei 10 „ 5 Bani Exemplarul ANUNŢURI Un rînd 1n 50 Bani , „& ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN -* a- Anul IV - No. 20.—Iaşi, Vineri 8 Decembrie 1906 creşte cu privire la corectitudinea noastră. Asemenea lucruri subţiri, nu se lasă nelimpezite; şi Patriotul care în acelaşi loc, cu cîteva rînduri mai sus, ne acuză că nu spunem lucrurilor pe nume, şi că vorbim cu înţălesuri ascunse,ne dator, cu deosebire, să se facă bine înţăles. Nefăcînd-o, va însemna că ne-a adus cu voinţă învinuiri nefundate, adoptînd sistemul Epocei de a lovi în noi prin insinuări calomnioase. Şi în cazul acesta—vorba sa proprie —„istoria poate deveni tristă“, nu pentru noi, bine înţăles. P. De cînd D-l Rahtivan a încetat, tului d-lui Rachtivan s’a lămurit, ne de a mai fi omul zilei, simpatiile e tot una dacă ni se va mai res- Patriotului sau lărgit considerabil; pUnde sau nu asupra acestui lucru, s’au lărgit pînă să îmbrăţişeze întreaga familie conservatoare. Aceasta cu atît mai vîrtos cu cît, [ chestia se poate pune în mod viva In numele armoniei multă tărie, naivii noştri potrivnici, o însoţesc de toate invectivele şi apostrofele cu care-şi colorează obicinuit proza. * Auziţi îndrăzneală ! Să ne ceară dovezi!... etc. etc. Dar acesta nu e totul. Tot ca dovadă, «Liberalul» publică o serie de nume a unor persoane cărora Ministerul de instrucţie le-a venit în ajutor pentru completarea studiilor. Fireşte, unde a găsit toate aceste Şi în această nouă stare sufletea-i riabil, cu privire la orice om poli- nume, Liberalul putea să găsească şi pe scă, confratele se întreabă cu o de- tic, la orice deputat, la orice memficată discreţie agrementată de ombru al guvernului, şi cu cît răspunironie fină,—dacă ziarele conserva- sul nu poate fi decît mereu acelaşi, toate de curînd apărute, nu sunt cuvîntul cuiva n’are mai mult răsucum-va o primejdie pentru liniştea net de cît merită să aibă. In specie, şi armonia din partid. Chestiunea fiind pusă cu un mare semn de întrebare, (Patriotul i-ar fi adăugat şi semnul lui Alcanter de Brahm, dar nu s’a introdus încă în uz),—să vedem şi noi puţin ce răspuns mai nimerit i s’ar putea găsi. „Misiunea acestor noui ziare, zice confratele, este tot atât de înaltă, pe cât de nobile sunt intenţiunile cari au determina că glasul directorilor noştri e lipsit de orice autoritate, el se va perde în deşert, fără ca Patriotul să contribue cu nimic la aceasta, şi fără să fie nevoe ca acesta să se ostenească pentru a pune lucrul în evidenţă. Totul nu se termină însă aici. Confratele e dator să lămurească, ce înţelege prin ,,situaţia socială în anato şi cum armonia nu va întârzia de fără de comparaţie, în care pretina se restabili, în urma unei asemenea unde că ne găsim, şi ce bănuială nngenioase campanii, existenţa lor nu poate fi decât efemeră. „Maurul şi-a făcut datoria, el poate să plece“—a spus un celebru literat. Ce rost într’adevăr ar mai avea, în politica noastră, noii confraţi din cele două capitale ale ţărei, odată armonia în partid restabilită şi misiunea lor îndeplinită ?.. Afară numai dacă nu urmăresc—ceea ce nu credem—şi alte scopuri !“ Asupra misiunei acestor ziare—din care, fireşte, şi opinia face parte,— o mică lămurire. Cine a spus cîndva că rostul nostru este de a stabili armonia în partid ? Din capul locului am făcut cunoscut, că suntem gata a contribui cu umilul nostru concurs la bunul mers al politicei partidului; cu alte cuvinte ne-am oferit ajutorul în lupta contra adversarilor comuni,—şi atâta tot. Cum era însă de prevăzut că în acţiunea noastră vom da peste asemenea adversari— adevăraţi lupi, îmbrăcaţi în piei de oae—chiar în sînul partidului; şi cum ştieam bine că nu vom ezita să-i lovim şi pe aceştia, ori unde îi vom găsi, am avut convingerea de la început că opera noastră nu va fi, decît numai în efectele sale, operă de linişte şi de armonie, şi ne-am aşteptat la ironiile Patriotului. De altfel noi credem că un ziar conservator mai mult, e o santinelă mai mult, care veghează la interesele generale ale partidului. Şi că indiferent dacă e linişte sau primejdie, santinela trebue să-şi facă datoria, chiar dacă ,, şeful tău a adus la ordinea zilei chestia rolul său e fără nici un rezultat prac- ţărănească şi problema financiară. tic imediat. * Dar să vedem ce lucru, nou se aduce în Aşadar misiunea noastră nu e discuţie, condiţionată unor împrejurări vre- Zilele trecute, Liberalul, prin pana eximetnice , şi existenţa opiniei e reclamată cel puţin atîta timp cît va exista şi Patriotul „informaţia actuală“. „Este însă o chestiune care primează asupra tuturor celorlalte, adaugă confratele. E vorba de autoritatea morală a autorilor acestor articole, care au reuşit să dea presei şi polemicelor noastre un caracter atât de obiectiv... Găsindu-se într’o poziţie şi situaţie socială, care nu permite nici o comparaţie, ei au dat şi dau probe continue de tact şi dezinteresare, iar abnegaţiunea şi corectitudinea lor impecabilă îi pune mai presus de orice bănuială“. Chestia aceasta aduce în discuţie o alta. Cu alt prilej am întrebat pe Neruşinaţi sau inconştienţi In timp ce la Bucureşti congresul liberal discută programul partidului, orga-, de altăceva , de celebra bursă, nul autorizat al acestuia pentru Moldova şi pentru Iaşi, se ocupă de acel murdar document omenesc care e scrisoarea doctorului Teodoru. Pentru ca să se vadă ce sărăcie intelectuală e în creerul acestor nenorociţi, e de ajuns să arătăm că Liberalul consacră articolului cu pricina locul său de frunte, adecă locul destinat chestiunilor mari de actualitate, sau chestiunilor ce interesează politica generală pe care o apără. Căci e caracteristic lucru şi pentru politica ce o afişezi şi pentru propria ta moralitate, să dai întăetate cancanurilor de mahala, cînd tatului, afirma, în sprijinul murdarelor sale calomnii, că d-na Teodoru ar fi primit o bursă din partea Ministerului de instrucţie pentru a-şi complecta studiile muzicale la Milano. Fără a discuta dacă faptul acesta prezintă sau nu vreo însemnătate gravă, ci în vedere numai că era singurul punct de natură a eşi din domeniul vieţei private a celui învinuit şi singurul punct de natură a putea fi discutat şi controlat, am afirmat la rîndul nostru că d-na Teodoru n’a primit nici o bursă, şi am cerut Liberalului să-şi aducă dovezile dacă susţine contrariul. Iată ce răspunde acesta : „ Nu vă ajunge a avea mărturisirea care o face însuşi soţul aceluia care aţi trimes-o în străinătate cu banii statului. Cine confratele din capitală, să ne spue mai bine decît soţul poate să ştie de aşi nouă numele acelora, cari cu marea lor autoritate morală acopăr politica şovăitoare a acelui ziar. Strîns cu uşa, Patriotul a tăcut, căci d-l Bacalbaşa n’a dat decît o aparentă satisfacţie curiozităţei noastre legitime. Acum însă cînd prestigiul cuvîncest fapt, soţul care pe atunci cînd a obţinut d-na Teodora bursă pentru străinătate, nu era divorţată de nevasta sa. De altfel acest lucru era de notorietate publică şi însuşi Doamna Teodoru îl spuna Teodoru, dar n’a dat peste ea. Şi credeţi că aceasta-l jenează întru cîtva ? Absolut de loc. Iată cum ne judecă . Vă mai pare extraordinar, domnilor de la „Opinia“ că între bursierele Statului să figureze şi o doamnă Teodoru ?“. Pas de discută cu asemenea oameni extraordinari. hal 151 Partid Şeful partidului liberal-naţional a dat o citire, la Bucureşti, viitorului program de guvernămînt al partidului. In viaţa şi în activitatea unui regim politic, publicarea programului său este un Starea forţelor s’a îmbunătăţit în mod moment solemn, chiar atunci cînd acel evident şi greutatea corpului a cresprogram nu este, ca în cazul special, de cât cu mai multe chilograme. Se recit o urîtă zeflemea, comandă încă cruţarea forţelor pen-La Iaşi, însă, liberalii au maltratat şi tru a se asigura pe viitor rezultatele au ignorat congresul, într’un mod, care merita o ossbilă sublimare, deoarece el este caracteristic pentru complecta destrăbălare în care se află partidul. Cuvîntul șefului partidului n’a fost salutat la Iași; programul n’a fost supus unei analize , congresul n’a fost discutat de ziarul liberal-naţional, care s’a dat cu totul apărărei unui puşcăriaş. Faptul de-a se şti dacă s’a acordat, sau nu o bursă unei persoane, preocupă ultimul articol de fond al gazetei partidului liberal-naţional de la Iaşi. Sufragiul universal şi casa rurală, despre care vorbeşte programa, n’au putut produce articole entusiaste : ţărei îi arde A se citi în corpul ziarului amănuntele interesante despre: rolul unor avocaţi liberali în afacerea dr. Teodoru ; serbarea jubileului d-nului Ed. Maudella ; agapa profesorilor ieșeni In antul proces de descompunere al Z'AfriLVfPIPTiffSjP partidului colectivist de la Iași caraeteristica aceasta, oricît de dureroasă ar fi, este naturală. Stăpânii au părăsit casa , de ce n’ar gospodări micii vandali ? OMUL DE CASĂ un mul de casă a câştigat drept de cetate în ţara românească. El există de pe vremurile boeriei şi rolul lui a fost şi este altul decât acel al cuvintelor direct traduse în franţuzeşte , Turni de la maison. Vechiul „jidan al boierului“ s-a preschimbat în om al casei. Jidanul boerului era credinciosul căruia i se încredinţau daraverile băneşti, arendatul moşiilor, tocmirea slugilor şi cumpărăturile de verdeţuri pentru iarnă, un fel de măgar care cara toate greutăţile. Cu omul de casă se schimbă şi felul şi misiunea, dreptul; ştie când vine şi când plea- că omul, al cărui om de casă este Omul de casă n’are nimic ce e pentru el trebue să se gândească omul cu casa. —Tu ce zici în privinţa remanierei ministeriale?—întreabă omul cu casa pe omul său de casă ? —Eu ? Ce ziceţi d-stră zic şi eu! —Ia vezi plouă afară ? —Eu cred că plouă, răspunde omul de casă, dar vedeţi şi d-stră! Pe cât e de umil în casa şi în faţa omului cu casa, pe atât e de obraznic afară. Este perfect animalul care încremeneşte faţă de dresor şi care sbiară de îndată ce nu-l vede. Omul de casă joacă de curând robea la toţi, cu mult înainte de a pleca în mare şi în politică, străinătate“. Când nu reprezintă nimic, nici ca aceasta e dovada. Şi pentru a-i da mai studii, nici ca agitator, atunci este om de casă al unui puternic om cu casă. Acest titlu, poate din cauza originalităţei lui, a ajuns la mare preţ. Când spui de cineva că este om cu greutate în partidul lui, fiindcă are, spre pildă, mare talent oratoric, nu plăteşte 2 parale faţă de altul de care se spune cu profundă invidie : „aista e om de casa lui conu Vasile“. Oamenii cu case şi oamenii de casă ameninţă să producă un al treilea partid politic în ţara românească. Sănătatea M. S. Regelui Monitorul Oficial de omi, publică următorul buletin medical asupra stării sănătăţii M. S. Regelui : Starea sânâtăţei M. S. Regelui, după întoarcerea din Sinaia, s’a îmbunătăţit în mod simţitor. Repaosul de aproape 4 săptămâni în pat şi regimul apropiat au înlăturat cu desăvârşire tulburările stomacale, aşa că Maestatea Sa poate acum să urmeze un regim alimentar mai variat, favorabile obţinute, şi repaosul zilnic în pat, după dejun, în timp de 1—1 jum. oră. In tot acest timp nu s’a mai manifestat nici un semn de debilitate cardiacă. Prof. Dr. C. de Noorden, General Dr. Theodori. „Domnia legilor“ Toate programele liberale, ticluite de domnul Sturza, au acelaşi început: domnirea legilor. Domnirea legilor a şefului liberalilor este nelipsită din fruntea programului, cum ţuica nu poate să lipsească în fruntea unui menu. O oribilă manie a bătrînului om de stat! Legile sînt şi ele, ca şi Banca Naţională, ca şi Creditele, ca şi Letea, monopolul exclusiv al partidului liberal. Nu sînt colectiviştii—nu sînt nici legi ! Domnia legilor a existat chiar atunci, cînd justiţia fu dată pe mina lui Stoicescu , cînd, în plin parlament, Brătianu declarase că a tolerat crime şi asasinate. Regimul fanarioto-feudal n’a fost totuşi al liberalilor ci a lui Lascar Catargi. Domnirea legilor a fost pusă din nou „ . 1 în fruntea bucatelor şi a încăput pe mîna Omul de casa iţi vine in casa. El • d-lui I. Nădejde ca s’o reguleze, nu la numai ^ suna clopoţelul, intra de_a ’ rubrica „Curiosităţilor“ Voinţei Naţionale ! Domnirea legilor pretinde un lucru T . . , , „ . . foarte plăcut şi ie natural ca el să fie lui. ideile le sunt acelea ale omului călduros îmbrăţoşat: cere ca liberalii să cu casa, aspnaţiunile lui sunt acelea gi,ce ţn permanenţă la putere, fiindcă ala care el nu se gândeşte, fiindca pitcarea legilor este esclusivul lor monopol. Huliganii nu pot respecta legile. Intervenţia domnului I. Nădejde se impune. Ea se impune de urgenţă, căci nu ne închipuim că în ţara românească să poată domni legile, fără ca de Nădejde să nu onoreze ţara, cu prezenţa sa, în fruntea treburilor. Un partid, care numeră printre ai săi pe un Stoicescu şi pe un Protopopescu, nu-şi poate închipui ca legile să se aplice decît fiind acel partid la putere. Sau cum zice textual onor. Voinţa Naţională : „A cere şi a hotărî a face ca legile să fie legi faţă de neomeniile şi jafurile bizantinilor, e un punct vrednic a face parte din programul de activitate practică a partidului liberal“, ci la articolul de fond. Teoria celor două partide D. Sturdza, cu ocazia citirei programului său la congresul liberal şi, mai zilele trecute, d. V. Brătianu în lungile sale articole din L’Independence, au readus in discuţie teoria celor două partide. D. D. Sturdza, după ce s’a amestecat în certurile dintre conservatori şi junimişti declarînd drept singurul şi adevăratul partid conservator gruparea d-lui P. P. Carp şi recunoscând astfel, odată cu existenţa a două partide şi necesitatea existenţei lor. Azi acelaş d. D. Sturdza neglijează pînă la a ignora gruparea d-lui P. P Carp, iar despre partidul conservator se exprimă, ca în 1857, că ar fi pacoste pentru ţară, şi că «Domnia legilor a fost necontenit periclitată la noi, de cîte ori conservatorii au venit la guvern». „Pentru a pune capăt regimului Bunului Plac al foştilor privilegiaţi şi actuali conservatori“, singura soluţie este întronarea domniei legilor. Bad. Em. Costinescu este mult mai drastic. Fostul ministru de finanţe a constatat că azi avem numai un singur partid de guvern, partidul liberal, căci nu e partid de guvern acela care trăieşte prin satisfacerea intereselor individuale ale coteriilor cari îl compun, care nu are nici o direcţie de principiu în activitatea sa de guvernare. D. V. Brătianu profesează o întreagă teorie cu privire la necesitatea existenţei a două partide, teorie pe care o înconjoară de un întreg aparat de erudiţie. După D-sa, statul actual la putere al partidului conservator ca şi "guvernarea sa trecută, sunt nişte simple aventuri, la care, — crede D-sa, — ţara n’are să mai revie nici-dată. însuşi faptul că partidul conservator a urmat la afaceri pe liberali e simptomul unei stări morbide, şi dacă partidul liberal n’ar fi fost desbinat innăuntrul seu, nici odată aventura conservatoare n’ar fi avut loc. Dar dacă ea n’a putut fi împedicată pentru trecut, datoria partidului liberal e ca s’o împedece pentru viitor. D. V. Brătianu propune chiar un program de reforme, menite a aduce pe calea sănătății afacerile noastre publice şi a asigura puterea vecinică partidului liberal. Misiunea această revine de drept acestui partid, iar în ce priveşte partidul conservator, numele lui nici nu va fi măcar pomenit în acel Eldorado politic al nostru. Partidul conservator e doar produsul păcatelor noastre politice, iar aceste păcate, odată vindecate, e firesc lucru să dispară şi urmările lor. De prisos să mai înzistăm. Concepţiile d-lui V. Brătianu au fost discutate în acest ziar şi au fost aduse la dreapta lor valoare. Tot aşa de puţin importantă e în sinea ei teoria învechită a d lui Sturdza, cu vechea domnie a legilor pe care-o scrte azi, din nou, nu ştim pentru a cătea oară, din muscul de antichităţi al partidului liberal, şi răspunde astfel cu o crudă ironie cerinţelor d-lui V. Brătianu de a se da un program de acţiune fixat dinainte. Faptul care rămâne în picioare şi pe care-1 vom discuta, e aducerea iarăşi pe tapet a legitimităţii existenţei celor două partide. Existenţa mai multor partide politice e legitimată prin însăşi libertatea de-a gândi. In adevăr, în materie politică poate cineva, în chip foarte cinstit şi de bună credinţă zice da, unde altul zice nu. Intrucît în politică nu avem încă principii ştinţifice fixate şi criterii obiective. Cei cu credinţe comune, sau cel puţin conciliabile se grupează şi dau naştere unui partid politic. De aici ar urma în chip firesc că pot fi tot atâtea partide politice cîte vor fi şi chestiunile de discutat. De unde dai teoria numai a două partide mari ? Cu cît actele de adus la îndeplinire într’o ţară, sunt mai mari, cu atât organizaţia£în partide va fi mai consistentă şi mai durabilă; scopul cel mare şi îndepărtat, face să se şteargă între oamenii toate deosebirile de detaliu ;—deosebirile rămân numai asupra chestiunilor celor vitale. In ţara românească totul e de refăcut Instituţiile transplantate de cătră liberal, din apus, s’au dovedit nepotrivite pentru corpul nostru social şi tendinţa generală este de-a le înlocui şi de-a găsi Statului formula lui definitivă. In ţările occidentale, cu o mai lungă viaţă politică şi cu o mai bogată expert