Opinia, noiembrie 1907 (Anul 4, nr. 282-305)
1907-11-15 / nr. 293
şi mai puţin „clima revoluţionară a cosmopolitismului evreu, sensul acestor fraze sunt în domeniul d-tale. Eu însă înţăleg ca d-ta eşti antisemit şi prin urmare nu îmi permiţi a mă amesteca în artă, literatură pentru acest reson. Or aceasta au făcut-o şi alţii şi cu mai mare succes. Aşa Georges Vanor, un scriitor pornograf francez care nu pricepea clasicismul ţărei sale a strigat într’o zi la „Odeon“ pe cînd se juca o piesă clasică franceză : De ce nu se joacă piesele moderne şi s’ascultă ce a scris jidanul Max Nordau într’o carte în jargon ? Sau un alt savant Cornelius Gurtelitt n’a găsit oare că eu n’aveam nici un sentiment pentru artă pentru că trag dintr’o rasă de talmudişti? D-ta ca să fii la înălţimea lor trebuia să spui: Cum poate un omorîtor al D-zeului Creştinesc să priceapă pe Brand al lui Ibsen ? Cum poate un evreu care la paştele creştinesc înjunghie un creştin ca să îi bea sîngele, să priceapă el muzica lui Wagner ? In faţa acestor argumente n’aş fi avut ce răspunde. Eram înfundat ! Dar d-ta umbli cu cosmopolit şi cu cosmopolitism evreesc ? Eşti prea slab şi la astfel de lucruri îţi pot răspunde. Ce are de a face cosmopolitismul şi patriotismul cu studiul meu de psihiatrie „Degenerescenţii“ prin care voeam să arăt influenţa pe care o are psihicul unui scriitor în producerile de artă ? Dar pentru d-ta probabil că există o hidraulică cosmopolită, cum există vr’o anatomie patriotică ? D-ta ai vrut să găseşti că există un anumit tip de evreu cosmopolit care se ridică în contra artei. Un anumit tip ! Pentru mine un aşa tip n'am găsit printre evrei. Antisemiţii chiar au fost nevoiţi să ne dee ce este al nostru, că suntem un popor iubitor de cultură şi dacă priveşti în urma noastră, în calea făcută de omenire vei găsi o mulţime de evrei cari au contribuit la ridicarea acestei culturi. Pentru că am îndrăsnit să mă ridic în potriva unor scriitori detracaţi ca Oscar Wilde, Malarnic şi Huysmans, mă acuzi că am lovit în civilisaţia şi cultura Europei. E poate cea mai reuşită vorbă de spirit pe care ai făcut-o. Am povestit-o şi unui japonez care învăţă matematicile la d. prof. Poincare şi a rîs cu mult haz. Japonezii, cred că ştiţi că au introdus tot ce este mai bine şi mai superior din Europa şi America. Ei bine japonezii n’au tradus un rînd din operile d-tale sau ale lui Oscar Wilde şi nu dau un gen pentru Preraphaeliştii d-tale. Ah ! Îmi vei răspunde: Japonezii sunt sălbatici, nu pricep cultura şi civilizaţia Europei, ei au introdus ştiinţa şi technica dar au uitat să îl aducă şi pe Bernard Schaw. „Ei bine te înşeli bunul meu d. Schaw. Japonezii sunt cei mai buni cunoscători ai culturei şi civilizaţiei noastre şi asta n’au aratat’o la Mukden şi Suizima, dar în laboratoriile lor ca descoperitori şi savanţi. Dar poate Îmi vei spune că japonezii sunt utilitari. Oare unul din iubiţii d-tale pictori n’a spus c’ar trebui să introducem pictura lor la noi; şi un altul n’a descoperit că muzica japoneză e superioară muzicei noastre. Ei bine japonezii preferă pictura noastră clasică şi invaţă pe Beethoven. Cu o răutate caracteristică voeşti să convingi pe cetitorii d-tale c’am găsit că toţi scriitorii au fost nebuni, că fiecare mnet a fost atins de cholalie (manie de a rima) că fie-care scriitor a fost graphoman. Dacă ai fi citit operile mele, studiul meu asupra geniului şi talentului, volumul meu de paradoxe, prefaţa la volumul „ L’ Uomo din Genio“ a maestrului meu Lombroso , cartea mea Signification de la Degenerescence, ai fi văzut că nu am spus cea ce avansezi ce aş fi făcut. E posibil ca în 12 ani ai să mai revii asupra distrugerei mele şi pentru un „preţ mai mare“ să mai scrii o serie de articole ca să îmi probezi că fantasiile hysterico-neurastenice a tuturor Prerafaeliţilor d-tale sunt lucruri normale — eu însă nu îţi voiu răspunde. Viaţa e scurtă şi articolele d-tale prea lungi. Noi avem un cuvînt în limba germană pe care Goethe l’a întrebuinţat foarte des: pentru un butuc necioplit o secure proastă caută să ţi-l traducă în englezeşte, iubite d-le Schaw, sunt sigur că are să’ţi placă. Un an de viaţă E un an de atunci. Eram în Rusia şi aşteptam cu nerăbdare sosirea gazetei la care fusesem invitat a scrie şi la care nu putusem răspunde; afaceri mă reţineau încă acolo. Şi ce plăcută sensaţie cînd primul număr sosit, prima privire asupra lucruririlor scrise, asupra iscăliturilor colaboratorilor pe cari îi știam doar din nume. Era o apropiere atît de depărtată. „Opinia“ apărea pentru întărirea unei noui politici, pentru hotărîrea unui nou curent la viitoarea luptelor de vederi şi principii. Şi „ Opinia“ îmi aducea cu sine acel conservatorism—democrat, acea adîncă pricepere a nevoilor obşteşti fără demagogie şi idealism dar, bazată pe conlucrarea în comun a tuturor păturilor sociale—fără ură de clase şi lupte. Şi mai îmi aducea ziarul acesta, la care trebuia mai tîrziu să viu, biciuirea acelei politici ereditare care pune mai presus de inteligenţă şi voinţă, blazonul şi o descălecare a cîtorva generaţii cari de multe ori s’au îndeletnicit cu nimicuri sau cu exploataţia nemiloasă a ţărănimei. Sub puterea celor scrise şi îngrădit într’o ţară unde prefaceri mari se pregăteau, am scris din primele zile ale apariţiei „Opiniei“, de acolo, de la două mii de kilometri depărtare, profeţii pe cari n’aş fi voit să se împlinească, dar cari s’au împlinit. Vedeam în apariţia „Opiniei“ un semn al vremilor, o îndrumare spre ridicarea unei alte clase la viaţă şi drepturi. Şi mi-am zis: trebue să fi ajuns cuţitul la os ţărănimei dacă politica de pănă azi nu le mai garantează libertatea desvoltărei şi o nouă mai democrată şi mai liberă înjghebare le doreşte ridicarea. Şi sub impresia acestora am scris articolul „Romînia şi Rusia“ pe care îl revăd azi strîns în colecţia întreagă a unui întreg an de viaţă al „Opiniei“. Iată ce scriam cu cinci luni înainte de revoltele din Martie în acest articol : „Şi apoi trăind în Rusia, priviţi spectacolul luptelor de aci, e un cîmp enorm de frămîntări sociale, de sbuciumări economice, de tendinţe opuse! Se macină ca într’o moară şi grîu argintiu şi neghina necurată şi pleava cenuşie. Ce va cădea în sacul deschis ? .. Ce va eşi mîine pentru norodul acesta de o sută de milioane ? Cine va ţine frîu luptelor vieţei, cine va mina carul spre o mai bună şi mai sfîntă stare de lucruri ? Şi priviţi şi la noi. E aceeaşi epopee,e aceeaşi cîntare ! Deşi patruzeci de ani de Constituţie au bătut în ceasurile vieţei noastre politice, aceleaşi reforme se cer şi la noi ca şi în Rusia şi ţara noastră ca şi imperiul colos se arde în viitoarea aceloraşi patimi. Aceeaşi ţărani lipsiţi de pămînt, goi în casele lor de lemn, sau de lut trăind în promiscuitatea dobitoacelor, lihniţi de foame, roşi de boale, casele lor cuibare de infecţie şi molimă, cîmpurile lor supte de orice vlagă, nedînd de cît o hrană de a nu crăpa de foame. Şcoli puţine şi proaste, Invăţătorimea rău plătită se sinchiseşte prea puţin de învăţătura neamului. Preoţimea neconsiderată, căci credinţa s’a stins ia inimele răbdătoare a prea răbdătorului norod. Iar alături de mizerie, înfloreşte bogăţia neştiutoare. Avem fără sfîrşit arendate la exploratori pribegiţi din orice parte ; bogăţii risipite, pîinea aruncată în drum corbilor, pe cînd ţăranii mînîncă terciu. Risipă şi desfrîu. Iar toată oblăduirea imputată de slujbaşi. Slujbe pentru orice fleac, slujbaşi ce n’au ce sluji, funcţionari cari n’au unde funcţiona. Galoane şi eşarfe, decoraţii şi titluri! O sete de viaţa strălucitoare, goală, neactivă, o sete de sgomot, de scandal de reuşita uşoară şi de bun nedobîndit cu dreptate. Aşa şi aci în marea Rusie, aşa şi acolo pe marginele Dunării. Şi din norodul acesta ca şi din acele de acolo, se ridică inimi tinere, inimi roase de spetacolul straşnic ce se întinde privirilor şi aceste vlăstare adueîndu-şi aminte că un neam e mare cînd o mai justă şi mai echitabilă distribuire a averilor, a muncei, a gîndului domneşte în ţinuturile sale, cere aceste legi pentru norodul său. In Rusia ca şi in România oamenii de inimă au ajuns la aceiaşi încheere : ridicarea ţărănimii, singura producătoare de toate, singură susţiitoare a edificiului social. Chestia ţărănească nu e numai o chestie politică, ea e şi socială şi economică, cum e de asemeni patriotică. Nu e de ajuns ca un popor să se bucure de credit pe pieţele băncilor străine spre a fi un popor mare, ci mîndria unui neam trebue să fie în desvoltarea sa intelectuală şi economică. O ţeară care are sute de mii de flămînzi, un popor care figurează pe toate listele statistice ca primul popor în care tuberculosa, sifilisul, pelagra lac cele mai mari ravagii, un popor care nu se poate impune nici prin ştiinţa, nici prin operile sale, e un popor mic, ignorat, un popor hotărît să ceară în concertul vieţei intense de mine“. Şi cînd în Martie am coborît la Iaşi, satele ardeau în Moldova, revolta isbucnise şi cîteva zile mai în urmă cînd am făcut parte din redacţie, am văzut profeţia mea realizată: tunurile au bubuit dar şi reforme ca şi acolo în împărăţia Ţarilor s’a impus. * Un an de existenţa al „Opiniei,,. In triste şi dureroase clipe a trebuit s’apară, în vremuri de nevoi a trebuit să lupte şi să dee o îndrumare mai omenească şi mai democratică vederilor obşteşti. închegată în astfel de clipe ,ea are chezăşia unor vremuri mai bune, oţelită în aşa momente că are puterea de a duce lupta pentru o mai fericită şi mai înălţătoare stare de lucruri. De acea a şi apărut—de acea va şi trăi. Dr. I. Duscian litere-Ştiinţe-Arte Cum întotdeauna din discuţie, iese lumină, iată că, graţie unei trecătoare polemici între d. Lecea şi „coloana 4-a“ — a „ Opiniei“ s’a ajuns la o temă interesară,cu totul în afară de obiectul acelei polemici. E vorba de prețul cu care editorii de astă-i răscumpără munca scriitorilor romîni. Dl. Lecca printr’uri ziar local, opune articolelor „Opiniei“ cîteva cifre suggestive care ne fac să reflectăm în adevăr cu mîhnire asupra soartei materiale a scriitorilor romîni, dintre care cel mai de compătimit nu este d. Licca. D-sa, în adevăr, a fost unul din puţini care, printr'o activitate literară neobosită, a realizat cîte ceva,—puţin negreşit, dar cu mult mai mult ca ori care alt scriitor dintre cei mai vechi, pe umerii cărora s’a ridicat generaţia literară de acum. Cine bunăoară de la Bolintineanu şi Gr. Alexandrescu pînă la Eminescu, Creangă, Coşbuc şi Caragiale ar fi putut vorbi de zeci de mii de lei rezultaţi din producţiuni literare ? Nici unul de sigur. Faptul dovedeşte că şi în această privinţă ţeara nu a stat pe loc şi că merge— de şi încet—către o fază de dezvoltare culturală cînd operile literare vor fi răsplătite după merit şi scriitorii vor putea exista de pe urma mancei literare. Această vreme o dorim cu toţii în însuşi interesul literatures, chiar dacă în aşteptarea ei nu suntem nici atît de grăbiţi, nici atît de nervoşi ca directorul teatrului iaşan, singurul scriitor care afirmă că ar fi fost dispus să se facă şi leah şi ovrei şi chiar... frate de dincolo, numai să aibă succese de librărie şi de scenă mai puţin... platonice. * Un volum nou de traduceri de nuvele din literatura română în limba germană a apărut în vitrinele librăriilor. Traducerile se datoresc d-lui Dr. Hârsu. * A apărut în Biblioteca pentru toţi — sub No. 291 — Romeo şi Julitta tragedie în 5 acte de Shakespeare tradusă în versuri de ff. G. Lecca. Atragem atenţia iubitorilor de frumos asupra acestei superba opere dramatice a cărei traducere nouă e datorită unui poet de talent, d. Lecca. Vechile diţii, la trăducerea românească, erau prea departe de original şi lăsau mult de dorit mai cu seamă în privinţa frumuseţei şi corectitudinei. * O VINIA şi nuvele umoristice, pline de haz şi artistic redate cari vor încreţi toate buzele şi vor însenina toate frunţile. Nimic mai plăcut decît acest gen de literatură. «Din ocna vieţei» apare acum în a doua ediţie. Prima a fost la apariţiunea ei imediat epuizată, ceea ce este o dovadă de popularitatea de care se bucură domnul Văsile Pop. Cu privire la genialul dramaturg englez Shakespeare, cercurile literare inculte au ascultat zilele aceste cu un deosebit interes o coferinţă a marelui poet german Ludwig Fulda asupra operei lui. Fulda a atins puncta de vedere cu totul noui şi a arătat auditorului marea însemnătate a dramelor lui Shakespeare din punctul de vedere istoric, liric şi filosofic ■k Se anunţă — în sfîrşit ! — apariţia unui volum de versuri de ale deliciosului poet Cincinat Pavelescu. Prefaţa am putut o ceti sub forma unei excelente poezii. Lumea literară aşteaptă cu nerăbdare volumul menit a consacra pe fecundul cîntăreţ,. fără volum. * „Din ocna vieţei“ de Vasile Pop. „Bibliteca pentru toţi“. No. 293 preţul 30 bani. Dl. Pop s’a ridicat cît se poate de iute în rîndul scriitorilor de seamă ai literaturei noastre. D-sa posedă într’un înalt grad darul de a povesti şi un umor sănătos, natural, fără veselie silită, precum şi mult spirit de observaţie caracterizează talentul său. «Din ocna vieţei» e o culegere de schiţe STRUNĂ ZILEI DUŞMANII CULTUREI Guvernul a dat o circulară contra academiilor..., de biliard. Ziarele Acest guvern, mă tem, ne lasă Cu timpul şcolile pustii . De doctoratu ’n drept nu-i pasă, Acum nu vrea... academii. ------— Informaţii 0 anchetă şcolară.—Ministrul instrucţiune a numit o comisiune de 12 profesori cu însărcinarea de a face o vastă ancheta asupra chipului cum funcţionează învăţămîntul nostru secondar, asupra progresului ce au făcut şi asupra îmbunătăţirilor ce ar fi de introdus. Pentru acest scop membrii comisiunei vor trebui sa se pue în raport cu profesorii şcoalelor secondare. Comisiunea se compune din următorii dni profesori : D. Bogdan Duicu, profesor la gimnaziul Cantemir din Bucureşti, d-na Ana Kernbach-Gonţă, de la şcoala normală de fete din Iaşi, d-na Constanţa Gavolceanu, de la şcoala secundară de fete, internat Bucureşti; d. Ibrăileanu Garabet dela liceul internat din Iaşi; d.Locusteanu Nicodim, profesor dela liceul Matei Basarab din Capitală ; d. P. Marinescu, profesor la liceul din T. Severin ; d. Dinu Pătrăşeanu, profesor la liceul din Iaşi; şi d-na Adela Proca Băznoşeanu, directoarea şcoalei de fete Carmen Sylva din Bucureşti. Profesorii cari fac parte din aceste comisiuni, vor avea liber parcurs pe căile ferate, clar cum şi o diurnă de 20 lei pentru zilele cînd vor lucra. Absenţele de la cursurile respective, vor fi motivate de drept, iar suplinitorii ce’i vor înlocui vor primi un sfert din salariul ce li se cuvine. Se pare că eforii Spiridoniei au dat de un mijloc ingenios de-a păgubi I epitropia şi de a-şi căpătui favoriţii. Acest mijloc ingenios constă într’o formulă ce s’a descoperit de-a vinde prietenilor, pe preţuri ieftine, porţiuni de păduri proprietatea Spiridoniei. Eforii, în adevăr, ca sa înconjoare legea contabilităţei, care prevede licitaţie pentru lucrări în valoare mai mare de 10.000 lei, au făcut ca pădurile mari sa fie împărţite în parchete şi, în loc să publice licitaţie, vînd, prin bună învoială, parchete în valoare pînă la 10.000 lei. Vînzarea se face prietinilor politici, cari, la rîndul lor, revînd parchetele cu folos mare. Acelaşi sistem s'a introdus şi la pădurile Epitropiei, aflătoare în Basarabia. Mijlocul de ingenios şi ruşinos ! Secretarii comunali din judeţele noastre se vor întruni la sfîrşitul lunei aceştia în vederea înfiinţărei unei societăţi de ajutor. întrunirea secretarilor comunali se va ţinea în localitate. In curînd şcoala de Bele-Arte din localitate îşi va sărbători jubileul de 50 de ani. In vederea acestui jubileu corpul profesoral al acelei şcoli pregăteşte un bust al lui Panaiteanu, primul director al şcoalei de Bele-Arte, care va fi aşezat în localul şcoalei. Bustul va fi lucrat de d. prof. Bălăcescu. O nenorocire s’a întîmplat ori la şcoala normală „Vasile Lupu“. Lucrătorul mecanic Gustăv Bodi, care făcea o reparaţie la acoperemîntul şcoalei, fu atins de batae de inimă şi căzu de pe scară de la o înălţime foarte mare rămănînd în nesimţire. Nenorocitul lucrător a încetat din viaţă aseară. Am anunţat ieri că şi din lefurile primarilor şi ajutorilor de primari se vor scădea 10 la sută pentru fondul pensiilor. Aceste reţineri trebue socotite de la 1 Aprilie 1907, cînd a intrat în vigoare noua lege a unificărei pensiilor. Toţi deputaţii şi senatorii Iaşului vor pleca în asta seară la Bucureşti spre a lua parte mâine la deschiderea Corpurilor Leguitoare. Prietenii noştri din Iaşi şi acei din provincie cu domiciliul politic în Iaşi sunt înştinţaţi că pentru susţinerea apelurilor electorale înaintea Curţei de Apel din localitate, clubul conservator din Iaşi a constituit un comitet de avocaţi care stau la dispoziţia prietenilor pentru introducerea şi susţinerea apelurilor lor, care vor fi primite pînă în ziua de 25 Noembrie orele 5 seara. Comitetul de avocaţi se compune din d-ni: P. Sion, Al. Dabija, Lascar Antoniu, Eugen Herovanu, Osv. Teodoreanu, Andrei Kirilovici, I. Stavăr, Filip Ciorapciu, St. Georgescu, Gh. Dobias și G. Loban. Actele și apelurile prietenilor pot fi remise d-lui Anibaldurea, care se va afla pentru aceasta in localul clubului conservator în fiecare seară de la orele 5—7. • D. inspector al vămilor Arabolu a isprăvit ori cu inspectarea la vama din localitate. După cît ştim, d. Arabolu a găsit totul în bună regulă, aşa că denunţul primit contra vămei locale pare a fi neîntemeiat. Am vorbit despre examenul de capacitate pentru şcoalele profesionale. Examenul se va ţine pentru croitorie şi lenjerie şi se va începe la sfîrşitul lui Aprilie şi va continua pănă în Mara viitor. Ministerul de instrucţie a modificat orarul şcoalelor primare de fete, în sensul că orele consacrate lucrului manual a fost sporite. Ministerul a pus în vedere directoarelor școalelor de fete ca să aplice imediat această masură. Casa rurală.— Un ziar guvernamental afirmă că s’a convenit definitiv ca proiectata cassă rurală să fie o instituţie absolut de stat. Pe de altă parte cassa rurală va fi o instituţie osebită şi nu va fuziona cu băncile populare şi cu creditul agricol. S’a mai admis că va putea cumpără moşii, cînd cassa va găsi ocazii favorabile spre a le revinde mai tîrziu ţăranilor. D-na Mîrzescu, inspectoara şcoalelor profesionale, a inspectat ori şcoala profesională Sf. Sava din localitate, rămînînd foarte mulţumită de modul cum e condusă această şcoală. Astăzi, d-na Mîrzescu a plecat la Vaslui, unde inspectează şcoala profesională din acea localitate, iar mine va inspecta şcoala profesională din Ploeşti. D. Emil Lepadatu, judecător de şedinţă a fost delegat să plece la Vaslui spre a ţinea locul judecătorului de şedinţă de acolo. La brutăria d’Vrthchalos, din Galaţi proprietatea Creditului urban, s-a declarat un mare incendiu. Pagubele sunt mari. D. Mircea Serion a fost numit şef al biroului de servitori din localitate, în locul d-lui Gheorghiu, care a fost trecut ca archivar la prefectura poliţiei. Din eroare s’a omis din lista studenţilor reuşiţi la examenul I de licenţă, publicată în numărul nostru de eri, numele d-lor Emil I. Marca care a reuşit cu 2 bile albe şi 2 roşii şi Valeriu Dimitriu. Fundaţiunea Carol a acordat suma de 300 lei domnului Ilie Ghibănescu, ca ajutor pentru a-și tipări teza de doctorat. Aflăm că un viu conflict a isbucnit între d. Spiru Haret şi d. I. Găvănescul, directorul seminarului pedagogic universitar. Conflictul a isbucnit din cauza linei dense aduse d-lui Găvănescul de către d. Haret, prin refuzul de a numi niște suplinitori pe care directorul seminarului pedagogic universitar, îi recomandase. In adevăr, d. Găvănescul recomandase la catedra de limba latină pentru cl. IV pe d. C. Bottez, care a fost refuzată de d. Haret ca și aceia a d-lui Moian, care fusese recomandat ca maistru de lucru manual. Reorganizarea teatrelor.—Un ziar guvernamental desminte că s’ar lucra la un proect de regulament pentru reorganizarea teatrelor. Acelaș ziar anunțase acum cîteva zile că la minister se lucrează la un asemenea regulament, care va fi supus oamerilor în o sesiune viitoare. Reparaţiunele radicale ce se fac Teatrului Circ-Sidoli neterminîndu-se încă, redeschiderea va avea loc Duminică 18 Noembrie a. c. orele 8 jum. seara cu Noul Cinematograf Pathé Eréres sub conducerea tehnică a cunoscutului electrician A. D. Botez. — Parchetul de Brăila a cerut autorităţilor noastre prinderea şi arestarea lui Gheorghe Râdulescu zis şi Gălăţeanu, inculpat într’un omor sevărşit asupra lui Dumitru Chirilă. — învăţătorul şcoalei din Chişcăreni a reclamat prefecturei că nici pănă astăzi şcoala din acea comună n’a fost aprovizionată în mod suficient cu lemne. — In comunele Tudora şi Poiana-Lungă din judeţul Botoşani, s’a declarat epizootia de febră aftoasă. — Astă-noapte bacalul Herşu David din strada Tufescu No.20, a încetat subit din viaţă. — Lucrător Romulus Raller la moara Taxirer, umblînd pe lingă roata mascnei, cureaua i-a prins mâna dreaptă, fracturîndu-i-o. Nenorocitul a fost internat la spitalul sf. Spiridon. bisn&B&B