Opinia, iulie 1908 (Anul 5, nr. 472-498)
1908-07-01 / nr. 472
/ ptibani Exemplarul *^v •'’ ^^îy-ywaB' ^^rataMaa Redacția ri A;-;J;:':l:rata: Sir. Stefan cel Mare, 38 .... I M^-m-***»* ZIAR COriSEIi^A^Ort» DEiBZOGRA'Z'1 Exemplara! ANUNȚURI îîîjrl în pag. in, 50 Bani v» » în IV, 40 * :zwmsmimmMW£mKm3 1 “....' » Andr.-—w& 472.—IAȘI, Marti I Iulie 1908 f Vs Jos Poporanismul! Sus Anarhia! Vacanţa prezidenţială a clubului liberal ieşan a luat sfîrşit pe ziua de Sîmbătă. D. Stere a ocupat în acea zi fotoliul prezidenţial şi cu această ocazie a pronunţat un discurs, dar nu un discurs program. Şi nu relevăm acest fapt numai dintr’un simplu considerent de amor propriu,întrucît noi am susţinut că d. Stere nu va face un atare discurs, deoarece nu va avea putinţa să-l facă. Dar subliniem faptul fiind că prilejul acesta a invederat la d. Stere triumful electorului asupra omului de idei şi cugetare. Căci noul şef al liberalilor ieşeni a fost foarte palid— ici colea chiar în contradicţie cu sine însuşi în cuvîntarea ce a pronunţat. In schimb a făcut o lovitură abilă, anunţînd înscrierea în club a unor elemente, cu oarecare vază în lumea ieşană, lovitură abilă — în formă, însă, nu şi în fond. Numai acei, care nu cunosc mentalitatea înscrişilor pe ziua de ieri, în clubul liberal local, îşi pot închipui că adeziunile acestea însamnă un succes pentru d. Stere, un sprijin în lupta ce va avea să o deie. Pentru ceilalţi, însă, faptul este peremptoriu că nouii aderenţi vor fi o grea povară pentru bagajul politic al d-lui Stere. Căci nu trebuie uitat că rolul de diriguitor presupune respundere şi acolo undee vorba de respundere nu se încap fapte şi procedeuri care poartă în ele ştampila unei mentalităţi anarhice. Or, toţi nouii adepţi ai d-lui Stere au o atare mentalitate. Să-i vedem pe categorii—dar mai întâi trebuie amintit că cei mai mulţi au un punct de afinitate cu liberalii generoşi, din cauza „Vieţei Româneşti", din a cărui cenaclu de demult fac parte. Nu de astăzi sunt liberali d-nii Chilimoglu, dr. Quinez, Mihai Pastia, Jacotă, dr. Guţă etc. In ce priveşte Insă mentalitatea lor, ea poate uşor fi ghicită, cînd cercetăm punctele diferite de unde au plecat, spre a ajunge membri ai clubului liberal din Iaşi. Unii vin din lagărul d-lui Iorga— cum ie de pildă d. dr. Manicatide. Acest element, adept pînă acum al celei mai nenorocite demagogii, nu va fi, cu siguranţă, în partidul liberal, un pioner al ordinei şi al respectului pentru această ordine. De altfel, înregimentarea într’un partid constituie din partea d-sale un adevărat act de curagiu, d-sa care pînă acum a ştiut să fie cu toţi, pentru ca astfel nimenea să nu-i fie contra şi mai cu seamă să nu-l uite. Alţii vin din lagărul junimist— cum ie cazul d-lui Philippide. E în afară de orice îndoială că d-sa n’a învăţat nimic din doctrina evoluţiei lente şi ordonate, care a caracterizat, într'o vreme, şcoala junimei. Omul acesta, părăsind gruparea junimistă, pentru motive de nemulţumiri în contra unora care s’au pus de-a curmezişul activităţei sale pe ogorul literelor, n’a prea dat dovadă de o mentalitate, corespunzătoare spiritului de ordine, atunci cînd a scris Specialistul român, cel mai violent atac în contra tot ce a muncit şi produs în această ţară, şi care atac a fost atît de mult gustat de tinerimea din jurul revistei, tinerime care probabil din cauza vrîstei, nu putea să nu savureze cu deliciu cruzimile în el cuprinse. Spre a fi drepţi— aceasta în paranteză—deoarece vorbim de profesorii Universitari ar trebui să spunem ceva și despre d. Pompei. Mărturisim, că despre d-sa ie cam greu de spus ceva. Probabil, însă, că adeziunea d-sale constituie o mică rezbunare a d-lui Stere : terorizat atîta vreme de d. Olimescu, d-sa și-a adus aminte, că în definitiv cel mai mare titlu al d-lui Olimescu, astăzi îl constituie faptul că ies singurul profesor liberal la facultatea de ştiinţi—secţia matematicilor... Spre a-i contrabalansa acţiunea d. Stere l-a întrodus pe d. Pompei, aşa numai în ciuda d-lui Olimescu. Dar să revenim la ceilalţi aderenţi d aci nu mai este nevoie de nume. Absolut toţi sunt din cenaclul „Vieţei Romîneşti" şi în privinţa mentalităţei lor ar fi suficient să pomenim de Moş Gheorghe la Expoziţie, pentru ca ea să fie zugrăvită pe deplin. Şi cînd lucrul este astfel, nu aveam dreptate cînd spuneam că în momentul învestiturei a triumfat d. Stere electorul asupra d-lui Stere cugetătorul ? D-sa a voit să facă o lovitură, menită a produce impresie. Lovitura a fost abilă în formă nu şi în fond, iar consecinţele vor fi impovărătoare pentru Stere, şef, diriguitor şi om de ordine. In schimb, însă, cugetătorul s’a eclipsat. Autorul cronicelor interne şi al curentului poporanist a trebuit să renunţe la ideile sale pentru a recunoaşte un singur program, acel pe care îl critica în „Viaţa Românească". Procedînd astfel d. Stere a făcut o adevărată renunţare la ideile d-sale. Programul de pînă acum a fost pus la index. Şi dacă la aceasta mai adăugăm declaraţia d-lui Poni că numai persoanele s’au schimbat, nu şi principiile, festivitatea investiturei poate fi caracterizată prin : Jos poporanismul ! Sus Anarhia! 5. Sorin Fapta domnului Poni Intrarea domnului Stere ca president al clubului liberal din Iași, s’a făcut cu o mare ilegalitate, cu o calcare de lege asupra căreia toată lumea va fi de acord sa protesteze. Tn înalt slujbaş al statului, d. P. Poni, membru în foarte ridicolul consiliu agricol superior, a venit şi la şedinţa comitetului executiv şi în adunarea plenară a clubului, luînd cuvîntul în ambele, făcînd politică fără înconjur şi dînd să înţeleagă d. Ponică continuă să facă politică şi spunând d. Stere că d-sa se va sfătui, în ce priveşte diriguirea clubului, cu consilierul comitetului agricol superior. Ori, intre slujba ce-o ocupă d. Stere şi între acea de magistrat sau de militar superior, nu este, ca formă exterioară, nici o osebire. Legea care a creeat consiliul agricol superior, ca şi acea referitoare la poziţia judecătorilor este identică în ce priveşti amestecul în politică şi dovadă de însăşi d. Poni, care a depus mandiul seu de senator, a renunţat, punînd suplinitor la catedra sa de la facultatea de ştiinţă şi a demisionat şi din preşedinţia clubului din Iaşi. Este, dar, o flagrantă caloare a unui text foarte, precis şi foarte natural din lege, ca d. Poni să se amestece pe faţă în cele politice, după cum se amestecase în alegerile generale şi cea parţială. Evident, îndrasneala aceasta a unui funcţionar public, inamovibil, de a face politică în public, a fost cerută de împrejurări : degetul d-lui Sturza se întrezare în această fenomenală combinaţie. Şefului partidului liberal i s-a apărut extraordinar ca situaţia de la Iaşi să meargă spre poporanism şi de aceea l'a delegat pe d. Poni să iee parte şi să iee cuvîntul la instalarea d-lui Stere şi să arăte că noul president este abea un procurist al celui vechiu. Prea ie cusută cu aţă albă toată daravera aceasta, ca să nu fi izbit imediat faptul amestecului d-lui Poni, cînd el n’a luat parte şi la alegerea d-lui Stere,fiindcă nu ştia că are să se facă. Dar puţin importă combinaţiunile: faptul că un funcţionar, contra căruia legea a făcut toate îngrădirile ca să stee departe de politică, faptul că un asemenea funcţionar a călcat violent acele îngrădiri, constitue un abuz şi o nelegiuire. Şi fiindcă d. Poni ocupă o slujbă în care politica poate să aducă cele mai mari perturbări— noi protestăm şi cerem ca guvernul să aleagă intre slujbaş şi agentul politic. Altminteri va fi o dovadă mai mult, că „marea operă patriotică“—consiliul agricol superior—de un mare moft. SPIRITUL cel REU In altă parte anumărului nostru de astăzi publicăm un document omenesc foarte semnificativ ca psihologie : o dovadă nouă despre felul de a fi, de a gîndi și de a se manifesta—al lui Caterina—Romanul. Numai dovada ie nouă, chestia în sine am relatat-o de acum opt zile. D. N. Filipescu a umblat să facă o filipesciană la banchetul oferit şefului nostru. Cele aceia filipesciană se ştie: o poznă de elev, care vrea să facă o şoţie profesorului, ca să-l plictisească. Mai departe n’ajunge acţiunea d-lui Filipescu. Zădărniciile sau tulburările de manifestaţiuni politice, nu mai sunt uzitate astăzi cînd adversarii îşi recoltează aiurea armele de combatere. Şi la banchetul în onoarea d-lui Take Ionescu s’ar fi putut respunde prin o manifestaţie oarecare în onoarea d-nului Filipescu—spre pildă. Dar superiorul bărbat de stat al d-lui Carp, rămas în urmă cu obiceiurile, s’a oprit, ca să zădărnicească efectul banchetului, la modelul bătrîn al zapciilor și a angajat pe un invitat la banchet ca să facăscandal. Prima era de 1200 lei, adică o sută de galbeni vechi. Invitatul s’a prins, sau s-a făcut că se prinde. In tot cazul, după ce s’a zăbovit în gînduri, a înţeles infamia ciocoiască, sistemul vechiu de a cumpăra conştiinţile cu lei noi. Şi omul n’a făcut pe placul d-lui Filipescu, după cum dovedeşte scrisoarea ce i-a adresat-o, din care reiesă toată înscenarea, începută la o bererie cu d. P. Sfetescu, care bea numai lapte, şi isprăvită colo, în Batişte, gazda atîtor planuri combinate, dar eşuate. Vrea să zică acesta ie felul de a fi al domnului din Batişte : un spirit reu, incapabil de a se discotorosi de vechile obiceiuri—unul care n’are decît un gînd : să răstoarne—şi prin ce mijloace urîte ! In politică, altă dată, era nevoie mare de asemenea elemente: pe vremea zapciilor lui I. Brătianu. Dar noi am progresat. Şi e aşa de evident că,—ceea ce se chema altă dată „de-ale „zapciilor" şi, astăzi „filipesciane“—că nu mai ie nevoie de ele—că cetăţeanul Paraschivescu s’a simţit indignat de planul fostului ministru şi i-a trimis acel răvaş—care va produce poate un pic de roşeaţă eroului din sala armelor, de la Făurei şi de la şosea. Poate. D. Naiman Paraschivescu asupra situaţiei. Ultimul eveniment— instalarea d-lui C. Stere ca president—n’a putut lasa indiferent pe d. N. D. Paraschivescu, care precum se ştie, face parte din cei opt demisionaţi din club şi este şi creatorul „Belfortului român“. Deşi belfortistic. Naiman s’a tre zit cu condica clubului, ca să iscăiscălească convocarea din urmă. Şi invitatul, care natural, n’a voit să dee explicaţii servitorului clubului, scrise şi iscăli cu a lui mînă : „sunt absent (ss) C. N. Paraschivescu“. * De îndată ce—am aflat despre această absenţă—presenţă, am alergat după informaţiuni şi iată ce—am aflat că a zis cc. Naiman, care nouă direct nu ne mai comunică nimic: — Pînă acum d. Stere era ales, dar nu voia să vie la club. D. Stere era, deci, un fel de present—absent. Acum îl fac și eu pe steristul, fiindcă, în această privinţă, d. Stere nu mai este sterist.* Asupra declaraţiei d-lui Stere, că d-sa n’are alt program decît acel al partidului liberal, d. Paraschivescu a zis următoarele: — Unul, care era foarte bogat dar zgîrcit, obicinuia să poarte cu el două tabacheri: una cu tutun, pentru el şi alta—goală—pentru amatori. Şi d. Stere are două tabacheri: una cu poporanism, cu latifundii şi cu vot universal—pentru cititorii Vieţei Romîneşti; alta—din care lipsesc toate acestea—pentru clubul liberal.1 * Asupra afirmărei făcute de d. Ponit că, în politică, d-sa este tot atît de ’ tînăr—ca idei—ca și d. Stere, d. Pa-traschivescu a zis : — Poni l’a dus la altar pe d. Stere. A avut, deci, rolul unei domni- j șoare de onoare și de... trebuia să ■ vorbească de tinereţe. * I — Vorba mea s’a realizat, a mai zis co. Naiman: eu am povestit libe- r ralilor despre acel gazetar bisericesc, care era redactor şi la revista mitro-1 politului Calinic, şi la acea, care să- i cea opoziţie acelui mitropolit. | Iată-l şi pe dutere poporanist şi î liberal naţional sadea. | OAMENI ŞI LUCRURI LUMEA MARE...! Alăturea de un medic inculpat de a fi cauzat un număr mare de morţi fusese dată în judecata curţii cu juraţi din Ca- pitală şi o tînără licenţiată, profesoară , cu un mizerabil salariu, învinuită că la triadul ei s'ar fi adresat medicului în ches- tiune ca să-i înlesnească a scapa de pri- mejdia unui nou copil. Dacă publicul din sală era împărţit în două tabere cu pri- j vire la vinovăţia medicului, era desigur unanim favorabil acelei tinere acuzate, intelectuală cu un salar de 50 lei pe lună, împovorată de un număr de copii şi ne puţind să mai hrănească şi alţii. Procesul fu pentru avocaţii apărării un prilej de a descoperi puţin vălul care acopere anumite colţuri ale vieţei bucureştene. Necontenit avocaţii—între care şi un jurisconsult dintre cei mai de frunte —făceau aluzii la fapte de natura celei imputate acuzaţilor; mereu atrăgeau luarea aminte a justiţiei că în „lumea mare“ se fac mii şi mii de crime de aceiaşi natură, pe care însă nu le pedepseşte nimeni şi în care justiţia nu se incumetează a interveni. S’ar fi zis că erau nume pe buzele tuturor... Iar pusă astfel cu chestiunea, ea devine în adevăr teribil de interesantă şi un vast subiect da studiu pentru psiholog. Pe acuzata în chestiune a putut-o mîna nevoia, poate şi ruşinea unei naşteri ile- ! gitime. Iar nenorocitele cari plătiră cu moartea lor intenţia de a scapa de un copil în germene erau victime din lu- * mea mică şi strîmtorată de grijele exis- tenţei. Dar avocaţii vorbeau de „lumea mare“ , unde plictiseala şi luxul, celult o filo- sofie sceptică pricinuesc dispreţul şi frica , de înmulţirea copiilor, lumea cochetă şi bogată—le monde ou l’on s’ennuil—unde jj acea operaţiune de „salvare“ se face cu un sport, ca o nesocotinţă pentru gene- raţia viitoare , unde mama ar putea să-şi I aplice versul lui Alfred de Vigny : On me dit mére et je suis une tömbe... ] In lumea mare—spuneau avocaţii—jus- tiţia nu se amestecă ; ea se opreşte, con- templînd şi ertînd, în prag, ea aprobă şi admiră ceea ce un poet aumia. La froide Majesté da la femrae stérile şi astfel cu adeptele filosofului englez Malthus îşi propagă opera îa văzul şi auzul tuturor, lăsînd ca din cînd în cînd cîte-o modestă victimă să fie adusă la bara sfintei dreptăți şi achitată pentru... dînsele, căci ar fi prea mare contrastul şi sfidarea. Nu ’ncape îndoială. Lumea—unde,după zisa lui Voltaire, cei mai mulţi mor fără să fi început a trăi—e un amestec de contraziceri; gîndirea omului e aşa de săracă, încît după milioane de ani nu putem spune curat dacă viaţa ie bună sau rea, vrednică de a fi trăită, dacă lumea e condusă de raţiune ori de hazard, de logică ori de absurd, de m D-zeu ori de nimic. Omenirea e mediocră ori josnică, uneori criminală şi monstruoasă şi cu toate aceste ea a născut şi eroii şi sfiinţii şi artiştii sublimi, iar din gunoiul omenesc răsar flori rare şi superbe; meschina specie animală se înalţă uneori pînă la divin şi toate speranţele sunt permise pentru viitor. De aceea, orice ar zice avocaţii, e de înţeles sacrificiul femeei pentru a naşte şi e deplorabil să se jertfească pentru a scăpa pămîntul de un om. Cum rămîne însă cu „lumea mare“ ? Rodion Duma în închisoare . Epoca tăcerei. — De la prima la a treia Dumă. —Pedeapsa cu moartea.— Soarta unor eroi.—Deputaţii în închisoare.— Cum trăiesc. Nu e multă vreme de cînd ochii întregei lumi civilizate erau aţintiţi asupra luptelor politice din Rusia. Primul parlament rusesc atrăsese luarea aminte a universului prin îndrăzneala cu care atăca marile probleme sociale şi siguranţa — uneori cam naivă — cu care găsia soluţii la cele mai grave chestiuni, la cele mai complicate preocupări. Soarta ei se cunoaşte. In scurt timp a fost dizolvată, iar Rusia, trecînd prin o nouă cumplită frămîntare internă, biruind o a doua criză zguduitoare, alese a doua Dumă, tot aşa de liberală şi de îndrăzneaţă. Soarta ei fu aceeaşi, dar după dizolvarea ei guvernul rus recurse la măsuri drastice şi izbuti să trimită în al treilea Parlament o majoritate supusă, gata să se împace cu regimul autocrat sau, după termenul oficial să „conlucreze“ cu dînsul. Despre această a treia Dumă presa europeană nu prea are prilejul să vorbească mult. In schimb se vorbește încă despre prima dumă — cea mai eroică — ai cării membri, autori ai protestului de la Vibourg, zac astăzi în închisoare, ispăşind crima de a fi semnat protestarea în potriva dizolvării lor despotice. Iată ce amănunte dă în această privinţă corespondentul rus al unui mare ziar european . „ Acum cîtva timp, se dădu voie soţiilor foştilor deputaţi ai primei dume, astăzi închişi, să viziteze pe soţii lor în închisoarea Kresti din Petersburg. Intilnirea avu loc între două rînduri de gratii de aer, sub supravegherea unui gardian al închisorii care în tot timpul convorbirei se preumbla în sus şi-n jos prin mica sală mărginită de zăbrele. Convorbirea era foarte anevoioasă, deoarece toţi trebuiau să vorbească deodată în timpul scurt, de cîteva minute, ce li se acordase. Izolarea absolută, regimul aspru al închisorii şi mai ales hrana proastă a condamnaţilor, afectase mult de deputaţi. Regimul închisorii e următorul: La orele 6 dimineaţa sună clopotul prin coridoare. Atunci apare gardianul în celulă, ridică patul şi-l înşurubează de părete. Numai rareori, cu învoirea medicului, rămîne patul şi în timpul zilei. Dar ori şi cum nu e o mobilă comodă şi cei cari stau mai mult în închisoare se aleg din această cauză cu diformităţi fizice. La 6 şi jumătate li se aduce apă fierbinte. Peste un ceas capătă pîine ; la 9 li se dă dejunul de la cantina închisorii. Intre 7 şi îl dimineaţa se pot preumbla 20 de minute într'o curte mică în mijlocul căreia e postat un gardian care le observă orce mişcare. In timpul preumblării condamnaţii n’au voie să vorbească. Gînd cineva încearcă să comunice cu un altul e încarcerat pe dată. La 12 jum., se serveşte masa care constă din două feluri de bucate. Mîncarea e însă aşa de proastă încît mulţi deputaţi renunţă la ea, preferind să se hrănească numai cu pîine, lapte şi ceai. La 4 ceasuri li se dă iar apă caldă. La 7 ieau masa de seară şi la 8 sună iar clopotul, iar apare gardianul care dă drumul patului şi ziua s’a sfîrşit. Dacă au voie să se preumble de două ori pe zi, atunci a doua preumblare are loc după 5 ceasuri. In Petersburg fiind în timpul de faţă ceia ce se numeşte „nopţile albe"