Opinia, noiembrie 1908 (Anul 5, nr. 574-597)

1908-11-26 / nr. 593

Cumpăraţi Bilete pentru Loteria V Clasa 1 a Regatului Român de la Noua şi Principala Colectura Romina Th. P. IAŞI (Piaţa Unirei) Dacă voiţi să fiţi CONŞTIINCIOS servit la toate clasele şi să primiţi plata cîştigurilor IMEDIAT după tragere cum am procedat şi pănă acum. Un Loz întreg Lei 12,0 jumătate loz Lei 6 - Un sfert de loz Lei 13. Una optime lei 1.50. Cu tragerea la 3 Ianuarie 1909 Maximovici chestiune, „Madame Ninon de Hauteville“ care depune un interogatoriu foarte picant şi suggestiv. Ea laudă virtutea „casei" sale: discreţia şi arată cită „moralitate“ e în acest cuvînt. Nu ea, ci femeile conrupte ale burgheziei şi bărbaţii ce vin acolo la intîlniri calcă morala în picioare. Ea e o victimă a discreţiunii. Ca dovadă, dă următoarele: In momentul cînd poliţia a năvălit în casa ei şi-a arestat-o se afla la ea o persoană al cărei nume dacă ea ar vrea să-l rostească, poliţia i-ar cere scuze şi ar libera-o. Ea însă are morala ei,—discreţia. Pe biroul asesorului se află un carnet confiscat la dama în chestiune. Acolo sunt notate toate personalităţile importante ce-şi dădeau „rendezvous“ în casa particulară a damei. Foarte nostimă e insistenţa superiorului poliţienesc cătră asesor pe care vrea —pe căi indirecte—să-l decidă a inchide ancheta. La aceasta se mai adaugă apoi şi intervenţia „preşedintelui societăţii de moralizare“ Berman a trecut şi dinsul în carnetul miraculos. Nereuşind prin stăruinţe el profită de un moment de distracţie a asesorului şi-i şterpeleşte carnetul de pe birou. Morala societăţei e salvată... Dar un epizod mult mai picant. In interval se anunţă la asesor camerierul prinţului—presumptiv moştenitor al coroanei şi se plînge că tînărul prinţ a avut o mare neplăcere din partea... poliţiei. El se afla în casa damei X, unde fusese dus „în interesul educaţiunii şi experienţei“ tocmai cînd năvăliră agenţii poliţieneşti, aşa că tînărul prinţ fu nevoit să se ascundă... într’un dulap cu haine. Camerierul se plînge fireşte, în contra brutalităţii agenţilor. De fapt cu acest epizod toată afacerea e tranşată. Poliţia n'o să arunce numele prinţului în vileag, n’o să’l dea pe mina gazetelor. Şi în adevăr se adevereşte discreţia ideală a damei care ar fi putut scăpa din primul moment invocînd un protector atît de sus pus. * In actul final vedem ţinînd o „conferinţă“ înaltele autorităţi poliţieneşti cu preşedintele societăţii de moralizare. „Scandalul“ fu evitat; lumea bună s’a calmat; „Serenissimus“ a primit scuzele trebuitoare; dar s'a ivit o greutate neprevăzută. Dama în chestiune, mediatoarea X nu se dă dusă ; ea refuză a-şi relua libertatea, ci pretinde o... compensaţie, pentru că i s’au făcut pagube, îi s’a compromis reputaţia casei şi aşa mai departe. Iar încheierea este că , preşedintele societăţii de moralizare va obţinea din fondurile societăţii suma necesară şi le va da mediatoarei. Aceasta e în mic rezumat satira lui Ludwic Thoma. Societatea mare, lumea bună se arată aşa cum e : făţarnică, cu două morale diferite sau mai bine zis cînd e mai „ruşinoasă“—cum ar spune „Goana Veta“, atunci e mai căzută „cu morala ei cu tot..." A. Aducem la cunoştinţa tuturor abonaţilor noştri, cft «Opinia» neavlnd Încasator nici in Capitală nici In alta parte a ţarii, abonaţii noştri sunt rugaţi de a nu face plata abonamentului nici unei persoane, care s’ar prezenta În acest scop, ci să o trimită prin mandat poştal administraţiei ziarului Aceasta spre a evita pe viitor neplăcerea ce au avut unii abonaţi de-ai noştri, de a se vedea incasaţide persoane străine de administraţia noastră, cari le-au eliberat chitanţe false. LEONIDE ANDREIEF INGERUL Cîteodată Sachira ar fi avut poftă de a nu mai face, ceea ce se chiamă „a trăi“, adică de a se spala dimineaţa cu apă rece, în care înotau fărămituri de ghiaţă, de a se duce la şcoală, de a avea dureri în tot corpul, şi mai cu seanţă în şele, cînd mama sa îl silea să stea în genunchi cite o seară întreagă. Dar n’avea decît 12 ani şi nu cunoştea încă mijloacele pe care le întrebuinţau oamenii pentru a înceta să „trăiască“ după dorinţă. Continua deci să meargă la şcoală şi să fie pedepsit. I se părea că „viaţa“ nu se va isprăvi niciodată. Anii vor trece unul după altul; el va urma întotdeauna la şcoală şi va fi silit în vecii vecilor să stea seara în genunchi. Şi cum Sachkra era neascultător şi îndărătnic, nu se putea deprinde cu soarta sa. Se revolta din toate puterile contra vieţei, bâtîndu-şi camarazii, batîndu-şi joc de superiorii săi, rupîndu-şi cărţile şi minţînd toată ziua atît către mama sa, cît şi cătră profesorii săi. Nu era sincer decît faţa de tatăl său. Dacă i se strivea nasul în vre-o bătălie, el însuşi îşi deschidea rana mai mult şi urla aşa tare şi aşa de urît, încît asurzea lumea. Cînd i sepărea că a ţipat îndeajuns, tăcea deodată, scotea limba şi desemna în caetul de note propria-i caricatură, pe acea a profesorului, astupîmdu-şi urechile şi pe acea a învingătorului t tremurînd de frică. Tot caetul era plin de asemenea desemnuri. Uaul însă apărea mai des; reprezenta o femeie scurtă şi grimasă, care înarmată cu un băţ, lovia peun copil mic şi slab. Deasupra erau următoarele cuvinte, * scrise cu litere mari, nt egale: „Cere iertare, nemernicule!“ Şi aceste: „Nu, niciodată, chiar de-ai crap»’ • Tocmai înainte de Crăciun fu diaii •, afară din școală. Furioasă, mamă-sa vru să-l bată. El o mușcă de deget, și astfel î Si asigură libertatea ; de-atunci încetă de ‘a se mai spala. Toată ziua alerga siv prietinii săi, pe care îi bătea, cîteodată. Un singur lucru îl îngrijea:' foamea, căci mama sa nu-i mai dădea nimic de mîncat. Din fericire, tatăl său îi strîngea pe furiş, cîte o bucăţică de pîne sau vre o cartofă. In aceste condiţiuni Sachka găsia existenţa mai uşoară. Vineri seară, ajun de Crăciun, Sachka se juca cu prietenii săi pînă ce toţi se duseră acasă. Portiţa ruginită a unui mare portal se închise scîrțîind în urma ultimului dintre ei. începuse să înopteze şi de pe cîmpul unde se sfîrşia stradela întunecoasă, noaptea îşi întindea mantia cenușie. In mica şi scunda clădire neagră din mijlocul stradei, se aprinse o lumină roşietică şi nemişcată. Frigul tot creştea. Cînd Sachira trecu prin cercul luminos al unui felinar, văzu fulgi de omăt mărunţi și strălucitori plutind prin aer. Trebuia să se reîntoarcă acasă. — De unde vii așa tîrziu, nemernicule ? strigă mama sa, amenințîndu-l cu pumnul. Își suflecase mînecele și i se vedeau brațele albe, vînjoase. Picături de sudoare îi îmbroboniau fața lată, lipsită de sprincene. Trecînd pe lîngă dînsa, Sachia simţi obișnuitul miros de rachiu. Mama sa se scărpină în cap, cu unghia scurtă și murdară a degetului arătător, și cum n’avea timp să se certe cu copilul, se mulțumi să scuipe, strigînd : „Sunteţi statisticiani şi-atîta tot !“ Sachkra smorcăi cu dispreţ şi se duse în dosul peretelui de lemn, de unde venea sgomotul unei respiraţii greoaie. Iwan Sawitch, tatăl, care gîfîia şi tremura, Ii era întotdeauna frig, şi căuta să se încălziască aşezîndu-se pe blanca înfierbîntată, cu minele la spate, palmele întoarse în afară. — Sachka. Svetchnicofii te-au invitat la pomul de Crăciun. Au trimes pe femeia din casă, șopti el. — Nu minți ? întrebă Sachka. — Nu, pe cuvînt. Blestemata nu-ți zice nimic despre asta, într’adins, dar și-a pregătit haina. — Nu minți ? repetă Sachka, din ce în ce mai uimit. Bogații Svetchnicoff, cari îl dăduseră la școală, nu mai vruse să-l revadă după îndepărtarea sa din școală. Tatăl mai dădu odată cuvîntul său de onoare și Sachka începu să reflecteze. — Dă-te mai încolo, ocupi tot locul ! zise el, tatălui său, apoi sărind pe blanca îngustă adaugă : — Nu vreau să mă duc; diavolii ăștia ar fi prea fericiți să mă vadă și să-mi zică cu vocile lor fonfăite: „Răule !“ Ca și cum acești îndopați ar fi mai buni ! - Ah ! Sachka, Sachka ! zise tatăl tremurînd. Cînd te vei îndrepta odată ? — Dar tu, te-ai îndreptat de acum ? Ai face mai bine să taci, căci tu te temi și de nevasta-ta, mămăligă . Tremurînd de frig, tatăl tăcu. Lumina venia de sus, într’o dungă largă (păretele de lemn neajungînd pînă sus la tavan) , și punea o pată luminoasă pe fruntea înaltă a omului, pe ochii săi negri, adînciţi în fundul capului. Altă dată Ivan Sawitch bea mult rachiu şi nevestei sale îi era frică de el şi-l ura. Dar cînd începu să scuipe sînge şi nu mai avea putere să bea, începu femeia să se obicinuiască cu beţia. (Va urma). 1 Studenţii şi d. N. Iorga Facem loc în ziar scrisorei publice pe care o parte a tinerimei universitare iaşane, o adresează domnului N. Iorga. O publicăm, întru cît ea dovedeşte un îndoit lucru: 1) Solidaritatea morală şi sentimentul de recunoştinţă, ce studenţii păstrează pentru profesorii lor; 2) Apreciarea dreaptă asupra rolului d-lui Iorga în mişcarea studenţilor universitari. Studenţii s’au convins, în sfîrşit, că la baza tuturor agitaţiunilor d-lui Iorga, nu stau de cit scopuri cu totul personale, în toată activitatea sa publică—lucrul de care nu s’a convins încă o altă parte a tineritului nostru universitar, care continuă să se agite în chip cu totul turbulent. Domnului profesor N. Iorga Cînd acum, aproape, trei ani, aţi apărut în faţa ieşenilor, povestind, de pe scena Teatrului Naţional, furtunoasa manifestare a conştiinţă de neam, de la 13 Mart, din Bucureşti, aţi impresionat sufletele inserate de ideal mai ales, ale tinerimei universitare. In înflăcărarea ei de atunci, răsărise credinţa că neamul romînesc a dobîndit încă un luptător cu dreaptă gîndire şi cu inimă deschisă, pentru cauza cea sfîntă a înviorării lui. Şi tineretul universitar a fost acela, care, cînd fu ceasul de înfăptuire a dorinţii de a vă vedea în parlament, alcătui, cel puţin firul de colb, care sileşte balanţa împrejurărilor să se plece într’o anumită parte. Intru cît o privea, în primul rînd, pe ea, pe tinerimea universitară, aţi făgăduit atunci desvoltarea unui curs de istorie a literaturii române, curs, de care se simte, de multă vreme, nevoie. Şi v’a aşteptat acest tineret universitar cu’toată nerăbdarea, cu care se aşteaptă împlinirea unui mare gol. Şi vă asculta, în acele ceasuri de sărbătoare, cu toată atenţia cuvenită însămnătăţii unui asemene curs, vă asculta lungile prelegeri bogate în amănunţimi, uneori spirituale, mai întotdeauna interesante, în special pentru unii. Părea că icoana desfăşurării în timp a culturii romîneşti se făureşte pe altarul Universităţii ieşene, şi ni se umpleau inimile de mîndrie, căci era trezirea la viaţă a unei părţi scumpe din sufletul neamului nostru. Dar o mîhnire ne stăpîneşte astăzi sufletele, o mîhnire adîncă, fiindcă cele mai adinei convingeri ale noastre se văd nesocotite. Toţi, cîţi sîntem, în special, stăpîniţi de această mîhnire, ne-am luminat mintea pe băncile Liceului Internat, careera şi pe atunci o şcoală-model,corpul didactic fiind format din unii dintre cei mai distinşi profesori secundari. Opt ani, cît urmarăm cursul de liceu, am avut timpul, iar mai apoi şi vrîsta, ca să înţelegem înnalta valoare ca profesori a unora din luminătorii noştri. Absolvind cursul secundar, am plecat mai departe, păstrînd, cu privire la foştii noştri bine-făcători, convingeri, cari alcătuesc în sufletul nostru o parte tot aşa de statornică ca şi lumina ce ne-o împărtăşiră. Supt puterea acestor convingeri, ne încerca, parcă, dorinţa de a ne bucura, şi nu studiile noastre de mai tîrziu, de profesori, cel puţin, tot de aceeaşi valoare. Şi ne apăreaţi, vorbindu-ne de trecutul nostru, cultural, într’o lumină, care ar fi întărit în noi, studenţii de azi, convingeri tot aşa de scumpe ca şi cele cristalizate în noi, elevii de eri. Dar iată-ne aflaţi acum supt o întunecime de orizont, care ne mîhneşte în cea mai mare măsură. Unul dintre foştii noştri profesori, despre care ne-am format convingeri, ce nu se risipesc, e socotit de dv. în „Neamul romînesc“ ca o „nulitate“. Ne uimeşte cu atît mai mult afirmarea aceasta, cu cît vedem persoane, cari nu pot avea o valoare în adevăratul înţeles al cuvîntului, aşezate de dv. în rîndul oamenilor viitorului. In zădar am căuta punctul de vedere exterior, determinat, al acestor aprecieri. De aceea, în fața afirmării de mai sus, care pune în cumpănă, deoparte, convingerile despre înnalta valoare a fostului nostru profesor, iar de alta stima pentru persoana ce face afirmări de asemenea natură, noi, foştii elevi ai Liceului internat, astăzi studenţi, unii chiar licenţiaţi, mărturisim că dăm convingerilor toată greutatea ce li se cuvine, potrivit neştirbitei lor îndreptăţiri. E glasul conştiinţii neîmpăcate, care ne cheamă la datoria de a respinge cuvîntul, ce nesocoteşte pe unul dintre profesorii, cari şi-au cîştigat din partea elevilor, o deosebită stimă prin frumoasele învăţături împărtăşite, în mod statornic, cu dreaptă gîndire şi cu inimă curată. Şi numai prin această calitate se cîştigă stima. Botezatu Gh., Georgean M., Tănăsescu C., Răzmeriţi M., Dragan I., Tiron D., Şerban P., Melinescu C., Teodorescu I., Teodoru E., Pioneanu A., Teodoru Gh., Petrov M., Nichifor S., Triandafil E., Mironescu I., Iancu N, Trufinescu N., Mareş Gh., Dornescu Gh., Caligari N., Caligari I., Stelea C., Profiri N., Zotta Gh., Andriescu I., Radovici Gh., Neculau A., Codreanu S., Argintoianu N., Soroceanu M., Lupu N., Lascar V., Strat I., Racoviţă O, Triandafil Ernest, Năsturaş V., Teodorescu P., Năsturaş Gh., Focşineanu I., Ciudin M., Badreag C., Savel V., Roşculeţ N., Moţoiu I., Vasiliu A. etc. etc. Litere-Ştiinte-Arte Traducerile.—„Nici-odată în literatura noastră n’au fost mai la ordinea zilei,1a traducerile, ca acum. Graţie împrăştierei tot mai mari a lucrărilor literare prin mijlocirea bibliotecilor de popularizare, a colecţiunilor ieftene, s’au format straturi moi de cititori, s’a dezvoltat gustul lecturei, s’a făurit o nobăl şi imensă clientelă a librăriilor. De mult s’a zis şi s’a admis că o traducere ideală, absolut fidelă şi corespunzătoare originalului nu poate exista. Dar ceea ce se cere în primul loc este ca traducerea să nu fie făcută după o altă traducere, ci după textul original al operei. Din nefericire avem prea puţini cunoscători ai unora din limbile europene în care s’au scris comori literare, ca: engleza, rusa, polona, suedeza, spaniola. A- ceasta nu însemnează că nu căpătăm multe părţi cuprinzînd traduceri din pomenitele literaturi. Ar fi vreme, însă, să se facă ceva nou şi în această privinţă. Aşa, de exemplu, avem în editura Minerva, traducerea d-lui Dr. I.Duscian: „In slujba cea adevărată“ de Potapenko. Credem că amicul nostru va continua a ne îmbogăţi colecţiile şi cu alte opere din nesecata literatură rusă şi cu încetul vor ajunge a se distinge şi a se preţui numai traducerile făcute de-a dreptul după texte originale.♦ Mult aşteptata piesă „Le Foyer" a d-lor Octave Mirbeau şi Natanson a fost văzută de invitaţii „Comediei Franceze“ la repetiţia generală in seara de 5 Decembrie. In genere impresiunea a fost departe de aşteptări, adică n’a dat loc la nici un „scandal“ cum se temea odinioară d. Jules Clarette. Se pare insă că şi autorii, cu tot cîştigul de cauză ce le-a dat tribunalul, au ţinut seamă de oarecari păreri ale administratorului şi au introdus modificări în piesă. Succesul n’a fost tocmai colosal. ♦ Björnson a terminat o nouă lucrare dramatică, al cării titlu nu se cunoaște Încă. Prima ei reprezentație va avea loc la Cristiania în cea mai apropiată stagiune teatrală. * In ziua de 9 Decembrie stil nou Anglia serbează a 300-a aniversare a lui John Milton, autorul „Paradisului pierdut“ şi a lui „Samson“. Marele poet s’a născut în 1608; a orbit în 1654. * Sarah Bernhardt va sosi mine in oraşul nostru. E un eveniment artistic de o unică importanţă de care vor căuta negreşit să profite ieşanii iubitori de artă înălţătoare. Cu atît mai mult cu cît, foarte probabil, acesta e ultimul turneu european al ilustrei artiste. * A apărut No. 371—373 din „Biblioteca pentru toţi“ cuprinzînd «Vicarul din Wakefield» celebrul roman al scriitorului englez Olivier Goldsmith, traducere de Willy Ghith Romanul acesta de mai bine de un secol a Indulat şi Incintă pe cititorii de pretutindeni,—căci a fost tradus în toate limbile,—atît prin teza morală pe care o dezvoltă cit şi prin figura admirabilă a păstorului protestant d-rul Primrose, care prin puterea credinţei înfruntă toate nenorocirile, şi apare ca un simbol de bunătate şi jertfă de sine,—e o scriere din cele mai morale. Romanul acesta e o povestire care farmecă prin realitatea simplă şi naivă a personagiilor şi prin puterea analizei. Foarte moral,—el se recomandă tuturor, cu deosebire tinerimei. * D. Dr. G. Jocu, veterinar, va scoate in curind o revistă lunară: „Belşugul casei".* A apărut' No. 7 al excelentei publicațiuni: „Noua Revistă Romînă* cuprinzînd articole semnate da N. Xenopol, C. Rădulescu-Motru, A. Davila, Th. D. Speranță, Dr. Birman-Bira, C. Sterescu, Lia Hîrsu etc. Informaţii □ In legătură cu reînfiinţarea tăbăcăriei de la Bucovăţ, despre care ne-am ocupat eri, este faptul că ministerul de război se află în tratative pentru a cumpăra fabrica de încălţăminte din Capitală Mandrea, unde cei mai mulţi acţionari sunt liberali. Desigur că va fi o bună lacună pentru partizanii guvernului. Ul Duminică a avut loc la Negreşti alegerea de preşedinte la banca „Viitorul" din acea comună. A fost ales preşedinte d. Const. G. Motăş, iar d-nii dr. G. Gallin şi N. Georgescu magistrat au fost aleşi secretari. □ Societatea podgorenilor[„Centrala" din Odobeşti, representată prin presidentul şi vice presidentul ei, d. Georges Negropontes şi d. Teodor Odobeştianu, a fost primită In audienţă Sîmbătă 22 e. de cătră d. ministru al Finanţelor. In această audienţă a cerut d-lui ministru de finanţe aducerea la îndeplinire a promisiunei ce a dat delegaţiunei tuturor podgorenilor din ţară, cu ocazia Congresului din August trecut, promisiuni care, după cum se ştie, constau în: modificarea „Legei Monopolului circiumelor" în sensul avantajărei vinului, delimitarea terenurilor viticole şi altele. D. ministru de finanţe a răspuns că in această sesiune şi cît mai curînd va veni cu legi in sensul promisiunilor ce a făcut. □ Sarah Bernhadt şi trupa vor sosi în Iaşi mîine, Mercuri. Seara va avea loc prima reprezentaţie cu la Sorciere iar Joi a doua şi ultima cu l’Aiglon. □ D. locot. Pavelescu D. Sturza, comandantul companiei de pompieri din localitate, a fost avansat pe ziua de 28 Noembrie la gradul de căpitan. D. guard de geniu cl. II Botez D. de la Tabăra Șipote a fost avansat cl. I; d. locot. Mitu C. de la școala militară a fost avansat căpitan ; d. sub-locot. în rezervă Stoianovici Al. C. din reg. 7 roşiori a fost avansat locotenent. □ Societatea „Gh. Asaki“.—Duminică după amiază s-a inaugurat la Liceul Naţional—în faţa elevilor şi a părinţilor lor—Societatea de cultură a elevilor „Gh. Asaki“. In cuvintarea de deschidere, elevul Protopopescu din cl. VIII expuse nevoile cari au creat societatea şi menirea ei. S’a dat apoi o mică producţiune artistică . Elevul Iamandi, din cl. VIII, recitează din Goga. Manoliu din cl. II spune foarte drăguţ „Roata Morii“ de Coşbuc şi I. Manu e apreciat în monoloage umoristice. S’a cîntat din Mandolină, vioară şi violoncel de elevii: Lipşa, Teodorescu şi Lohan, acompaniaţi la piano de A. Cernătescu, iar elevul Iorga a recitat versuri originale compuse ad-hoc. La sfirşit, în amfiteatrul Liceului, elevul M. Manoilescu, din cl. VII, a ţinut o frumoasă conferenţă asupra „Navigaţiunei aeriene". Conferinţa, însoţită de proecţiuni, a interesat mult publicul, care, plecind, şi-a promis să asiste şi la viitoarele şedinţe publice ale Societăţei, pentru care se vor face invitaţii la timp. Nu putem decît lăuda frumoasa iniţiativă a elevilor, cari cu sprijinul Direcţiunei şi a cătorva profesori de inimă, au pus bazele acestei societăţi, a cărei lipsă se simţea atît de mult printre elevi. DIVERSE — D-ra Ullea din Unghenii-Ruşi a reclamat poliţiei că ori seara pe când venea la Iaşi, i s’a furat din trenul de Ungheni, un portmoneu în care avea 130 lei în argint, şi 4 bilete de bancă a 20 lei. — Poliţia capitalei a cerut poliţiei noastre urmărirea tînărului Jean Alexandrescu, care furînd de la părinţii săi un cinematograf, a dispărut. — In strada Sf. Neculai No. 7, vis-avis de băcănia Martinescu, s’a deschis un birt, după cerinţele moderne. Birtul se prezintă bine îngrijit şi preţurile moderate. — Poliţia din Bohemia a cerut urmărirea şi prinderea individului Brestelav Cihlar, fost oficiant la oficiul telegrafic Schotzan, care a dispărut după ce a furat o sumă de bani de la acel oficiu. — Parchetul de Brăila a cerut autorităţilor din Iaşi, prinderea lui M. L. Kirchen, comerciant, declarat în stare de faliment, al cărui pasiv se urcă la 200 mii lei, care a dispărut şi a luat drumul spre Iaşi. — La comisia 1 au fost arestaţi băeţii Perl Marcovici, Ichil Leizerovici şi ancu sin Iţic, care au fost surprinşi pe când vroiau să facă o spargere la crîşmarul Moise Haim Rosen, din str. Moţoc. Astăzi la orele 51/7 profesorii liceului naţional se vor întruni în conferinţă pentru ca, potrivit regulamentului, să dee notele la purtare elevilor acelei şcoli. — D-ra studentă Elisa Severin, va citi joi, 27 Noembrie, orele 5%, în prezenţa colegilor şi a d-lui profesor P. P. Negulescu, lucrarea sa (Decartes) „Discursul Metodei“. — Eri la orele 5%, d. Gh. Petrovici, dr. în drept de la Liége a trecut examenul oral pentru validarea diplomei sale, cu succes.