Opinia, noiembrie 1909 (Anul 6, nr. 859-882)
1909-11-25 / nr. 878
L „Opinia“ la Galaţi „Primul port dunărean“ oraşul în care Jenică Atanasiu a făcut sindicalizm în opoziţie spre a bate pe sindicalişti cînd a ajuns la guvern; citadela multor traficanţi cu situaţiile lor politice, ca Robescu, Ignat şi alţii; schelea, care aducea atîta venit tezaurului moldovean, încît era numită: „mărgăritarul Coroanei“, cel mai de seamă centru industrial al Ţării, merită, desigur, a atrage puţin atenţiunea numeroşilor cetitori ai Opiniei. Merită cu atît mai mult, cu cît, pentru cei iniţiaţi, se ştie că există un fel de gelozie între „primul port“ şi „a doua Capitală“ a Ţârii. Gălăţenii, din pricini diferite, socotesc că s-a făcut prea mult pentru oraşul sacrificat, pentru nenorocitul Iaşi. Ei îşi bazează nedreptele lor protestări pe faptul că la Iaşi sau făcut multe clădiri publice şi pentru că statul va contribui cu o sumă importantă í££SÉ fmi-«s3a5fa«a Cumparaţi Bilete pentru Loteria VII Clasa 1 e1Regatului Român de la Heita şi Principala Colecture Romina 1. P.Maximovici IAŞI Sfp. Lăptaşneanu fia» 31 Dacă voiţi să fiţi CONŞTIINCIOS servit la toate clasele şi să primiţi plată câştigurilor IMEDIAT după tragere cum am procedat și până acum. Un Loz întreg Lei 12, jumătate Lei 6- Un sfert de loz Lei 3. Una optime loz lei 1.50. Cu tragerea la 11 Decembrie 1909 Naţional nu e un simplu coş de redacţie unde îşi pot arunca toate produsele toţi nechemaţii, toţi vînători de glorie, toţi literaţii de contrabandă. Coşul de redacţie primeşte astfel de producţii, plătite doar cu plictisul redactorului ce le citeşte. Cînd te gîndeşti însă că pentru reprezentarea unei piese proaste trebue să se ridice mulţi bani şi să pună in mişcare pentru un timp lung şi preţios, atiţia maiştri decoratori, atîţia artişti dramatici, atîta public păcălit, pentru ca apoi să se cheltuiască atîta scris la jurnale şi reviste, pînă ce cei mai cuminţi conving pe cei mai slăbuţi că piesa reprezentată este o nerozie (cazul cu „Noaptea invierei“ a d-lui A. de Herz),—cind te gîndeşti că acest timp, acest material —această muncă de oameni ar fi putut aşa de uşor să fie întrebuinţată în alt chip mai folositor,—te minunezicum de sel mai găsesc oameni cari, sub cuvînt că nu se încurajează în destul dramaturgia naţională, critică cu asprime pe directori cari sunt mai rezervaţi faţă de aşa numitele produse originale ale muzicei dramatice! Şi, venind la rezerve, întrebe-se acum oricine, cari sunt produsele dramatice romîneşti cari totuşi n’au meritat să fie respinse? Să iasă din întunericul în care au intrat pentru totdeauna şi să dea răspunsul ! Mă tem că nu se va găsi nici una, chiar dintre cele ce odată aveau curajul să grăiască. Dar zicem că deşi d. Davila a lucrat în această privinţă, mai bine decît alţii, totuşi nici dna n’a atins idealul. Un director al Teatrului Naţional nu trebue să se mulţumească numai cu ceea ce i se prezintă la teatru; el trebue să fie în curent cu toată producţia dramatică ce se publică, fie în publicaţii aparte, fie în reviste, şi să primească cu căldură orice manifestare care relevă scînteia talentului. Şi în vremea din urmă au fost cîteva producţii dramatice, care ar fi meritat, fără altă solicitare, atenţiunea directorilor Teatrului Naţional. Această atenţiune nu priveşte numaidecît reprezentarea piesei, începătorii pot fi încurajaţi şi altfel, mai cu seamă, că ei n’au tehnica teatrală, chiar cînd sunt foarte talentaţi. Ei trebue încurajaţi cu gestul, cu sfatul, chiar cu banul ; trebue puşi la o şcoală răbdătoare şi îndelungată, pentru ca să-şi adincească cît mai mult concepţia pentru ca să-şi găsească cît mai desăvîrşit mijloacele, cu un cuvînt pentru ca să înveţe meşteşugul teatrului, după ce in sufletul lor au poezia lui. Directorul nu trebue numai să administreze teatrul şi artiştii, ci să facă şi şcoala dramaturgică. In acest caz, el trebue să fie plin de energie, dar şi de dragoste ; trebue să fie priceput în meşteşugul său, dar şi în pătrunderea tainelor producţiunii dramatice. El avea atunci toată autoritatea pentru ca să conducă nu numai mecanismul teatrului său, ci întreaga producţiune dramatică a ţării, fără frică de a întîlni piedicile, pe cari le-au întîlnit alţii pînă acum. Ori cum ar fi, curentul de mulţumire care, biruind atmosfera favorabilă ce înconjurase activitatea Teatrului Naţional sub direcţiunea d-lui Davila, a adus răsturnarea acestuia, n’a avut un temeiu nici adine nici adevărat ; şi sunt convins că dacă şi-ar fi luat de colaboratori pe unii din cei mai buni scriitori, fără să şi calce de altminteri întru nimic principiul său în privinţa reprezentărei pieselor originale, d. A. Davila ar continua să fie şi astăzi directorul „Teatrului Naţional“. Şi fireşte atunci, i s-ar fi dat prilejul să îndeplinească şi condiţiile ideale de care vorbim mai sus, la plata anuităţii împrumutului pentru apă şi canalizare. Din fericire, aceste mulţumiri le exprimă numai unii foşti reprezentanţi ai Galaţilor în parlament, a căror interese personale se ciocneau uneori cu interesele obşteşti pe cari le apărau deputaţii şi senatorii ieşeni, înainte de a mă ocupa de viaţa comercială şi industrială a oraşului, e potrivit, socotesc, să arăt care-i situaţia politică la noi, deoarece mult bine şi foarte mult rău s’a făcut şi probabil se va mai face prin politică şi aici, ca şi aiurea. La Galaţi sunt bine reprezentate toate cele trei partide. Şi chiar partidul junimist, care, între 1901 şi 1908, era reprezentat prin 4 persoane, e astăzi o grupare destul de numeroasă şi cu oarecare suprafaţă, dar minată de tot soiul de intrigi şi stăpînită de patimi urîte. Această grupare politică s’a deslipit de partidul conservator încă din Octombre 1907, înainte, prin urmare, de ruptură şi pricina deslipirei a fost cearta pentru şefie. In 1907, după căderea de la putere, şi după fuziune, conservatorii locali prezentau două nuanţe: „republicanii“ şi „monarchiştii“. Republicanii vroiau menţinerea vechii situaţii, adică ţineau ca la conducerea partidului să rămînă cei 5 membri ai comitetului. Acest comitet fusese de 7, dar se descomplectase şi cei rămaşi aşteptau, fiecare, să ajungă şef, dacă nu cu înlăturarea celorlalţi, cel puţin atunci cînd va fi rămas singur în viaţă. Poate că s’ar fi ajuns totuşi la vre-o soluţie şi se putea proclama un şef, dacă n’ar fi fost între cei 5 membri Gogu Robescu. Acesta ştia totdeauna să paralizeze încercările unora de a proclama un şef. Aşa numiţii „monarhişti“ cereau cu insistenţă un şef şi precizau chiar persoana, pe regretatul Victor Macri. Cînd lucrurile au ajuns la neînţelegeri, tineretul a proclamat şef pe Victor Macri, iar bătrînii n’au urmat pe noul şef, ci au rămas ca grupare aparte. La „ruptură“ nici unul din bătrîni, n’a părăsit gruparea, mai cu seamă că socoteau toţi că noul partid va fi o „aventură“. La bătrînii conservatori era tot republică. Cînd însă lucrurile au luat o întorsătură foarte serioasă, cînd „aventura takistă“ trecuse cele 3 luni de viaţă hărăzite de d. Carp, adversarii lui Gogu Robescu au pîndit un moment de nehotârîre a acestuia şi au proclamat de şef pe d. Costache O. Plesnilă. Şeful conservatorilor n’a fost conservator decît din ultimii ani ai vieţei lui Lascar Catargi. D-sa a fost primit însă cu mari onoruri în partidul conservator, care pierduse pe Ressu şi asupra căruia se întindea pata lasată de matrapazlîcurile lui Gogu Robescu de prin 1895. Dar d. Costache Plesnilă, n’are temperament politic şi nici nu se îndură să lase vreuna din multiplele sale ocupaţii, nici chiar procesele dela judecătoria de ocol. De aceia alegerea sa ca şef, n’a schimbat nimic în grupare, de cît doar că a asigurat materialmente apariţia ziarului Galaţii. Acest partid, condus fără energie şi pricepere, compus din elemente, care n’au decît un punct de atingere, dorul de a veni la putere, nu ţine mai nici un loc în politica locală. Căci, deşi numeros, deşi membrii sunt mai toţi foşti şi au şi oarecare suprafaţă, măcar materială, totuşi prin indolenţa conducătorilor îşi pierde zi cu zi orice importanţă. Toată mişcarea politică conservatoare e încredinţată comitetului de redacţie al ziarului Galaţii, care nu e decît o codiţă a celebrului Evenimentul. E însă şi o deosebire: redactorii fdiei Galaţii exprimă şi ceia ce Evenimentul şi alte ziare conservatoare, n'ar îndrăznit să exprime. Anume aruncă cu o seninătate... bătrînă, în sarcina cuiva, tot ce poate trăsni prin o minte bolnavă şi, de aceia, nu e de mirare că atacurile cele mai neobrăzate contra d-lui Bădăreu au pornit de la Galaţii, ca şi ameninţările adresate M. S. Regelui în săptămlna trecută, ameninţări de cari s’au ocupat ziarele. Fără nici o preocupare de binele general, fără altă grijă decît cum să-și împartă slujbele venind la putere și chinuindu-se cum să treacă unii înaintea altora, această grupare politică va dispărea ca fumul îndată ce, după liberali, nu va veni d. Carp la putere. Cor. □ Facem cunoscut abonaţilor noştri din provincie, că administraţia ziarului nostru a însărcinat cu încasarea abonamentelor pe d. Dim. Vasiliu, care este autorizat a da chitanţe în schimbul sumelor încasate. No. abonamentului C. F. R. 9173. OPIRIJE Lfit!8-Pian8-Art8 „Magarui lui BURIDAN“ Piesa aceasta—la o analiză superficială—pare o comedie uşoară, hazlie şi cam decoltată—unde cuvintele de spirit —debitate în cel mai pur argot boulevardier—foarte meşteşugittradusă—se întretaie cu cele mai fine gauloiseries, pentru a ne reda scenele realiste ale vieţei bulevardului parisian—„dans le monde des gens de haute noce“. Ceea ce face însă succesul lucrărilor d-lor Flers & Gaillavet, este că tocmai au reuşit a încătuşa în piese uşoare şi vesele—prin cuvinte de spirit—adevărate teorii morale, cu momente de sentimentalism, şi de intensă emoţiune, dulce şi curată. In loc de a introduce lungi tirade plictisitoare, — fac să resară, aşa între două glume—sentimente nobile, caractere drepte, emoţiuni adevărate şi la urmă partea cea bună e de partea celui bun. Un tînăr parisian—bogat deprins nu mai aduce o viaţă de lux şi petreceri — incapabil de a voi ceva, o fire obosită şi nehotărîtă—se învîrte printre trei femei, două din lumea bună şi o cocotă— spunîndu Ie la toate aceleaşi cuvinte de dragoste—şi nefiind capabil de a-şî da seamă pe care din ele o iubeşte cu adevărat. O a patra, Michelina—tînără fată—cu un caracter real şi drept, dar ca î fantastică, a ghicit toată partea bună ce se ascunde în inima acestui tînăr — Briand—sub mocirla depravatei vieţi pe care o trăeşte şi se amorezează de el. Cele două fenei din lume sunt: una nevasta, cealaltă amanta bunului său prietin Lucien de Versanne», care ţine cu orice preţ a nu fi cum „nici cu nevasta, nici cu amanta“, şi care fiind totodată şi naşul Michelinei —vrea să facă fericirea mărit înd’o cu Briand. Ar putea să i-o spuie de a dreptul — dar el ştie că omul nu poate crede că fericirea se poate avea de o dată—ci trebue să ajungă la ea pe drumuri întortochiate—înlâturînd piedici mari,—pericole enonfC» Lucieti da Varsanna* mai știe că prietenul seu Briand nu poate lua nici o hotărîre—și treab a’l lăsa singur să devie amorezat cu adevărat, pentru ca inima să-i dicteze calea pe care sa o urmeze—pentru a nu se expune, ca magarul lui Buridan—să moară de foame şi de sete intre o găleată de apă şi un sac de grăunţe—neştiind pentru care din două să se hotărască. * Diferite scene ale piesei ne fac să asistăm la peripeţii, ale vieţei acestui „triple patte“ din care unele—de o emoţiune care îţi strînge inima—altele bine înţeles—ca pe bulevard—cam desbrâcate. Dar morala triumfă: Briand, încetul cu încetul, îşi dă seama de golul ce îl are în suflet din viaţa pe care o duce în mijlocul femeilor acestora, care se gîndesc numai la rochii—la croitorul cel mai la modă, sau la ultimul vals de la Casino. Şi pînă a-şi da seamă —încetul cu încetul—în inima lui naşte iubirea către Michelina—şi în ultimul act—cînd Michelina îi spune—pentru a’l amăgi — că a avut un amant—servindu-se pentru a’l convinge de fotografia lui Paul Bourget cumpărată într’o librărie—indignarea ce cuprinde nu mai lasă nici un dubiu asupra sentimentelor sale. Prietenul seu Lucien de Versannes care știa că astfel se vor isprăvi lucrurile, îi încredințase un plic în care îi spunea că-i acordă mâna Michelinei, fina sa—dar nu avea voe a deschide plicul decît după ce va fi luat o hotărîre definitivă. Și care nu îi este mirarea—cînd după ce scrie lui Lucien pentru a i cere mina —deschide plicul în care Lucien îi scrisese cu mult înainte că-i acordă mîna Michelinei—cere-i va face viața cea mai fericită. Şi cortina cade. * Celebra artistă franceză Madeleine Dolley, una din cele mai frumoase femei ale Franţei, o comediană care a fermecat Europa prin jocul ei minunat şi plin de eleganţă, va veni cu trupa sa în Iaşi şi va da două reprezentaţii: Marţi 1, Decembrie 1909, „Le Dame de chez Maxim“ iar Mercuri, 2 Decembrie 1909 „La Femme Nue“. Repertoriul ales de D-ra Dolley probează singur variaţiunea talentului acestei mari artiste. Locuţiunea este deschisă la Agenţia teatrală „Thalia“ Th. P. Maximovici. * □ Facem cunoscut că, în urma numeroaselor cereri ce le-am primit de la învăţătorii săteşti „ Opinia“ acordă o reducere la abonament pentru aceştia, fixînd pentru ei 12 lei pe an, şi 60 lei pe jum. an, plătiţi înainte. t A1 Informaţii □ Liceele din ţară au primit o nouă circulară haretistă, care sună astfel: Domnii directori sunt însărcinaţi ca pînă la 24 Noembrie să trimeată ministerului următoarele trei liste: 1. Notele elevilor din fiecare clasă, cam după notele simestrului nu promit că au să promoveze în clasa următoare, 2). Lista acelora care se vor părea ameninţaţi să rămîie corijenţi la două obiecte şi 3). Lista elevilor ameninţaţi să rămîe repetenţi. Ce scop o mai fi avînd şi aceste liste ! Poate că cei de la minister se gîndesc să ia profesorilor facultatea de a face promoţiunile şi să le facă d-lor. De la D nul D. A. Teodora şi C. D. Ionescu ne putem aştepta şi la aşa ceva. Nu sunt decit citeva zile de cînd au cerut Direcţiei liceelor să le trimată lista chestiunilor ce se dau ca teze elevilor şi acum alte liste. Oamenii aceştia nu se gîndesc de dimineaţă şi pînă sara decit să născocească fel de fel de lucruri cu care să tortureze profesorimea. □ Aducem la cunoştinţa interesaţilor, că introducerea contestaţiilor electorale la Curtea de Apel, expiră mîine, 25 Noembre, ora cinci seara. □ Şeziunea curţei cu juri din Suceava a fost închisă ori. □ Ni s’a comunicat ieri, din sursă autorizată, că ştirea despre retragerea din teatru a dnei Mărioara Voiculescu, eminenta artistă, este fantezistă, înregistrăm desminţirea cu multă satisfacţie. III Membrii societăţei viticole sunt convocaţi pentru mîine, mercuri, ora 20, profesor dr. Manolescu s’a înscris în acea societate. □ Ne amintim, că se făcea mare caz de către foasta direcţie a teatrului, că posedă pe repertoriul stagiunii în curs mai multe piese originale, cari au a fi reprezentate în stagiunea aceasta pentru întăia oară. Constatăm, că pînă în prezent nici una din aceste piese originale n’au fost reprezentate. Explicaţia o cunoaştem,— fostul director nu avea interes, căci nu putea încasa tantieme. Astăzi însă lucrurile nu mai stau aşa ; şi sperăm că noua direcţie a teatrului va lucra cu mai mult interes pentru teatru şi pentru literatura originală. □ Mîine se va oficia, cu o deosebită solemnitate, hramul bisericei Lozonschi (Sf. Ecaterina). S’a cerut urmărirea și prinderea lui Isidor Müller, impiegat la o mare cassă din Lemberg, care a dispărut, după ce a delapidat o însemnată sumă de bani. □ Secţiile de gendarmi din judeţ au primit ordin de a urmări o bandă de hoţi, care de ceva timp comite numeroase furturi în judeţ, terorizînd pe săteni. D. Gheorghe Buzdugan a fost numit secretar al primăriei din Copou. La Prefectura judeţului să lucrează la întocmirea statisticei populaţiei rurale, după registrele stărei civile şi care statistică va fi înaintată ministerului domeniilor. □ D. N. Petrea, administratorul plăşii Bivolari, a luat iniţiativa de a ţinea sătenilor în fiecare Duminică, cite o conferinţă administrativă. „ Examenele orale pentru posturile de magistraţi stagiari la tribunale şi judecători s’au fixat după cum urmează : Joi, 26 Noembrie , la oarele 8 dimineaţa, vor fi examinaţi d-nii I. D. Gheţu, Alim I. Apostol, I. N. Cernăţeanu şi St. Constantinescu. Vineri, 27 Noembrie, vor fi examinaţi d-nii : I. I. Mateescu, N. Napoleon Niculescu, C. Stambuleanu, D. G. Theodorescu, Gh. Vernescu, I. I. Brănescu, Gh D. Demetrescu şi I. Mitescu. Sîmbătă, 28 Noembrie, vor fi examinaţi d-nii : T. R. Scriban V. I. Vrînceanu, P. P. Avramescu şi Gh. Bărbulescu. □ Comenduirea pieţei a cerut autorităţilor, urmărirea şi prinderea mai multor soldaţi dezertori. □ Excelentul nostru confrate Ordinea a intrat, cu numărul seu de astăzi, în al treilea an de existenţă. Dorim Ordinei, care luptă cu mare energie şi mare demnitate, pentru sfînta cauză comună, să existe încă mulţi ani şi să aducă încontinuu servir partidului şi ilustrului seu şef. ţi Ştim pozitiv, că mişcarea în magistratură va fi făcută pe ziua de 1 Decembrie. CJ Cu ocazia distrugerei fintînelor şi cişmelelor se dispusese şi distrugerea vechei cişmele din Păcurari. Cişmeaua a fost distrusă încă de mult, pe motivul că conţinea apă contaminată. Pe urma ei însă, a rămas un loc de scurgere, de unde locuitorii în lipsă de altă apă, se servesc de apa din acea scurgere atît pentru ei, cît şi pentru vite. Cetăţenii din acea dispărţire au cerut primăriei redeschiderea cişmelei. Primăria a delegat serviciul sanitar al oraşului să se pronunţe. Acesta a referat în favoarea cetăţenilor, făcînd cunoscut că cişmeaua se poate redeschide. Cu toate acestea, din ce motiv nu se ştie, cei de la primărie nici pănă azi n’au redeschis cişmeaua. □ A apărut, No. 10, anul XX, din revista „Arhiva“ pe Octombrie cu următorul sumar : Gh. Ghibănescu, Breasla Armenilor din Roman.—VI. Mironescu, Note de călătorii făcute prin Bucovina, călăuzit de dicţionarul geografic de Em. Grigorovitza.—T. T. Burada, Teatrul în Moldova, Stagiunea 1853—1854.—Mihail Lungianu, La nişte rusalii.—Arhiereul Narcis Creţulescu, Din inscripţiile M-rei Neamţu. Cronici: G. Pascu, Lucrări filologice la Academie.—Valeriu Hulubei, Biblioteca pentru toţi: Kogălniceanu, Acte, scrieri, etc.—Odobescu, Pseudo chinagheticos , Edmonde de Amicis—inimă de copil. „ □ D. I. Bontaş, avocat al statului la Tutova, a demisionat ieri din acel post. D. Bontaş va candida, din partea guvernului, la alegerea parţială a colegiului II Tutova. □ D. I. Boroianu, fost perceptor comunal, a demisionat din clubul liberal local. □ Iată programa concertului pe care l va da la Teatrul Naţional din Iaşi Marţi 8 Decembrie a. c. cea mai renumită orchestră din Germania „Münchener Tonkünstler-Orchester, cunoscută şi sub numele faimos „Kaim-Orchster“, compusă fiind din 70 de profesori puşi sub conducerea maestrului Lassalle : (Simfonie fantastică) a). Reveries Pa.ssion ; b) Un bal ; c) Scene aux champs ; d) Marche au suppiice; e) Songé d’une jiuit du Sabbat H. Berlioz. „(Ritt des Don Quixotey La clievauebéé de don Quichotte (Uvertură romantică A. Beer Walbrunn. „Tod und Verklärung“ (Moarte şi transfiguraţie) Poem simfonic Rich. Strauss. Uvertura din,,Tanhauser,, R. Wagner. Biletele de intrare pentru acest mare şi unic concert se află depuse la agenţia teatrală „Thali” (Maximovici) □ După cum am anunţat ieri, complectul secţiei l-a a înaltei Curţi de Casaţie a judecat diverginţa în procesul rabinilor doctor Niemirower şi Taubes, din Iaşi, condemnaţi la diverse amenzi pentru refuzul de a fi asistat la prestări de jurăminte more judaice. După o lungă deliberare, producindu- se din nou, diverginţa, afacerea va fi judecată de Curte în secţii unite. Q Monaha Lukia Ciobacă, de la mănăstirea Varatic, din cauza abaterilor contra disciplinei monahale, a fost exclusă din monachism pentru totdeauna. □ Pe ziua de 1 Decembrie au fost chemaţi la minister, toţi normaliştii care şi au satisfăcut legea recrutării, pentru a-şi alege locuri de învăţămint. ^ In ziua de 20 Decembrie se va proceda la alegerea noului consiliu comunal din Tomeşti. □ Următoarele locuri vacante din învăţâmîntul rural din judeţul Iaşi sunt vacante : Probota-Cîrniceni, postul I ; Copou-Vulturu, postul 1 ; Lungani-Voinești, p. I; Poeni-Comarna, p. 11 și Erbiceni- Totoești, p. I. ► 1 LA MAGAZEN ŞI FRAŢII POLÎNGHER AU SOSIT Renumiţii ŞOŞONI şi GALOŞI Adevăraţi Ruseşti—Marca COLUMB cu noua invenţie contra lunecărei