Opinia, noiembrie 1909 (Anul 6, nr. 859-882)

1909-11-25 / nr. 878

L „Opinia“ la Galaţi „Primul port dunărean“ oraşul în care Jenică Atanasiu a făcut sindicalizm în opoziţie spre a bate pe sindicalişti cînd a ajuns la guvern; citadela multor tra­ficanţi cu situaţiile lor politice, ca Ro­bescu,­ Ignat şi alţii; schelea, care adu­cea atîta venit tezaurului moldovean, în­cît era numită: „mărgăritarul Coroanei“, cel mai de seamă centru industrial al Ţării, merită, de­sigur, a atrage puţin atenţiunea numeroşilor cetitori ai Opiniei. Merită cu atît mai mult, cu cît, pentru cei iniţiaţi, se ştie că există un fel de gelozie între „primul port“ şi „a doua Capitală“ a Ţârii. Gălăţenii, din pricini diferite, socotesc că s-a făcut prea mult pentru oraşul sacrificat, pentru nenoro­citul Iaşi. Ei îşi bazează nedreptele lor protestări pe faptul că la Iaşi sau fă­cut multe clădiri publice şi pentru că statul va contribui cu o sumă importantă í££SÉ fmi-«s3a5fa«a Cumparaţi Bilete pentru Loteria VII Clasa 1 e1­­Regatului Român de la Heita şi Principala Colecture Romina 1. P.Maximovici IAŞI Sfp. Lăptaşneanu fia» 31 Dacă voiţi să fiţi CONŞTIINCIOS servit la toate clasele şi să primiţi plată câştigurilor IMEDIAT după tragere cum am procedat și până acum. Un Loz întreg Lei 12,­ jumătate Lei 6- Un sfert de loz Lei 3. Una optime loz lei 1.50. Cu tragerea la 11 Decembrie 1909 Naţional nu e un simplu coş de re­dacţie unde îşi pot arunca toate pro­dusele toţi nechemaţii, toţi vînători de glorie, toţi literaţii de contra­bandă. Co­şul de redacţie primeşte ast­fel de pro­ducţii, plătite doar cu plictisul redacto­rului ce le citeşte. Cînd te gîndeşti însă că pentru reprezentarea unei piese proaste trebue să se ridice mulţi bani şi să pună in mişcare pentru un timp lung şi preţios, atiţia maiştri decoratori, atîţia artişti dramatici, atîta public pă­călit, pentru ca apoi să se cheltuiască atîta scris la jurnale şi reviste, pînă ce cei mai cuminţi conving pe cei mai slăbuţi că piesa reprezentată este o nerozie (cazul cu „Noaptea invierei“ a d-lui A. de Herz),—cind te gîndeşti că acest timp, acest material —această muncă de oameni ar fi putut aşa de uşor să fie întrebuinţată în alt chip mai folositor,—te minunezi­­cum de sel mai găsesc oameni cari, sub cu­­vînt că nu se încurajează în destul dramaturgia naţională, critică cu as­prime pe directori cari sunt mai rezer­vaţi faţă de aşa numitele produse ori­ginale ale muzicei dramatice! Şi, ve­nind la rezerve, întrebe-se acum ori­cine, cari sunt produsele dramatice romîneşti cari totuşi n’au meritat să fie res­pinse? Să iasă din întunericul în care au intrat pentru tot­deauna şi să dea răspunsul ! Mă tem că nu se va găsi nici una, chiar dintre cele ce odată a­­veau curajul să grăiască. Dar zicem că deşi d. Davila a lucrat în această privinţă, mai bine de­cît alţii, totuşi nici d­na n’a atins idealul. Un director al Teatrului Naţional nu trebue să se mulţumească numai cu ceea ce i se prezintă la teatru; el tre­bue să fie în curent cu toată producţia dramatică ce se publică, fie în publi­caţii aparte, fie în reviste, şi să pri­mească cu căldură ori­ce manifestare care relevă scînteia talentului. Şi în vremea din urmă au fost cîteva pro­ducţii dramatice, care ar fi meritat, fără altă solicitare, atenţiunea directo­rilor Teatrului Naţional. Această atenţiune nu priveşte numai­de­cît reprezentarea piesei, începătorii pot fi încurajaţi şi altfel, mai cu seamă, că ei n’au tehnica teatrală, chiar cînd sunt foarte talentaţi. Ei trebue încura­jaţi cu gestul, cu sfatul, chiar cu ba­nul ; trebue puşi la o şcoală răbdătoare şi îndelungată, pentru ca să-şi adin­­cească cît mai mult concepţia pentru ca să-şi găsească cît mai desăvîrşit mij­loacele, cu un cuvînt pentru ca să în­veţe meşteşugul teatrului, după ce in sufletul lor au poezia lui. Directorul nu trebue numai să administreze tea­trul şi artiştii, ci să facă şi şcoala dra­­maturgică. In acest caz, el trebue să fie plin de energie, dar şi de dragoste ; trebue să fie priceput în meşteşugul său, dar şi în pătrunderea tainelor producţiunii dramatice. El avea atunci toată auto­ritatea pentru ca să conducă nu numai mecanismul teatrului său, ci întreaga producţiune dramatică a ţării, fără frică de a întîlni piedicile, pe cari le-au în­­tîlnit alţii pînă acum. Ori cum ar fi, curentul de mulţumire care, biruind atmosfera favorabilă ce înconjurase activitatea Teatrului Naţio­nal sub direcţiunea d-lui Davila, a a­­dus răsturnarea acestuia, n’a avut un temeiu nici adine nici adevărat ; şi sunt convins că dacă şi-ar fi luat de colaboratori pe unii din cei mai buni scriitori, fără să şi calce de altminteri întru nimic principiul său în privinţa reprezentărei pieselor originale, d. A. Davila ar continua să fie şi astă­zi di­rectorul „Teatrului Naţional“. Şi fireşte atunci, i s-ar fi dat prilejul să îndepli­nească şi condiţiile ideale de care vor­bim mai sus, la plata anuităţii împrumutului pentru apă şi canalizare. Din fericire, aceste mulţumiri le ex­primă numai unii foşti reprezentanţi ai Galaţilor în parlament, a căror interese personale se ciocneau uneori cu intere­sele obşteşti pe cari le apărau deputaţii şi senatorii ieşeni, înainte de a mă ocupa de viaţa co­mercială şi industrială a oraşului, e po­trivit, socotesc, să arăt care-i situaţia politică la noi, de­oarece mult bine şi foarte mult rău s’a făcut şi probabil se va mai face prin politică şi aici, ca şi aiurea. La Galaţi sunt bine reprezentate toate cele trei partide. Şi chiar partidul juni­mist, care, între 1901 şi 1908, era re­prezentat prin 4 persoane, e astă­zi o grupare destul de numeroasă şi cu oare­care suprafaţă, dar minată de tot soiul de intrigi şi stăpînită de patimi urîte. Această grupare politică s’a deslipit de partidul conservator încă din Octombre 1907, înainte, prin urmare, de ruptură şi pricina deslipirei a fost cearta pentru şefie. In 1907, după căderea de la putere, şi după fuziune, conservatorii locali pre­zentau două nuanţe: „republicanii“ şi „monarchiştii“. Republicanii vroiau men­­ţinerea vechii situaţii, adică ţineau ca la conducerea partidului să rămînă cei 5 membri ai comitetului. Acest comitet fu­sese de 7, dar se descomplectase şi cei rămaşi aşteptau, fiecare, să ajungă şef, dacă nu cu înlăturarea celorlalţi, cel pu­ţin atunci cînd va fi rămas singur în viaţă. Poate că s’ar fi ajuns totuşi la vre-o soluţie şi se putea proclama un şef, dacă n’ar fi fost între cei 5 membri Gogu Robescu. Acesta ştia totdeauna să paralizeze încercările unora de a pro­clama un şef. Aşa numiţii „monarhişti“ cereau cu insistenţă un şef şi precizau chiar per­soana, pe regretatul Victor Macri. Cînd lucrurile au ajuns la neînţelegeri, tineretul a proclamat şef pe Victor Ma­cri, iar bătrînii n’au urmat pe noul şef, ci au rămas ca grupare a­parte. La „ruptură“ nici unul din bătrîni, n’a pără­sit gruparea, mai cu seamă că socoteau toţi că noul partid va fi o „aventură“. La bătrînii conservatori era tot repu­blică. Cînd însă lucrurile au luat o în­torsătură foarte serioasă, cînd „aven­tura takistă“ trecuse cele 3 luni de viaţă hărăzite de d. Carp, adversarii lui Gogu Robescu au pîndit un moment de neho­­târîre a acestuia şi au proclamat de şef pe d. Costache O. Plesnilă. Şeful conservatorilor n’a fost conser­vator de­cît din ultimii ani ai vieţei lui Lascar Catargi. D-sa a fost primit însă cu mari onoruri în partidul conservator, care pierduse pe Ressu şi asupra căruia se întindea pata lasată de matrapazlîcu­rile lui Gogu Robescu de prin 1895. Dar d. Costache Plesnilă, n’are tem­perament politic şi nici nu se îndură să lase vreuna din multiplele sale ocupaţii, nici chiar procesele dela judecătoria de ocol. De aceia alegerea sa ca şef, n’a schimbat nimic în grupare, de cît doar că a asigurat materialmente apariţia zia­rului Galaţii. Acest partid, condus fără energie şi pricepere, compus din elemente, care n’au decît un punct de atingere, dorul de a veni la putere, nu ţine mai nici un loc în politica locală. Căci, deşi nume­ros, deşi membrii sunt mai toţi foşti şi au şi oarecare suprafaţă, măcar mate­rială, totuşi prin indolenţa conducătorilor îşi pierde zi cu zi ori­ce importanţă. Toată mişcarea politică conservatoare e încredinţată comitetului de redacţie al ziarului Galaţii, care nu e decît o codiţă a celebrului Evenimentul. E însă şi o deosebire: redactorii fdiei Galaţii ex­primă şi ceia ce Evenimentul şi alte ziare conservatoare, n'ar îndrăznit să ex­prime. Anume aruncă cu o seninătate... bătrînă, în sarcina cuiva, tot ce poate trăsni prin o minte bolnavă şi, de aceia, nu e de mirare că atacurile cele mai neobrăzate contra d-lui Bădăreu au por­nit de la Galaţii, ca şi ameninţările a­­dresate M. S. Regelui în săptămlna tre­cută, ameninţări de cari s’au ocupat ziarele. Fără nici o preocupare de binele ge­neral, fără altă grijă de­cît cum să-și împartă slujbele venind la putere și chi­­nuindu-se cum să treacă unii înaintea altora, această grupare politică va dis­părea ca fumul îndată ce, după liberali, nu va veni d. Carp la putere. Cor. ­□ Facem cunoscut abonaţilor noştri din provincie, că administraţia ziarului nostru a însărcinat cu încasarea abona­mentelor pe d. Dim. Vasiliu, care este a­­utorizat a da chitanţe în schimbul sume­lor încasate. No. abonamentului C. F. R. 9173. O­P­IR­I­JE Lfit!8-Pian8-Art8 „Magarui lui BURIDAN“ Piesa aceasta—la o analiză superfi­cială—pare o comedie uşoară, hazlie şi cam decoltată—unde cuvintele de spirit —debitate în cel mai pur argot boulevar­­dier—foarte meşteşugit­­tradusă—se în­tretaie cu cele mai fine gauloiseries, pen­tru a ne reda scenele realiste ale vieţei bulevardului parisian—„dans le monde des gens de haute noce“. Ceea ce face însă succesul lucrărilor d-lor Flers & Gaillavet, este că tocmai au reuşit a încătuşa în piese uşoare şi vesele—prin cuvinte de spirit—adevă­rate teorii morale, cu momente de sen­timentalism, şi de intensă emoţiune, dulce şi curată. In loc de a introduce lungi ti­rade plictisitoare, — fac să resară, aşa între două glume—sentimente nobile, ca­ractere drepte, emoţiuni adevărate şi la urmă partea cea bună e de partea ce­lui bun. Un tînăr parisian—bogat deprins nu mai a­duce o viaţă de lux şi petreceri — incapabil de a voi ceva, o fire obosită şi nehotărîtă—se învîrte printre trei fe­mei, două din lumea bună şi o cocotă— spunîndu Ie la toate aceleaşi cuvinte de dragoste—şi nefiind capabil de a-şî da seamă pe care din ele o iubeşte cu a­­devărat. O a patra, Michelina—tînără fată—cu un caracter real şi drept, dar ca î­ fantastică, a ghicit toată partea bună ce se ascunde în inima acestui tînăr — Briand—sub mocirla depravatei vieţi pe care o trăeşte şi se amorezează de el. Cele două fen­ei din lume sunt: una ne­vasta, cealaltă amanta bunului său prie­tin Lucien de Versanne», care ţine cu ori­ce preţ a nu fi cum „nici cu nevasta, nici cu amanta“, şi care fiind tot­odată şi naşul Michelinei —vrea să­­ facă feri­cirea mărit înd’o cu Briand. Ar putea să i-o spuie de a dreptul — dar el ştie că omul nu poate crede că fericirea se poate avea de o dată—ci trebue să ajungă la ea pe drumuri în­tortochiate—înlâturînd piedici mari,—pe­ricole enonfC» Lucieti da Varsanna* mai știe că prietenul seu Briand nu poate lua nici o hotărîre—și treab­ a’l lăsa singur să devie amorezat cu adevărat, pentru ca inima să-i dicteze calea pe care sa o urmeze—pentru a nu se expune, ca magarul lui Buridan—să moară de foame şi de sete intre o găleată de apă şi un sac de grăunţe—ne­ştiind pentru care din două să se hotărască. * Diferite scene ale piesei ne fac să asistăm la peripeţii, ale vieţei acestui „triple patte“ din care unele—de o emoţi­­une care îţi strînge inima—altele bine înţeles—ca pe bulevard—cam desbrâcate. Dar morala triumfă: Briand, încetul cu încetul, îşi dă seama de golul ce îl are în suflet din viaţa pe care o duce în mijlocul femeilor acestora, care se gîndesc numai la rochii—la croitorul cel mai la modă, sau la ultimul vals de la Casino. Şi pînă a-şi da seamă —încetul cu încetul—în inima lui naşte iubirea că­tre Michelina—şi în ultimul act—cînd Michelina îi spune—pentru a’l amăgi — că a avut un amant—servindu-se pentru a’l convinge de fotografia lui Paul Bour­­get cumpărată într’o librărie—indignarea ce­­ cuprinde nu mai lasă nici un dubiu asupra sentimentelor sale. Prietenul seu Lucien de Versannes care știa că ast­fel se vor isprăvi lucrurile, îi încredințase un plic în care îi spunea că-i acordă mâna Michelinei, fina sa—dar nu avea voe a deschide plicul de­cît după ce va fi luat o hotărîre definitivă. Și care nu îi este mirarea—cînd după ce scrie lui Lucien pentru a i cere mina —deschide plicul în care Lucien îi scri­sese cu mult înainte că-i acordă mîna Michelinei—cere-i va face viața cea mai fericită. Şi cortina cade. * Celebra artistă franceză Madeleine Dolley, una din cele mai frumoase femei ale Franţei, o comediană care a fermecat Europa prin jocul ei minunat şi plin de eleganţă, va veni cu trupa sa în Iaşi şi va da două reprezentaţii: Marţi 1, De­cembrie 1909, „Le Dame de chez Maxim“ iar Mercuri, 2 Decembrie 1909 „La Femme Nue“. Repertoriul ales de D-ra Dolley pro­bează singur variaţiunea talentului aces­tei mari artiste. Locuţiunea este deschisă la Agenţia teatrală „Thalia“ Th. P. Maximovici. * □ Facem cunoscut că, în urma nume­roaselor cereri ce le-am primit de la învă­ţătorii săteşti „ Opinia“ acordă o reducere la abonament pentru aceştia, fixînd pen­tru ei 12 lei pe an, şi 60 lei pe jum. an, plătiţi înainte. t A­1 Informaţii □ Liceele din ţară au primit o nouă circulară haretistă, care sună ast­fel: Domnii directori sunt însărcinaţi ca pînă la 24 Noembrie să trimeată mi­nisterului următoarele trei liste: 1­. Notele elevilor din fie­care clasă, cam­ după notele simestrului nu pro­mit că au să promoveze în clasa ur­mătoare, 2). Lista acelora care se vor părea ameninţaţi să rămîie corijenţi la două obiecte şi 3). Lista elevilor ame­ninţaţi să rămîe repetenţi. Ce scop o mai fi avînd şi aceste liste ! Poate că cei de la minister se gîn­desc să ia profesorilor facultatea de a face promoţiunile şi să le facă d-lor. De la D nul D. A. Teodora şi C. D. Io­­nescu ne putem aştepta şi la aşa ceva. Nu sunt de­cit cite­va zile de cînd au cerut Direcţiei liceelor să le trimată lista chestiunilor ce se dau ca teze ele­vilor şi acum alte liste. Oamenii aceştia nu se gîndesc de di­mineaţă şi pînă sara de­cit să născo­cească fel de fel de lucruri cu care să tortureze profesorimea. □ Aducem la cunoştinţa interesaţi­lor, că introducerea contestaţiilor elec­­torale la Curtea de Apel, expiră mîine, 25 Noembre, ora cinci seara. □ Şezi­unea curţei cu juri din Su­ceava a fost închisă ori. □ Ni s’a comunicat ieri, din sursă autorizată, că ştirea despre retragerea din teatru a d­nei Mărioara Voiculescu, eminenta artistă, este fantezistă, înregistrăm desminţirea cu multă sa­tisfacţie. III Membrii societăţei viticole sunt convocaţi pentru mîine, mercuri, ora 2­0, profesor dr. Manolescu s’a înscris în acea societate. □ Ne amintim, că se făcea mare caz de către foasta direcţie a teatrului, că posedă pe repertoriul stagiunii în curs mai multe piese originale, cari au a fi reprezentate în stagiunea aceasta pen­tru întăia oară. Constatăm, că pînă în prezent nici una din aceste piese originale n’au fost reprezentate. Explicaţia o cunoaştem,— fostul director nu avea interes, căci nu putea încasa tantieme. Astă­zi însă lu­crurile nu mai stau aşa ; şi sperăm că noua direcţie a teatrului va lucra cu mai mult interes pentru teatru şi pen­tru literatura originală. □ Mîine se va oficia, cu o deosebită solemnitate, hramul bisericei Lozonschi (Sf. Ecaterina).­­ S’a cer­ut urmărirea și prinderea lui Isidor Müller, impiegat la o mare cassă din Lemberg, care a dispărut, după ce a delapidat o însemnată sumă de bani. □ Secţiile de gendarmi din judeţ au primit ordin de a urmări o bandă de hoţi, care de c­e­va timp comite nume­roase furturi în judeţ, terorizînd pe săteni. D. Gheorgh­e Buzdugan a fost nu­mit secretar al primăriei din Copou. La Prefectura judeţului să lucrează la întocmirea statisticei populaţiei ru­rale, după registrele stărei civile şi care statistică va fi înaintată ministe­rului domeniilor. □ D. N. Petrea, administratorul plăşii Bivolari, a luat iniţiativa de a ţinea să­tenilor în fiecare Duminică, cite o con­ferinţă administrativă. „ Examenele orale pentru posturile de magistraţi stagiari la tribunale şi judecători s’au fixat după cum ur­mează : Joi, 26 Noembrie , la oarele 8 dimi­neaţa, vor fi examinaţi d-nii I. D. Gheţu, Alim I. Apostol, I. N­. Cernăţeanu şi St. Constantinescu. Vineri, 27 Noembrie, vor fi examinaţi d-nii : I. I. Mateescu, N. Napoleon Nicu­­lescu, C. Stambuleanu, D. G. Theodo­­rescu, Gh. Vernescu, I. I. Brănescu, Gh D. Demetrescu şi I. Mitescu. Sîmbătă, 28 Noembrie, vor fi exami­naţi d-nii : T. R. Scriban V. I. Vrîn­­ceanu, P. P. Avramescu şi Gh. Bărbu­­lescu. □ Comenduirea pieţei a cerut auto­rităţilor, urmărirea şi prinderea mai multor soldaţi dezertori. □ Excelentul nostru confrate Ordinea a intrat, cu numărul seu de astă­zi, în al treilea an de existenţă. Dorim Ordinei, care luptă cu mare e­­nergie şi mare demnitate, pentru sfînta cauză comună, să existe încă mulţi ani şi să aducă încontinuu servir partidului şi ilustrului seu şef. ţi Ştim pozitiv, că mişcarea în ma­gistratură va fi făcută pe ziua de 1 Decembrie. CJ Cu ocazia distrugerei fintînelor şi cişmelelor se dispusese şi distrugerea vechei cişmele din Păcurari. Cişmeaua a fost distrusă încă de mult, pe motivul că conţinea apă contami­nată. Pe urma ei însă, a rămas un loc de scurgere, de unde locuitorii în lipsă de altă apă, se servesc de apa din acea scurgere atît pentru ei, cît şi pentru vite. Cetăţenii din acea dispărţire au cerut primăriei redeschiderea cişmelei. Pri­măria a delegat serviciul sanitar al ora­şului să se pronunţe. Acesta a referat în favoarea cetăţe­nilor, făcînd cunoscut că cişmeaua se poate redeschide. Cu toate acestea, din ce motiv nu se ştie, cei de la primărie nici pănă azi n’au redeschis cişmeaua. □ A apărut, No. 10, anul XX, din revista „Arhiva“ pe Octombrie cu ur­mătorul sumar : Gh. Ghibănescu, Breasla Armenilor din Roman.—VI. Mironescu, Note de călătorii făcute prin Bucovina, călău­zit de dicţionarul geografic de Em. Gri­­gorovitza.—T. T. Burada, Teatrul în Moldova, Stagiunea 1853—1854.—Mihail Lungianu, La nişte rusalii.—Arhiereul Narcis Creţulescu, Din inscripţiile M-rei Neamţu. Cronici: G. Pascu, Lucrări filologice la Academie.—Valeriu Hulubei, Biblio­teca pentru toţi: Kogălniceanu, Acte, scrieri, etc.—Odobescu, Pseudo china­­gheticos , Edm­onde de Amicis—inimă de copil. „ □ D. I. Bontaş, avocat al statului la Tutova, a demisionat ieri din acel post. D. Bontaş va candida, din partea gu­vernului, la alegerea parţială a cole­giului II Tutova. □ D. I. Boroianu, fost perceptor co­munal, a demisionat din clubul liberal local. □ Iată programa concertului pe care l va da la Teatrul Naţional din Iaşi Marţi 8 Decembrie a. c. cea mai renu­mită orchestră din Germania „Münche­ner Tonkünstler-Orchester, cunoscută şi sub numele faimos „Kaim-Orchster“, compusă fiind din 70 de profesori puşi sub conducerea maestrului Lassalle : (Simfonie fantastică) a). Reveries Pa­­.ssion ; b) Un bal ; c) Scene aux champs ; d) Marche au suppiice; e) Songé d’une jiuit du Sabbat H. Berlioz. „(Ritt des Don Quixotey La clievau­­ebéé de don Quichotte (Uvertură roman­tică A. Beer Walbrunn. „Tod und Verklärung“ (Moarte şi tran­­sfiguraţie) Poem simfonic Rich. Strauss. Uvertura din,,Tanhauser,, R. Wagner. Biletele de intrare pentru acest ma­re şi unic concert se află depuse la agenţia teatrală „Thali” (Maximovici) □ După cum am anunţat ieri, com­plectul secţiei l-a a înaltei Curţi de Ca­saţie a judecat diverginţa în procesul rabinilor doctor Niemirower şi Taubes, din Iaşi, condemnaţi la diverse amenzi pentru refuzul de a fi asistat la prestări de jurăminte more judaice. După o lungă deliberare, producindu- se din nou, diverginţa, afacerea va fi judecată de Curte în secţii unite. Q Monaha Lukia Ciobacă, de la mă­năstirea Varatic, din cauza abaterilor contra disciplinei monahale, a fost ex­clusă din monachism pentru totdeauna. □ Pe ziua de 1 Decembrie au fost chemaţi la minister, toţi normaliştii care şi au satisfăcut legea recrutării, pentru a-şi alege locuri de învăţămint. ^ In ziua de 20 Decembrie se va proceda la alegerea noului consiliu co­munal din Tomeşti. □ Următoarele locuri vacante din în­­văţâmîntul rural din judeţul Iaşi sunt va­cante : Probota-Cîrniceni, postul I ; Co­­pou-Vulturu, postul 1 ; Lungani-Voinești, p. I; Poeni-Comarna, p. 11 și Erbiceni- Totoești, p. I. ► 1 LA MAGAZEN ŞI FRAŢII POLÎNGHER AU SOSIT Renumiţii ŞOŞONI şi GALOŞI Adevăraţi Ruseşti—Marca COLUMB cu noua invenţie contra lunecărei

Next