Opinia, martie 1920 (Anul 16, nr. 3852-3877)
1920-03-26 / nr. 3874
V UN LOC DE ÎNSEMNĂRI Poezia populară Ittaaaiaaa S de la Seminarul d® Slavistica „Seminarul de Slavistică“ al Universităţii noastre a ţinut Vineri şedinţa-i săptămânală sub preşedinţia d-lui prof. I. Bărbulescu şi cu participarea unui mare număr de studenţi şi studente. A ţinut Conferinţă studentul din anul al 2-lea Petre Caraman, vorbind despre: „Poezia poporană litvanâ, în comparaţie cu poezia poporană românească". Desfăşurându-şi subiectul, d. Caraman a expus următoarele date, Interesante şi pentru publicut neuniversitar. Subiectul conferinţei se împarte în două capitole : 1) Poezia populară a Litvanilor propriu zişi şi a Samogiţilor. 2) Poezia populară Latişilor-ramură din nord a Litvanilor. După o scurtă privire asupra istoricului Litvanilor, conferenţiarul stărueşte asupra mediului în care trăeşte acest popor, apri asupra firii sale datorită mediului şi rasei, şi conchide că e un popor contemplativ, iubitor de singurătate şi plin de sentimentul naturii. Arată asemănarea sufletească dintre Lîtvani şi Romînia fiind şi unii şi alţii plugari şi păstori — ce trăesc în intimitatea naturii sălbatice. De aici şi puncte comune în felul cum ambele popoare îşi transpun în cântec sentimentele. Lituanii însă, mai refractari la civilizaţie şi mai conservativi în tradiţii, după cum probează şi limba lor cu forme atât de arhaice, trăesc în condiţii mai primitive de viaţă, mai aproape de natură — deci în împrejurări mai favorabile producerilor poetice. Trăind timp îndelungat sub stăpâniri străine, ei au căutat un refugiu în natură şi în fantastice ca şi Romînii. Romantismul temperamental al Litvanilor şi atitudinea lor pasivă în faţa vieţii, face ca producţiunele artistice populare să se manifeste în genul liric prin excelenţă — Litvanilor — spre deosebire de Romîni şi de alte popoare — Ie lipseşte poezia epică : ei nu cântă trecutul eroic. Poezia populară litvană îşi are ca primi cultivatori ai ei pe aşa numiţi Burtininkai — vechii barzi rătăcitori ai Litvaniei păgâne. Lirica populară litvană se împarte în : 1) Raudos—elegia, bocetele. 2) Davnos—cântecele de iubire. 4) Giesmes—cântecele cu subiecte religioase mitice. Luând fiecare ramură a acestui gen în parte, Conferenţiarul dă exemple de poezii analizându-se—compară cântecele numite „laudos“ cu bocetele Românilor, pe „dainos“, cu doinele noastre, iar pe „Giesmes“ cu colindele şi cu cântecele noastre bătrâneşti cu subiecte solare şi superstiţioase—se opreşte mai mult asupra doinelor şi scoate în evidenţă idealismul cu care e cântată pasiunea iubirei la Litvani. Vorbind despre Giesmes, aruncă o scurtă privire asupra mitologiei păgâne litvane, păstrată până azi curată în tradiţiile pporului. Arată totodată şi asemănarea dintre zeităţile litvane cu cele greco-romane—cu deosebirea că Litvanii în concepţia lor asupra zeilor vădesc o tendinţă de ascetism, pe când la Heleni şi Romani Olimpul era o întreagăfamilie, ce-şi întindea ramurile şi pe pământ şi în Tartar. Conferenţiarul trece apoi la forma în care sunt înveştmântate cântecele litvane. Limba armonioasă, bogate în forme şi expresii, plină de diminutive poetice. Gruparea versurilor în strofe; lipsa de rimă ; ritmul bazat ca la cei vechi pe cantitate... etc... Aminteşte şi instrumentele muzicale ce însoţesc adesea cântecele litvane. Printre acestea unele sânt ideatica cu ce ale Românilor : „cimpoiul şi fluenţi“. «mn». mln SS». S&74 »«.»*■ m Vineri 26 Martie iSJSe moESMmm 0® mi S&SS LUH! fillMJU t5 ADMINISTRAȚIA 'M LN «0 L4SS . Gls. M£rx@sse ! ?OPINIA A M B a SI ! S It S® primase i® 46SHTm BE PUBMGITA11 S. BRANiSTEANU ■ — Star. Gh. IlinMCB 17 — Osaseslosssă exetanvă a publiciUțl, Wm mmmakw a s,©p SH & Si W . W mm. MM ■ZIAR POLITIC COTIDIAN. Constituirea federaţie naţional-sociale ’ — Gestul d lui IV. Iorga — Se cuvine ca să nu fie trecut cu vedere constituirea federaţiei desocraţiei naţional-sociale. Nu insistăm asupra condiţiilor în care a luat naştere şi nici asupra caracterului subiectiv al cauzelor ce au condus la geneza ei. Ia definitiv, în politică ca şi în toate celelalte manifestări ale activităţii omeneşti ■— poate chiar mai mult decît în celelalte — rezultatul interesează. Şi dacă rezultatul va fi bun, dacă actuala federaţie va constitui nucleul, de p© urma căruia va lua apoi fiinţă marele partid al democraţiei ţărăneşti, puţin va importa cam care a fost natura motivelor ce au condus la înfiinţarea ei astăzi. Două lucruri sunt însă evidente şi anume: că într’o ţară, chemată a trăi de acum încolo pe temeiul votului universal, şi unde imensa majoritate este constituită de ţărani, nu este cu putinţă să nu-şi facă drum, un partid al democraţiei ţărăneşti, şi, în al doilea loc, că prezenţa dlui N. Iorga în capul federaţiei îi dă incontestabil prestigiu şi sorţi de viaţă. Democraţia romînă n’a putut să nu constate cu adîncă mulţumire, că d. Iorga, o incontestabilă reală valoare, a reuşit să dezrobească de sub influenţa nocivă a unui anumit medica oportuivisto-reacţionar şi să se puie la de acord cu cerinţele vremurilor. D. Iorga a reuşit să se afirme ca cea mai puternică şi conştientă personalitate politică a vremurilor de acum. Cu un astfel de conducător şansele de viabilitate ale noului născut sporesc în mod de netăgăduit. Dar noua federaţie pusă sub conducerea dlui Iorga curmă un echivoc, pune capăt unei confuziuni, din care trăgeau foloase cele mai imunde elemente ale vieţei noastre politice. Folosindu se de marele prestigiu şi autoritate a d-lui Iorga şi adăpostindu se sub pulpana sale larg încăpătoare şi acoperitoare, foarte mulţi, reacţionari înveteraţi, politicieni de rînd şi oportunişti de cea mai urîtă specie, dîndu-se drept naţionalişti, au exploatat înfolosul lor şi a ideilor lor decavernă popularitatea d-lui N. Iorga, care nu putea, ca om civilizat ce este, să hrănească ideile brutale şi reacţionari huligane ale acestor acoliţi, de ocazie. Astăzi echivocul ia sfîrşit. Prin afirmarea programului federaţiei, d. N Iorga pune barieră între d-sa şi cei ce sau întinat atâta amar de vreme. Atât d. Iorga cât şi morală publică nu pot să nu câştige de pe urma acestui fapt. 1 O lume întreagă care protestează în contra reducerei competenţei direcţiei a II-a regionale a C. F. R. Singuri funcţionarii de la acea direcţie nu se plâng de reducerea acestei competinţi. Nu cumva fiindcă competinţa însemna şi răspundere şi muncă ? # Lupta galben-roşie de la regia din Iaşi începe să ia un caracter ridicol. E timpul să intervie albastrul, sub forma-i notorie de calmant. Linişte pentru toţi şi din partea tuturor. * Deşi câştigurile de războiu scapă de măsurile de impunere, mai că am pune rămăşag că multe câştiguri de războiu vor rămâne nesubscrise. E chestie de pudoare publică. BLANZY Stărueşte apoi asupra faptului că doina românească şi doina litvană sunt aproape identice nu numai ca fonetism, asupra căruia au dscutat atâta filologii noştri, ci şi ca semnificare, cântând şi una şi altă aceleaşi sentimente. Conferenţiarul sfirşeşte, trăgând concluzia ca lirica" populara litvană şi cea românească au omare asemănare de fond, prin faptul că şi una şi alta cuprind : 1) Sentimentul iubirii de natură cu o surprinzătoare putere de evocare. 2) Dragostea cântată cu acelaş curat idealism—şi adesea în aceleaşi împrejurări romantice. 3) Nota tristă—melancolia—care pluteşte atât asupra poeziei litvane cât ş asupra celei române. încolo, în ce priveşte poezia cu subiecte mitologice, se deosebesc fundamental , deoarece Litvanii păstrează în cântecele lor tradiţii păgâneşti curate, cu zeităţi şi cu numele lor, pe când Românii au împletit aşa de măestrit miturile străvechi cu credinţele creştine ale vremilr nouă încât zeii antici nu mai sânt de recunoscut. — O. Iorga se mira — — Partidul liberal aprobi Ziarele din Bucureşti vorbesc despre o conferinţă care a avut loc între d-nii general Averescu, general Rîşcanu ministru de război, general Cristescu şeful M. St. M. şi general Gorski de la M. C. G. pentru a lua dispoziţiile necesare începerei demobilizărei treptate. Astfel dar opera salutară şi pentru finanţele şi pentru economia ţarei, şi în genere pentru buna stare a spiritului public — cum recunoaşte pînă şi „L’Independance Roumaine" — începe şi sperăm că va fi activă, aşa că în scurt interval de timp, Monitorul va publica şi decretul trecerei armatei pe picior de pace. Concomitent însă cu acest fapt se produce o declaraţiane a d-lui Iorga care dovedeşte că în ţara romînească pînă şi o chestie ca acea a demobilizărei poate să ajungă o chestie de armă politică. Intr’adevăr, d. N. Iorga relevă că, pe cînd guvernului susţinut de d-sa, se spunea acum opt zile că demobilizarea este imposibilă în interese superioare de stat, ea a fost acordată după cîteva zile d-lui general Averescu. * Drept este ca spiritul public foarte mulţumit că guvernul generalului Averescu a decretat demobilizarea, n’a putut pricepe cum de trecutul guvern care voia absolut acelaş lucru n’a putut s’o facă. Spiritul public nu şi-a putut închipui că la baza refuzului de odinioară de a demobiliza nu est® un interes legitim de stat în ce priveşte ordinea In Eluntru şi In afară. Acest spi VIAŢA POLITICĂ rit public n’a putut să-şi închipue că o măsură ca aceasta care costa pe stat 200 milioane pe lună şi pe particulari cam tot atâta, iar economia naţională şi mai mult, ar fi putut dăinui numai din consideraţiuni de nenorocite lupte politice. Şi cu toate acestea aşa pare că a fost. Afirmaţiunea d-lui Iorga întăreşte convingerea că problema demobilizărei n’a fost în funcţie de interese reale de stat, ci în funcţie de interese meschine de protocol de guvern.* Că pe această temă s’a făcut politică, faptul a fost dovedit prin comentând făcut de „L’Independance Roumaine" a doua zi după ce a apărut decretul de demobilizare. Partidul care pînă în acel moment susţinuse că mobilizarea este o necesitate absolută pentru garantarea Romîniei mari, şi care tratase drept guvern anarhic guvernul care luptă pentru demobilizare, se extazia, a doua zi după apariţia decretului de demobilizare, de binefacerile ce vor decurge pentru ţară din această măsură. Cît despre raporturile dintre Suveran şi guvernele ţarei, recunoaştem că o exclamaţie ca aceia pe care o face d. Iorga că „începe să fie greu de acum încolo să fii prim-ministru în această ţară constituţională", are o importanţă mai mare decît îşi închipue mulţi, mai cu seamă cînd ea este pronunţată de un om cu autoritatea şi prestigiul d-lui Iorga şi cu înveteratele simţiminte dinasticeca ale d-sale. NFORMAŢIUNI Yâ Tot mai mult se acreditează versiunea ca foarte curînd noul guvern va veni cu un proiect de leg© menit a lovi cfe grele impuneri câştigurile de războiu. Nu este dlar alt mijioc pentru cei ce au reuşit să acumuleze mari averi în* răstimpul încăierare! generale, decît ca sa subscrie Sa împrumutul pentru consolidarea Rominiei-KSari, care scutește de pres impunere ast-fel ’de câștiguri. Acea-îa, In afară , d© faptul că în genere noul împrumut con* stilus© un admirabil plasament iar a subscrie Sa’ @1 este sinonim cu a face cel mai frumos act de patriotism. Revista noastră de mâine va fi semnată de d. Octav Botez şi priveşte situaţia politică din Germania. Şi Ministrul de interne face cunoscut, că după avizul Marelui Cartier, supuşii statelor cu care am fost în războiu, nu pot fi aduşi în ţară, înainte de a se fi reluat relaţiile diplomatice cu acele ale ţări.# Examenele de înaintare pe loc a învăţătorilor din Moldova ,de nord, seria 1916, se vor ţine in Iaşi la 1 April curent. Un acord poştal a fost încheiat între Angli® şi Rusia sovietică. Câmnii profesori, cari colaborează la ziarele locale au primit ordin de la Ministerul Instrucţiunii de a nu mai subscri articolele politice, ce vor să tipărească în gazetele partidelor locale. De aceea nu mai vedem numele d-lor Emil Diaconescu, profesor de Istorie, la Liceul Internat şi C. Stamboliu, profesor de Istorie la liceul Naţional. In caz cînd vor refuza executarea acelui Ordin d-nii profesori vor fi traf duşi de Minister înaintea consiliului permanent. De aceea de un timp încoace în gazetele partidelor locale nu se mai văd numele lor. Dăunăzi în timpul ministeriatului d-lui Borcea la Instrucţiune s’a colecţionat din Iaşi numerele ziarelor, care inseraseră articole scrise de profesori ce combăteau guvernul şi articole din „Socialismul" semnate de d. profesor P. Constantinescu. Ministerul, la reclamaţia d-lor profesori naţionalişti-şovinişti a găsit cu cale că nu este caz de urmărire în contra d-lui profesor P. Constantinescu, şi în consecinţă afacerea a fost clasată. SRÎ Deoarece balul Sindicatului Presei din Moldova, anunţat pe ziua de 27 a. c. Luni nu mai are loc, toţi domnii membri ai acestui Sindicat, care au luat asupra-le un număr de bilete spre desfacere, sunt invitaţi a le retrage de la persoanele la care le plasase şi Sîmbăta 27 Martie carele 5 p m. întrunindu-se în localul Sindicatului din str. Cuza-Vodă să le predea d-lui Im. Manoliu spre des- teateare. Pentru familia sergentului Perja, mort tn împrejurări atât de tragice, s’au mai primit. _ , Sum din urmă Iei 1028 — U, I • g Uf Ministerul de răsboi a decis ca ofiţerii de rezers-ä din orice categorie, care nu sunt nici mobilizaţi nici rechiziţionaţi îa serviciul armatei şi care se vor găsi în trenuri că îătorind în uniformă în scopul de a beneficia de reducere de preţ, vor fi invitaţi de personalul de control al trenului să descindă la prima staţie şi li se voraocheta acte de dare în judecată. Toţi ofiţerii care călătoresc în uniformă pe căile ferate vor trebui să aibă acte justificative de la corpurile lor că sânt în serviciul activ al armatei. Din Chişinău se anunţă tragica sinucidere a lui Ştefan Durmitrescu, dirigintele oficiului telefonic central. Un glonte de revolver perforînd din craniul, Dumitrescu a murit imediat. Cauzele acestui act disperat ,nu se cunosc. Pe urmasinucigaşului au rămas o soţie şi opt copii fără nici un sprijin, şi§1 D. Eugen Petit, Prefect de poliţie, însoţit î« 1 3* Prefesturei, a inspectat aseară comisiile din despărţirele I, II şi IV, şi a asistat la raportul brigadei de siguranţă. ) 3. Se aminteşte direcţiunilor de şcoli primare, secundare de băeţi şi de fete că Joia de la 2—3 are loc reprezentaţia de filme şcolare la cinema „Mircea“ pentru băeţi, iar „Dumineca aceeaşi oră pentru fete. Directorii şi directoarele sunt rugaţi a ţine seamă de aceste momente, în propriul interes al şcoalei, elevii şi elevele avînd acest unic prilej de a recrea o singură oră cu adevărat, sufleteşte. « Domnii acţionari ai Băncei Dacia sunt rugaţi a se prezenta la casieria băncei spre a li se achita dividentul pe 1919. U. D. Lohan, fost Prefect, a înaintat azi Prefecturei de Poliţie, din partea comitetului de asistenţă, suma de 1000 le pentru a se veni în ajutorul sergentului on Perju. Pentru acelaşi scop, Uniunea sindicatelor comerciale şi industriale, a înaintat suma de 200 lei. Preschimbarea carţilor-chitanţe.Se aduce la cunoştinţa patronilor meseriaşi că preschimbarea cărţior chitanţe a început pe ziua de 22 Martie a. c. Patronii sunt obligaţi de a preda controlorilor însărcinaţi cu strîngerea cărţilor chitanţe, cărţile chitanţe vechi şi de a lipi toate timbrele pe ele, atît pentru dînşii cît şi pentru lucrătorii ce-i au în lucru, căci altfel li se vor încheia procese-verbale de constatare şi vor fi daţi în urmărire. Patronii şi lucrătorii care nu au cărţi chitanţe, sunt obligaţi de a şi procura cărţi chitanţe noui pe care să lipească în mod regulat timbrele de asigurare. Controlorii după ce vor strînge toate cărţile chitanţe vechi în schimbul cărora vor lasa patronilor cuvenitele dovezi, vor trece peste citeva zile pentru a aduce nouile cărţi chitanţe. Patronii care doresc de a căpăta cărţile chitanţe mai curînd, se vor prezenta la corporaţie cu dovezile şi vor ridica ei însăşi cărţile chitanţe. In fabrici preschimbarea se va face pe loc, de către subinspectorul delegat, cu începere de la 29 Martie a. c. Ministrul de interne a numit pe dom. Cernătesea ca delegat al ministerului în comisiunea de judecată a despăgubirilor de războiu, pe lingă Curtea de Apel din Iași. swii'ovici. Ilicnvici 20 _ Aîex.ndru Fullink _ G S. Cn»t‘ifor go_ Octav Dobrn.nn g _____ M»g,zi h: H ghi Life gg _ Va»ile D. Popescu gg ______ Baics I*sil«îjf gog ______ Leon Bergher gg _ institutul lise»! de fate ,,Hnn.agt.“ din clas« I și II-« ' ■ ’ gg —