Opinia, ianuarie 1922 (Anul 18, nr. 4390-4411)
1922-01-15 / nr. 4400
f JM Ko. 8®®^ ANUL » XVIII k* Nr. 44 f ABO*’ 160 80 in fata Anului Notf^ Cerul r&mâne sumbru.-In politică proT Producţii» redusă. - Risipa Iu toiu Am fi departe da adevăr dacă am consider» condiţiums’e îa care începe noul an ceva prielnic mai favorabile dezvol» tări a aituaţiti europene.' Pacea adevărată latre pe soare nu s’a coborât Încă. Vrerea omenească încearcă moren cra&țiuni artificiale, care la urma urmei se vor dovedi tot mai nepnticcioase a face ca apele să reintre in albia lor. Nu este nici un motiv dacă se praaopaaa că anul 1922, pe care^conform id&tinelor,Ţara noastră II sărbătoreşte astăzi, — va însemna un cer mai senin. * In lumea externă, prieteniile, nesigure şi duşmănii, ascunse. Nimic stabil. Eri speranţă In prietenia Franco- Americană, astăzi deziluzii. Şi tot astfel Intre toata statele. Viespar in toate şi naiv cine crede că că 19221 va aduce o hotărâtoare schimbare. Inlăuntru— în ordine politică — provizorat de guvern, care datează de fapt de la retragerea opoziţiei din Parlament, provizorat care contribue şi mai mult la dezorganizare şi destrăbălare in toate. Conştiinţa acestui provizorat la cei ce condau, impiedică munca rânduită şi perseve» rentă, iar la funcţionari In subordine, dealânţine destrăbălarea Şi anarhia. Faptul e atât da adevărat,dacăt vedem pe ministrul preşedinte actual »făcând birourila ministerului de război, că nu s conformă normelor de conu^ere aîe regi» mului.* Sânt oare speranţe că acest provizorat să încetez« ? Desigur, că de dorit ar fi să fie ssstfe. Numai un regim cu un program bazat pe o lungă durată şi ps o continuitate de acţiune, este In stere să readucă oarecare ordine li handial de astăzi. Se pare Insă, ca starea de spirit care domină sonm,că provizoratui de guvern, sau guvernele provizorii, ar putea să mai centiene până după alegerile generale, dacă ar triumfa părerea pătrunsă In public că este nevoie de un ga»vara neutru, care să prezideze alegerile, din care să rezulte apoi forma guvernului da mise. * Țara ar fi să sufere daci încă o bucată de vreme de pe urma provizor-ataîui.Ea va suferi mai ca seamă in ceea ce este mai hotărât ei, în puterea ei de producţie. Aceasta,fîindcă condiţiile da astăzi da producţie sunt foarte malt Influenţate de dispoziţiunile de guvern, şi numai as guvern ca unitate de directivă şi omogenitate de metodă poate armoniza totalul da dispoziţiuni in Sana favorabil producţia saşi. Altfel, sistemul nenorocit de pâaâ acuns, al măsurilor ca st bat cap In cap, va duce la rezultatele funeste ştiute. Se prea poate ca sfârşitul provizoratului politic să însemne şi sfârşitul risipei fără seamăn, ce se face la noi. In această privinţă e tipic cazul că Fraga cu 600.000 locuitori dispune de 2oo automobile iar Bucureştiul, cu un milion de locuitori, are peste 3000 automobile. Spirite! nostru de risipă până la nebunie se dovedeşte şi din modul cum sunt repartizate aceste automobile. Astfel, din cele 3000 care circulă pe străzile Bucureştiului, 1500 sunt la dispoziţia militarilor şi funcţionarilor, 400 de piaţă, 500 pentru rentieri şi 600 pentru întreprinderile comerciale şi industrială. Cine cunoaşte cât coastă Întreţinerea anuală & unm automobil, îşi va da seama ce risipă Ifisamaă »«Este 3090 O altă pildă de Român Intreţiae !». Paris 25 consilieri de legaţie. In afară de aceasta, In capitala Franţii se mai afla [pasta 100 însărcinaţi speciali. Fiecare dintre aceştia, consilieri sau însărcinaţi primase în termen mediu ca leafă şi indemnizaţii, 10 000 de franci pe lună. Sa ne mai mirăm oare, că leva Bulgarie! învinsă micşorata şi sărăcite cotează la fel cu leul românesc, iar coroana Ceho-Slovaciei, cotează de două ori cât moneda noastră ? In afară, nesiguranţă, dibuială, cerni sumbra. In lăuntru provizorat ipolitic, producţia excesiv de redusă, risipi până la nebunie. Anule 1922, cum să putem privi la tine cu speranţă că te vei deosebi cu desăvârşire de ceilalţi prăbuşiţi in neant, şi ne vei adaos pace in lumea din afară, ordinea unei politica cinstite şi democratice cu adevărat, a unei munci rodnica şi a unei cuminţenii in cheltuieli, inăuntru ? C. Sorin • Comandamentul Militar din BASARABIA — Comisaţiunea lui a luat sfârşit — Creat ^de câtră ai garen, pentru care iiţer* şi spiritul epistituţii şi al ligei na conta, e&m.xd«iuentu l militar al Basarabiei, luat sfârşit pe ziua da ieri. Nenorocita provincia de dlmcolo de Prut, minus zona de război, trece astfel sub administraţia civilă. Desigur că acast lucru nu însamnă sfârşitul tuturor nalegioirelor din Basarabia Administraţia civilă, condusă de elementele ştiute, mi trebueşte prenspusă ca extrem de retipeotuoasă faţă de legi. Un început ferit se face însă o tendinţă spre normalizare se învederează. Administraţia civilă, aceasta este simbol al păcei. Cealaltă administraţie, aminteşte războiu!, în toate ororile cunoscute. Că Basarabia nu va deveni peste noapte o regiune libera de abuzuri — aceasta evident. Nici nu se porni. Pentru aşa ceva trebuie timp şi sisteme speciale. Cel puţîn ea scapă, pentru moment, de an regim excepţional—şi aceasta inteit. Să sperăm că decursai Inelarilor, de acum încolo, ve învedera că bine »’» lasat ea s’a desfiinţat isonundamentul milikr. Avem adâncă eanvlgg*ra că populația basarabeană va face tot cs-i va sta în putință spre a produce aceasta dovadă. ! Leu NUMĂRUL DACTIA %TE. aiARSESCU 1? -'***.»«, «por®OPINIA ZIAR POLITIC COTIDIAN Dmini a 15 IANUARIE 192 ANUNCIURI Sg primesc la toate .Agenţiile de Publicitate şi LA fiDEIHISTR&ŢIA ZIARULUI # — IAŞI, — STR. HAIZESCU 17 - UN NUMĂR VECHII) 3 LEI OCLAMAŢII D-LUI SCUTARU nO DESLUŞIRE'' -D. Scutaru a publicat In toate ziarele din Iaşi o srisoare. Faptei că d. Siutaru a dat scrisorii gale o publiciste neobicinuiti ne arată că intenţia d-a la a fost mai de grabă sâ facă o proclamaţia cătra cetăţenii laşului de cât să acrie o simpla scrisoare. D. Scutaru declară că se desolidarizează de adiţiunile Comunale trecute, cu care a fost in legătură cu membru la comisiunea interimară. Şi mai dureros este faptul că d-sa se scuzează pentru ca nu şi-a exercitat controlul de consilier comunal asupra adţiilor trecute. D. Scutaru explică că administraţiile la care se referă i-au cerut atâtea vagoane pentru grâu, lemne etc. in cât nu’a mai ajuns vremea să se mai ocupe cu aite chestiuni. Ar fi interesant dacă d. Scutaru ne ar spune ce-au făcut adţioane Comunale cu acest potop de vagoane, dei ieşenii au cam dus lipsă de toate. Intre alteie străzile oraşului sunt tot atât de desfundate astăzi ca şi cum n’am fi avut vagoane pentru imateriaie. Astiasm afirmarea d-lui Scalaru că ii pare rău că nu Fa Încăput vremea, să controleze adusite Comasalo. Parchetul ar putea lua act de regretul postumi al d-lui Scutaru și u»â facă dînsul controlul, având ca fir conducător explicițiunile d-lui Smntaru, care ar putea fi rugat să explice ce anume fape ale ad-ției trecute i-a provocat regretul de a nu-şî fi exercitat controlul. §40. Scutaru yare avantajul de'a fi fost^aproapa singurul element permanent sub administraţiile Negrutzi — şi Pogorât— şi deci iacă n’a văzut, ce puţin „a simţit“ multe relativ la aceste adnainistratism. Mai ales relativ la ad-ţs*. Negrului, patru luni în lichidare, trebuie să ştie mulk. Cenzor la Banca Naționala București — Actualul secretar general al Ministerului de fînnțe, a fost numit cenzor la Banca Națională. Salinele: „STEAUA" Colinde, colinde, E vremea colindelor Când ghiaţa se’ntinde Asemeni oglindelor Şi tremură brazii Mişcând rămurelele Căci noaptea de azi-i Când scântee stelele. Se bucur copiii Copiii şi fetele De dragul Mariii îşi piaptănă pletele De dragul Mariii Şi-a Mântuitorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului Când acum douâzeci de ani toată lumea aducea prin grai şi scris omagiile cuvenite secolului care apunea,cineva de la ,Poşta Română* a avut frumoasa şi poetica ideie de a împânzi toată ţara românească cu un mic tablou simbolic. Pe o cartă poştală (dar «t*a? i* m l» mmm şi în spre predomîga un verde viguros, un copil custeaua), stând In faţa unei modeste căruţe întrosnite — dintr-un colţ de sat. Cu năsucul înroşit şi umezit de ger, micuţul crainic încotoşmănit Intr’un sumăeş şi pa cap «ns »«giala aaar«... .. »dintr’un miel, „mai voinică decât el... anunţa lume! naşterea copilu* îui—minune, cântând : Sculaţi, sculaţi boeri mari florile dalbe ...Că v’aduc pe Dumnezeu florile dalbe Şi. bântîi mul din bordeiul Introenit răsplăteau pa cântăreţ ca un „pitac” de aramă care umplea toată palma voinicului. „ Aceste amintiri mi le-a evocat gândul frumos aî Btătărăşenilor“ de a perinda în faţa noastră—■ a sartuparilor, toate datineî» care de zeci şi sute de ani sa repetăm prilejul sârbătoriior Crăciunului. Nu le putem decât mulţumi entuziaştilor, care după ce au învăţat bine toate cântecele, au purces din deal—da 1» Ateaca, ca „Colinda“, cu „Steaua8, ©o a capra“, ea Irosii w plx0s#p$ Sg a,„ inima târgului ne-au strâns în sala Teatrului Naţional să ni le arăt», să ni le cânta şi nouă. Frumoasă şi inimoasă gândire. Fără îndoială. Au cântat foarte frumos, gras frumos. Cât n’aşi fi dat insă, ca alături d« d»rele parafrazau impecabil „sculaţi, sculaţi, boeri mari®, să-l fi revăzut şi pe ţându Enouţ cu căciula ţaguată cântând’ şi el vechea melotii®. Dar el era ponost, foarte ocupat, in altă parte, Ia U'f ă îa neamurie şi cunoscuţii lui şi nu putea să’i Iese, să vină să ne cântă nouă. Ds aceia mi s’a şi apărut prezumţioasă vorba uimi orator da ocazi® că , acţiunea acessta de cultivare a vechilor datini ar fi echivalenţi cu salvarea lor da la pisire. In târgurile mari di,acolo da unda le alungă sausonetele operete I®r, grimohanele şi oîaematoptaMe^au «sde ead pe derbade’lor care le trivializează. Dar la ţară — a, nu. Acolo ele trăesc, cu o putere şi vigoare la fel cu aceia ds scum o sută de ani. Când vor dispare ds acolo, a dispărut şi neamul. Dar atunci nu vor putea să le învie câţiva surtucari. In redingota — ori cât de bina intenţionaţi ar fi. Pentru dăinuirea, lor în popor, în poporul de i& ţară, poartă grijă însăşi gândirea acesta, păstrată de vir*itii miri" din miliosnale de bordei© şi căsuţe alba întocmite în vreme a di iarnă,.« Păcit numai că frumos.siTsl „pitoreasca* perindare a concetăţenilor din dealul Tristaşului, în lot să’i aducă pa toţi târgoveţii de pa celalalt® dealuri şi văi ale laşutei, n’a strâns da' cât lume puţintică, la bană parte chiar tătărăşini. Poate că la anul să fie.... wrsme mai bană. Wratisimitos I. EMINESCU ■■insga CATEVA fotó In lumea pali-Sică liberală domnește convingerea că a da preferat un rafuz de Ia Ionel, de cât un serviciu de la VintiU Brâteanu. Calificau«» celor dai corifei liberali este tipici, prin această zicală liberală.* Dodecu Gonstanfinessu a fost in Iași, dar n’a dat pe la eîuaul lib*ral. Part*-» n patimă e că noi ciobanii ieşeni n’au dat pe la d. Gonatantinescu. Schiib de amabilităţi. * Pentru a-şi putea realiza programul „Hoţii la puşcărie“,d Gămaraşeacu cumpără tot ce este de vânzare in rândurile parlamentarilor-La urma urmei ştiţi anecdota: iepurii se prind, cu câini nu cu rabinii * .Mutismul plin de demnitate“ al magistraţior provoacă extazul d-lui M. B. Cantaczino. Geb,ni are pontra oonu Matei, dacă, in ioo de o serie de articole o* cele de ieri dia IUpoea, ar imita pild* magistratura! ? BLANZY Moartea d-rului Octav Racovitza O vaste cumplită ne parvine. D-lui Octav Racovitza, fiu al laturii, In altiplul timp medic şef al judeţului Dorohoi, a inostat din viaţă. Extrem de dureroasă ştire pentru toţi acei care au cunoscut acest suflat al ei, acest caracter admirabil, această fire neprihănită. Om al datoriei, perseverent In muncă, conştiincios până la jerfă d® sine, Octav Racoviţa a fost un psiatin al bolnavilor şi reațâţatul prietinilor. De aceia nici n'a cunoacut piedici In viaţă. Medic civil, el a fost neîntrecut în râvna cu care a lucrat pentru ţara lui, in cursul marsii-L. război. Ia acea Încleştare supremă şi mai cu seamă In iarna teribilă a ini 1917, când râzboiului de arme i-a luat loc război contra exantematicului, inacea teribilă luptă pe viaţă şi moarte dintre medici şi cruda epidemie, Octav Racovitza a fost admirabil, căci a luptat până a căzut bolnav, pentru ca vindecat şi Întremat să continue activitatea sarodnică şi salvatoare de multe vieţi. Aceste lucruri, văzute cu ochii, le spune un coleg de silnică muncă şi suferinţă, şi care plânge astăzi cu cea mai dureroasă mâhnire, moartea timpurie a unui nepreţuit prietin,— prietenie cimentată prin cea mai teribilă încercare prin care a trecut o generaţie omenească. Moartea năprasnici faşterne astăzi doliul asupra tuturor celor cărora le-a aparţinut nefericitul Octa Racovitza. OBittig is parte, cu adâncă mâhnire, la acest doliu, iar autorul acestor rânduri da puţine ori a simţit in viaţa lui de gazetar o mai sfâşietoare durere decât acea de a spune un ultim cuvânt, despre bunul vechia şi in vaci neuitatului său prietin şi camarad. INSHMN*RI Data începutului de an Ziua anului nou nu este şi n’are cum sa fia o zi de sărbătoare religioasă. Noi, însă, ţinem morţiş is’o considerăm aia. Aisă explicaţie nu se poate găsi pentru faptul ci exist de a pietreca* în capetul de ăn după 13 zile de la data astronomică. Calendarul gregorian, ceadavâfăt, după cara lumea civilizată fşi soccat® Imbătrînirea zilnică, însă n:a intrat în graţiile poporului nostru bigot şi a clerului ortodox. Rlnduiala bisericească merge după greşala stilului vechi. Aceiaşi întârziere se pune însă şi In serbătorirea anului nou, caia ce doredeşt® că acestei sărbătoriri i se dă o semnificaţie religioasă. Pentru cei sărăci cu duhul, anul nou nu se exprimă prin adâogarea anei naitaţi la cifra anului vechi, ci prin fila roşă a cedendamlui da ziua unui sfânt Vasile oarecare. De ce ? Taină a prostiei omeneşti! Tainic lacru este cât de a ■ dânc stă înfiptă deprinderea— oricît de rea deprindere — in sufletul omului. N’o scoţi nici ca cleştele. Numai forţă uriaşă a vramei poate s’o clintească. Vremea singură va reuşi să înveţe pa român a şi dori ca inima deschisă şi cu glas tare, an pas ban îa pragul noului an, atunci când intr adevăr se face acest pas îa care n’au aici nn amaatsc toţi sfinţii, şi sfiinţişorii înapoiaţi ai formalizmumi creştin. Rtaovxti» ?“■ Cu prilejul anului floți sărbătorit după stilul vechi, OP! fiigurează cetitorilor ti toate felicitările. Din părerile d-lui Gr. Filipescu D- Grigore Filipescu dă și d-sa interviewuri. Nu de geaba e omul takist. Intr’un ultim interview, d. Filipescu declară că nu li se poate acorda liberalilor dizolvarea, deoarece ar cădea la sigur, în alegeri. Să admitem. Dar dacă un partid organizat ca acel liberal, fiind la guvern, ar cădea înalegeri, cu atit mai mult ar cădea partidul-fantomă al d lui Take Ionescu, dacă Suveranul ar avea fantazia să însărcineze pe dake Ionescu cu facerea alegerilor parlamentare. Și se delege de la sine că aceiași soartă ar avea-o oricare partid. Concluzia care rezultă în mod firesc, din premisele dlui Gr. Fllpescu, este că trebue să se alcătuiască un guvern de colaborare a tuturor partidelor. Un asemenea guvern ar reuși să-şi creeze majorități parlamentare, prin aleştri. Asta a vrut să spue d- Gr. Filipescu ? UN INCIDENT REGRETABIL de rivală A. Ttodorraau S’a produs latre aa «asgk'rat f! un avocît. Alocații V*a «oîidirlzit «ora a osfine .»atiafactlaiac. Magistrații '&-« zice câ s ar fi sAidxde«t epro a aa o acorda. In fond nu «'« nlsuf. nici se patas nsste, nici nu s’a urmărit si idena se «mărește, a ea creia şi Istreţine na conflict între iNsagiatratarfi şi baroa. Dar. si na inţelegam. Da i sânt fapte, gssturi si chiar atitsd ni, cari sa pot sapa criticei ţi ch ar represiune!, apoi aceasta îa nici an can na poate si ne trebaa si esceadă »samite limite legala s aa chiar constitedinare. Căci orice escea de rep »slane, na poate sondare da cât la raacţinae, și d&câtl« s an poste cântări fxact arbitrariile ? a. Us mars si distins jarisconsalt crede cft ia bai se pot produc« eianul de insnb«rdonaţin»e dla trartea adorat lor f.ță na instanța respectiva. Să-mi dea voie să f*c divhgecți di opi»lane. Atari acte s* pot predice an «al pa o mrâie?Atinsă. latra magstrtții cari ca»pan o iastaatâ jsd«cător*astă însă s. avccajfi, sari coopireasă la opara de jasfiț a ca ace« initanțâ, vs pst predase ccaU'ct* dar maibordonst'Usi nn. Vorba «t Înceta de a fi sasii b.ră, fn btdssnl civilizat şi .esp ectabii mi caviitani, mai ahs sad raportai re«p«staki de mire Insssi şi a reciprocităţii respactalal cs sl da* torass aceiaşi bclabuatsrl 1« oper» de sist ție, dar ori care dia *1 şi-ar atrioul o patere da control şi observaţia^, earn poete d pis!eadrsl dsllcslețsi șl al (irwasităpj, cari guverneasX raportările dintre sc«ți* membri aî unda șl aceleiaşi faall.l. ia familia jsrlștilor, adseă a Odor dosi rsb»la care o felcuiUisc, ta-|i acceiei« nervoace sânt freqisate, Sibuoniriie igaltoare sânt ăla fsddre foarte tari șî aaiidesfife. kîă de ce, sa drept cuvânt toate birourile a’aa solidarizat cu ocazia regisîabilului las,dent dels hsl. Dar sor’,darlsaria au a’a produs ca ktestiasea as a ertta aa conflict latra msg'sTatară și barsa es, Dsmuder. Ci, tacsâ3i dis foirivă spre a evit« posibilitatea, nu a snar conflict», ci a altor icid^nte regmiable și a «tavlii o sror3«dsre care dacă &’ar geasraka ar conduce la rssaliste fosrta teste. La glationil s’» fitjcmlt art. 90 dig precidara civilă și 515sin procsftura pesală #pra a fi splisst mig smtyleti «soiaeațiiSf. Găsi a l iepl.aasmal bbctj, Is aiitimn! pcfibilitiții dâ apiicar^ gîocajilor, c&re ia raținesa esrs s? sv*a d'stincțU- sea astra Ksgsirați și avocați dat find că spii ar^a texte ini ss rââimi pe teralaal gsn**r,a îl srtisola «1, care sub! : „Iscă a «a ssi mal mat] persans, ori cari ar fi, etc.‘ Or, art. 88 ankrior art. 90 pr