Opinia, octombrie 1922 (Anul 18, nr. 4606-4630)
1922-10-14 / nr. 4616
&NM1£ALXVUMm Bo. 4616 UN A* $ASR l fcRKI LU ►r* N*B POLITIC COTIOI*H f jjj S^jb Mira „iiftolä“ ii isti-ii — ANTAGONISMUL ANGLO FBACIZ - Priaml ministru francez Poinsaré a ţinut zilele acfst^a lin filaft«wa f n /a»va /Inna «« M*‘-**W W,&K? *18*AS* J.JU. \JS©AVj %AUL|S&3 ce arată că Franța sra^t restâ nussai respeetarfia tratatelor de pace aşa cum au fost Incheiat’?, sfârşeşte aasinf noi jurăasăntul prin care poporel fraaepz se lega acsaa o Insă de zile să daă la feu i sfârşit pe deoparte sforţările pentru a teplîai Întocmai litera tratatelor iar pe de alta „pentru a evita omenirei noi Vărsări de sânge“. De-o vreme asemenea discursuri cu J«Aminte solem ne răsună, ca nşte clopote de alarmă, la cele două ţări aliate şi vecine . In Franţa saşi în Anglia. * Temelia neînţelegerii este tratatul din Véré ailles. Fraiţa, îa acord cu Micâ Antană şi cu Brngis, vede în tratate fondamentul ordinei Europei,, aşa cum a eşit din războiu, şi figura apărare a sotabilitâţii păcii, garanţia revendicărilor in privinţa reparaţiilor. Englezii cred dimpotrivă că tratatul de Versaill» este periculos economiceşte, rin conceput, inexecutabil îa cela mai multe dia căuşele sale, întreţinând detorinta In loc să stabilească ordine». Confdetnî actual din Orient ecmpîlă şi ra i mult chss„ j___£ - a i„ 1_____i____• liMinfl, i: uu*;aîiu iu lupi» uui in «fesa antegesigtp. Aşa dar între stak la care, au pornit la început să creiasă impreunl hirta Europei, neînţfeligarea creşte mereu. Franţa, cu foarfecele în mâni, gatft să tac, nu se vai potriveşte !n gustări cu Anglia care ţine acul şi aţa pentru însăilat. Cearta Roieşte. Cele două trei terasemeştere se ameninţă Insă deocamdată numai cu discursurile. întrebarea este dacă în soldarea„ cordială“ de astăzi nu va izbucni odatl subt forma unui conflict care să pună din nou In cumpănă p cea continentului. Credem excluşi această eventualitate, cd mai puternic argument împotriva unei soluţii violente este oboseala morală şi materială manifestată de publicul tuturor ţărilor. Nemulţumirile apriuas vor fi acoptrite cu cenuşa caldă a formulelor diplomatice. Ca de fupt însă, va urma să ardă o duşmănie surdă. Ş. astfel, omenirea îşi va asigura Inel odată tăpiunii pe care o vreme îi va răscoli pentru un nou incendiu. I. L. DIffISII CABINETULUI BENES ~ Impresia în presa Gehioslovacă. — Opera d-lui Beneş. — Ziarele din Praga ocupându-se de demisia cabinetului Beneş, regretă plecarea acestuia dala cârma statului Şi îşi exprimă speranţa că guvernul care ii va urma va şti să continue pe aceiaşi cale şi cu acelaşi rezultate frumoase. „Gazelle de Prague“, face istoricul activităţii fostului prim-ministru. D-l Beneş, spune ziarul de mai sus, avea, acceptând anul trecut prezidenţia consiliului, intenţii bine stabilite. Putem deci să judecăm astăzi dacă a reuşit sâ şi le realizeze. D-l Beneş a declarat de mai multe ori că politica externă nu poate fi dusă cu folos dacă nu se sprijină la succese de politică internă, dacă ţara nu-i sănătoasă şi puternică. Pentru a ajunge la aceste rezultate, cabinetul său a făcut dovadă timp de un an de zile de cel mai larg spirit democratic. Sforţările acestea au determinat pe şefii marilor partide să primească portofolii într'o nouă formaţie ministerială. Partidele de concentrare naţională s’au apropiat într’atâta, încât astăzi au un program stabilit în comun. „Autoritatea Statului, a legii şi a Adunării naţionale sunt neatinse. Opoziţia poate fi sigură că libertatea prevăzută în constituţie îi va fi acordată fără restricţii şi că regimul regimul republican este şi va rămâne regimul legalităţii Economia naţională, cultura naţională, prevederea socială ca şi administraţia publică au fost obiectul celei mai mari atenţiuni din partea cabinetului care pleacă. Opera s’a îndeplinit fără sgomot, dar cu o stăruinţă care, cu toate dificultăţile, nu s’a desminţit niciodată. In aceasta trebue să vedem una din cauzele esenţiale ale prosperităţii care se poate constata din această parte a Europei Centrale...* Acest frumos bilanţ ne impresionează mai ales pe noi Români, care ieşi am inceput viaţa politică după războiu aproape în aceleşi condiţii ca şi republica Cehoslovacă suntem departe de a fi ajuns la aceleaşi rezultate. Totuşi nu e prea dreiu. Exemplele de înţelepciune, de economie, de prevedere, de înţelegere larg democratică a problemelor sociale ne pot sluji în viitor.Este, credem, mult mai util a urma exemplul viu al unei ţări care trăeşte în aceleaşi condiţii şi de apropierea noastră decât planurile „i inspirate d ie diplomaţia ere mei îndepărtate mari Puteri. Citiţi in pag. 1I a ultimele ştiri telegrafice şi telefonice. Distinsa artistăna Aglae Pruteanu va da la iveală în curând un interesant volum de „Amintiri din Teatru*. Oferim cetitorilor noștri prilejul sa cunoască cu cei mai înainte un capitol din cartea dnei Pruteanu. Profesorul meu a avut atâta încredere în mine, în puterile mele, încât, chiar în anul tatăi de Conservator, prin stăruinţa sa, am jucat pentru prima, oară pe scena Teatrului Naeţîonal din Iaşi, într’o reprezentaţie, care se dădea pentru Athéneul din Bucureşti şi la care am dat şi eu concursul la piesa Intr’un act: „Oda la Eliza* de T. A. Wreche. Această piesă am jucat-o ca colegii mei mai vechi, ei fiind absolvenţi : Henriette Capşa şi M Jiai Popovici,—viitorul colag din teatru. Am ava lua frumos succes, judecad după cele ce mi se spunea că vorbea lumea în silă. Toţi sa interesau întrebând, cina a artista asta nouă ? A vaait din Bucureşti ? Nu credea nimeni că eram o elevă din anul întăi al Conservatorului din Iaşi. Nu-mi aduc aminte să fi fost prea mulţumită şi îngâmfată de acele laude. Nu eram prea mulţumită de mine niciodată. Îmi aduc aminte lesă de emoţie, căreiara fest pradă Ce însamnă renumele ce ni se stabileşte în străinătate, ele pe urma unor astfel de întîmplări, e de prisos a sublinia. De când cu prăbuşirea Rusiei, Ungaria lui Horty era doar considerată că se întrece din punctul de vedere al militarismului şireacţionarismului. Curaţie măsurilor şi Suranţei vom avea gloria e a bate astăzi recordul absoluţismului îa Europa. Ia ziua primului msu cubat. Av#&m adevărat# fr gud ; n’am mâncat nimic dscât o pe&s A de supă, p« c®ts mi a dat-o mums mai mult cu alta. îmi ştt» când cald, când frig, şi sguduituri nervoase mă străbateau din creştet pânâ’n tălpi. Starts aceasta a ţinut până seara in cabină. Novice, cum eram, nu ştia“» nici cum să ra* machiez. Atunci bunul meu profesor Gral- Uno, prevăzând aceasta, ra’a recomandat unui alt personaj nou, nelipsit scenelor mari, de care iarăşi nu aveam nici o idee. Era coaforul teatrului, Constantin Petit, p&rs ra’a învăţat arta maobistului, necesară scans!, adică cam să dau cu alb, os roş, cum să-mi fac ochii şi să dau buzele cu roş. —Cu toate că nu-mi lipseau culorile naturale,—mi s’a explicat că aşa trebuia, altiul nu se distinge figura din sală. Apei rai a pus o pesucă blen Bucureşti. — Ia consiliul de miniştri de asesră, d. Inciuleţ a făcut o lungă espci nere aiugra situaţiei poliliîle din Basarabia, în legătură cu ruptura partidului siurdă, fiindcă aşa as vorba, în presă, că eram blondă. O rochia albăda borangio complenta toaleta msa da vară. Astfel gătită trébü® să fi avut asmî mtai tigarina drăguţ», cal puţin Petit era încântat de noua lui clientă şi elevă, fiindcă papa Petit, cum îi ziceau toţi, nu era numai ooafjrsl teatrului, era mai mul profesorul, criticul şi bunul nostru prieten. Cs nobil şi frumos caracter ave» aosst gimpatio francez ! Venit demult în ţară, se aclimatizase perfect, face» parte din societatea bană, av*nd o familie întinsă sid in laşi. Acest drăguţ bătrăn îşi lăsa magazinul lui de parfumsrii şi venea numai de dragul teatrului şi din obişaninţa să şi p?» treacă viaţa Intre noi. Nu stai ca să admită la s!: conştiinciositatea şi arta cu care îşi îndeplinea meseria, sau spiritul fin al glumele? iu . Ira o enciclopedie întraagă, mai cu seamă In ce priveşte teatrul. Toţi artiştii din lume îi erau cunoscuţi, asemenea toate operele dramatice, pe cari le critica cu multă competenţă, precum şi toate operele şi operetele din cari fredona foarte frumos, ducăndu-se de la un artist de altul, discutând artă, criticând, sfătuind pe fie-care şi fiind iubit de fiecare. Era un tip unic cu care teatrul naţional din Ieşi se măguleşte că l-a numărat printre artiştii lui. Astfel, dela început, mă găseam într’an madia prietenos şi atrăgător. înainte de a intra in scenă am mai avut o scurtă zguduitură da emoţie şi apoi, dela cei diatăi puşî, pe care i-am făcut pe totul a dispărut. Eram stăpână pe mine, având toată liniştea, pe care mi-o impuneam prin voinţă, pentru a veghea şi a fi atentă la ceia ce spuneam, contra- AGLAE PRUTEANU Amintiri din Titimn — Primul meu debut In stagiunea 1885 - 86, într’o reprezentaţie pentru Ateneul din Bucureşti.— Papa Petit. — ACTUALITĂȚI im AFA1 Pregătirea cu ei expediţii la Pol.— Exploratorul arctic ' Roald Amundsen face iboruvi de încercare pentru noua sa expediție aeriană la polul nord. El proectiază să plece din f''‘ln4»nt\4/k*.Mi ~ Sm 3/'tti rtSTSUil 4lîi)//lM nm \J!»f t/SVMAVWIA- 3/f W'»Wfl vvmui gc să meargă In sbor până la Spitsberg. Corabia de expediţie arctica „Maud“ s’a însăpădit la Wranghel Island (la nordul de Hamadatco). * Teatral în Tarei*.— Teatrul turcesc face progrese mari. Mai toţi artiştii au absolvit conservatorul de declamaţie din Comtantinopole „Dar-Ut-Bahu care e Subvenţionat de Stat. Acest conservator înfiinţat acum şapte ani, a dat cele mai bune elemente. Din cele trei teatre din Constantinopol, aFerrari, cea mai principală sală, dă piese moderne traduse de autori străini. Piesele vechi turceşti nu se mai joacă. Comult şi famele tânărului autor Bury Bey obțin succese. DI SIMIT MTINTIM Ziarele din Ardeal, infierind dezordinea şi necinstea care domnesc în toate ramuri ie admin«straţiunei public», au constatat că sub domnia ungurească era mai bană rindaială. „Viitorul* s’a supărat foc! „Ciudaţi patrioţi ş buni români mai sunt ţi d nii Mania, Vaida şi ceilalţi*... exclamă oficiosul dizordinei şi necinstei naţionale. In adevăr, pidesnici oameni mai Mat şi domnii ăia din Ardeal ! Se cam întâmplă la noi că sjena^euu vuusaaa ps A. şi este declarat ales T , că oamenii regimului şterpelesc din banal public şi ajung milionari In citeva zile, că trasurile deraiază cam unul la ceas, că dispar vagoane întregi de cale ferată, că ard uzinele şi atelierele publice, că nu există sancţiuni pentru crimele oficiale, că nu nu repară drama» rile, că nu funcţionează tele-graful şi telefonul, că se feră o poştă, că... dar ca nu sa intimpla la noi! ? Şi iarăşi, e adevărat că sub unguri cam nu se întâmplau în Ardeal lucruri de acestea. Dar ce are a face? „Fie piue* cit de rea, tot mai bunft’n ţara mea*. D-nii Mania şi Vaida ar trabui si memorizeze acest admirabil vers patriotic, din cărţile şcolilor primare, editate deCartea Rominească* şi compilate de un membru liberal al corpului didactic. Şi apoi, dacă «srs mai bine sub țigări, trebua musai s’o spui ? Prin asta dovedeşti comn pivotă lipsă de patriotism.... Căci patriotismul naţional-lberal presupune dezordine şi ne cinste şi indiferenţă şi mai ales o formidabilă minciună. RENOVATUS ÎNSEMNĂRI ~Mríl.autio kratsivn&.in /»o. — W«TM WV I*»- ju» £/*-*’ neralâ, in vederea incoronărei, intrsr msu și pregitirele pentru încoronare. Ele n’au numai ca»ractrul unor măsuri de pasă ci de adevărată constrângere. Ele nu tnsamnă dispoeițiuni menite a preveni accidente .și întâmplări neplăcute, ci dezlănţuirea unei adevărate terori. Regiunile, care tot vedea desfăşurăndu se fastul serbărilor incoronani, cunosc o stare de lucruri exact la fel cu cele ce se petreceau in Rusia, in timpul marelor serbări ţariste. * In capitală masările siguranţei au dus la o adevărată dezorganizare a gospodăriior. Supraveghearea şi cercetarea aşa ziselor elemente străine înseamnă an perfect ridicol. Bucătărese, care dovedem că de treizeci de ani stau în Bucureşti, că timp de zece ani au servit in casa boierului X, sunt eu toate acestea întrebate : — Dar declaraţia, prevăzută in tratatul de la Trianon ai făcut’o ? Vă puteţi închipui lesne capa! acestor bucătărese, presupuse a şti ce prevede tratatul dă la Trianon. Tot astfel in ce preşte casele din capitală pe undeva trece cortegiul regal. Nu s’a postat numai un agent de fiece casă, ei şi de fie-pe apartament. Cei admişi a pătrunde »ii £.♦* lează a fi cei invitaţi de deţinătorii apartamentului ei cei admişi, după cercetările acestui agent.• Dar nu numai atât. Măsurile excesive ale siguranţei au însemnat şi o sumă de gafe. Astfel in capitală a fost ridicat de la restaurant un francez şi nevasta sa. Aceasta din urmă a fost ţinută o noapte in seda rezervată daunelor puţin respectabile. Aceasta pentru ca a doua « să fie eliberaţi, cu scutele reglementare. Tot aşa un belgian, care supraveghea la Renn încurcarea unor vapoare cu cereale, a fost rădicat şi adus în capitală. Reprezentantul unei mari case de cereale s’a văzut silit să intervie spre al eli bera.. '.■ Fe de altă parte, activitatea siguranţei a reuşit să stârnească o extraordinară indispoziţia a capitalei. Era cel mai puţin de dorit lucru, cu prilejul unor serbări ca acele ale încoronărei. Poporul românesc, care n’a cunoscut vremurile de poliţism sălbatec de astăzi, îşi aminteşte cu drag de vremurile de odinioară,cînd serbările naţionale însemnau deslănţuirea liberă a bucuriei mulţimei şi când regele nu admitea macar un agent de siguranţă în jurul persoanei sale. Poporul român vede cu groază că procedeiele moscovite se încetăţenesc de a bine în libera de odinioară Românie. VIAŢA POLITICA Ixaet ca b isista Siguranţa şi însoronarea — Dezorganizarea gospodăriilor. Gafele. Indispoziţia capitalei. Odinioară și acum — SAMBATA U OCTOMBRIE 1922 A * U NCl^Oli So prlBMts I» Mi âpitiSa A» FaMWtXO » a u n'**\ ■ âinufiTBAŢiA miau | — usi*—fftt ma tusai ii ~ SftCMkfcX^A NOUILE TAXE ELECTRICE As^arăjs avst loc o saâiață extraordinară a cosisi»! interiaiare pre«id»t& d» d. C. Toas, pr»s«dSntile Cordiatei interimare, Ie scop de * se fixa solle taxe sporite pentru lumină și tramvai. Pe lângl raportai d ial Yofacathi, directorul «ziselor, s’a dat eetire nusl raport »Seitab de d.eo&siifer Fincheleteis. Ptiu acest raport sa arată, sa uainel« sauf »lett« a «sred aoaatrâ taxe, psntru a asoperi marele deficit ie pâaă apuna și acoperi cheitficiile de azi. Depă o discsțiaae, la care ia parte d ui C. Toasa, Vasilis« Voie», Pinchelstei, Ratei, CoastaadRssca, ir. Oohs și părintele Tadurash» se fixează noile taxe și ai*sjs: Pentru lumină : 6 tel si 5o haai obildvatul In soaete ] sj |] și 6 Iei In aeaa a treia. La tramvai: 2 lei sursa In t&v&gâ, fără a se mai percepe o altă taxă de traeebordare. Se acordfi o raducere de So la sntă pestru elevi, studenţi și gr&dr.iafsrioare. Aosate taxă ssat provisoriu pastra o laud ds alie, depi care vor fi rftvissht», la speranța de a se putea stabili o rsstesera, ■....... ■'iiiMisffwray#wiiim«n»i • ..... Situația la Basarabia Siliţii Bl’ll-i Mufii!» de Când t s-a muşcat şarpete, ţi-e frică şi da şopârlă,’ spune o vorbă bătrânească. Nu se ştie ce supriză ne aduse ziua de mâine şî dacă noi medici nu vom pune uniforma din nou. Şi cum am fost păcăliţi odată, cred că coegii din Iaşi vor lua iniţiativa unei mişcări pentru ca să sa reguleza situaţia noastră militară. Voi lămuri mai jos modul cum am fost chemaţi în campania din 1916. Medicii militari activi puţini, şi ca specialişti in materie, şi au rezervat locurile de şefi. Natural, şefii, trebue să stea In locuinte mai aparate. Ministru de război a făcut o publicaţie ca absolut toţi medicii indiferent de vrâstă, să se anunţe la caz contrar, ii aşteaptă rigoarea legei militare. Majoritatea lor s’au grăbit să răspundă la chemare, câţiva mai cumiţi nu s’au speriat da cen tiron şi au nimerit-o bine. M’am anunţat şi eu, şi la câteva zile, primesc înştiinţarea de reportie cu marele grad de plutonier, având etate de 50 ani şi peste 20 ani de practică medicală. Mergând la Bucureşti, mi s-a comunicat că voi fi avansat la 1 ianuarie la gradul de Sublocotenent, şi totodată am fost mustrat prieteneşte, că noi medicii de rezervă ,suntem vinovaţi, că n’am stârnit să f m avansaţi. Să vadem dacă reproşul e just. Eu Inpreună cu alţi mulţi colegi, după obţinerea baculanatului, am făcut stagiul de comp. 4 sfintieră laşi, timp de un an de zile, pe când cei de la alte facultăţi au făcut nama: 6 lunii p* opelaţi»mari. N'&ro. foate admişi nici la examenul de caporal sub motiv că la obţinerea titlului de doctor, obţinem gradul de Locotenent. Făcând după ani în urmă cerere la minister, pentru regulare» situations», căci am avut titlu d® doctor, oferindumă a face din nou un stagiu ca medic militar, mi a‘a răspuns in scris că nu-i nevoa să mai fac un stagiu şi să urmez contigentul cu care am fost recrutat. Deci, de intrarea în campanie,» vrâsta mea, avînd gr»«duî de soldat, n-am putut fi chemat, şi ca mine forte mulţi colegi. Şi dacă medicii din categoria mea, prin faptul că la tinereţe se-am făcut datoria către ţară, am fost nedreptăţiţi acordându-se gradul de Sub Locotenent la oameni bătrâni. Tn ca »• 'hImK TS ek« AM »»»V WUKUBtoyitV*. £« W!fcfSM acordat grai de Locotenent şi colegilor care nteu făcut armata te vrâsta reglementară, au fost dkfitiţi eu gradul de undor. Sporns ţi iubita c'c titor dacă te noi na sî legifsreszâ cu dreptate şi bun simţ. T n să adaug că colegii evrei toţi au fost vârăţi îatr’an grad care CConttuMarea in pagina III)