Opinia, martie 1924 (Anul 20, nr. 5025-5050)
1924-03-28 / nr. 5048
ANULTal XX-lea No. 6048 R ^ p ^ Biblioteca Universității fitra .5jpi' ■j , 1_:i. i. _. v Si ./ 2 LEI NUMĂRUL -’i.- ■') —---------------------VINERI 28 MARTIE 1924 ABONAMENTE : Lei 600 ... pe un an « 320 ...» 6 luni « 160 .. . « 3 » ZIAR POLITIC COTIDIAN Politicienii şi presa Cu ocazia discuţiei legei chiriilor in Cameră, s’a produs un incident caracteristic. Deputatul Siricu a cerut prelungirea regimului excepţional şi pentru ziarişti, a căror situaţie materială nu se deosebeşte de a celorlăţi intelectuali. Ministrul justiţiei s’a, ridicat şi a combătut propunerea d-lui Soricu. Cuvintele sale au provocat în incintă reflecţii ironice. In adevăr, d. Muzescu a uitat prea repede rolul jucat, în cariera sa politică, de simpatiile şi bunele legături cu presa. Cazul expus mai sus nu este desigur izolat. El face parte din seria de nedreptaţi, mizerii şi vexaţiuni cu care actualul regim s’a manifestat faţă de ziarişti Totuşi, pentru că prezintă, dacă se poate zice, avantajul de a întruni într’o pildă sintetică raporturile dintre cei doi factori: gazetarul şi politicianul, ne folosim de el pentru a face cîteva constatări şi a trage unele concluzii. De o vreme presa trece printr’o criză acută. Greutăţile ei iasă nu provin din lipsuri de ordin intern, ci sunt provocata din afară, de actualul regim care vrea cu orice preţ să încovoae subt comanda lui toate forţele, să dărîma coloana presei, singura rămasă în picioare în pustiul mediocrităţii slugarnice întins pretutindeni de oligarhia liberală. Pentru atingerea acestui scop, toate armele au fost puse la contribuţie : restringerea drepturilor constituţionale ale gîndului scris; tolerarea distrugerilor de tipografii şi redacţii; întreţinerea unui spirit de brutală ostilitate împotriva tuturor celor care îndrăznesc să exprime alte idei decât cele cuprinse în catehismul d-lui Vintilă Bratianu ; insultarea zilnică a gazetelor şi gazetarilor, în sfârşit punerea lor pentru chirii, în aceiaşi categorie cu bancherii şi comercianţii. Aceste neajunsuri îşi au izvorul în acţiunea unor oameni politici, care în acelaşi timp se folosesc pe o seară foarte întinsă de avantagiile procurate de o publicitate întinsă şi favorabilă, la nişte ziare cărora apoi, fie tot pe calea publicităţii, în oficioasele partidului, fie prin alte mijloace, le răspund cu injurii sau cu măsuri vexatorii. Mentalitatea celor ce se servesc în chipul acesta de tendinţele civilizate ale presei independente este incurabilă. Obişnuiţi sâ tragă foloase din orice împrejurări şi cu orice mijloace, ei îşi vor călca cuvântul şi credinţele mereu, căutând să salveze unicul principiu conducător în viaţa de politician meschin: slugărnicia. De aceia, înnici un caz, ei nu trebue făcuţi răspunzători. Adevăraţii vinovaţi sunt gazetarii, naivi incorigibili, care în speranţa că vor descoperi în sfîrşit un om politic adevărat, un european civilizat,încurajează peste măsură nulităţile, cabotinii şi cinicii de proastă calitate. „Cancelarii“ şi mari legiuitori se grăbesc să dezamăgească şi chiar să-i dezmintă. Cei pe care, priviţi prin prisma unor nădejdi de mai bine, apăreau în proporţii de uriaşi, cu aureolă în jurul frunţii, se arată în adevărata lor lumină : pitici miopi şi bîlbîiţi. Dar greşala trebue să înceteze. Ziariştii sînt datori chiar să nu mai recomande publicului aseme- nea specimene dacă nu vor să se facă vinovaţi de complicitate cu nişte odioşi scamatori de bilet. — Y — Actualităţi din afară Emanciparea turcoaicelor.— Toţi cei care au călătorit în Turcia ştiu că vapoarele, trenurile, traumele, etc. rezervă turcoaicelor locuri speciale, despărţite de locurile obişnuit printr’o perdea care le apără de privirile indiscrete ale bărbaţilor. O circulară a guvernatorului general din Constantinopol a invitat de curând companiile de transport în comun să suprime perdeaua, şi ziarele turceşti se felicită de această «reformă socială» mulţumită căreia «bărbatul va putea de acum înainte să călătorească alături de soţia lui". Noutăţi literare.—In editura franceza « Rieder» va apărea o colecţie interesantă care va fi consacrată studiului ştiinţific al cristianismului şi va da câte un volum la două luni. Primul oste al d-rului Couchoud, prietinul lui Anatole France şi tratează despre'uLV-nigme de Jesus. Al doilea volum va fi un coet al lui Alain : Propose sur le christianismei. Alain este unul din scriitorii de seamă ai Franţei contimporane, care se ascunde sub acest pseudonim. Se ştie despre el că are discipoli pe Andre Maurois şi Henri Massis şi că poetul Henri Frank are pentru el o admiraţie de fiu. •-ţ: O englezoaică fecundă. — Mistress, Frovin din cartierul Kings Gross din Londra, a dat naştere la patru copii gemeni, dintre care trei , în viaţă, doi băeţi şi o fată. Cei trei copii sunt bine făcuţi, cântărind intre 2 zile şi 2 kile jumătate. Ei vor fi botezaţi după numele primilor trei membri ai familiei regale, regele, regina şi prinţul Galilor, George, Mary şi Eduard. Este tradiţie în Anglia ca, în cazul naşterii a trei copii, regele să facă un caz familiei. Samavolniciile de la Roraanaţi Basareşti.— Ştiri previse sosite din Cerneaţi, eoa urmă samavolniciile stisai’ pomenite formte da administraţia liberală, ou prilsjal alegate! parţiale da depătat. H sji I. Mihalachs #1 dr. Lupu au fost arestaţi listradevăr la Islaz şi expuşî brutalităților agsaților liberali. • Copiii Atmosfera morală des dupărăzboiu e, într’adevăr, înăbuşitoare. Unii n’au nici o speranţă de îndreptare. Alţii văd în copii unica posibilitate de salvare morală,—în copiii cu dinţi de lapte, bineînţeles... căci elevii şi elevele de liceu, clientelă a cinematografelor şi a operetelor (crescuţi în mediul viciat al familiei actuale), sunt pierduţi demult. Dar iată o primejdie care-i ameninţă şi pe sugaci sau sugari. (Nu ştim precis asupra cărui cuvânt, din aceste două, s’a oprit filologia română). Şcoala pedagogică modernă a libertăţii este acerb combătută peste graniţă, mai ales în Francţa.Copiii nu trebue să fieliberi... Copiii nu trebue să zburde ; ei n’au nevoe de aer liber şi de acadele, ci de biciu şi de carcera. Şcoala trebue să educe viitori soldaţi, robi ai unei discipline de fier—nu bolşevici, nu anarhişti... Ravagiile care bântuiesc sufletul tinerimii nu s . 'fortr provocat« ne "educaţia fireral care de altfel n’a pătruns decât în anumite ţări (şi într’o mică măsură). Ravagiile morale sânt datorite războiului, provocat şi condus de oameni cu o disciplină de fier—de oameni care, în mintea reformatorilor de azi, apar ca un ideal pentru generaţiile de mâne. Viitorii soldaţi vor provoca uri viitor războiu care, desigur, nu va purifica atmosfera moală (un războiu nu purifică nimic, dimpotrivă—infectează). Metoda forte nu va da nici un rezultat bun. In zadar reformatorii de azi vor repune centura virtuţii fetelor, predând cheia în mâna d-lui director. Fetele vor şti să-l seducă pe însuşi d. drector. In zădar pedagogii vor vârî ţigara cu cupaiul aprins în gura bieţilor ; ei vor fuma mai departe. In zădar elevii vor fi pălmuiţi, femeile de stradă, în aceiaşi zi, vor săruta obrazul ofensat. Atunci ? Societatea e în disoluţie. Metoda forte e dezastroasă.Educaţia lbcră, deşi nu determină salvarea (care nu poate veni pe cale pedagogică), lasă cel puţin pe copii să respire liber fără căluş in gură, apropiindu-se de cataclism. lată reflexele pe care ni le trimite un cetitor, un om necăjit—care, în revolta lui, nu ţine seamă nici de pedagogie şi nici măcar de logică. — X — I NOTE Introducere la: CRONICA MUZICALĂ Festivalul muzical .. de IVRATISLAVIUS ...de Vineri seara. Fără precedent similar. După cum tot fără precedent, este şi motivul căruia datorăm posibilitatea de-a auzi într’o singură seară (şi sub acelaş acoperiş) pe cei mai vestiţi cântăreţi, cu atâta trudă adunaţi — când cu înjghebarea operei româneşti. Şi care acum vagabondează din târg un târg, ca să’şi câştige existenţa. Faptele sunt cunoscute , cel puţin în lineamente generale. Nu ne vom opri dar la detalii. Vom aminti numai că — după unii din motive budgetare, după alţii pur şi simplu pentru a se da o tocma unui favorit, opera a fost concesionată. Cu mobilier, cu decoruri, cu orchestră, cu figuranţi, cu cor, cu solişti, cu tot.. Aceştia din urmă s’au simţit profund vexaţi şi şi-au Înaintat demisiile! Ei şi Pentru atâta literu doar n’o să se sparie onor.guvern,onor. concesionar şi mai puţin onor. protectori (sau... toate) ai (...sau ale) acestui din urmă. Pe unii faptul acesta i-a impresionat adânc. Atât de mult ca pagini întregi pline de revoltă— aproape desnădăjduită, au izvorât din condeie mult talentate. Pe de-o parte îi admirăm pe confraţii care mai au puterea de a se indigna şi-i invidiem pentru credinţa că mai poate găsi vreun răsunet cuvântul lor de protestare. Nouă ne lipseşte credinţa aceasta. Atât de convinşi suntem că trăim sub cel mai personal (deci cel mai autocratic) regim. Degeaba dar orice cuvânt pierdut. Era pe vremea când toate erau in descompunere. Şi cu toate acestea, când atâtea erau de refăcut şi atâtea de creat, câţiva oameni de inimă iau pe umerii lor povara de a face din capitala Romaâniei Mari şi centrul viejii muzicale. Se creaza — cum am spus cu multă trudă Instituţia Operei de Stat. La fel ca în celelalte capitale. Cântăreţii autohtoni cei mai vestiţi şi care aveau în străinătate situaţii destul de frumoase (şi morale şi băneşti) sunt chemaţi in capitala ţărei lor, să lucreze alături de-ai lor, pentru înfiriparea unei instituţii naţionale de Stat. Şi lucrurile au mers destul de bine. Ca pentru început. Când, de-odată apare un astru de-o mărime şi strălucire excepţionale. Care pe lângă calităţi artistice extraordinare (se spunea) posedă şi o elegantă siluetă (ştim) cu care cucereşte lumea. E o epidemie, o furie. Creatorii sunt îndepărtaţi. Atât de înfrigurată e lumea toată, încât suntem contaminaţi şi noi, ceştia obscurii,mărunţeii, provincia. Pentru a ne vindeca iasă f. repede, extraordinar de repede, de îndată ce... Providenţa ne favorizează şi maestrul «daignează» să dirjeze un concert şi in târgul nostru. Lamentabil. Câtă dreptate aveau puţinii neorbiţi.... — Cum, domnilor, acesta este «genialul» «extra-ordinarul» sau cumaţi mai calificat ? Dar este o impietate şi o aroganţă—cu adevărat extra-ordinare să masacrezi astfel pe Beethoven! Chipurile.... inter TRATATIVELE POLITICE ŞI FONDUL LOR MORAL l\rlradăr£:nesfărşUes—Partea ilogica §i imorală,intim al situaţiunei JjjjDe doi ani de zile opoziţia «tratează", şi tratează in toate felurile: vertical, orizontal, cruciş, invers... (fi tot de atâţia ani ziarele publică buletine asupra mersului tratativelor». Dar nu se mai ajunge la nici un capăt! De câte ori e vorba de tratative, în vederea unei noui combinaţii, cercurile politice şoptesc şi gazetele înregistrează tot felul de păreri şi posibilităţi, fiecare mai stupefiantă decât alta. Evident, este o parte de tactică politică, ce pretinde necesitatea negreşită a unei înţelegeri de opoziţie, pentru răsturnarea actualului guvern acaparator şi dictatorial. Dar mai este şi o parte de morală şi de logică a chestiunei pe care însă mai toată lumea o neglijează. *. * Bucuros că mai are cu cine pertracta, partidul naţional a intrat în vorbă cu d. Iorga. Dar d. Iorga este împins înainte de liberali şi deci va fi un continuator al actualului regim prin respectarea legiferare a liberalilor. Ce înţelegere pot face ardelenii cu d-ta, câta vreme ei şi-au întemeiat politica pe negarea întregei legiferări a regimului în curs ? Ca sa se facă o înțelegere ar trebui: 1) sau d. Ioga să adopte vederea d-lui Maniu, dar atunci succesiunea puterei este pierdută ! 2) sau ardelenii să-şi nege toată, activitatea trecut și deci sa se compromită. Acum ift deger este morrdmente imposibilă. Totuşi «se tratează». Pr ln lumina mai gravă apar tratativele Iorga Argetoianu. Aceste două persoane s’au tratat în chipul cel mai duşmănos şiordinar. Iar astăzi li se pare că se potrivesc ca două jumătăţi de ou. Numai enunţarea parerei că se poate constitui partid «de stânga» cu d. Argetoianu, constituie culmea ridicolului.... * Dar se mai vorbeşte şi de alte tratative. însuşi d. general Averescu le anunţă ca posibile. Se spune ca ar fi gata terenul pentru tratative intre ţărănişti şi averescani. Or, in nenumărate rânduri d. general Averescu s’a încumetat să afirme că ţărănismul ar fi «o excrocherie politică» făcută pe seama partidului poporului. Pe de altă parte, ţărăniştii au înfierat energic metodele acelui partid a cărui guvernare a fost o monstruozitate şi un haos. Ce înţelegere ar putea surveni intre aceste partide, fără o gravă compromitere a lor ? Şi totuşi d. general Averescu afirmă, el in persoană, posibilitatea creărei unui bloc ţăranistoaverescan.... In toată situaţiunea politică este intim amestecat un viciu fundamental, anume : dezicerea de la forma constituţională a regimului reprezentativ. Trăim de fapt sub o dictatură oligarhică, iar masa cetăţenească, deţinătoarea pe hărtie a votului obştesc, este în chip neruşinat îndepărtată de la drepturile ei exprese. De aceia, viaţa politică se desfăşoară într’un cadru compleet ilogic şi imoral. O mântuire apropiată nu se întrevede, fiindcă domneşte o inconştienţă deplină şi sus şi jos! j Lr. ■ Viciul Ilecurştii In Grecia a fost declarată republica. Totuşi discuţia în jam acestei chestii nu s’a sfârşit. Grecii, mai iubitori de teatru, fac întronarea noului regim în doue acte. Primul, al oamenilor politici, a fost jucat în Adunarea Naţională. Al doilea, rezervat pentru popor, se va desfăşura pe tot întinsul ţării, in jurul localurui de plebiscit. Oricare ar fi insă frământările în jurul formelor de stat, situaţia din Grecia nu poate pricinui nici o tulburare în raporturile cu vecinii sau cu mărite Puteri. Ştirile date în acest sens trebuesc privite ca tendenţioase. In general, evenimentele din Atenale azi n’au nici un fel din semnatate: sânt simple fapte diverse, fără înrâuriri in bine , fărăun sem istoric deosebit. I atât deputred statul grecesc, cât, pentru a-şi târî zilele, esi indiferent dacă va purta titlul drepublică sau regat. Pia poate acesta din urmă a, prezintă unele avantagii. In mijload certurilor şi prigonirilor sălbatice care tdcătuesc viaţa politia a Greciei, cuvântul unui monarh în afară de această viaţă, pont ar fi izbutit să stabilească pulim linişte şi cumpăneala. Dar ponti grecii vor republica, tocmai pentru ca liniștea și cumpăneala sân lucruri care nu le convin. Guvernul englez pus în minoritate — Baza năvală da la Sin- Sapore. — Bucureşti. In Camera Cortmelor, guvernul laburist a fost pus ieri în minoritate. S’a prezintat proeestul pentru renunţarea la baza navah de la Singapore Liberalii şi -a strâns rândurile şi au determinat respingerea proectului, cu 187 voturi contra 211. Jefuirea unei mănăstiri Bucureşti. O bunda de răufăcători a jefuit mănăstirea Bicşa de lângă Satul Mare, furând odoare de aur şi pietre preţioase în valoare de peste 2 milioane lei. Cronica artistică Ewzijis li pictau a lin H. De câtva timp stă deschisă la «Foto Royale expoziţia de pictură a tânărului N. Nădejde, alcătuită din vre-o 36 bucăţi, dintre care în mare majoritate sunt peisaje şi mai ai vre-o cinci figuri. Dintre acestea, No. 17 reprezintă un cap expresiv ce merită o deosebită atenţie : este nuanţă In colorit şi se vede o execuţie mai îngrijită. Chitaristul de la No. 5 e nebulos, iar flautistului de la No. 19 i s’au neglijat mai ales mâinele, căci aproape nu i se disting măcar degetele din masa colorilor aruncate. De altfel, în total luat, tabloul are ia el ceva mişcare, aşa că revenind asupra lui i s’ar putea scoate mai multe nuanţe şi mai cu seamă i s’ar putea preciza şi mai bine desemnat. Tabloul de la No. 22 Interiorul unei bisericii e impresionant ca dispoziţie, lumină şi colorit; vederea catapitezuiei despre stingă e foarte bine aleasă, ca şi în tabloul In rugăciune de la No. 23 in care de asemenea e prinsă cu pricepere seriozitatea momentului. Ce bine ar fi fost d mă mai fates la No. 22 liniile arhitectonice ar fi fost mai îngrijite. Peisaje e cam lasă de dorit, cu deosebire în ceia ce priveşte maniera lucrului; prea sunt ajuncate colorile, prea puţin s’a I ţinut seamă de gradaţii in tonuri, aşa că în totalul lor pre- I zintă ceva nu schiţat, ci eboşat, cum spune francezul, ceia-ce a- i rată că asemenea lucruri se lasă câte o duzină pe zi. i l§Nu cunosc pe tânărul N. Nă,dejde, dar îmi permit să-i dau un sfat: impresionismul In artă e greu de redat când încă nu eşti stăpân pe mânuirea penelului şi în cazul acesta tot e mai bine să se ţie cineva de şcoală - cum ii zice tinerelul de azide şcoala veche, căci aceasta urmăreşte de aproape desemnul în prima linie şi apoi gradaţia co- f lorilor ce dă armonia, fără de care nu e viaţă în toată lucrarea. • Dar cred că d. Nădejde e încă prea tânăr expozant şi cum e încrezător în dispoziţiile sale pentru frumoasa artă a picturei, şi va da toată silinţa ca în a doua încercare, să prezinte publicului vizitator lucrări mai studiate. Em. Manoliu Dama de la Maximi pretare personală. Intervine atunci.... Intervine atunci, am putea să-i spunem laşitatea, dar nu voim să ne... bresăm noi înşine. Cedăm insistenţelor de sus, din fruntea instituţiei locale şi pavând în vedere binele acesteia (al instituţiei noastre) nu spunem deschis ceia ce ar fi trebuit spus. Ci... numai ceva, printre rânduri. Ne pare râu. Fără să vramam con-, tribuit la menţinerea unei false celebrităţi, a unui geniu de carnaval. Dar avem şi scuze. Pe de-o parte nu bănuiam, că dihonia ne va distrage totalmente societatea locală şi pe de alta nici pomeneală că mediocritatatea cocoţată la rangul de mare dirijor, se va transforma, va fi transformată in milionar—dintr’odată. Să dispună d-lui cum, ce şi elnd să cânte Dramitineasca, Niculescu-Basu, Folescu etc. etc. El să le fie stăpân, deşi (Citiţi continuarea în pag. II~a)