Opinia, martie 1928 (Anul 24, nr. 6235-6261)

1928-03-01 / nr. 6235

A MOCIRLA BUCUREŞTIULUI Încă o crimă odioasă comisă în capitală. De astă dată, prin personalitatea victimei şi prin mediu social, căreia aparţine asasinul, această crimă trece cu unul dincolo de cadrul unic simplu fapt divers. Un tânăr, fiu de oameni cu avere şi poziţie socială şi căruia porţile tuturor saloanelor li erau larg deschse, se transformă dintrio dată, într-un odios asasin şi hoţ. Alţi tineri ale căror nunți nu lipsesc din carnetele mondene ale „higlfuri bucureştean şi care sunt nelipsite de la aperitivele de la Capşa, apăreau ca nişte tăinuitori. Astăzi crimă, erico’ainomanie şi morfinomanie, iată spectacolul pa care ni-1 oferă, tocmai acea parte a tineretului burgheziei selecte, din capitala, de la care ţara era In drept sa aştepte exemplul moralităţei şi al vîrtuţei. ^ Este de sigur In toate acestea un simptom, dintre cele mai Ingrijitoare. Deprinsă sâ trăiască fără muncă, din „ciupeli ” la cluburi şi din „afaceri* stropind cu noroi din fuga automobilului pe umilit pieton, frecventând cu asiduitate localurile de noapte şi veşnic in căutarea unor senzaţii noi, generaţia nouă selectă a capitali României mari, nu se dă la lături de 1 nimic, când e vorba ca să şi procure mijloacele necesare, pentru traiul ei superficial. Sporirea teritoriului ţărei şi mai ales a bugetului, care aproape în totalitatea lui se mâncă în Bucureşti— înmulţirea concomitentă a mijloacelor da câştig clandestine’ i-a dat mare vreme posibilitatea de a-şi procura aceste mijloace fără a ajunge la soluţiuni extreme. Astăzi, aceste mijloace împuţinându-se, ea nu se dă în lături de a recurge chiar la crimă. Noi provincial.1, pe care circulaţia pe străzile Bucureştiului a miilor de automobile, ale căror posiblitate de întreţinere, pentru marea majoritate a celor ce le posedă rămâne o enigmă, ne zăpăceşte, şi pentru care traiul fără meseria şi fără avere constitue o problemă de nerezolvit, nu ne putem decât cutremura, la auzul celor ce se petrec în cetatea lui Bucur. O legimă îngrijorare ne cuprinde gândindu-ne la cei ce au pretenţia de a forma în fumul aburiu al cafenelelor, curentele noastre de opinie publică, stigmatizând pe unii şi ridicînd pe alţii, la cei ce au veleitatea de a conduce ţara. Nu pierdem totuşi încrederea în viitorul neamului. Ţărănimea chemată de curând la viaţa publică, se deşteaptă pe zi ce trece. Rezervorul inepuizabil de energii omeneşti de la sate ne va putea da multă vreme cadrele necesare conducerei ţarei. In regionalismul nostru—cuvântul e la modă—j provinciat, să nu dorim decât un singur lucru, să dorim ca câţi mai mulţi dintre cei care se ridică In umilele cătune ale ţarei întregite, să apuce drumul capitalei României mari, pentru a lua locul celor care cer totul de la viaţă, fără a-i da nimic in schib. M. A. BADAREU db ABONAMENTE ei 1000 '* pe un an . 500 . . .6 luni e • 300 .. . 3 luni *D£,iOTEC/1 I '-JJJIVERSITATI. -IASI ANUL XXI- 5. 63353 L^- SZBBE^IJUftUL ZIAR POLITIC COTIDIAN ASPECTE „Omul cu Mirţoaga“ sau eu ou Serghie... Cu Intîrzierea drumului pe unde era in turneu, dl. Ciprian răspunde acuzaţei ce i-a adus Arghezi că „Omul cu Mirţoaga” este pe cel puţin trei sferturi lucrarea lui Demenescu-Urmuz. Dl. Ciprian aduce ergumente, deş spune că „n’are nevoe sâ dea lămuriri” şi argumentele acestea — printre cari mărturia postumă a aceluiaş nefericit Urmuz căruia dl. Ciprian i-a citit câteva pagini de manuscris— râmîn să fie discutate mai larg, analizate şi dacă e cu putinţă răsturnate de acela care a deschis campania. Noi nu ştim nimic de fondul chistunii, rămasă încă In suspensie; lămurirea deplină o va aduce, dacă va putea, Arghezi pe care ii cunoaştem dintotdeauna înarmat clnd pornește să atace... Dar pe marginea acestui incident literar, personal avem sâ incheem o socoteală; clnd a apărut articolul lui Arghezi In Bilete de Papagal”,noi l-am semnalat relevlad gravitatea celor conţinute în el şi ne exprimam dorinţa de a vedea cît mai repede spulberată acuzaţia de furt ce i se punea în sarcină d-lui Ciprian, pentru că ne duream dacă era nedreaptă. Am fost singuri şi cel dintâi cari am relevat In presă atacul lui Arghezi; toată lumea vedea o gafă în atitudinea noastră : căzusem in cursa întinsă de Arghezi, articolul lui fiind o glumă o butadă, lansatăîn înţelegere a d-l Cipian, pentru a-i face reclamă, ca şi când „Omul cu Mârţoaga* mai avea nevoe de reclamă ! Şi dl. Emil Serghie ne-a cufundat intr’un prost-scriptum din Lumea" unde scrie că a fost ^cu deosebire amuzantă* păcăleala noastră cam „fără să adîncim articolul cu pricina, de unde am putut vedea că la mijloc 9 un joc dialectic (gen american) am pus imediat pe picioare un scandal literar*. Şi ne taxa dl. Serghie ca „admiratori cu orice preţ ai lui Arghezi” şi ironic „confraţi serioşi până la marţialitata”. Lecţii de ‘„adâncire* a prozei lui Arghezi nu vom lua de la acei cari,—pe vemea când noi (Continuarea în pag. 4-a) Spiritul sen- CONTRA CARTIERELOR DE LA PERIFERIE Naţionalului PENTRU HIGIENA ŞI ESTETICA ORAŞELOR ^Am arătat demult numeroase neajunsuri care decurg de furtul că raza oraşelor (cum e cazul special al Iaşului) se intrude prea mult. Prin o interpretare greşită a ligii din 18 octombrie 1921, diferitele administraţii comunale au făcut împroprietăriri pi terenurile de care dispuneau, ori ce condiţii ar fi fost. Astfel tiu format la mari depărtări de oraşul propriu zis, cartiere aşezate , condiţii mizerabile, foarte greu, imposibil chiar de înreţinut conform regulamentelor edilitare. Pe lângă aceasta, am atras atenţia că întinderea suprafeţei cădite, distruge orice putinţă cu creare a unui adevărat oraş, a cărei condiţie de dezvoltare este concentrarea , pe un teren cu mai restrâns un număr câtotal mare de locuinţi. E singuraidodă care extinde îmbunătăţile urbane asupra tuturor,rac şi bogat, locuitor la centuri la periferie. " Astăzi constatăm cu satisfacţie că lucrul a fost înţeles şi la guvernanţi. Intro adresă trimisă primăriilor, dircţia cot finală din Ministerul de interne le atrage atenţie că legea în 18 Oct. 1921 trebue aplicată după regulamentul ei, care prevede că comunele sunt autorzate să vândă terenurile insalubre de la periferii şi să cumpere alte terenuri înăuntrul oraşului. Pe acestea din urmă se vor face împroprietăririe. „Ca urmare, închee adresa oficială, avem onoare a vă face cunoscut că pe viitor, nu mai puteţi propune spre parcelare terenuri situate la periferii sau dincolo de zona clădită a oraşului, decât în căzul când nu există terenuri centrale suficiente care sâ poată fi achiziţionate, fie prin bună învoială, fie utilizând calea exproprierii pe zone, conferită de art. 76 din legea pentru unificarea administrativă“. Primul punct aşadar a fost câştigat în principiu : nu se vor mai da terenuri unde bieţii cetăţeni să se îngroape în mlaştini fără lumina şi fără nici o posibilitate de curăţenie şi confort. Vine acum partea a doua: împărţirea parcelelor din interiorul oraşului şi exproprierea pe zone. Multe lucruri bune s’ar putea face, aplicăndu-se această măsură. Intre altele, s’ar realiza cartiere de locuinţe mari, cu apartamente numeroase, unde ar putea fi aşezate zeci de familii. Dar ne este teamă că și de astă dată, o idee bună se va aplica după criteriul poitic, aică va fi denaturată în folosul partizanilor. " prezicerea unor cataclisme geologice înmulţirea şi caracterul ciudat al erupţiilor vulcanice, cutremurira de pământ,, tulburarea oceaselor anumite semne astronomice etc. etc. frământă mintea unor savanţi şi chiar a oamenilor simpli. Omul cu spirit neastâmpărat doritor de lucruri neui,e mereu în aşteptarea unor evenimente prepţionale; emite păreri, sau primeşte cu aviditate ipotezele stranii emise de alţii. In această ordie de idei, s’a anunţat prezicerea savantului german Bohche din Hoie. Cică ne putem aştepta oricând la catastrofe cosmice. In special, se pare că în regiunea Pacfirului există semnele apariţiei apropiate a unor continente noui, cu lanţuri uriaşe de munţi care vor răsări din fundul apei. Dar Bolschî nu-i pesimist, ci tocmai prevede că se va abate ampra pământului o climă caldă care va transforma viaţa omeneasca într’un paradis. Preziceri de catacisme s’au făcut multe , dar nu s'a adeverit nie una. EU n’au avut (şi probabil că nici nu putea aibă) o biză riguros ştiinţifică, ci izvoresc numai din spiritul senzaţionalului atât de dezvoltat în eoca haotică de după războiul care a desechilibrat sufletele. Să mopini^m LITERARA SI ARTISTICA Papagalul fi mârţoaga Scriitorul Arghezi si-a cumpărat de curând un papagal. Ca sA * ’ noascâ toata lumea, el s*a gaivuit să »şi dreseze bine pasărea. Şi tunci a învftţat-o să spue câteva vorbe de efect * ^Ciprian l-a plagiat pe Urmuz“ Când „mârţoga“ a văzut ca papagalul pe nedrept vrea să-i scoată ochii cu pliscul, i-a tras îndărăt o copită zdravănă. D. Cipran i-a răspuns d-lui Arghezi printr un articol violent, din care nu lipseau câteva adjective delicate. Distinsul actor însă nu trebuea s se formalizeze de buta ta, care aducea folos ambelor tabere Căci farsa d-lui Arghezi constitue o reclamă excelentă și pentru revista d-sale, și pentru piesa d-lui Ciprian. Ceva mai mult , — cu acest prilej a revenit în arena noastră literară numele lui Urmuz, nn talent remarcabil care s-a stins prea curând. Şi deaceia, ca urmare logică, cei ''oi combatanți ar trebui sa se împace. i. b. FAPTE Un ezoroc literar La Paris, un individ oarecare a comis câteva excrocherii, în mod foarte original. El s’a prezentat câtorva editori parizieni, recomandăndu-se nepotul lui Honoré de Balzac, prezentând totodată câteva manuscrise spre editare. In acest fel, a încasat sume apreciabile, până când e(Continuarea în pag. 4-a) OBICEIURI JAPONEZE ^ Un cortegiu original la palatul imperial din Tokio, unde s’a oficiat un serviciu religios cu prilejul UupHnirei unui an de pe moartea Mlju^oplul. & Din toată lumea Un morm&nt călător. — ^ câ!*va am Gerhardt Brust Bremen Își Îngropase sințul fiu în livada din apropie“ ,casei sale, subt umbra unui pletos. De curând tatăl rd să transporte osemintele f ului său fn cim tirul orașului, a început să deegcoape mormântul. Bătrânul Brust a săpat adânc In pământ, dar în loc de sicriul copilului său, a dat peste o întinsă pânză de apă. F&cându-se săpături lungi in direcţia acestui canal, s’a descoperit că racla a fost transportată subteran dt cursul apei, la o depărtare de 40 metri. Rămăşiţele tânărului au fost găsite In curtea unei biserici, din strada vecină. Mortul s’a dus singur la biserică ...* Un client păcălit.—La un restaurant din Parii clienţii plătesc mesele In abonament lunar. Un străin care a nimerit şi el la acest restaurant, neştiind ce să comande, a repetat tot meniul vecinului său de masă. La sfârşit l-a văzut pe vecin plătind consumaţia cu 230 franci; de fapt această sumă reprezintă costul abonamentului lunar. Străinul care nu poseda la el decât 100 franci, a pus bancnota subt farfurie şi a dispărut imediat. Nici până azi chelnerul n’a înţeles gestul străinului !.. Vulcan în erupţie. — Vulcanul Asumayami din provincia Fukushima (Japonia) a intrat in erupţie violentă, zguduind pământul în Imougurimi şi aruncând stânci întregi la mare înălţime. Pagubele sunt importante. Populaţia e înspâimintată. Rochii prea scurte. — In serviciul poştelor din Germania sunt foarte multe fete funcţionare (ca la noi). Şi s’a întâmplat ca rochile acestor fete sâ se termine mai sus de genunchi, — fapt care schimbă la anumită măsură raporturile dintre funcţonare şi public, in timp ce serviciul cam şchioapată... In interes de moralitate publică, şi pentru bunul mers a serviciului, ministerul german al poştelor a dat ordin ca funcţionarele-femei să poarte rochi care să treacă cel puţin cu 20 centimetri mai jos de genunchi. Fără îndoială că ordinul nu-şi va ajunge scopu, deoarece e chestie de moravuri care nu se împiedică de câțiva centimetri de stofă... NOTA VESELA — „Stai, să-ţi explic , — un telefon este deja un aparat, la care cu o mină învârteşti o sonerie, iar cu cealaltă mină apuci un recaptor“. — „Ei, şi dacă amîndouă minile ţi-s ocupate, atunci cum mai poţi să vorbeşti ?“ Intre evrei A4’ V? • joi 1 martie 1 m*___ ANUNOIURÎ §• primese la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ilarului Oh, tffcraescu 17 Învăţătorii şi cultura poporului intr’un număr recent al ziarului „Universul“ articolul de fond se ocupă de chestiunea cultural poporului. Pe lângă altele, autorul articolului pretindă o cât mai largă acţiune din partea învăţătorilor : „Cărturarii satelor noastre pot înfăptui minunate lucruri pa acest tărâm*. In adevăr, propaganda culturală la sate s’a început şi merge cu succes. învăţătorii—plătiţi cu salar de mizeria—muncesc mult în această direcţie. Nu este Insă drept să se pretindă mereu atâtea lucruri mari şi numai dela acei care se jertfesc, pe când alţii speculează munca lor stăruitoare şi desintresată. Prin minte ,îmi trece zicătoarea populară : „Tot in calul care trage dai cu biciul*. Aşa păţim noi; toţi ne cer numai nouă şi bine ar fi dacă acest lucru ni l’ar pretinde numai cei chemaţi dar îl vor şi cei nechemaţi. Duă în advăr cimva din afară de şcoală se interesează de această chestiune, aşi dori să văd constatări precise din diferite regiuni ale ţârei şi sâ se scrie cine duca cu adevarat făclia culturei în întunericul satelor. Am scris şi repet: Învăţătorii sunt mucenicii culturii româneşti, ceilalţi factori de la sate nu fac nimic în această direcţie căci alte lucruri îi preocupă. In alt articol voi cita acte care vor vorbi despre activiatea umană, raţională şi culturală a autorităţilor săteşti. Cred că a sosit timpul să se cerceteze adevărata lor activitate şi pentru binele ţarei noastre—su fii îndrumaţi spre rolul mare ce îl au. Astăzi, noi învăţătorii nu avem concursul nimănui; trebue muncă şi desinteresare din partea tuturor; dar... sunt sigură că lucrurile vor merge tot aşa, spre durerea noastră şi nenorocul unui neam întreg. MARIA MÂNDRU ] învăţătoare In pag. III-a Ultima Oră, telegrafică și telefonica cinematograf Gertruda Ederie tânăra americană care a trecut în tot canalul Mânece!, sa ane la o casă de și va fi admirată in curând pe ecran. Clişeul nostru reprezintă momentul când Miss Gertruda este fardată de un coleg, pentru a apărea In faţa aparatului de cinema. ASPECTE DIN RUSIA LIPSA DE LOCUINŢE REZOLVA CHESTIA "CE FAC TINERII SOIITORI PROLETARI Scriitorul francez Luc Durtain întors de curînd din Rusia, publică note interesante despre „ţara icoanelor“ cum spune el marei republici sovietice. Marele flagel al vieţii ruseşti de azi sunt apartamentele comune pentru mai multe familii. S’a calculat suprafaţa locabilă şi s’a împărţit la numărul locuitor lor, dîndu-se 16 arşine de locuitor, restul fiind repartizat comuniştilor şi intelectualilor care au dreptul la un model surplus de suprafaţă. Rezultatul acestei măsuri este că nu numai ca sunt cîte multe familii într’un apartament din Moscova, dar citeodată chiar mai mulţi locatari de fiecare odae. Fiecare perecha are dreptul la o cameră. ÎNSURĂTOAREA UNUI APARTAMENT RIT unde îngrămădesc tot aminti tirite de familie cu oalele de cu bucătărie. Vecinul pentru a trece la locuinţa sa, trebue sâ treacă prin a ta; copiii ţipă alături; soţii se ceartă. La orele de masă e un adevărat război şi In jurul plitei şi a robinetelor unii se însoară pentru a avea drept la o cameră întreagă. Pentru aceiaşi suprafaţă locuibilă, lucrătorul nu păţeşte decit trei sau patru ruble şi dacă şomează, numai o jumătate de rublă , pe cînd funcţionarul plăteşte zece ruble, chiriaşul aparţinînd profesiilor liberale— douăzeci, iar omul are afaceri—o sută.