Opinia, iunie 1935 (Anul 31, nr. 8439-8462)
1935-06-01 / nr. 8439
ANUL XXXI NO. 8*39 abONAMENTE Lei 350 . 180 90 1000 . . . pe un an . . .6 luni Q • • » u » Instituţii publice ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI, STR. LĂPUȘNEANU 37 Telefoane Redacţia 391 Administraţia 394 Serviciul de noapte 367 1 LEU Ziar popular cotidian SAMBATA 1 IUNIE 1935 SERIA 61-a y OPINIA PREMII GRATUITE Din toate punctele de vedere întrunirea de la Ateneul din Capitală a fost un succes. Opinia publică a ţărei a fost trezită şi Iaşul a fost aclamat, fără deosebire, de toată lumea. Ieşenii din Capitală şi Bucureştenii de baştină au umplut sala Ateneului până la ultimul loc şi la toţi participanţii s'a văzut o sinceră dorinţă de a se face ceva pentru salvarea Iaşului , un moment unic de bună dispoziţie care trebueşte folosit. Folosinţa n’o poate face lasă decât grupa de oameni care se află la guvern. Noi am stârnit atenţia generală şi am obţinut simpatia unanimă, dar traducerea în fapt a dorinţelor exprimate n'o poate obţine decât reprezentanţa officială a laşului. Şi aici am de exprimat un regret: nici azi n'au înţeles oamenii laşului că mişcarea ieşenistă e serioasă şi că ea trebue folosită pentru interesul general al acestui oraş, trecând peste ranchiunele personale. Astfel a făcut o impresie penibilă năstruşnica idee a d-lui Iamandi de a strânge deputaţii şi senatorii Iaşului la Iaşi, atunci când cu toţii ii aşteptam la Bucureşti pentru o afirmare de solidaritate. Mă doare să spun că d. Rotcoviţă a fugit cu o zi înainte de Întrunire (la care cu 2 săptămâni mai înainte se Înscrisese la cuvint), dând prilej Bucureştenilor să ne Întrebe, cam ironic : dar unde e Primarul, că ori era aici ? Dar Racoviţă e un om la care ţie, dar trebue să-i spun că gafa domniei-Sale a stricat mult şi-i strică şi d-sale in intervenţiile pe care le are de făcut in interesul laţului. Astfel de ieşiri, puse in contra unei simţiri comune, au fost totdeauna la baza căderilor laşului. Întotdeauna, in trecut s'au găsit oameni de disensiune cari au oprit sau au stâns progresul oraşului nostru. Să sperăm că greşala d-lor Iamandi şi Racoviţă e numai o simplă greşeală, de care îşi vor da seama, şi pe care o vor compensa prin folosirea cât mai deplină a atmosferei favorabile pentru Iaşi, pe care am creat-o noi. Şi ca să fim practici, primul punct de realizat este aducerea postului de Radio-difuziune în Iaşi Societatea a devenit mai înţelegătoare în urma nerveaţiilor făcute de şcolile din Moldova, numai puţină osteneală să-şi dee parlamentarii Iaşului şi ceilalţi din oficialitatea ieşană şi avem postul la Iaşi. încă odată îi atrag atenţia că dacă se va pierde va fi numai din viu lor. Din discuţiile avute cu diverse personalităţi bucureşteni am căpătat convingerea că punctul cel mai admis dintre pretenţiile noastre este acel privitor la descentralizarea fondurilor culturale, din care să se dea Iaşului o parte însemnată. De aceea până la o realizare complectă a acestui deziderat, sa se gândească d- ni parlamentari la trecerea în bugetul viitor a zece milioane pentru Teatrul Naţional din Iaşi, cinci milioane pentru simfoni şi două milioane pentru Revista care va apărea la Iaşi sub conducerea d-lor Sadoveanu, Codreanu Topârceanu şi Teodoreanu. Să nu trateze aceste pretenţii ca pe o utopie, fiindcă la Bucureşti se dau 20 milioane pentru Teatrul Naţional, 20 de milioane pentru operă, 10 milioane pentru simfonie şi pentru revista Fundaţiilor Regale 5 milioane (total 55 milioane). Deasemeni, toată lumea bucureşteană acceptă ideea ca pavajele Iaşului să fie răfăcute integral din contribuţia statului, din pricină că ele au fost stricate de tot poporul românesc în vremea războiului. Prin mijloace proprii ele pot fi întreţinute, dar nici intr’un caz nu pot fi reconstruite. Când la Bucureşti se refac fundamental toate pavagile când in jurul Bucureştilor se bagă intr’o reţea navigabilă lacurile de la Bineasa, Morgoşoaea şi Buftea şi când tot acolo statul e pe cale să facă şi canalul la Dunăre, pentru ce sar făcea absurd să se betoneze străzile Iaşului, pentru a scăpa odată de cea mai desgustâtoare mizerie a acestui oraş: murdăria ? Iată punctele de imediată Intervenţie. Pe urmă vom căuta şi realizarea celorlalte care cer timp. Dar, pentru numele lui D-zeu uitaţi un moment domnilor cari faceţi politică, că sunteţi liberal’, ţărănişti, georgişti, etc. Fixaţi-vă in minte că sunteţi ieşeni, lucraţi in acest sens şisă vedeţi cât de repede prosperitatea va atinge şi pe bătrânul nogru oraş. Dr. GR. T. POPA DISCUŢII ÎNTRUNIREA DE LA BUCUREŞTI NOTE Nepăsare faţă le va talent ieşan E păcat ca acum când strigă toţi că laşul moare, când i se ţin discursuri funebre la Bucureşti, tocmai acum când este nevoie mai mult decât oricând să ne încurajăm talentele autonome, noi ne complăcem intr'o condamnabilă nepăsare, laşul desigur că se va impune, nu numai prin ruine şi moaşte istorice, ci prin forţele sale creatoare, prin talentele sale. Iată de ce îndrăsnim prin aceste rânduri să atragem atenţia autorităţilor noastre asupra unui talent veritabil, numim pe C. Agafiţei unul din cei mai meritaşi absolvenţi ai Bele-Artelor locale, pictor îndeajuns cunoscut, şi apreciat de public, dar neîncurajat sub nici o formă. Agafiţei a fost remarcat şi încurajat mai lesne de un ministru al Cultelor ca d. Gusty, decât de ieşenii in mijlocul cărora se manifestă. Şi e trist ca un artist, tânăr, cu putere de creaţie neutilizată, un artist afirmat ca atare, să se piardă în inactivitate din cauza indolenţei Iaşului. S’ar putea găsi desigur, cu puţină bunăvoinţă, o modalitate pentru sprijinirea acestui talent. Sunt destule autorităţi care ar putea achiziţiona portretul regelui Ferdinand, lucrat pentru Fundaţie i sar putea încredinţa lucrări oficiale, pe care penelul lui Agafiţei a dovedit că le poate duce la bun sfârşit. Scriem aceste rânduri in speranţa că ele vor găsi ecoul cuvenit in sufletele conducătorilor , că se vor găsi fonduri şi pentru adevăraţii artişti, nu numai pentru cei improvizaţi de circumstanţă în preajma fondurilor culturale. Nu de alta, dar e păcat să se ofilească o floare care nu şi-a dat deplinul rod. 1. Paltin Citiţi zilnic Opinia sn noN MU . Franţa respectă tradiţia Ioanei d'Arc, celebra eroină care şi-a salvat patria de subt dominaţia engleză şi care a plătit gestul cu propria-i viaţă, fiind arsă pe rug în ziua de 30 Mai 1431. In fiecare an se organizează frumoase serbări în Franţa, în amintirea eroinei naţionale. In clișeu, serbarea care a avut loc de curând la Paris, unde s'a desfășurat o mare paradă militară în fața statuii Ioanei d'Arc. Mişcarea cetăţenească împotriva scumpetei şi a speculei Şi pentru sprijinirea nevoilor Iaşului Duminică 2 Iunie are Ioc in sala Sidoli o intelnire publică cetăţenească organizată de Blocul pensionarilor publici şi societatea ofiţerilor în rezervă şi retragere „Regele Carol II**Filiala Iaşi. Scopul acestei întruniri cetăţeneşti a tuturor claselor sociale, este bine precizat , o consfătuire obiectivă asupra nevoilor vieţii, fără nici un amestec de politicianism. In primul loc, se vor cerceta soluţiuni practice, posibile de realizat, pentru uşurarea traiului şi combaterea speciie, şi crizei,soluţiuni isvorâte din realităţile vieţii. In al doilea loc, se vor discuta modalităţile şi soluţiunile posibile pentru sprijinirea spitalului „Sf. Spiridon“, spre a-şi putea îndeplini misiunea pentru care a fost creiat. A treia chestiune pusă în discuţia adunării va fi găsirea unei soluţii favorabile pentru descongestionarea palatului „Ferdinand“ în cadrul perspectivei lui şi a esteticei acestui centru al Iaşului, pregătind posibilitatea deschiderii stradei care să lege direct Mitropolia cu Teatrul Naţional. Va urma sintetizarea acestor soluţiuni prin o moţiune adresată diriguitorilor în drept. Apreciem călduros aceste întruniri cetăţeneşti care pot da bune rezultate, scoţînd pe cetăţeni din pasivitatea dăunătoare şi contribuind mult la educaţia civică a masselor. Diriguitorii Comunelor şi Guvernele pot să prească adeseori multe şi bune sugestii de realizări concrete şi soluţii bune, dacă bineînţeles, acestea sunt izvorâte din cercetări şi convingeri făcute cu sinceritate şi bună credinţă asupra realităţilor vieţii. De bună seamă că alta ar fi fost situaţia generală a ţării noastre, dacă Cetăţenii conştienţi ar fi fost la posturile de observare ce le oferă drepturile cetăţeneşti şi ar fi fost mai atenţi la slaba şi nepriceputa gospodărie a administrăţiilor publice, practicate la anii de după războiu, prin risipa banului public care a agravat dezastrul nostru economic şi financiar. Ori cât s'ar da vina suferinţelor de tot soiul pe aşi zisa „Criză mondială“, fapt adevărat este, că această criză a atins partea cea mi slabă a organismului nostru social . Partea morală, uşurinţa, lipsa de prevedere şi de control serios a activităţilor publice de tot soiul. Este dureros să constatăm că târziu s-au deschis ochii cetăţenilor la întrebarea: „Cum am ajuns în această stare neexplicabilă nu numai nouă, dar şi străinilor cari ne cunosc resursele noastre sufleteşti şi bogăţiile mari ale pământului nostru ? Ar fi de dorit, ca cel puţin de acum înainte, să se aprecieze mai serios importanţa solidarizării şi postului de observare,prin experienţa trecutului. Nu-i nici o săptămână de când m'am întâlnit întâmplă tor, cu cel care timp de patru ani, s'a străduit să mă înveţe să scriu româneşte ,„fără să izbutească, cu fostul meu profesor Vasile Cioreş-Ani mulţi nu ne văzusem, ori dacă ne-am văzut, nu ne-am vorbit niciodată, deşi cât am fost pe băncile școa*lei, de multă dragoste m'am bucurat din partea lui, iar mai târziu deoarece am avut ocazia să aud că m’a vorbit de bine in diferite cercuri, spunând că i-am fost elev. Iar pentru mine, Vasile Cireş a fost cea mai luminoasă figură din marea galerie a dascălilor care i-am avut. Totuşi, nu ne-am vorbit niciodată, până în ziua când l-am oprit în drum şi lam întrebat făţiş. — Mă mai cunoşti, D-le Profesor.,, S'a uitat la mine zâmbind, cu ochii aceia mici şi plini de bunătate şi scoţindu-şi mâna grăsulie din buzunarul vestei mâna ce multe generaţii a simţit-o mângâindu-le feţele, in clipele de mare nervare, când uita să-şi mai sugă măseaua — un tic pe seama căruia făceam mult haz,— şi mi-a intins-o prieteneşte. —„Cum să nu te cunosc ?... Pascu. — De multe ori am vrut să vă Vorbesc...—„Şi cu... Dar D-ta, D-le Pascu, mă mai ţii m dle ? Straniu m-a mai sunat acest „Demnule Pascu“ spus de gura unuia obişnuit, să-l aud mereu „băeţaş“. — Zi-mi, Păscuta, D-le Profesor IM —,,E', acum am îmbătrânit amândoi •de Dacă mai ai vreme hai să mai flecărim, — Cu plăcere...' Şi am pornit-o amândoi, pe străzile dogorâte de cel dintăiu soare cu adevărat primă văratic, e—^Tot^aşa de prost seri ?, — Tot .M Parcă's hieroglife Ml Vai, de capul bieţilor tipografi. —„Ţi-aduci aminte că în* totdeauna iţi puteam zece la compunere şi trei la dictando?, Cine te-o fi învăţa să scrii atât de urât Mi-am bătut eu capul cu tine, dar degeaba... — Vă amintiţi când aţi vrut să mă trimiteţi la „Tinerimea“ ? S'a oprit o clipă, muncinu-se să-şi adune gândurile şi pe urmă, mi-a zâmbit pe subt musteaţă.. „O! Da„. Ţi-am spus : Băiţaş, eu te-aşi trimite la „Tinerimea" pe tine, că sunt sigur că n'ai să mă faci de râs. Numai că trebue să-ţi iei şi un secretar, altfel greu să înţeleagă cineva ceia ce ai scris tu„. Eu te urmăresc re- T îmi face multă plăcere, dar văd că sunt tot nu vreai Să ştie că bancnotele sânt purtătoare de microbi şi răspândesc astfel multe boli. Un medic din Capetowa (Africa de Sus), preocupat de această chestiune, a izbutit să găsească o soluţie. Ei au preparat o substanţă lichidă, care desinfectează banii de hârtie. Bancnotele sânt desinfectate durabil, pentru mai mult timp fără a se deteriora cu nimic hârtia. In teorie sistemul e util. In practică însă, nimeni nu va sa să-şi desinfecteza bancnotele, să scrii. — Nu că nu vreau... — „Şi doar te-am pedepsit de atâtea ori, pentru stnt., — Am scris intr'o vacanţi* de o mie de ori. — „Nu ştim să scrim ro* mâneşte. As'.a-i 1 Mă revolt când citesc cum se scrie. Limbă maternă e aceasta ? De când nu mai auzisem, expresia lui favorită ,,'imba maternă*, ce ne-o repeta la diverse ocazii, ca suprem argument, — „Da. Domnule !.. lai o carte, o deschizi și dela primele rânduri, a svârli scârbit de felul cum e maltratată viața noastră limbă. Ce pedepse le*aşi mai trage eu,, Domnilor scriitori.. Sch tadesc iracfeQ ?. -Continuarea In pagina lt-a Evocări Ultima întâlnire cu Waslla Cireş de ADRIAN PASCU Victor Munteanu Cel mai Îndrăzneţ zbor în stratosfera La Rapid—City (Statele Unte) s'a construit un balon pentru cel mai Îndrăzneţ zbor în stratosferă. Ascensiunea va fi întreprinsă zilele acestea de piloţii americani William Stewens şi Oviile Andersen. Balonul Sor este cel mai mare din lume, cu care pitoţii speră să atingă înălţimea 35.000 metri. In gondolă s’au montat toate instrumentele necesare pentru cercetări ştiinţifice. Aeronauţii proeetează să rămâie o zi întreagă în stratosferă. PARTID ECONOMIC? Din Bucureşti ne-a venit ştirea că s'au pus bazele unui nou partid. Adică, s’au adunat laolaltă câţiva cetăţeni şi şi-au spus că e absolut insuficient numărul existent de partide (18 sau 19) şi e neapărată nevoie de încă unul, care să apere interesele clasei comerciale şi industriale din ţară! Insă acela care cunoaşte programele partidelor vechi, cine a urmărit atent activitatea feluriţilor cârmuitori de la noi—acela şi-a putut da seama că tocmai interesele clasei comerciale şi industriale au fost apărate cel mai bine ; in orice caz, infinit mai bine decât interesele plugarilor, bunăoară. Că e criză, că se fac restricţii la importul mărfurilor—asta nu e vina exclusivă a guvernelor de la noi. Suferă comerţul şi industria noastră, fiindcă suferă comerţul şi industria de pretutindeni ; importăm puţin (şi foarte bine facem), fiindcă străinătatea cumpără revoltător de puţin de la noi. Şi apoi însuşi faptul că se înfiinţează un partid economic, presupune că toţi negustorii şi industriaşii trebuie să se retragă din partidele politice vechi. Dar i-a gonit cineva din aceste partide ? I-au nemulţumit cumva programele respective ? Nici una, nici alta. Comerţul şi industria naţională sunt încă prea bine reprezentate in partidele politice; se bucură chiar de privilegii. Atunci, care e rostul şi menirea unui partid economic ? Pentru ce această izolare, dăunătoare intereselor comerciale şi industriale ? De ce să nu rămiie oameni acolo unde au unele situaţiuni strălucite—situaţiuni pe care oricare altă clasă socială le invidiază pe bună dreptate ? T. L. BASARABEANU din toată lumea Biserică cu auto- Stîtze,b Bserica din localitatea Neubabelsberg (Germania) este situată pe un deal, la o depărtare destul de aprecabilă de târg. Din această cauză numărul credincioșilor la slujbele religioase s'a micșorat tot mai mult, iar In ultimul timp biserica era aproape goală. Pentru a remedia situaţia, preotul a recurs la un procedeu practic. El a angajat două autobuze, care aduc pe credincioşi la biserică, iar după oficierea slujbelor ii transportă inapoi acasă. Binenţeles, transportul este gratuit. In felul acesta preotul din Neubabelsberg îşi păstrează □umărul necesar de enoriaşi pentru menţinerea bisericii. Gramofonul pentru însemnări zilnice. La o expoziţie tehnică din Paris s-a prezentat cel mai mic tip de gramofon. Aparatul încape în buzunarul hainei şi serveşte pentru însemnări zilnice. Dealtfel a şi fost numit „block-notes sonor". Dacă vrei să-ţi aminteşti sau să notezi ceva, scoţi aparatul din buzunar şi vorbeşti în faţa cornetului. Acasă, pui placa la gramafon şi auzi toate notiţele. Această invenţie este desigur originală, dar nu prea găseşte aplicare practică, doarece „block notes-ul "sonor“ e prea scump.« 54 inimi în urne de argint.— la biserica din Loretto (actualmente în Italia, iar înainte de războiu în Austria), se află o criptă unde sânt depuse 54 inimi inune de arg'nt. Sânt inimilemembrilor din dinastia casei de Habsburg. In urna cea mai mai mare este inima împărătesei Maria Theresia. Ultima urnă depusă a fost aceia cu inima tatălui lui Frantz Josef. Obiceiul acesta de a se în*mormânta trupul intr'o parte și de a se depune inima intr'o urnă în altă parte, datează în familia de Habsburg din secolul al XII-lea. Cripta din Lorento este inchsă cu o mare poartă de fier. Ea nu poate fi vizitată decât o singură dată pe an. Zilele trecute când s'a permis intrarea, a fost o afluență extraordinară. Mii de oameni din diferite ţări, au venit să vadă cele 54 urne de argint» 30 ani căsătorit cu o păpuşă — La Tokio a încetat din viaţă un mare comerciant japonez anume Sakei Hashigu. Acesta era cu*, noscut sub denumirea de „omul căsătorit cu o păpuşă". Intr'adevăr acum 30 de ani, murise nevasta lui Hashgu. Bărbatul, care-şi iubise mult soţia, a comandat o păpuşă ce semăna perfect cu femeia defunctă, Hishigu făcuse şi o solemnitate regoală, un semn de legământ matumumal cu păpuşa. De atunci nu s’a mai însurat şi tmp de 3 decenii s’a considerat căsătorit cu manechinul ce reprezenta pe prima lui soţie. Desinfectarea bancnotelor