Opinia, iunie 1950 (Anul 42, nr. 1123-1148)
1950-06-10 / nr. 1131
ANUL 4 Nr. 1131 « PAGINI a IEI Sâmbătă 10 Iunie 1950 Redacția IAȘI, Str. Cuza Vodă 1 (etaj) ,Administrația IAȘI, Str. Cuza Vodă, 1 ABONAMENTE Lei 360 ............................. 3 lun Lei 5000 întreprinderi, Autoritate pe un an TELEFOANE REDACȚIA Nr. 1209 ADMINISTRAȚIA Nr. 20-12 TIPOGRAFIA Nr. 1210 Atelierele tipografice IAȘI Str. ȘTEFAN CEL MARE 50-52 O FORŢA URIAŞA » '» O idee care cuprinde masele devine o forţă materială. Ea contribue atunci efectiv la transformarea societăţii. Apelul Comitetului Permanent al Congresului Mondial al P’artizanilor Păcii prin care se cere condamnarea armei atomice şi declararea drept criminal de război a oricărui guvern care va folosi primul această armă, a căpătat în ţara noastră adeziunea a 10.048.670 de oameni. Alte zeci de milioane de semnături s’au strâns deasemenea în alte ţari. Apelul de la Stockholm a devenit astfel nu numai o „lege a popoarelor’, dar şi documentul internaţional în jurul căruia s’au polarizat dorinţele cele mai legitime ale tuturor partizanilor păcii. Ideea păcii a cucerit masele. Ea a devenit astfel, o uriaşă forţă materială capabilă să răstoarne toate planurile aţâţătorilor la răz- 100. Nici o armă, cât de grozavă ar fi, oricât de puternică, nu se poate compara cu o forţă care este menită să acţioneze aducând implacabila sfărâmare a tuturor urzelilor acelora care vorbesc în numele intereselor lor personale, în numele poftei animalice de câştig. Semnăturile strânse pe Apelul de la Stockholm constitue o verificare a voinţei dârze de pace care-i solidarizează pe toţi oamenii cinstiţi din întreaga linie, pe deasupra oricăror deosebiri de credinţe religioase, vederi politice, naţionalitate, sex. Lupta pentru pace a cuprins masele şi ea a devenit elementul de frunte caracterizând pe deplin actuala situaţie internaţională. Nu mai este acum, în lume, un conflict între ţări diferite, aşa cum vor să-i arate diplomaţii dolarului (care dosesc în pivniţele lor gloanţe şi arme, ca reprezentanţii guvernului american la Bucureşti). Acum se înfruntă cele mai adânci şi mai frumoase dorinţi ale tuturor oamenilor cinstiţi din lumea întreagă care vor să trăiască în pace, cu mârşavele manevre războinice ale unor clici mânate de disperarea prăbuşirii fatale a sistemului lor e-conomic bazat pe exploatare, prăbuşire care se anunţă din ce în ce mai apropiată. In faţa primejdiei care ameninţă pacea, cele mai largi categorii de cetăţeni, muncitori şi funcţionari, preoţi ai tuturor cultelor şi organizaţii de femei sau de tineret, oameni de toate limbile, albi sau negri, artişti şi oameni de ştiinţă, mame şi soţii îndoliate de pe urma uitimei încrâncenări sângeroase, cu toţii îşi dau mâna. Ideea de a lupta pentru pace a devenit o forţă uriaşă, capabilă să opună rezistenţă acelora care vor să incendieze lumea. Semnatarii Apelului Păcii vor şti de acum înainte să extindă şi să continuie cu avânt din ce în ce mai mare lupta pentru apărarea păcii. Astfel PACEA VA BIRUI!. R. Nm. fHicröscoap© fbricate în R. fi®. R. Ministerul învăţământului Public a făcut în iulie 1948 o comandă la Industria Optică Română ( O.R.) pentru confecţionarea unor aparate optice. Microsoapele erau importate înainte din străinătate şi costau sume insemnate. Prin munca comună a oamenilor de ştiinţă, a tehnicienilor şi muncitorilor de la I. O. R., sa ajuns însă— după numeroase experienţe, care au avut la bază inepuizabila experienţă sovietică, — la crearea prototipului noului microscop şcolar. Noul microscop şcolar ce se fabrică,pentru prima dată la noi in ţară, este superior acelui importat odinioară. Noul microscop are două oculare in plus, unul cu puterea măritoare de 7 ori și altul de 15, pe când cel importat avea un singur ocular, cu puterea măritoare de 10 ori. Asta s’a întâmplat de mult, în anii primului război mondial. Fiind şcolar,— fără a avea nici cea mai laică noţiune despre adevăratul scop al acestuia—mă ocupam de vânzarea titlurilor de împrumut pentru finanţarea războiului, închipuindu-mi că astfel ajut omenirea. Insă adevărul este tot atât de perseverent pe cât sunt faptele de evidente. Lumina s’a strecurat prin ceața deasă—a discursurilor „patriotice". Intr’o seară eram în vizită la niște prieteni a căror încă se delectase cu un cântec despre pace pe care l-am auzit atunci pentru prima oară. Cuvintele cântecului —pe care Ie citez le consider drept un început al adevăratei mele înţelegeri despre scopul războiului: „Eu nu mi-am crescut fiul ca să devie soldat „Eu nam crescut pentru ca să devie mândria şi bucuria mea. „Cine va îndrăzni să-i puie o puşcă in spinare pentru ca să-mi pierd fiu! Iubit ?“ Acest cântec îl ştiu din vremea când eram copil. Dar care este situaţia copiilor noştri acum? Cum îi educăm? Intr’o atmosferă paşnică, ca să-şi poată depune toate eforturile şi energia pentru o muncă folositoare sau cu puşca în spinare, cu ura în inimi şi cu priviri însetate de crime? Mi-am pus această problemă, când m’am întors din Stalingrad Ia Moscova. In satele situate în stepa din apropierea Stalingradului,—şi In acest oraş—am observat numeroşi copii care participă la îndeplinirea planului măreţ de transformarea naturii. Acest fapt este dovedit şi de victoria asupra stepei în care au fost plantaţi milioane de copaci. Copiii Stalingradului, ca toţi copiii sovietici, sunt învăţaţi să îndeplinească asemenea lucrări, să păşească înainte spre cele mai uriaşe realizări care schmba chiar şi sufletul omului. Ei ca şi oamenii maturi, învaţă, învaţi mereu însuşinduşi ştiinţa şi fiind nerăbdători ca să obţină victorii noi asupra naturii. In ceea ce priveşte atitudinea faţă de evenimente ştim că fiecare cetăţean sovietic,—copil, matur, sau bătrân,—este gata să-şi apare patria, dacă va fi atacată. „Noi suntem oameni paşnici, însă dacă ne veţi ataca..." spun ei. Ia aceste cuvinte nu puteţi găsi nici măcar o aluzie că şi-ar educa copiii în spirit agresiv. Pe această afirmaţie nu se poate elabora o teorie, care ar putea justifica agresivde JORGE MARION nea. Căci aici nu se încurajează o atitudine nasivă faţă de ameninţarea războiului. Din contra, chiar şi copiii sunt învăţaţi să lupte activ pentru pace, deoarece numai prin muncă paşnică oamenii sovietici îşi vor putea îndeplini planurile grandioase. Intorcându-mă la Moscova am primit un teanc întreg de ziar® şi reviste americane. Ce scriu aceste ziare ? In contradicţie cu interesul faţă de chimie şi metalurgie pe care-1 manifestă şcolarii din Stalingrad, în contradicţie cu studierea ştiinţei agronomice de care este preocupat fiecare colhoznic, eu am citit în revista „Time“ din 15 Mai 1950 articole ample care tratau despre înălţimea lui Isus Hristos şi dacă avea mâini şi picioare lungi şi fine, sau umărul drept puţin mai jos decât cel stâng. In acelaş număr al revistei era un articol pe 5 pagini cu 10 fotografii, caricaturi şi desene care făceau reclamă faimosului „Caka—cola*. Un desen reprezenta autocamioane încărcate cu Caka-cola in fata sfinxului din Egipt, in faţa turnului Efel de Franţa, în faţa piramidelor egiptene. Trebue să se presupună că în viitor beduinii vor fi învăţaţi cum trebue să-şi hrănească cămilele cu colacola. Trebue să atrag atenţia că materialul „educativ" pe care îl citez este tipic. Revista „Time" este editată în milioane de exemplare şi, între altele, este difuzată şi la Moscova de către ambasada americană. Iată ce putem spune despre atmosfera ştiinţifică şi culturală in care sunt crescuţi milioanele de copii din USA. Acum să ne referim pur (continuare în pag. 3-a) ! CE-AM VĂZUT Noi succese obţinute în activitatea Căminelor Culturale din judeţul Iaşi — Alte Cămine Culurale înfiinţate. Crearea unor cercuri agrotehnice Exceptând unele lipsuri cauzate de o serie de greutăţi dealtfel inerente situaţiei speciale in care se află Judeţul nostru, activitatea depusă In ultima vreme în cadrul căminelor culturale săteşti cunoaşte o amploare din ce în ce mai mare. Noi realizări se înscriu mereu în lupta pentru biruinţa întunericului In care a fost ţinută ţărănimea muncitoare, dealungul guvernărilor „istorice“ ale burghezo- moşierilor. Colaborarea, din ce în ce mai susţinută, dintre Secţiunea Culturală şi activiştii căminelor din judeţ a permis o mai bună organizare a muncii. Inzecirea eforturilor, de o parte şi de alta a dus la obţinerea unor însemnate succese. Noi cămine culturale In comunele Trestiana şi Focuri au început lucrările pentru construirea unor sedii proprii de cămine culturale iar în satele Poiana, Cărbunari, Blaga Medeleni şi Tătăruşi au luat fiinţă noi cămine. De reaşi de cultură gene a rămarcat că în Plasa Pol.-Uoaie nu mai există nici un sat fără cămin cultural. Au mai fost de asemenea amenajate sedii proprii pentru cămine culturale in comunale Păcurari, Bucium, Speriaţi, Curăături, Costuleni, Comarna, Coada-Stâncii, Epureni, Sioneşti, Doroşcani, Erbiceni, Tg.-Frumos, Scobinţi, Balş, Tabăra şi Alexandru cel Bun. Tocmai în acest fapt, sporirea numărului căminelor culturale, trebue căutată explicaţia că şi activitatea culturalizatoare a fost intensificată, şi concretizata prin mărirea numărului de cititori care a ajuns până la 12.541, a citirilor la locul de muncă (233) , a pârticipanţilor la audiţiile de radio etc. Unsprezece noi cămine culturale au fost înzestrate cu biblioteci In a căror la- trimoniu a intrat un important număr de volume tratând probleme variate (literatură, artă ştiinţă, ideologie, etc.) Paralel cu aceasta au fost create 7 noi echipe de cor, 5 de teatru şi 11 de dans pe lângă diferite cămine culturale ,situate în cele cinci plăşi ale judeţului nostru. Deasemenea activitatea sportivă, datorită străduinţelor depuse de către Comitetul pentru cultură Fizică şi Sport este din ce în ce mai cunoscută de către tinerii ţărani muncitori care au început să şi amenajeze stadioane, să înveţe diferite sporturi. Cercuri agrotechnice şi de cultură generală In afară de cele aproape 1000 de conferinţe ţinute la căminele culturale, conferinţe în cadrul cărora diverşi specialişti (agronomi, medici, etc.) au tratat probleme legate de viaţa ţărănimii muncitoare, de campania muncilor agricole de vară, s’au creat numeroase cercuri agrotechnice (pe lângă căminele culturale din Holboca, Popricani (GAS), Pd.Noaie, Popeşti, Bălţaţi şi ION HANGANU (Continuare în pag. 3-a) Centrul de asistenţă studenţească, sprijină munca de pregătire a examenelor Alocaţia studenţilor a fost mărită. O simţitoare îmbunătăţire a miei — Problema îmbunătăţirii nivelului de trai al studenţilor constitue o grijă permanentă din partea centrului de asistenţă studenţească. Deficienţele în muncă, sesizate şi în coloanei ziarului nostru, au fost în mare măsură remediate. Eforturile sporite, pe care le fac studenţii în vederea examenelor semestriale, sunt astăzi simţitor susţinute de o bună îngrijire a lor în căminele şi cantinele existente. In şedinţele săptămânale, care se ţin cu tot personalul Centrului de asistenţă, se discută problemele legate de asistenţa studenţească, iar rezultatele acestor analize ale muncii se constată a fi din ce în ce mai îmbucurătoare, îndrumate continuu de organizaţiile de Partid şi sprijinite în muncă de organizaţiile U.T.M. şi cele sindicale, colectivele cantinelor studenţeşti, au făcut o serioasă cotitură in muncă. Alocaţia studenţilor a fost mărită Avându-se în vedere necesitatea îmbunătăţirii calitative şi cantitative a mesei, Ministerul învăţământului Public a hotărît mărirea alocaţiei fiecărui student, pentru perioada examenelor universitare, la suma de 70 lei pe zi, de la 55 lei. Totodată Ministerul a pus la depoziţia cantinelor studenţeşti din oraşul nostru o apreciabilă cantitate de făină C. ILIE (continuare în pag. 3-a) Proporţiile înspăimântătoare ale criminalităţii în Anglia ln Argila, criminalitatea capătă proporţii înspăimântătoare. Această stere de fapt provoacă o adevărată alarmă. Zilnic, diferiţi „ingenioşi" propun „soluţii" pentru remedierea acestei situaţii. Astfel, ziarul „News Chronicle“ profită de acest prilej pentru a cere întărirea forţelor poliţiei, iar ziarul „Daily Graphic“, la rândul său, face agitaţie pentru... reintroducerea pedepselor corporale. Actualitatea acestei probleme pentru Anglia de astăzi reiese din faptul că i-au fost consacrate discuţii speciale în camera lorzilor. Cu prilejul unei asemenea discuţii, lordul cancelar Iowitt a declarat : „Dacă guvernul ar fi sigur că pedepsele corporale pot preveni crimele, el s'ar pronunţa pentru aceste pedepse... De fapt, însă, cum poate fi vorba aici de siguranţă, dacă torentul de indicaţiuni privitoare la tehnica banditismului şi a crimei, este răspândit în toată ţara prin filmele imperialiştilor americani şi englezi. Ziarul „Izvestia" publică, sub semnătura lui Mileikovski, un articol întitulat „Australia şi conferinţa de la Sidney". Referindu-se la situaţia internaţională în cadrul căreia a avut loc conferinţa asupra „ajutorării tehnice" a ţărilor din Asia de Sud-Est, Mileikovski scrie că nu este întâmplător faptul că Australia a fost aleasă pentru discutarea planurilor agresive ale blocului anglo-american privitoare la înăbuşirea mişcării de eliberare naţională din Asia şi la încheierea aşa numitului pacti al Pacificului. Mileikovski subliniază apa că totdeauna cercurile conducătoare din Australia au sprijinit cu zel campaniile colomniale ale imperialiştilor englezi. După prinul răsboi mondial, cercurile conducătoare australiene, rotunjindu-şi propriile lor posesiuni coloniale în dauna teritoriilor sub mandat, au căutat să-şi extindă sfera lor de influenţă în dauna imperiului britanic. La izbucnirea celui de al doilea răsboi mondial, când se socotea că Marea Britanie este în imposibilitate de a apăra, faţă de agresorii japonezi, coloniile ei din Asia de Sud-Est, Australia a primit misiunea de a deveni principalul arsenal al Marii Britanii pentru coloniile sale din zona Oceanelor Indian şi Pacific. (continuare în pag. 30 a) Comentarii externe Australia şi conferinţa de la Sidney A şezut masca filantropiei sioniste Telegramele agenţiilor de presă au anunţat că în conformitate cu ultima htărîre a guvernuui Ben Gurion, anul acesta, vor fi înfiinţate în Statul Israel un număr important de „centre de tranzit“. In fond, sub această formulă politicoasă se ascunde o altă noţiune care provoacă un sentiment de repulsie şi de indignare. Este vorba în realitate de înfiinţarea unor lagăre de muncă forţată, inspirate de imperialiştii americani. O bună bucată de timp, sioniştii din diferite ţări agitau în faţa celor naivi „perspectivele de aur“ care se vor deschide în faţa celor care aveau să imigreze în ţara proaspăt dollarizată. De multe ori manevrele şi propaganda deşănţată ale acestora prindeau în plasă pe naivii care se lăsau pentru un moment amăgiţi de „filantropia societăţilor americane de ajutor". Când proaspătul imigrant sosea Însă în Israel, se lovea de realităţile de acolo. Mâncarea oferită de aceste societăţi era cu totul insuficientă, lipsită de valoare nutritivă. Nu mai vorbim de condiţiile mizerabile de cazare, de lipsa încălţămintei şi a îmbrăcămintei. Foarte repede s-au epuizat şi posibilităţile de absorbţie a mănii de lucru extrem de eftină din oraşe şi aşezările mai mari. Burghezia din Statul Israel şi-a asigurat un contigent de şomeri din mijlocul cărora poate în permanenţă să recolteze muncitori pentru fabrici şi întreprinderi. Industria americană are nevoie de debuşee noi de desfacere, mărfurile ei trebuesc plasate pe un preţ bun. Propaganda sionistă nu trebuia în nici un caz să-şi oprească acţiunea de atragere a unui număr tot mai mare de oameni în Israel. Pe lângă motivele de ordin economic amintite mai sus, sioniştii, la ordinele stăpânilor lor, urmăresc şi atragerea în lagărul imperialist a braţelor de muncă care sunt folositoare economiei ţărilor care fac parte din lagărul păcii. Propaganda sionistă nu se îndreaptă spre statele unde reînvie tot mai puternic fascismul, Statele Unite ale Americii, Argentina, ţările din America latină, Anglia etc... şi unde propaganda antisemită, este în floare. Soartaoamenilor muncii evrei, viaţa lor care este în pericol, îi preocupă prea puţin pe sioniştii care lucrează la ordinele marei finanţe americane. In schimb, propaganda lor se îndreaptă spre ţările cu democraţie populară, unde sionismul încearcă să spargă în momentul de faţă unitatea de luptă a oamenilor muncii de diferite naţionalităţi, pentru a-i împedeca de la măreaţa lor luptă de construire a socialismului. Dar nici manevra cu ajutoarele americane nu a mai fost prelungită la infinit. Oamenii cinstiţi şi care erau dispuşi să raţioneze, ştiau mai demult că într-o zi bancherii americani aveau să-şi dea arama pe faţă. Nici un capitalist din oricare parte a lumii ar fi el, nu este dispus să-şi cheltuiască aurul fără să aibe vreun motiv de exploatare şi jefuire bine precizat. Nici un exploatator nu face filantropie de dragul filantropiei, la milei faţă de oamenii săraci. Sub masca ajutorului acordat imigranţilor care sorbeau în lagăre, „filantropia“ americană ajuta atragerea unui număr cât mai mare de oameni ai muncii la ghiarele lor. Astăzi ei socotesc că acest obiectiv a fost atins într-o măsură destul de importantă. Lagărele au devenit neincăpătoare, se cheltuia prea mult cu aceşti nenorociţi care mai făceau şi scandal pe deasupra cerând condiţii de viaţa omeneşti, cerând pâine, muncă omenească şi libertate. Filantropia a stopat brusc şi în locul ei au fost înfiinţate de data aceasta lagăre speciale de muncă. Industriaşii americani au şi primit comenzile necesare pentru traducerea în fapt a acestei dispoziţii. In locul bărăcitor se vor folosi zecile de mii de corturi care sunt mai eftine. In condiţii deosebit de grele, oamenii sunt puşi să lucreze iar muncile lor sunt dirijate de finanţa americană. Ei trebuie să ducă la îndeplinire obiectivele pe care şi le-a fixat capitalismul Yankeu în acea parte a lumii. Iar sioniştii, ca fideli executanţi ai ordinelor venite de peste Ocean, reînfiinţează lagărele de muncă forţate-lagăre prin care o mare parte de imigranţi a mai trecut pe vremea fascismului. Sionismul şi-a lepădat fără ruşine mesca filantropiei burgheze şi apare în faţa lumii întregi în toată hidoşenia sa : o maşină de strivire a oamenilor şi a libertăţii lor. Z. SANDU