Opinia, iunie 1950 (Anul 42, nr. 1123-1148)

1950-06-10 / nr. 1131

ANUL 4­ Nr. 1131 « PAGINI a IEI Sâmbătă 10 Iunie 1950 Redacția IAȘI, Str. Cuza Vodă 1 (etaj) ,Administrația IAȘI, Str­. Cuza Vodă, 1 ABONAMENTE Lei 360 ............................. 3 lun Lei 5000 întreprinderi, Autoritate­ pe un an TELEFOANE REDACȚIA Nr. 1209 ADMINISTRAȚIA Nr. 20-12 TIPOGRAFIA Nr. 1210 Atelierele tipografice IAȘI Str. ȘTEFAN CEL MARE 50-52 O FORŢA URIAŞA » '» O idee care cuprinde masele devine o forţă ma­terială. Ea contribue a­­tunci efectiv la transfor­marea societăţii. Apelul Comitetului Permanent al Congresului Mondial al P’artizanilor Păcii prin care se cere condamnarea armei atomice şi declararea drept criminal de război a ori­­cărui guvern care va fo­losi primul această armă, a căpătat în ţara noastră adeziunea a 10.048.670 de oameni. Alte zeci de mi­lioane de semnături s’au strâns deasemenea în alte ţari. Apelul de la Stockholm a devenit ast­fel nu numai o „lege a popoarelor’, dar şi docu­mentul internaţional în ju­rul căruia s’au polari­zat dorinţele cele mai le­gitime ale tuturor parti­zanilor păcii. Ideea păcii a cucerit masele. Ea a devenit astfel, o uriaşă forţă materială capabilă să răstoarne toate planu­rile aţâţătorilor la răz- 1­0­0. Nici o armă, cât de grozavă ar fi, oricât de puternică, nu se poate compara cu o forţă care este menită să acţioneze aducând implacabila sfă­­râmare a tuturor urzelilor acelora care vorbesc în numele intereselor lor per­sonale, în numele poftei animalice de câştig. Semnăturile strânse pe Apelul de la Stockholm con­­stitue o verificare a voin­ţei dârze de pace care-i solidarizează pe toţi oa­menii cinstiţi din întreaga linie, pe de­asupra orică­ror deosebiri de credinţe religioase, vederi politice, naţionalitate, sex. Lupta pentru pace a cuprins ma­sele şi ea a devenit elemen­­tul de frunte caracterizând pe deplin actuala situaţie internaţională. Nu mai este acum, în lume, un conflict între ţări diferite, aşa cum vor să-i arate diplomaţii dola­rului (care dosesc în pivni­ţele lor gloanţe şi arme, ca reprezentanţii guvernu­lui american la Bucureşti). Acum se înfruntă cele mai adânci şi mai frumoase dorinţi ale tuturor oame­­nilor cinstiţi din lumea în­treagă care vor să tră­iască în pace, cu mârşa­vele manevre războinice ale unor clici mânate de disperarea prăbuşirii fa­tale a sistemului lor e-­­­conomic bazat pe exploa­tare, prăbuşire care se a­­nunţă din ce în ce mai a­­propiată. In faţa primejdiei care ameninţă pacea, cele mai largi categorii de cetăţeni, muncitori şi funcţionari, preoţi ai tuturor cultelor şi organizaţii de femei sau de tineret, oameni de toate limbile, albi sau negri, ar­tişti şi oameni de ştiinţă, mame şi soţii îndoliate de pe urma ui­tim­ei încrânce­nări sângeroase, cu toţii îşi dau mâna. Ideea de a lupta pentru pace a devenit o forţă u­­riaşă, capabilă să opună rezistenţă acelora care vor să incendieze lumea. Semnatarii Apelului Păcii vor şti de acum înainte să extindă şi să continuie cu avânt din ce în ce mai mare lupta pentru apărarea păcii. Astfel PACEA VA BIRUI!. R. Nm. fHicröscoap© fbrica­te în R. fi®. R. Ministerul învăţămân­tului Public a făcut în iulie 1948 o comandă la Industria Optică Română (­ O.R.) pentru confecţio­narea unor aparate op­tice. Micro­soapele erau importate înainte din străi­nătate şi costau sume in­­semnate. Prin munca co­mună a oamenilor de ştiinţă, a tehnicienilor şi muncitorilor de la I. O. R., sa ajuns însă— după nu­meroase experienţe, care au avut la bază inepuiza­bila experienţă sovietică, — la crearea prototipului noului microscop şcolar. Noul microscop şcolar ce se fabrică,pentru prima dată la noi in ţară, este superior acelui importat odinioară. Noul microscop are două oculare in plus, unul cu puterea măritoa­re de 7 ori și altul de 15, pe când cel importat avea un singur ocular, cu pu­terea măritoare de 10 ori. Asta s’a întâmplat de mult, în anii primului răz­boi mondial. Fiind şcolar,— fără a avea nici cea mai laică noţiune despre adevă­ratul scop al acestuia—mă ocupam de vânzarea titlu­­rilor de împrumut pentru fi­nanţarea războiului, închi­­puindu-mi că astfel ajut o­­menirea. Insă adevărul este tot atât de perseverent pe cât sunt faptele de evidente. Lumina s’a strecurat prin ceața deasă—a discursuri­lor „patriotice". Intr’o seară eram în vizită la niște prieteni a căror î­ncă se delectase cu un cântec des­­pre pace pe care l-am au­­zit atunci pentru prima oară. Cuvintele cântecului —pe care Ie citez le consi­der drept un început al a­­devăratei mele înţelegeri despre scopul războiului: „Eu nu mi-am crescut fiul ca să devie soldat „Eu nam crescut pentru ca să devie mândria şi bucuria mea. „Cine va îndrăzni să-i puie o puşcă in spinare pentru ca să-mi pierd fiu! Iubit ?“ Acest cântec îl ştiu din vremea când eram copil. Dar care este situaţia co­piilor noştri acum? Cum îi educăm? Intr’o atmosferă paşnică, ca să-şi poată de­­pune toate eforturile şi e­­nergia pentru o muncă fo­lositoare sau cu puşca în spinare, cu ura în inimi şi cu priviri însetate de crime? Mi-am pus această pro­blemă, când m’am întors din Stalingrad Ia Moscova. In satele situate în stepa din apropierea Stalingradu­­lui,—şi In acest oraş—am observat numeroşi copii ca­re participă la îndeplinirea planului măreţ de transfor­marea naturii. Acest fapt este dovedit şi de victoria asupra stepei în care au fost plantaţi milioane de copaci. Copiii Stalingradului, ca­ toţi copiii sovietici, sunt învăţaţi să în­deplinească asemenea lucră­­ri, să păşească înainte spre cele mai uriaşe realizări care sch­mba chiar şi sufletul o­­mului. Ei ca şi oamenii maturi, înva­­ţă, învaţi mereu însuşindu­­şi ştiinţa şi fiind nerăbdă­tori ca să obţină victorii noi asupra naturii. In ceea ce priveşte atitu­­dinea faţă de evenimente ştim că fiecare cetăţean so­vietic,—copil, matur, sau bătrân,—este gata să-şi a­­pare patria, dacă va fi a­­tacată. „Noi suntem oameni paş­nici, însă dacă ne veţi ata­­ca..." spun ei. Ia aceste cu­­vinte nu puteţi găsi nici măcar o aluzie că şi-ar edu­ca copiii în spirit agresiv. Pe această afirmaţie nu se poate elabora o teorie, care ar putea justific­a agresiv­de JORGE MARION nea. Căci aici nu se încu­­rajează o atitudine nasivă faţă de ameninţarea războ­iului. Din contra, chiar şi copiii sunt învăţaţi să lupte activ pentru pace, deoarece numai prin muncă paşnică oamenii sovietici îşi vor putea îndeplini planurile grandioase. Intorcându-mă la Moscova am primit un teanc întreg de ziar® şi reviste america­ne. Ce scriu aceste ziare ? In contradicţie cu intere­­sul faţă de chimie şi meta­lurgie pe care-1 manifestă şcolarii din Stalingrad, în contradicţie cu studierea ştiinţei agronomice de care este preocupat fiecare col­hoznic, eu am citit în re­vista „Time“ din 15 Mai 1950 articole ample care tratau despre înălţimea lui Isus Hristos şi dacă avea mâini şi picioare lungi şi fine, sau umărul drept puţin mai jos decât cel stâng. In acelaş număr al revistei era un articol pe 5 pagini cu 10 fotografii, caricaturi şi de­­sene care făceau reclamă faimosului „Caka—cola*. Un desen reprezenta au­­tocamioane încărcate cu Caka-cola in fata sfinxului din Egipt, in faţa turnului E­fel d­e Franţa, în faţa piramidelor egiptene. Tre­bue să se presupună că în viitor beduinii vor fi învă­ţaţi cum trebue să-şi hră­­nească cămilele cu cola­­cola. Trebue­ să atrag atenţia că materialul „educativ" pe care îl citez este tipic. Re­vista „Time" este editată în milioane de exemplare şi, între altele, este difuzată şi la Moscova de către am­basada americană. Iată ce putem spune despre atmosfera ştiinţifică şi culturală in care sunt crescuţi milioanele de co­pii din USA. Acum să ne referim pu­­r (continuare în pag. 3-a) ! CE-AM VĂZUT Noi succese obţinute în activitatea Căminelor Culturale din judeţul Iaşi — Alte Cămine Cul­urale înfiinţate. Crearea unor cercuri agrotehnice Exceptând unele lipsuri cauzate de o serie de greu­tăţi dealtfel inerente situa­­ţiei speciale in care se află Judeţul nostru, activitatea depusă In ultima vreme în cadrul căminelor culturale săteşti cunoaşte o amploare din ce în ce mai mare. Noi realizări se înscriu mereu în lupta pentru bi­ruinţa întunericului In care a fost ţinută ţărănimea mun­­citoare, dealungul guvernă­rilor „istorice“ ale burghezo- moşierilor. Colaborarea, din ce în ce mai susţinută, dintre Secţiu­nea Culturală şi activiştii căminelor din judeţ a per­mis o mai bună organizare a muncii. Inzecirea efortu­rilor, de o parte şi de alta a dus la obţinerea unor în­semnate succese. Noi cămine culturale In comunele Trestiana şi Focuri au început lucrările pentru construirea unor sedii proprii de cămine cul­­turale iar în satele Po­iana, Cărbunari, Blaga Me­deleni şi Tătăruşi au luat fiinţă noi cămine. De rea­şi de cultură gene a ră­­­marcat că în Plasa Pol.-Uoaie nu mai există nici un sat fără cămin cultural. Au mai fost de asemenea amenajate sedii proprii pentru cămine culturale in comunale Păcu­­rari, Bucium, Speriaţi, Cură­ă­turi, Costuleni, Comarna, Coada-Stâncii, Epureni, Sio­neşti, Doroşcani, Erbiceni, Tg.-Frumos, Scobinţi, Balş, Tabăra şi Alexandru cel Bun. Tocmai în acest fapt, spo­rirea numărului căminelor culturale, trebue căutată ex­plicaţia că şi activitatea cul­­turalizatoare a fost intensi­ficată, şi concretizata prin mărirea numărului de ci­titori care a ajuns până la 12.541, a citirilor la locul de muncă (233) , a pârtici­­panţilor la audiţiile de radio etc. Unsprezece noi cămine culturale au fost înzestrate cu biblioteci In a căror l­a- trimoniu a intrat un im­portant număr de volume tratând probleme variate (literatură, artă ştiinţă, ideo­­logie, etc.) Paralel cu aceasta au fost create 7 noi echipe de cor, 5 de teatru şi 11 de dans pe lângă diferite cămine culturale ,situate în cele cinci plăşi ale judeţului nostru. Deasemenea activitatea sportivă, datorită străduin­ţelor depuse de către Co­mitetul pentru cultură Fi­zică şi Sport este din ce în ce mai cunoscută de către tinerii ţărani muncitori care au început să şi amenajeze stadioane, să înveţe diferite sporturi. Cercuri agrotechnice şi de cultură generală In afară de cele aproape 1000 de conferinţe ţinute la căminele culturale, con­ferinţe în cadrul cărora di­verşi specialişti (agronomi, medici, etc.) au tratat pro­bleme legate de viaţa ţără­nimii muncitoare, de cam­pania muncilor agricole de vară, s’au creat numeroase cercuri agrotechnice (pe lângă căminele culturale din Holboca, Popricani (GAS), Pd.­N­oaie, Popeşti, Bălţaţi şi ION HANGANU (Continuare în pag. 3-a) Centrul de asistenţă studenţească, sprijină munca de pregătire a examenelor Alocaţia studenţilor a fost mărită. O simţitoare îmbunătăţire a m­iei — Problema îmbunătăţirii ni­velului de trai al studenţi­lor constitue o grijă perma­­nentă din partea centrului de asistenţă studenţească. Deficienţele în muncă, se­sizate şi în coloane­i ziar­­ului nostru, au fost în mare măsură remediate. Eforturile s­porite, pe care le fac studenţii în vederea examenelor semestriale, sunt astăzi simţitor susţinute de o bună îngrijire a lor în că­minele şi cantinele exis­tente. In şedinţele săptămânale, care se ţin cu tot perso­­nalul Centrului de asistenţă, se discută problemele le­gate de asistenţa studen­ţească, iar rezultatele aces­tor analize ale muncii se constată a fi din ce în ce mai îmbucurătoare, îndrumate continuu de or­ganizaţiile de Partid şi spri­jinite în muncă de organi­zaţiile U.T.M. şi cele sindi­cale, colectivele cantinelor studenţeşti, au făcut o se­rioasă cotitură in muncă. Alocaţia studenţilor a fost mărită Avându-se în vedere ne­­cesitatea îmbunătăţirii cali­tative şi cantitative a mesei, Ministerul învăţământului Public a hotărît mărirea a­­locaţiei fiecărui student, pentru perioada examene­lor universitare, la suma de 70 lei pe zi, de la 55 lei. Totodată Ministerul a pus la d­epoziţia cantinelor stu­denţeşti din oraşul nostru o apreciabilă cantitate de făină C. ILIE (continuare în pag. 3-a) Proporţiile înspăimântătoare ale criminalităţii în Anglia ln Argila, criminalitatea capătă proporţii înspăimântă­­toare. Această stere de fapt provoacă o adevărată alarmă. Zilnic, diferiţi „ingenioşi" propun „soluţii" pentru reme­­dierea acestei situaţii. Astfel, ziarul „News Chronicle“ pro­fită de acest prilej pentru a cere întărirea forţelor poliţiei, iar ziarul „Daily Graphic“, la rândul său, face agitaţie pen­tru... reintroducerea pedepse­­lor corporale. Actualitatea acestei pro­­bleme pentru Anglia de astăzi reiese din faptul că i-au fost consacrate discuţii speciale în camera lorzilor. Cu prilejul unei asemenea discuţii, lordul cancelar Iowitt a declarat : „Dacă guvernul ar fi sigur că pedepsele corporale pot preveni crimele, el s'ar pro­­nunţa pentru aceste pedepse... De fapt, însă, cum poate fi vorba aici de siguranţă, dacă torentul de indicaţiuni privitoare la tehnica bandi­tismului şi a crimei, este răs­­pândit în toată ţara prin filmele imperialiştilor ameri­­cani şi englezi. Ziarul „Izvestia" publică, sub semnătura lui Mileikovski, un articol întitulat „Australia şi conferinţa de la Sidney". Referindu-se la situaţia in­­ternaţională în cadrul căreia a avut loc conferinţa asupra „ajutorării tehnice" a ţărilor din Asia de Sud-Est, Milei­kovski scrie că nu este întâm­­plător faptul că Australia a fost aleasă pentru discutarea planurilor agresive ale blocului anglo-american privitoare la înăbuşirea mişcării de elibe­­rare naţională din Asia şi la încheierea aşa numitului pacti al Pacificului. Mileikovski subliniază apa că totdeauna cercurile condu­­cătoare din Australia au spri­­jinit cu zel campaniile colom­niale ale imperialiştilor en­glezi. După pri­nul răsboi mondial, cercurile conducă­­toare australiene, rotunjindu-şi propriile lor posesiuni colo­­niale în dauna teritoriilor sub mandat, au căutat să-şi ex­­tindă sfera lor de influenţă în dauna imperiului britanic. La izbucnirea celui de al doilea răsboi mondial, când se socotea că Marea Britanie este în imposibilitate de a apăra, faţă de agresorii japonezi, co­­loniile ei din Asia de Sud-Est, Australia a primit misiunea de a deveni principalul arse­­nal al Marii Britanii pentru coloniile sale din zona Ocea­nelor Indian şi Pacific. (continuare în pag. 30 a) Comentarii externe Australia şi conferinţa de la Sidney A şezut masca filantropiei sioniste Telegramele agenţiilor de presă au anunţat că în con­formitate cu ultima h­tă­­rîre a guvernu­ui Ben Gu­­rion, anul acesta, vor fi în­fiinţate în Statul Israel un număr important de „centre de tranzit“. In fond, sub această for­mulă politicoasă se ascunde o altă noţiune care pro­voacă un sentiment de repulsie şi de indignare. Este vorba în realitate de înfiinţarea unor lagăre de muncă forţată, inspirate de imperialiştii americani. O bună bucată de timp, sioniştii din diferite ţări a­­gitau în faţa celor naivi „perspectivele de aur“ care se vor deschide în faţa celor care aveau să imigreze în ţara proaspăt dollarizată. De multe ori manevrele şi propaganda deşănţată ale acestora prindeau în plasă pe naivii care se lăsau pen­tru un moment amăgiţi de „filantropia societăţilor a­­mericane de ajutor". Când proaspătul imigrant sosea Însă în Israel, se lovea de realităţile de acolo. Mân­­carea oferită de aceste so­cietăţi era cu totul insufi­cientă, lipsită de valoare nutritivă. Nu mai vorbim de condiţiile mizerabile de ca­zare, de lipsa încălţămintei şi a îmbrăcămintei. Foarte repede s-au epuizat şi posi­­bilităţile de absorbţie a mă­­nii de lucru extrem de ef­­tină din oraşe şi aşezările mai mari. Burghezia din Statul Israel şi-a asigurat un contigent de şomeri din mijlocul cărora poate în per­manenţă să recolteze mun­­citori pentru fabrici şi între­prinderi. Industria americană are nevoie de debuşee noi de desfacere, mărfurile ei tre­­buesc plasate pe un preţ bun. Propaganda sionistă nu trebuia în nici­ un caz să-şi oprească acţiunea de atragere a unui număr tot mai mare de oameni în Israel. Pe lângă motivele de ordin economic amintite mai sus, sioniştii, la ordi­nele stăpânilor lor, urmă­­resc şi atragerea în lagărul imperialist a braţelor de muncă care sunt folositoare economiei ţărilor care fac parte din lagărul păcii. Propaganda sionistă nu se îndreaptă spre statele unde reînvie tot mai puter­nic fascismul, Statele­ Unite a­l­e Americii, Argentina, ţările din America latină, Anglia etc... şi unde propa­­ganda antisemită, este în floare. Soarta­­oamenilor muncii evrei, viaţa lor care este în pericol, îi preocupă prea puţin pe sioniştii care lucrează la ordinele marei finanţe americane. In schimb, propaganda lor se îndreaptă spre ţările cu democraţie populară, unde sionismul încearcă să spargă în momentul de faţă unitatea de luptă a oameni­lor muncii de diferite na­ţionalităţi, pentru a-i îm­­p­edeca de la măreaţa lor luptă de construire a so­cialismului. Dar nici­ ma­nevra cu ajutoarele ameri­cane nu a mai fost prelun­gită la infinit. Oamenii cin­stiţi şi care erau dispuşi să raţioneze, ştiau mai demult că într-o zi bancherii ame­ricani aveau să-şi dea a­­rama pe faţă. Nici­ un capitalist din ori­care parte a lumii ar fi el, nu este dispus să-şi chel­tuiască aurul fără să aibe vre­un motiv de exploatare şi jefuire bine precizat. Nici­ un exploatator nu face filantropie de dragul filan­­tropiei, l­a milei faţă de oamenii săraci. Sub masca ajutorului a­­cordat imigranţilor care sor­beau în lagăre, „filantropia“ americană ajuta atragerea unui număr cât mai mare de oameni ai muncii la ghiarele lor. Astăzi ei socotesc că acest obiectiv a fost atins într-o măsură destul de im­portantă. Lagărele au deve­nit neincăpătoare, se chel­tuia prea mult cu aceşti nenorociţi care mai făceau şi scandal pe de­asupra ce­rând condiţii de viaţa ome­neşti, cerând pâine, muncă omenească şi libertate. Filantropia a stopat brusc şi în locul ei au fost înfiin­­ţate de data aceasta lagăre speciale de muncă. Industriaşii americani au şi primit comenzile nece­sare pentru traducerea în fapt a acestei dispoziţii. In locul bărăcitor se vor folosi zecile de mii de corturi care sunt mai eftine. In condiţii deosebit de grele, oamenii sunt puşi să lucreze iar muncile lor sunt dirijate de finanţa ameri­cană. Ei trebuie să ducă la îndeplinire obiectivele pe care şi le-a fixat capitalis­mul Yankeu în acea parte a lumii. Iar sioniştii, ca fideli exe­­cutanţi ai ordinelor venite de peste Ocean, reînfiinţea­ză lagărele de muncă for­­ţate-lagăre prin care o mare parte de imigranţi a mai trecut pe vremea fascismu­lui. Sionismul şi-a lepăda­t fără ruşine mesca filantro­­piei burgheze şi apare în faţa lumii întregi în toată hidoşenia sa : o maşină de strivire a oamenilor şi a libertăţii lor. Z. SANDU

Next