Patria, iulie 1922 (Anul 4, nr. 140-164)
1922-07-22 / nr. 157
/ r AAJ 1 Cluj, Sâmbătă 22 iulie 1922 {jm LEJ EXEMPLARUL Anul IV. # Numărul el 5 7 Regat Vechiul Pentru a arăta care este adevărul nostru punct de vedere faţă de vechiul Regat, iar pe de altă parte pentru a arăta că nu-l avem numai după conferinţa dlui N. Iorga, retipărim, acest articol apărut înPatria din 24 Februarie, pe cărei credem cel mai nimerit răspuns marelui nostru savant şi îndrumător. Să precizăm şi să ne lămurim. Ii luptele politice dintre partidul naţional rotrâa din Arrdeal şi partidele reacţionare din vechiul Regat, de multe ori s’a părut şi s’i* spus că Ardealul este in luptă cu vechiul Regat, că ardelnii urăsc ps fraţii lor eliberatori. Sa ia aparenţi drept realitate şi se confundă forma luptei poltice, care este firesc să fie dirijată Contra partidelor, cu fondul. Pentru noi, fondul chestiunei este totalitatea rasei româneşti, indiferent de provincie, pe care nu o confundăm un moment cu formele luptelor politce de dincolo de munţi, care sunt partidele. Logic vobind, facem bine distincţie între partidul liberal sau averescan şi totalitatea fraţilor din vechiul Regat, care doi ei nu vor ca să se confunde şi să se identifice în total, cu un partid sau altul. Oare nu Intrig vechiul Regat, micui organizaţiile liberale, este astăzi In luptă contra guvernului liberal? Conducătorii partidului naţional şi-au dat bine seama după unire, că aici vor fi transplantate luptele politica din vechiul Regat şi în Ardeal, din cauza separării seculare, ele vor lua caracterul luptei dela provincie la provincie şi de aceea dl Iuliu Mjuiu a preconizat în 1919, ca Ardealul si nu se amestice In luptele de partid. Ştim însă ca s’a Întâmplat, la rezerva prevenitoare a dlui Maniu, s’arispună cu Întinderea organizaţiilor liberale şi averecoma dincoace de munţi, iar acum, când Ardealul îşi continuă politica sa, i se aplică epitetul „luptei contra vechiului Rrgat". Contra vechiului Rrgat ? Dar oare nu Consiliul Dirigent a făcut apel la forţele culurda şi administrative de dincolo de munţi, să vină şi să se pună în serviciul organizaţiei vieţii româneşti din Ardeni ? Şi a venit un astfel de element cu care Ardealul să nu se mândrească? Mai deunăzi s’a putut esti protestul intelectualilor din Sibiu contra mutării unui magistrat din vechiul Regat ! Său este vre-un ardehan în Cluj, care să nu se fălească cu erudiţia lui Vasile Bogrea, chemat din Iaşi ? Ardealul a protestat şi va protesta totdeauna când elemente neserioase, incompetente şi fără scrupule morale, se vor abate din înape de munţi. Ardealul nu poate să primească de bun, orice va veni din vechiul Regat. Acest spirit de discernământ , care se exrr mă răcinos al soartei, vechiul Regat de szi, principatele remâneşti de pe vremuri, au fost me eu în ascenziune îstorică, căutând să ţină pas cu istoria universală, nu numai pentru ele, dar şi pentru celelalte provincii. Moldova şi Muntenia au sângerat secole întregi, au plâns şi s’au amilit pe 1m poţie altor ţâri. Au a sărutat pulpana regilor şi împăraţior streini, pentru a pregăti prezentul de azi. Istoria fostelor principate este istoria Români Mari, şi nu poate cineva comite o crimă mai înfiorătoare, decât aceea de blasfemie la adresa acelor provincii, cari au dus în suișul istoriei, crucea de săsîignire a neamului, de pe care s’a coborât inviat in I1918. Dar în afară de martirajul politic, emblema de sânge a vechiului Regat, cara rivalizează în adâncime cu Prutul și cu Oltul, vechiul Regat este suprema forţă culturală, de unde a radiat gândirea politică şi creaţia culturală. Ţinut în loc de preocuparea apărărei etnice, vechiul Regat a intrat târziu în corcertul culturei europene; dar lui, celor două principate le datorim pe cei dintâiu cronicari, cea dintâu manifestare «ideii] de latinitate, încă din veacul al XVI,] la călugări din Târgovişte, vechiului Regat îi datorim nunţile universale ale] lui Cantemir, Eminescu, Iorga. De-acolo au pornit cete dintâiu manifestări supe- rioare de artă şi forma tipic etnică a, culturei româneşti este creaţia lui. Ardealul face bine deosebire între această parte pozitivă şi cealaltă, ne- gstivă, a politicianismului, care nu este creaţia straturilor etnice ale rasei ro- mâneşti, ci a „pojghiţei", cum se ex- primă Brătescu-Voiteşti a chirior „suprapuse“, cum ie zicea Eminescu. Aceeaşi pojghiţă, crescută în mod pa- razitar pe trupul neamului, s’a consti-j - tuit în panide şi explotează curele su-i jpuse. Partidele liberal, conservator, democrat, etc, nu sunt creaţiile istorice ale vechiului Regat, ci ele datează odată cu importarea Constituţiei, cină ţara s’a prezentat Cionoimei, ca un vast câmp de exploatare. Acum eie caută şi se întindă şi îa Ardeal, ca şi în celelalte provincii noui. Sunt ele vechiul Regat ? A leoataca pe ele înseamnă a ataca Regatul vechiu ? Dar a admite o astfel de judecată ar însemna să te faci complice ior. Ardealul se uneşte în simţire şi gândire cu vechiul Regat istoric, — dar nu cu cel al partidelor, de dată recentă, dela data de când s’a născut dl Brătianu. _______ iitele şi viaţa ordonată a boerilor noştri de altădată slăbiciunile şi scăderile boerilor noştri de astăzi. Aci, în punctul acesta, aş fi dorit să ascult verva neîntrecută, nu a istoricului asupra trecutului numai, ci a povestitorului zilelor noastre, care să scoată în evidenţă nepotrivirea dintre ea a fost ori şi ea este astăzi, aş fi vrut să aud glasul revoltatului N. Iorga, care a rupt perdeaua, ca acoperea idolii culturei româneşti în persoana bătrânilor săi profesori, cari dacă n’aveau ştiinţa tânărului semă-' natorul noutri vieţi intelectuale ro-' mâneşti, aveau In schimb un suflet mare, smţimânte inalterabile pătrunse adânc de idealul sfânt al neamului. Avântul acesta critic constructiv al dlui larga din tinereţe noi ardelenii am fi dorit si nu se aşeze aşa de timpuriu, odată Cu etatea dsaia îndreptată spre bătrâneţe, ci am fi vrut să-l avem în mijlocul plaiurilor frumosului nostru Ardeal desrotît, reîntinnrit ca altădată, biciuind împreună cu noi, cari suntem, discipolii sâi, moravurile uşoare, ticăloşia evidentă a boerior născuţi sau făcuţi pe urma războiului binefăcător din ziiela noastre. Şi câta lecţie nu is ar trebui basri-i lor din ziiele noastre tocmai din partea dlui N. Iorga. Vechii boeri îşi aveau contactul viu cu poporul dea ţară, ei îşi amestecau plăcerile vieţilor cu plăcerile vieţii poporului. Verile călduroase le petreceau la muşte delectându-se Duminecile privind la horă, ajutând şi înzestrând pe însurăţei, îngrijind de copiii ţăranilor, cari învăţând carte dela cadiugâii dovediau isteţime la minţii. 5 Scopul acestor întâlniri cu poporul este i’destul de vizibil . :Se urmăreşte câştigarea unei popularităţi ieftine, care costăinsă scump ţara, căci manifestaţiile de simpatie, cari se pun îa cale cu aceste î prilejuri, sunt împreunate cu banchete, I cu alaiuri domneşti pe cari le întreţine I cetăţeanul contribuabil în acest® vremuri de nemaipomenită criză finao- ciară. Dar ce să mai lung m noi vorb° ■ vrem să-l auzm pe dl Ungă vorbind u■ dată deschis, aşa cum ne-a deprins să-i gustăm povestind cu amănunte tăioase şi biciuitoare de moravuri şi despre 11 boerii noştri de astăzi. Carpatin. ro __ ____ portul Galaţi, unde se importă şi se exportă marfă din străinătate — acest spirit departe de a constitui un pericol pentru unitatea naţională, este garanţia maturizării vieţii publice. Acest spirit nu numai că nu trebui distrus, dar trebuie mereu alimentat, cum îl întreţinem la noi la „Patria*“, pentru că numai datorită unui spirit critic viguros vom deosebi politici uul de omul de ştiinţă, slujbaşul cinstit de cel necinstit cei competenţi de et învăluiţi cu toga cultului incompetenţei. Şi slavă Domnului! dacă privim de la înălţimea acestui criticism politic, la elementele venite din vechiul Regat, avem să distingem bine, pe secătura care sub foma „savantului“ financiar sau altceva, a venit să-şi facă carieră politică în Ardeal, de omul care-şi dedică viaţa carierei de profesor, magistrat, funcţionar, ofiţer, etc. România Mare nu va deveni şi tare decât pe măsură ce se va exercita o critică severă şi imparţială a vieţei publice, eliminând entuziasmul naţional, muşamalizarea, devenită sxtern, in vechiul Regat, şi toleranţa, care poate duce la ruină o societate. Peste discernământul de persoane, venite în Ardeal, vechiul Regat, ca organism istoric secular, rămâne tot damna pentru ardeleni, sinteza însuşirilor rasei româneşti de pretutindeni Acolo, în clocotul vicisitudinelor istorice, sa făurit neamul românesc politic, care ca organizaţie de Stat, de la cele mai depărtate voevodate şi până la monarhia constituţională, a fost centru de gravitate al tuturor provinciilor, care nu se bucurau de independenţă. Vechiul Regat este santinela avansată in istorie a Ardealului ca şi a Banatului. Dialingul veacurilor, pe Împotriva guvernului, se întreabă: „Când se vor convinge din Maniu, şi prietenii dsale politici că rătăcesc pe nste căi greşite“...? Când? Numai după ce se vor convinge întâi că cel mai odios regim — guvernul actual —poate rămânea la cârma ţârii, în dispreţul voinţei unanime a ei, prin batjocorirea tuturor libertăţilor şi drepturilor constituţionale. Şi atunci rămân şi alte căi, mai puţin greşite decât cele semnalate de „Vaionul", dar cari nu vor fi în nici un caz căile spre complicitate cu guvernul liberal. CRONICA ZILEI CSI greşite în politică. „Viitorul" vorbind despre diferitele svonmi și po- I Holera se întinde După ivirea primelor cazuri de holeră întreaga presă din opoziţie aducea acuzaţni guvernului, din a cărui condamnabilă negijenţă se importase din Rusia teribilul flagel. Fireşte că ziarele guvernamentale s’au supărat, căutând să dovedească neîndreptăţirea acestor acuzaţiuni, in sensul ca în mei un caz guvernul nu ] poate fi fa cut râs pauze tot de ivirea epidemiei de holeră, când ea era im-\ portată din Rusia. Dar nu numai atât, ca să dea și mai bine dovada nepâsârei cu cărei numestp. NP*n,i,\ rhtectin*,.p tn rrHe*n,-i ! 2*2! Popa Gigorie din Bahaciu Anul 1580 Pe vremea aceea străveche — când deasupra Ardealului pluteau cei mai negri nori — luminaţi numai fulger torii repede tracătorea luptă a lui Mhai Vitoi nu şi căzuta în ură din nou sub lanţurile soartei, a fost un preot cuvios, păcă tos în nevinovăţie, care cu inimă curată dar nu cu îndestulă ştiimă a dogmelor, a copiat de pe cărţi şi mai veci, a tămărit şi din slavon, şi a păstrat astfel pân în vremiie noastre trisunete graiului românesc de pe atunci. Pe filele îngăbenite şi rare, scrise de popa Grigore din Mlaciu — smerit sat eu prea depărtat de Cluj, învăţaţii descoperă astăzi comori de limbă, căcihir când nu povastesc fapte, cuvintele în ele as şi păstrează o poveste. Cutare cuvânt prin faptul cit a fost fosit acum câteva aut.» de ani — dovedeşte prin însăş întrebuinţarea ltri, o stare specială sufleteasă sau de Civilizaţie. Cuvintele nu numai că poari gânduri, darni ele rămâne însăş urma gândurilor — tot astfel cum pe drumuri rămâne urma pasului, şi şi mai mult, cum în pietrele vechi găseşti întipărită răm şiţa unor vieţi ţi de mult trecute, care îţi evocă o altă dim* şi o cu totul ahâraţii. Cârţile popei Grigore din Măhaiu cu acest merit, cuvintele cu care a păstrat erezii sau azi credinţa continuităţii şi a frămân- tării ce a plămădit graiul nostru. Bietul preot de sat, au prea bogat, uitat de oameni, şi ocrotit numai în Ludă de Dumnezeu, a pierdut patruzeci da ani noapte cupt noapte pentru ca să culeagă credinţa pieritoare — şi să le dee fără să ştie un înţeluş veşnic. Din viaţa lui despre care nu se ştie nimic decât ai a scuns — cu siguranţă că poate, se va făuri o legendă admirabilă, ce trebue , totuş să existe undeva, ca unul din acele adevăruri ce îşi aşteaptă ceasul. Căci sună ceasul pentru fiecare adevăr. A trebuit fă r& îndoială unirea tuturor românilor, pentru ca să si găieasc* „întâmplător“ morminteie adevărate ale primilor desodio,toţi sub dârâmat de lespezi ale unei biserici de lângă Argeş. One ştie dara nu şi taina popei Grgore din Maciu — nu aşteapta o redeşteptare a gândirilor româneşti, pentru caa în colţul unei pagini de evanghelie săisbucnească strălucitoare Precum spaniolilor le este de nepreţuit amintirea unui Columb descoperitor de ţări — şi noi ar fi să pornim cu nespună dragoste gândul spre treoutul în care un preot „despre care nu ştim nimic" a scris dintru întâi româneşte. Comoara cărților sale e mai de preţ decât aurul şi nestematele — paci reprezintă comoara dintâi a graiului nostru, iara un om dornic i de adevăr, ce nu a găit pentru el şi ai lui atunci cu cât toate numai rătăcire — dar care azi e cea mai sigură şi mai adevărată miturre a drumului pe care a suit strămoşescul cuvânt. Ce nu a putut să aduca ade- Vit la ai lui, pe o cu totul altă cale aduce la ai noştri — pentrucă totuş mari şi de nepătruns sunt minunile celui de aur. A. M. » cî ar fi intitulată „Duşmanii leului". Boierii noştri In jurul conferinţelor Cluj lorga Să mă ierte savantul nostru profesor Neculi lorga, daaa-i spun că n’ara fost pe deplin mulţumit de cele ce dsa a ştiut atât de frumos să nu povestească în conferinţa din Cluj de la Teatrul Naţional, pentru că, fie cu sau tară intenţie, ne-a vorbit numai da boerii româneşti de altădată şi a neglijat cu totul să ne spună câte ceva şi din intimităţile boerilor noştri de astăzi. Şi doară prin conferinţele dsale în Ardealul Iorga, pare a urmări cu totul altceva decât să le dea ardelenilor lecţii de istorie. Lăudând trecutul nepătat al Goleştilor, Ghiculeştilor, Rosetilor, criticându se pe sine, ca socialist idealist al vremei sale din tinereţe, precum arătase cât erau de criticabili boerii mai tineri faţă da boerii mai bătrâni, cari cei din urmă îşi păstrau faţă de cei dintâiu tradi____t ț‘*le şi obiceiurile, savantul nostru drumuîlpotesor avea aerul să acopere cu meyhiindul cux*mi ue nu iera, guvernul a făcu să apară un comunicat, prin care se afirmă că epidemia a fost localizata in comuna Crângași și că ptricu- Lul este înlăturat. Este un vechia sistem de a păcăli opinia publică.. Căci de fapt epidemia nu a fost lo- * calizată şi nouă cazuri se semnalează în Basarabia. 1 Apărarea ce improvizează guvernul spre a-şi decima orice răspundere, nu are nici măcar aparenţa de verosimilitate. 1 Un control riguros in zona graniţei dda est, ar fi făcut imposibil importul boalei, sau In cel mai rău caz ea ar fi putut fi localizată la frontieră. Primul caz de holeră s’a semnalat în judeţul Ilfov. Bolnavul — un soldat venit dda frontiera Basarabiei — trecuse fără met un control, aducând cu el microbii boalei. Supus unei Supravegheri, înainte de | a pleca dela unitate, ar fi înlesnit lo j cotizarea boalai nu In Ilfov, ci la Mi-] stru, înlăturădu-se și posibilitatea «.] nei contaminări. Căi pri este sistemul de a se ascunde] adevărul, prin comunicate ce nu co-\ respund rea stăţei, este cum nu se poate mai condamnabil. Populaţia trebui încunoştiinţata de masul epidemiei, tocmai în interesul] masurilor de prevenire, ce trebue să-şi ia cetăţenii din regiunile contaminate. Rezultatele acestui procedeu nu au intarziat. Epidemia de holeră să întinde şi fiecare caz nou îngreuiază combaterea ei. Şi guvernul îşi dă certificate de nevinovăţie, lăsând pe seama altora acţiunea de combatere ţl prevenire a boalel. I PusmAlii adatf^rAîi sunt i bar.-ilii . . . Cum sa orginiiesză transportul cerealelor In presa bucureşteană cetim următoarea informaţie : „Purte câteva zile dl subdirector general Ottescu, va pleca la Budapesta, Viena şi Berlin, pentru a trata cu administraţiile respective de cale ferată, un împrumut de vagoane necesare transportului de cereale din noua recoltă." Iată la ce se reduce gospodăria actualei administraţii a căilor ferate. De abia astăzi direcţiunea C. F. R. şi-a adus aminte, că parcul de vagoane este insuficient pentru transportul cerealelor şi se recurge la un împrumut, care se va contracta desigur cu schimb de obligaţiuni din partea noastră. Acest fapt fixează un prim moment, al post buikţilor ce avem pentru transporul nouii recolta şi deci pentru valorificarea ei. Iar ceea ce priveşte siguranţa transporturilor, un nou caz — al treilea — vine să confirme bănuielile noastre. După Catsstrofa dda Comarnic, care va împiedeca pentru multă vreme Circulaţia pe linia Piteşti—Predeal, o altă linie tot atât de importantă, Bucureşti— Giurgiu a fost declarată inaccesibilă transporturilor, din cauza unui pod, care ameninţă să se prăbuşească. Astăzi tregramele ne comunică al treilea caz. Podul de la Putna Seacă pe linia Bucureşti—Focşani—Paşcani, este atât de şubred, încât circulaţia nu se va putea face decât prin transbordare pentru călători, iar pentru celelalte transporturi ea va fi suspendată „sim die" .'Uii iuuiu uu.vujj uuu nou^/in muiui- wuim procedează guvernul liberal la împroprietărire, însă principiul de expropriere rămâne neatins, fiind legal şi îndreptăţit de istorie. EFEMERIDE Regina Hírei După un vechi obicei ce se repetă în fiecare sezon de băi, la Oslanda a fost proclamată şi anul acesta „Regina Marei" în persoana celei mai frumoase femei. De data aceasta cuceritoarea coroanei e o baronesă austriacă Susi Wildon. Pentru austriaca blondă n’a fost chiar aşa uşoară biruinţa deoarece avu mult de luptat până îşi puse în umbră număroasele concurenţe în special pe-o americană, miss Susan Evans. Părerile publicului, căreia dintre cele două Susane i se cuvine coroana, erau aşa de egal împărţite încât timp Îndelungat nu i-a fost hărăzit nici uneia dintre ele triumful asupra celeilalte, deşi se întreceau amândouă să-şi scoată în relief graţiile şi frumuseţea prin tot felul de toalete posibile şi imposibile. Lupta enervantă de concurenţă la făcu pe amândouă frumoasele să-şi piardă într o bună zi rabdarea şi se desfăşură intra ele o scenă atunci dintre cele mai dramatice. Lupta decisivă s’a dat în chiar mijlocul valurilor de faţă cu un public numeros care avu atunci prilejul să se pronunţe definitiv. Duelul începu cum încep de obicei duelurile între femei atacându-şi reciproc frizura. Deja după primul atac boneta cocnetă de baie a amândurora plutea pe valuri lăsând capetele buclate ale duelantelor pradă apei şi spumei sărate a mărei. Înăsprindu-se lupta ajunseră amândouă frumoasele sub apă, când îşi făcură apariţia din nou, americana miss Evans cu părul ud leoarcă ce se descreţise şi atârna acum lipit de tâmple şi de obrazi avea o înfăţişare ce-ţi Inspira milă. Austriaca din contră apăru din valuri cu părul inelat frumos deasupra căruia pipurii de apă şi spuma mării aninaseră coroană ce sclipea în bătaia soarelui. A ei a fost învingerea. .Regina Mărei" primi un splendid buchet de trandafiri roşii; rivala ei părăsi încă în aceaşi zi staţiunea balneară. iKîSTr^C ft COM? in curanţi, conform muticaţilor ce se vor da de la Budapesta. Insist atât asupra acestei propagande, deoarece îmi dau seama că ea constitue un real pericol pentru noi, căutând a se discredita prin ea, toate orândueliiile de ordin intern şi extern faţă de supuşii români din nouile provincii. Se tinde mereu a se arăta că atitudinea guvernelor române faţă de aceştia este şi neechitabilă şi răuvoitoare, consideră adu-i ca paria în nişte provincii ocupate şi în care cuceritorii vor să şi creeze prerogative, pe baza cărora să poată exploata totul numai în folosul lor exclusiv, O nouit tadica Tactica inaugurată acum este de a se arăta că interesele românilor din Transilvania şi Banat sunt identice cu ale locuitorilor de rasă streina din aceste ţinuturi. Atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere politic se caută a se dovedi că, vechiul Regat ţine a pune în inferioritate nouile provincii. Deşi s’a spus că este de un interes vital pentru Ungaria incheierea convenţiunilor comerciale cu ţările vecine, tonul întregei prese ungare de toate nuanţele, după cum am spus mai sus, este foarte agresiv nouă. Niciodată nu au fost atâtea atacuri şi atât de violente in cotidiane de aci ca acum. Aceasta se explică oarecum şi prin faptul că s’a aflat aci de nouile orândueli dela noi. Acestea exasperează pe unguri, cari au strigat pe toate tonurile că, mai ales în România, totul este în descompunere şi că nu se poate nici menţine nici continua vechea organizare economică de sub regimul unngar. I Catastrofa dela Comarnic a stimulat atenţia autorităţilor dela comunicaţii, cari d’abia acum s’au decis a controla trenurile şi podurile de cale ferată. Rezultatul 11 vedem: rând pe rând podurile — cari ameninţă să se prăbuşească — sunt declarate improprii circulaţiei, toc-1 mai în preajma transporturilor de ce-i reale. Mai e oare nevoe să spunem că cea ce se face acum, se putea face încă de astăprimăvara, fără să se pericliteze transporturile da călătoriei fără sa se împiedice circulaţia trenurilor de marfă ? In aceste circumstanţe putem ghici de pe acum ce se va alege din noua recoltă. _______ Fáin® neagră -B'lauri albe mmn ' In Bucureşti se discută cu multă gravi- tate furnizarea unei pâini ceva mai negre ] şi mai scumpe, pentru întreaga nevred- n nică populaţie. Interesante numai să amintim că a trecut momentul electo-| tal al „făinei americane" albe ca of . pudră, pe care dl Brătianu o adusese fa în schimbul renumitelor bonuri de te-1 ifzaur pe care le-a făcut celebru dsa cu d ’ Kirsen şi Schuller. De aci în colo pen-1 j tru patruzeci de ani ţara va plăti în . consolidată camătă aparenţa de belşug • repede trecută — mestecând o pâine 3 din ce în ce mai neagră şi mai scumpă — pentru că nu degeaba suntem „o ţară agricolă“ în care liberalii au normalizat totul. . Reforma agrară I] şi saşii I „Gazeta Transilvaniei“ reproduce din Sieb. D. Tageblatt un articol in care I Saşii resping principiul de expropriere. Desigur că reproducerea este dată ca o curiositate! Căci principiul pe care îl atacă Saşii a fost înscris de Consiliul " Dirigent şi Marele Sfat Naţional pel a baza rezoluţiei dela Alba-Iulia. Gazata osăsească scrie „expropriere» este tin î I amestic volnic al Statului în dreptul IM proprietăţei particulare*. Acest amestic este garantat de Constituţie, el s’a aplicat prin legea agrară a Marelui Sfat 9 tuturor proprietăţilor, indiferent de naţionalitate. Jărama Saşilor este o repetare a daniei magnaţilor ungari, care după unire nu mai contenesc în ■ streinătate cu plângerea că Românii la-au furat proprietăţile particulare". Saşîi, ca şi latifundiarii unguri, uită când se plâng contra Românilor, că acelaş principiu, al exproprierei de utilitate publică, a fost aplicat după războiul mai în toata ţările, şi că într’unele ele s’a extins şi peste proprietatea agrară. 8 Saşii n’au decât să sa gândească la 3* Germania republicană! Opera de expropiere în A deal și im-, I- proprietărire nu este a dlui Brătianu, ci a Consiliului Dirigent și a Marelui Sfat . National, care a fost reprezentarea a- MILA PICT Ziarul „Viitorul" se plânge că partiadul liberal este călomniat de o „anumită presă*. Pentru liberali, a spune jhfţului că este hoţ, ucigaşului că este Ia ucigaş şi parlamentului actual că este un club liberal, constitue o calomnie. * Acelaş ziar publică o cronică fiaia Propaganda mori în România Dintre toate partidele ungare cel economic are tendinţele politice prea pronunţate, ca să nu se vadă că prin alcătuirea programului său de ordin economic se vizează lăturalnic, dar persistent, scopuri cari ar fi trebuit să rămână în afară de sfera sa de activitate, dacă s’ar fi ţinut a se avea consecvenţă cu declarările iniţiatorilor. Dar, în legătură cu programul acesta se urmăreşte o actvitate ocultă, de care nu sunt streini organizatorii partidului economic. Ei caută a face prozeliţi „apostoli ai idei maghiare“, prin care să se facă, ca chiar dacă în întreprinderile naţionalizate sau nou in,fiinţate la noi, formal nu se mai po- I meaeşte nimic de Ungaria, readucerea pragmatică să fie data prin directivele emanate de la Budapesta. Agenţii de legătura îndemnul de-a reveni în provinciile alipite la Statele vecine, pentru cei cari sunt originari din acele ragiuni, a părut neîndestulător diverselor centrale budapestane, de aceea au îndemnat acest personal technic superior să-și ofere serviciile Întreprinderilor din acele regiuni. Acest personal având legături mai strâse cu Ungaria, se socoteşte că va putea fi şi mai devotat şi mai uşor de controlat în activitatea sa. In afară de aceştia, mulţi lucrători, monteuri, mecanici etc. caută să fie plasaţi în ţinuturile deslipite. Prin toţi aceştia se pot dobândi precise informaţiuni asupra stârii de lucruri locale, şi se pot da îndrumări asupra celor ce au de îndeplinit în diverse Împrejurări. Aceştia trebue să organizeze la nevoe, greve, sabotagii, să îndemne la rezistenţă pe recalcitranţi, să răspândească idei subversive. Orice mişcare muncitorească, orice grevă sau orice alt mod de a protesta al muncitorilor este înregistrat la Budapesta, unde presa amplifică faptul şi dă proporţii uriaşe acestor mişcări, de care se face vinovat noul regim. In legătură cu acestea, „şi pentru edificarea streinătăţei* se produc date statistice asupra producţiei, asupra stărei materiale, sanitare etc. a muncitorilor, cu tablouri comparative în cari se arată decaderea la care au ajuns acum, înfloritoarele întreprinderi înfiinţate de unguri pe vremuri. Alături de propaganda făcută prin preoţi, învăţători, profesori, advocaţi, cea ce urmează să se facă de cei mai sus pomeniţi este considerată pa cel puţin tot atât de importantă. Refacerea Ungariei In cuvântarea ţinută de noul ministru de culte, Klebersberg, acesta a spus că: „Patria ungară se va reface, nu prin arme, ci prin cultură“. Declaraţiile acestea sunt repetate pretutindeni şi nu toate ocaziile de către miniştrii. Kiebersberg a mai spus ca proeomblnia ravilia octnaofiioricmnunii Hifi