Patria, martie 1923 (Anul 5, nr. 43-69)
1923-03-22 / nr. 61
LEU EXEMPLARUL Usui Joi 22 Martie 1^28 Anul V. ^ Numărul 61 Răspunderea Suveranului Opoziţia unită şi presa citează pe Suveran şi datoria pe care o are de a interveni, în lupta dintre ţară şi liberali. Am auzit şi vom mai auzi lecţiunele oligarhiei de dinasticism făţarnic, ca să nu amestecăm numele Suveranului în lupta dintre partide. Lecţiunea aceasta ar fi cu temelii, dacă lupta ar fi, într’adevăr, localizată între două partide, aşa cum se localiza pe vremuri între conservatori şi liberali. Dar are cineva cutezanţa să afirme că lupta de la Bucureşti este o luptă ca pe vremuri, dată exclusiv cu scopul de a pune mâna pe putere? Pe vremea aceea nici nu era nevoe de atâta luptă: convenţiunea era moştenită din guvern în guvern, cine să plece, cine să vină. Pe vremea aceea când oligarhia din opoziţie simula o mişcare de stradă, oligarhia de la guvern simula şi ea paza cu o companie, cu un batalion sau cel mult cu un regiment. Astăzi a fost nevoită oligarhia să desfăşure pe străzile Capitalei, nici mai mult nici mai puţin, decât un corp de armată. Singură această cifră dovedeşte pe de-o parte ce forţă reprezintă opoziţia, iar pe de altă parte, că liberalii nu se mai luptă cu un partid, ci re luptă — au curajul încă să se mai lupte! — cu întreaga ţară. De aici, deci, din uriaşa transformare a raportului dintre opoziţi şi guvern, de aici, din delimitarea precisă a forţelor celor două tabere, rezultă datoria Suveranului de a interveni. Suveranul nu mai este chemat să intervină în conflictul dintre două partide. Suveranul este chemat să intervină în lupta sângeroasă dintre opinia publică, reprezentată de la Matei Cantacuzino până la Ion Mihalache, şi partidul adunat la guvernarea ţărei. Dar pentru un monarh care cumulează In persoana lui trecutul ca şi prezentul, mai există o raţiune care-l obligă să iasă din pasivitate: este, am putea zice, raţiunea istorică. Regele Ferdinand a moştenit, când s a suit pe tron, mecanismul constituţional din timpul domniei Regelui Carol Acest mecanism constituţional, structura şi funcţionarea legalitatei în România de sub domnia primului nostru Rege, trăesc — fără înconjuri — în opera satirică a lui Caragiale. Caragiale ne face să râdem de noi, tot aşa cum în Rusia, Gogol cu Revizorul a stârnit râsul de stările de râs de acolo, — dar şi de plâns. Râsul lui Gogol sa prefăcut astăzi în plânsul Rusiei, care şi plăteşte scump de ciţiva ani, starea de râs dinainte de război. Alecanismul constituţional de sub domnia Regelui Carol este în vigoare şi după unire, caută să se Introducă constituţional şi sub domnia Regelui Ferdinand. Regimul legal de sub Regele Carol a fost zugrăvit şi tragic, el a smuls pagini dureroase dela toţi oamenii noştri mai distinşi, mărturii care ne strigă astăzi în ureche, dela tot ce neamul nostru a dat mai superior. Acest regim a fost zugrăvit dureros, judecata lui drastică a parvenit până la noi dela un Petre Carp, dela un Mihail Kogălniceanu, dela un Mihail Eminescu, dela Titu Maiorescu, şi dela Regele Carol însuşi. [Ceeste publicistica noastră politică timp de o jumătate de veac, ce sunt memoriile Regelui Carol, dacă nu condamnarea regimului constituţional, aşa cum a funcţionat sub domnia primului Rege român ? Iată, prin urmare, în faţa căror origii politice ale României Mici, se afla Regele Ferdinand în România Mare, când punea Coroana pe cap la AlbaIulia. Un monarh nu poate nesocoti această metodă ştiinţifică, investigarea trecutului pentru pregătirea viitorului, atunci, când îşi ia răspunderea istorică a domniei unui popor. Este metoda care dă raţiunea istorică a transformărilor sociale, — la noi numai dorite.. Şi de aceea Regele Ferdinand avea datoria, în sensul celor de mai sus, să-şi răspundă la întrebare: sub domnia Regelui Ferdinad se va pepetua regimul legal de sub domnia Regelui Carol ? (Pentru că această întrebare n'au vrut să şi o pună Romanovii, care se delectau la piesa lui Gogol.) Regele Ferdinand, stăpân pe spiritul ţărei, se afla totuşi strivit, la idealismul său politic, de descendenţii celor care creaseră regimul de sub domnia Regelui Carol. Această întrebare şi această constatare şi-au pus-o nouile provincii —aportul cu care Regele Ferdinand, putea, Ei, să strivească oligarhia transmisă de sub Regele Carol. Această constatare şi această întrebare mână astăzi pe străzile Capitalei, o mulţime care numai cu un corp de armadă poate fi oprită să nu meargă la palat ca să întrebe pe Regele Ferdinand, dacă îngădue ca rămăşiţele oligarhiei să perpetueze şi în România-Mare, regimul condamnat în România Mică, până şi de înţeleptul Rege Carol Să admitem ipoteza că Suveranul va rămâne până la sfârşitul luptei, în situaţia de Domn care nu vrea să intervină în conflictele politice. Să admitem că această Constituţie se va vota, se va promulga, cu iscălitura Suveranului. Ei! dar pe urmă? Înseamnă că Regele Ferdinand şi a subscris singur răspunderea în faţa istoriei, că ceea ce a fost Regele Carol silit să primească, Regele Ferdinand a primit de bună voe. Procesul constituţionalismului român, pe care Regele Carol l-a lăsat deschis moştenitorului său, ca să-l lichideze cu concursul transformărilor istorice, ar însemna că Regele Ferdinand îl închide, în protestarea ţărei, şi că oligarhia se pregăteşte să mai înscrie în istoria patriei un capitol la fel cu cel din ultima jumătate de veac trecut. Şi, slavă Domnului! sub noua domnie nu au lipsit de fel sfetnicii care să fie la înălţimea înaintaşilor şi care cu ajutorul lor, să facă atentă Coroana asupra pericolului în care se vâră din mu ţara. Dacă dnii Iuliu Maniu, Alex. Vaida sau Ion Mihalache ar putea fi bănuiţi de subiectivism, mai rămân în această ţară oameni ca Matei Cantacuzino, Iancu Flondor sau Toma Stelian, care nu sunt conducătorii nici unui partid. Răspunderea Regelui este îndoit de mare faţa de aceea pe care a avut o Regele Carol, pentru că oricum Suveranul se află în faţa unui trecut de experienţe, într-o ţară mărită şi cu o ţărănime şi intelectualitate care stau gata să libereze Coroana de sub obrocul oligarhiei. In patriotismul lor sincer, în dinasticismul lor necondiţionat, această ţărănime şi această intelectualitate, din nouile provincii ca şi din vechiul Regat, mai aşteaptă încă să vadă din partea Regelui Ferdinand gestul suveran. CRONICA ZILEI Constituţia bătăuşilor. — Gestul ginerelui ministrului de interne, dezertorul Maltezeanu, care a lovit in mod laş pe dl Moldovan, deputat al partidului naţional, a fost initat in şedinţa de Luni a Cemerei cu ocazia inchiderei discuţiei asupra luărei in consideraţie a Constituţiei. In timp ce opoziţia părăsea incinta, chestorii şi unii membri din majoritate s’au repezit aspra dlui Munteanu, deputat al partidului naţional, l’au înghesuit între pupitre şi au Început sâ-1 lovească. Cu mare greutate dl Munteanu a fost scos din mâinile bătăuşilor de dnii Sever Bocu şi Brandsch. După ce au furat urnele, au schingiuit pe alegători, deputaţii numiţi de dl Văitoianu maltratează şi pe adevăraţii reprezentanţi ai poporului. * Răsplata . .. Printre nouile avansări în armată sunt acelea la gradul de general de divizie şi, nu s’au făcut decât trei Intre aceştia figurează şi dl general Ştefănescu Ştefan, comandantul jandarmeriei şi al celebrului maior Mihai. Guvernul liberal nu pierde nici o ocazie ca să şi plătească datoriile electorale. * Balada caşcavalului, — o zi e liber la import caşcavalul, în altă zi e prohibit. Măsura asta luată de ministrul caccavaturilor e tipică pentru o serie întreagă de permise. E, putem să o spunem acuma după o îndelungă observaţiune, sistemul de politică economică al guvernului. Ciudat sistem, cu care se face brânză de către unii favoriţi, dar care totuşi nu face decât să zdruncine şi mai rău şi valuta şi producţiunea. Caşcavalul începe să miroase mai urât decât brânza căreia în Ardeal îi se zice Guguman. Chiar să nu fie gugumanie, totuşi miroase a potlogărie faptul, că asemenea măsuri raţionate produc îmbogăţiri la anumiţi speculanţi. Punem în legătură faptul legislaţiei caşcavalului cu anumite manopere identice ce după ziarele din Bucureşti ar fi pornit tot de la ministerul de industrie şi comerţ, ca să scadă la bursă anumite acţii de subsol, ce trebuiau vândute scump şi răscumpărate ieftin de bănci liberale. l^Când astfel stau lucrurile cum le arată presa bucureşteană nu ne mai îndoim, că în caşcaval au intrat viermi şi şobolani. In curând vom citi în „Viitorul" un articol despre naţionalizarea caşcavalului. De ce a împiedecat manifestaţia Dl Brătianu nu e în stare să se explice In şedinţa de Miercuri dl Brătianu a afirmat că va da explicaţii asupra abuzurilor ce a comis încercând să împiedece manifestaţia cetăţenilor. Dl Iuliu Maniu a observat că dl I. Brătianu nu poate să guverneze decât cu ajutorul spângilor. Dl Brătianu a replicat: Ceea ce vă nemulţumeşte die Maniu e faptul că nu vă aflaţi pe banca ministerială. — Dv ştiţi bine die prim-ministru a răspuns dl I. Maniu, că atunci când am tratat să facem împreună un guvern, eu v’am declarat că în nici un caz nu primesc să fiu ministru. — Această afirmaţie nu corespunde adevărului, a îngăimat încercând să se apere dl Brătianu. — Eu cred, a afirmat din nou dl Maniu, că şi peste vârtejul luptelor politice, adevărul trebue să primeze şi sunt foarte mirat că primul-ministru îl tăgădueşte. Iată în sfârşit destăinuit de însuşi dl Brătianu, gândul ascuns. aşa împiedecă manifestaţia ca să rămâie ministru ba crede că dl I. Maniu ar fi făcut la fel. Toată ţara însă ştie că dl I. Maniu a refuzat nu odată ministeria- tul, mulţumindu-se în loc de ono- ruri şi cointeresări, cu muncă grea’ şi dezinteresată. „Ţărani flămânzi şi goi“ E interesantă atitudinea ziarului „ Viitorul“ faţă de grandioasa manifestaţie a poporului de la întrunirea de Duminecă ş mai ales felul cum discută provocările şi sălbăticiile comise de autorităţi din ordinul generalului Văicoianu. Aşa de pildă, „această încercare avortată de manifestaţie de dizordine“ — spune „ Viitorul“ — „na avut nici pe departe proporţiile pe care unele ziare Încearcă să io dea“. Fireşte, o manifestaţie la care participă 30.000 de cetăţeni, este o „manifestaţie avortată“. Cât priveşte proporţia ei, nu poate fi la înălţimea exigenţelor „Viitorului“, câtă vreme n’au fost decât 10—12 răniţi şi nici un mort. Ne-am învăţat de mult să cunoaştem măsura aprecierilor presei liberale în chestiunile de manifestare a poporului. Dacă s’ar fi înregstrat măcar un număr de victime ca cel de pe vremea răscoalei din 1907, manifestaţia de Duminecă putea fi luată în consideraţie. Dar aşa, fără nici un mort, e intr’adevăr „caraghios“ şi „ridicol“. Pentru aceasta, însă, de vină nu e decât dl general Văitoianu, care ar fi putut ordona ca salva trasă în aer să fi fost trasă în plin. Şi acum iată cum începe „ Viitorul“ reportajul asupra celor petrecute Duminecă .Opoziţia turbulentă, compromisă ţi înfrăţită (de pumnii trădătorului Malitaeanu. N. R.) în lupta din Parlament, a început ieri acţiunea de stradă „Încă de la orele 7 dimineaţa, au fost aduşi în sala „Dacia“ câţiva tmaxu tlaniBuzi şi goi, adunaţi de prin satele din jurul Bucureştilor...“ etc. Ei, bravo! Nici nu se putea un mai zdrobitor reportaj pentru... opoziţie ! Am vrea totuş să ne precizeze inteligentul reporter, care e pricina că ţăranii satelor din jurul Bucureştilor sunt „flămânzi şi goi“ ? Nu cumva au fost înflămânziţi şi desbrăcaţi de cămătarii partidului liberal, cari de atâta amar de vreme spor iază întreaga fă anime a vechiului Regat. De altfel credem şi noi că printre zecile de mii de cetăţeni au fost mulţi ţărani flămânzi şi goi, cărora „ Viitorul“ ■e aruncă dispreţul lui împrumutat de la fruntaşii oligarhiei liberale. Dar tocmai aceşti ţărani flămânzi şi goi justifică acţiunea opoziţiei democrate. Pentru ei, şi împotriva celor cari i-au înflâmânzit şi i-au desbrăcat, duc lupta fruntaşii partidelor din opoziție. De aceea vor trebui să triumfe. Ce trebue să facă studenţii de Marin Ştefănescu In două articole, publicate zilele trecute in ziarul „Patria“, îmi exprimam Îngrijorarea ca nu cumva studenţii, in actuala if mişcare, să se lase ispitiţi de vreun spirit anarhic. La aceasta mi s’a răspuns în scris şi oral, că adevăraţii studenţi îşi duc lupta patriotică luminându-se de la profesorii lor, dar că unii dintre noi la zic una, alţii alta, şi că ei nu ştiu pe cine să asculte. Şi sunt mulţumitor de acest răspuns, şi îmi simt datoria de a-mi spune şi mai în întregime gândul. Studenţii să ştie că, afară poate da extrem de puţine cazuri, noi, profesorii, suntem cu toţii de părere, că mişcarea este profund legitimă în fond, ca idee, dar că trebue precizată metoda. Noi creem ca, paralel cu această acţiune, ei să-şi ducă viaţa regulată la cursurile universitare. Nu să înceteze, ci să se redeschidă şi mai cu viaţă şcoala. Căci, pentru a-şi atinge ţelul urmărit, studenţii trebue să se organizeze. Şi adevărata lor organizaţie se făureşte nu într’o atmosferă deosebită de aceea a Universitâţei, adesea chiar protivnică acesteia, ci la lumina ştiinţei Studenţii sunt In acelaşi timp cetăţeni şi fii ai şcoalei. Iar problema ce se pune, nu este faptul simplu al unei zile trecătoare. Ea este un fenomen complex, care cere ani de muncă stăruitoare, care cere metodă, care cere organizaţie. Nu este vorba numai de evrei, ci de tot ce este strein în ţara noastră. Şi nu este vorba de a propovădui ura împotriva oricărui strein, ci de a respecta pe cine ne respectă, şi de a repune în ordine pe cine ne pricinueşte desordine. In cât deodată cu acţiunea de apărare directă împotriva streinilor vrăşmaşi, trebue ca să ne şi luminăm noi pe noi înşine în chestiunile ce ating vitalitatea patriei. Şi apoi suntem datori ca să ne eiiminăm poporul. Să-i propovâduim neîncetat poporului nostru, — prin vorbă şi prin faptă, — întărirea românismului. Să se dezvolte economiceşte, şi să se înalţe moraliceşte. Să ne străduim ca el să prindă gustul cititului, şi să cunoască minunatul suflet românesc. Să întemeieze o industrie românească şi un comerţ românesc. Şi să strecurăm tot mai adânc în fiinţa lui dragostea de muncă, şi de cinste, şi de demnitate. Or, toate acestea nu se fac prin strigătele răzvrătelnice ale câtorva zile încărcate de tulburări. Ea este opera vremei şi a metodelor grave. Eram la Paris în ziua mobilizărei din 1014. Şi i-am văzut pe francezi plecând pe front nu cu strigătul „la Berlin, la Berlin“, ca în 1870, ci cu gravitatea de a muri sau de a învinge. Se ştie jalea Franţei dela 1874.. Şi este vie in mintea noastră a tuturora Franţa glorioasă din 1918. In zadar deci ne am război noi Înarmaţi numai cu strigăte întoarse sporadic spre streini. Ci în acelaşi timp trebue să ne şi întărim metodie noi pe noi înşine. Altfel, duşmanii ne-ar copleşi prin însăşi slăbiciunea noastră. Insă dacă lupta noastră împotriva streinilor o ducem paralel cu însăşi propria noastră înălţare, atunci mergem sigur spre izbândă. Dar, încă odată, aceasta nu este izbucnirea trecătoare a unei clipe, ci munca stăruitoare, care cere timp, şi metodă, şi vastă organizaţie. Lozinca noastră deci să fie: Să ne organizăm, şi să ne organizăm la lumina ştiinţei. Eu, după cum ara spus-o de atâtea ori, am o credinţă dusă până la religiozitate în marele destin al României Dar mai cred, că acest destin se va împlini numai dacă noi vom avea conştiinţă de el, şi ne vom jertfi lui prin muncă, prin cinste, prin cultură. Trebue să ducem lupta pentru românism nu numai prin instinct, ci şi prin raţiune ; şi nu numai întro direcţie, ci pe toate feţele sale ; şi nu numai prin anumite mijloace, ci cu toate puterile; şi nu numai la răstimpuri, ci nu toată viața noastră. PlîlERI LA PUNCT O telegramă din sursă liberală Spune, că opoziţia ar fi aruncat fiole sulfuroase în cameră, pentru a împiedeca ţinerea şedinţei. Adevărul este, că vicepreşedintele Camerei jovialul protopop Pizo a consumat în noaptea precedentă la Alcazar câteva porţii de tachine de fasole, ceea ce a tulburat atmosfera şi aşa destul de infectată a Camerei. • In America a fost concediat un funcţionar pentru că a luat mită cinci dolari. In România Mare pentru un pol încă se lasă pe drumuri orice slujbaş. Stabilitatea funcţiei este asigurată numai de la o sută de mii lo sus. CONSTITUANTA ROŞIE — Documentul No 2 — Am protestat în atâtea rânduri, ca pactul fundamental, care să chiamă Constituţie, să fie impus ţării ca opera unui singur partid. Am fost generoşi în protestul nostru . . . Seria de documente, ce publicăm, despre felul cum a fost fiută .Constituanta“ va lămuri pe oricine, ci „Constituţia“, ce are să fie votată da către aceasta „Constituantă" nu este opera unui singur patid. Ea este opera unui singur individ. A unui Individ, care a făcut o adevărată mobilizare generală, sau, mai la drept, a militarizat ţara întreagă, pentru ca o mână de criminali ordinari, să „aleagă Constituanta“ ţării româneşti întregite, sub scutul şi paza jandarmeriei şi a scumpei noastre armate. Fireşte, că această ceată aleasă prin crimă şi compusă în bună parte de criminali amnistiaţi, nu poate, decât să voteze cu ochi închişi „Constituţia“ individului, care i-a creat, şi care se chiamă Ionel I. C. Bătianu. Publicând al doilea document, trebue să spunem cu mândrie, că cea mai mare parte a armatei şi jandarmeriei — îndeosebi cei ieşiţi din popor — au refuzat să se supună rolului de călăi al libertăţii, ce li s a încredinţat. Să dea bunul Dumnezeu, ca gestul celor bravi, să aducă mântuirea neamului sbuciumat. SEVER DAN. 15 Februarie 1923. Reamintesc tuturor, că jandarmeria, prin legea ei de organizare specială, este chemată să veghieze, în comunele rurale la menţinerea ordinei, siguranţei publice şi executarea legilor. Această misiune capătă o importanţă covârşitoare mai cu seamă în împrejurările de faţă când acţiunile ascunse şi de reacredinţă pornie de la răuvoitorii ţării găsesc un mediu favorabil, şi când sub masca propagandei electorale se pot foarte uşor ascunde toţi acei ce agită şi conspiră în contra siguranţei Statului. (Ca în documentul No I. — Red.) Aceşti instigatori propovăduesc sub formă de propagandă electorală deghizată ideile lor incendiare, adeseori atacă chiar: Coroana, armata, forma de guvernament a Statului, iar sătenilor le spun, că li se vor lua pământurile înapoi, ori că vor fi obligaţi să le plătească cu preţuri înzecite, făgăduindu-le scutiri de biruri şi împroprietăriri gratuite. (Se observă şi aci, că acest ordin este redactat de aceiaşi mână, ca documentul No. 11 Red) O atfel de falsă propagandă electorală fiind făcută numai pentru a se aţâţa spiritele întrun anumit scop, constitue un pericol pentru înlăturarea căruia trebuesc luate măsuri energice. In acest scop ORDON A) Pe timpul campanei electorale 1. Deşi Întrunirile sunt libere, totuşi Jandarmii-şefi de posturi vor căuta să ştie din timp, ori de câte ori se ţin întruniri pe teritorul comunei lor, la cari vor asista — în mod obligătoriu — şi dacă aud că se propagă idei la fel cu cele arătate mai sus, cari aţâţă spiritele şi pot da naştere la acte ce periclitează ordinea şi siguranţa Statutului, vor interveni aplicând prevederile codului penal şi celorlalte legi în vigoare. 2. Partrulările de zi şi noapte ale jandarmilor de la posturi vor fi intensificate şi indreptate pe toate direciunile (in special localităţile izolate) cu care ocazie vor căuta să afle persoane streine de localitate şi scopul adevărat al venirei lor. Pe aceştia îi vor urmări cu precaţiune şi discret pentru a descoperi pe acei ce ar avea intenţiunea să facă instigaţiuni. B) Pe timpul alegerilor. 1. In conformitate cu Art. 53 al. 3. din legea electorală ofiţerii şi trupa jandarmeriei sunt apăraţi de penalitate (jandarmeria este încurajată oficial sa comită crimele din documentul No 1, punându- se în vedere scutirea de penalităţi! t oribil! — Red.) în caz când nu votează. 2. Jandarmii vor continua să şi indeplinească atribuţiunile lor privitoare la ordinea şi siguranţa publică, în conformitate cu legile în vigoare şi prevederile ordinului de faţă. 3. Asistenţa militară pe lângă birourile electorale se dă de către trupele garnizoanelor de reşedinţă a judeţelor şi nu Intră prin urmare nu atribuţiunii jandarmeriei. (???) 4. Vor fi mărite efectivele posturilor din comunele ce constitue centre de votare, astfel ca să asigure ordinea în localitate. Aceste posturi vor fi puse sub comanda unui ofiţer subaltern sau cel puţin plutonier major, anume hotărâţi de companie,aleşi pe sprânceană. ( Red ) In conformitate cu prevederile legii electorale. Preşedintele centrului de votare este şeful poliţiei pe întreg teritorul comunei şi pentru acest motiv pe tot timpul alegerilor este în drept in materie de poliţie să ia dispoziţni şi jandarmii sunt datori si le execute. Jandarmii dela aceste posturi nu vor face paza în jiul localului de vot. Aceasta in conformitate cu prevederile legii, revenind trupelor anume destinate, se vor conforma intd dispoziţiunilor ce vor fi luate de către preşedintele respectiv pentru poliţia în localitate sau chiar pe întreg teritoriul comunei. 5. Pe timpul alegerii la reşedinţele compăniilor şi plutoanelor se vor găsi în permanenţă prezenţi oferii cari, vor fi în conţinu şt în strânsă legătură cu prefecţii şi administratorii de plasă. Pe tot acest timp este cu desăvârşire interzis a se primi şi transmite rapoartele telefonice decât numai personal de ofiţeri, şefii de secţii şi posturi titulari. C) Dispoziţiuni generale. 1. Orice eveniment în legătură cu ordinea şi siguranţa publică va fi adus imediat la cunoştinţa administratorilor de plasă şi prefecţilor. 2 Dela data primirei ordinului de faţă şi până la terminarea alegerilor raportul zilnic telefonic va fi dat de două ori pe zi şi anume Intre 8—9 şi 17—18 şi imediat când s’ar intâmpla un eveniment important. 3. In fiecare seară la ora 18 pe lângă raportul de evenimente dator să Înainteze regulamentul în mod obligatoriu fiecare comandant de companie va raporta direct comandantului pe calea ceia de a găsi mai nimenta (telegrafia, cifrat, telefonic, sau prin curier special) după caz, evenimentele importante din județe petrecute în decurs de 24 ore. In cazul când nu au avut loc evenimente importante se va raporta „linişte". Comandanţii de companie vor fi făcuţi personal răspunzători in cazul cand vor rămânea evenimente importante neraportate sau vor fi raportate mai târziu. Atrag atenţia tuturor că în asemenea ocaziune este pusă la încercare vigilenţa şi pregătirea pentru serviciu a jandarmilor. In împrejurările de faţă jandarmul trebue să fie mai nedormit şi mai vigilent ca oricând şi pentru acest motiv pretind de la toţi ofiţerii şi trupă muncă încordată, atitudine demnă şi energie acolo unde trebue. Pe baza ordinului de faţă comandanţii de regimente vor lua măsuri de detalii, iar comandanţii de companii şi plutoane vor face şcoală cu jandarmii, atât ei personal cât şi prin şefi de secţie pentru a se asigura o executare perfectă. Acest ordin intră în vigoare dela data primirei. Până la terminarea alegerilor comandanţii de brigadă, de regimente, ajutori şi comandanţi de batalioane vor fi în continuă mişcare pentru a se încredinţa de felul cum s’a executat serviciul şi s’au luat măsuri repezi de indreptare acolo unde se va simţi nevoe primind reclamaţiunile unde vor fi şi vor lua măsuri conforme cu cazul.