Patria, martie 1923 (Anul 5, nr. 43-69)
1923-03-23 / nr. 62
Cluj Vineri 23 Martie 1923 UN LEU EXEMPLARUL Anii V. # Numărul 62 CONSTITUŢIA ROŞIE Declaraţia opoziţiei unite La luarea in consideraţie a proectului de Constituţie, dl Al. Vaida-Voivod a citit, în şedinţa Camerei dela 20 Martie, în numele partidului naţionalromân şi al partidului ţărănesc următoarea declaraţie. „In sumarul de azi se spune că s'ar fi luat în considerare proectul de Constituţiune. In numele partidului naţional român şi al partidului ţărănesc, ridic protestul cel mai categoric în contra acestei afirmaţiuni. Adunările actuale nu pot discuta şi cu atât mai puţin pot lua în considerare un proect de Constituţie Lovitura de Stat, frauda şi teroarea pe care se întemeiază. Aceste adunări le ia îndreptăţirea de a face aceasta pe de altă parte întreaga opinie publică a ţărei, toate partidele din opoziţie, cei mai de seamă bărbaţi politici şi chiar o însemnată parte din membrii partidului liberal, sunt revoltaţi în sufletul lor în contra acestei tentative de a impune samavolnic ţărei o Constituţie. Miile de baionete cari au transformat Capitala ţărei într'un mare lagăr dovedesc că guvernul se razimă numai pe aceste baionete şi că politiceşte este complect izolat de naţiune. Măsurile samavolnice pe cari le-a luat faţă de manifestaţiile făcute de ale opiniei publice violarea libertăţilor personale şi violare de domiciliu la care sau dedat dovedesc din belşug că nu se poate stăpâni nici pe sine însuşi. Simulacrul de votare la care şi-a luat refugiul călcând până şi regulamentul este o dovadă că ceea ce fac aceşti ordinari este o parodie tristă, lipsită de orice seriozitate. în aceste împrejurări opoziţia aliată reînoeşte declaraţia că o Constituţiune votată între asemenea împrejurări de aceşti ordinari este lipsită de orice temei legal și nu are putere obligatoare pentru nimeni“. Ministrul ă latere (Articol din afară) E vorba de ministrul Palatului. „Ministerial“ plin de mister al Palatului s’a înfiinţat într’una din faimoasele şedinţe de noapte alefostului ministru de interne in cabinetul dlui Alexandru Averescu. După toate semnele, Înfiinţarea lui a fost o condiţie aarmistiţiului“ încheiat de dl Argetoianu cu dl Brătianu, la spatele şi pe socoteala gloriosului general, ale cărui bune intenţi pentru ţară aproape totdeauna au fost zădărnicite de vârcolacii popularităţii sale. Timp de 2 ani, armistiţiul s-a ţinut riguros. Timp de doi ani, până condiţiile dlui Brătianu s’au împlinit toate... Astfel, intr’o noapte târzie, printre vre o 30 de proiecte de legi votate cu pumnul — Înţelegebile aruncate cu pumnul in urnă — s’a trecut, cât ai clipi cu ochii, fără discuţie şi fără cercetare, un statut al Casei Domnitoare. Unul din punctele statutului prevedea Înfiinţarea demnităţii de ministru al Palatului, în locul mareşalului de până atunci. Ministru al Palatului a fost numit dl N. Mişu. • * Despre dl Mişu se ştiu puţine. E de origine grec. In familia lui se vorbeşte şi se scrie şi azi greceşte. Dar nu aceste calităţi au predestinat pentru a fi acreditat pe lângă o Curte Regală unde tradiţia românească, duhul românesc şi virtuţile româneşti nu vor întârzia a se sălăşlui. Diplomat de carieră — fost plenipotenţiar la Londra — pare mai curând, că obişnuinţele dobândite în aceasta carieră i-au adus şi predestinaţia pentru ministeriatul palatului. Dl Ionel Brătianu l-a cunoscut, ca pe un om fără spinare, vasăzică ca pe un diplomat excelent. Dl Ionel Brătianu ştie aprecia firile tăcute, bărbaţiisubţiri“, slugile credincioase. L-a acreditat deci pe lângă Palat, ca ministrul Deu â latere. A făcut o alegere norocoasă .. . Bineînţeles, înainte de a-i încredinţa aceasta Înaltă misiune, l-a trecut prin toate focurile de probă şi după ce s’a convins că e credincios până la moarte i-aasigurat viitorul* în măsura cea mai largă. Dl Brătianu răsplăteşte generos slugile credincioase. L-a făcut, deci, pe dl N. Mişu,mai întâi delegat la conferinţa de pace. Pe urmă l-a făcut, ministru de externe în cabinetul de interpuşi, cabinet numit de presa contimporană cabinetul Ionel Văitorariu. In timpul, cât a fost ministru de externe, cea dintâi grijă a lui şi a stăpânului său, a fost să întocmească un sistem de plată în franci aur pentru salariile celor din serviciul diplomatic. In baza acestui sistem de plată un secretar de legaţie la Praga primeşte salar de trei ori atât de mare, ca preşedintele Curţii de Casaţie! Iar un ministru plenipotenţiar cl. I. cum era dl Mişu are cam tot atâta cât este lista civilă a Suveranului !! ! Şi, după informaţii pe care ne-ar plăcea să nu le putem susţine, dl Mişu şi-a păstrat detaşarea din Corpul diplomatic, până în ziua de azi, încassând ca Ministru â latere, şi leafa de ministru pleni, potenţiar. Despre demnitatea de Ministru al Palatului ştim ceva mai mult. Miniştri â latere, adică miniştri ai palatului existau numai In timpul Constituţiilor pseudo democratice. In Austro Ungaria şi Rusia se cunoştea aceasta instituţie. Se cunoştea Insă numai înainte de introducerea votului universal. Chiar şi atunci însă miniştrii latere se schimbau la fiecare schimbare de guvern. Numai noi avem aceasta demnitate cu caracter perpetuu II. Regimul oligarhic şi personal nici că şi-o poate altfel închipui. Sub un regim, unde miniştri nu sunt ai ţării, ci ţara este a miniştrilor, nimenea nu se mai opreşte asupra faptului, că ministrul palatului, este perpetuu, şi la dreptul vorbind nu este al palatului ci al dlui Brătianu. * Despre serviciile făcute de dl Mişu stăpânului său adevărat, dl Ionel Brătianu, s ar putea spune multe de tot. Va veni vremea, când nimic nu ne va mai obliga să le arătăm în toată goliciunea lor. Este o operă sistematică de intrigărie şi de terorizare. Scopul ei este azi un secret public: defăimarea Naţiune! în faţa Regelui; compromiterea Regelui în faţa Naţiune!. Va isbuti oare? — se întreabă azi cu sufletul înfrigurat fiecare patriot român. Până la un loc, parcă a isbutit. Faimosul comunicat dinMonitorul Oficial“ despre antidinasticismul ardelenilor, adus la cunoştinţa Regelui numai după publicare!! ! este unul din succesele... ministrului latere al dlui Brătianu. Dl Mişu, se spune, a obţinut ulterioara sancţiune a Regelui prin un fragment dinPatria“, fragment desfăcut tendenţios dintr’un articol loial. Vrajba confesională, introdusă între românii din Ardeal, este de asemenea opera grecească a aceluiaş domn Mişu. Cât timp va mai dura oare acest joc primejdios, şi pentru Rege şi pentru Naţiune? Să nădăjduim, că numai puţin încă. Să nădăjduim, că se va repeta povestea eroilor lui N. Filimon: ciocoii noi, satisfăcuţi în lăcomia lor, vor căuta să întreacă un „glorie“ pe ciocoii vechi, cărora le-au slujit cu credinţă, până s au ridicat la treptele celei mai înalte. Şi pe ruinele rivalităţile lor se va înălţa clădirea cea adevârată a societăţii celei noui, româneşti, democratice şi armonioase înainte de toate. CRONICA ZILEI întinderea teroarei. Ziarul Timpul, organul dlui Al. Marghiloman, care numai bolşevic nu este, scrie : .De teama unei surprize din partea opoziţiei, guvernul a întărit cordoanele militare de la barierele Capitalei. Numeroase patrule circulă pe toate şoselele împedicând ca ţăranii să intre în Bucureşti. Nu sunt lăsaţi decât acei, cari fac de mult parte din organizaţiunile liberale şi încă şi acestea un număr foarte mic. Acest lucru se întâmplă şi în provincie. Ca să poată obţine cineva un bilet pentru Bucureşti, trebue să fie luat pe garanţie de poliţaiul respectiv sau de şeful gării. E nevoie să mai spunem, că toate aceste nesocotinţe şi inutile vexaţiuni ale guvernului, contra cetăţenilor paşnici care-şi caută de interesele lor, vor duce tocmai acolo de unde vrea să ne ferească guvernului ?“ Dl Maniu înfierează pe primul-ministru Minciuna a fost întotdeauna cea mai rea şi mai imorală sfătuitoare. Din nerorocire şi pentru dânsul, dar mai atrs pentru ţară, dl Brătianu a ridicat minciuna la rangul de dogmă în toată acţiunea politică a guvernului, şi a partidului ce conduce. Adevărul este sau mistificat sau înlăturat cu desăvârşire. Minciuna liberală a ajuns de pornind. Şi este dureroasă aceasta atitudine atât în afacerile interne ale ţării, cât şi în realaţiile noastre cu streinătatea. Ea ne deprimă moraliceşte în interior şi ne desonorează faţă de streini. Dl Brătianu a putut să se convingă în şedinţa de 19 c. de spiritul de dreptate şi adevăr, care domneşte în rândurile opoziţiei unite. Lecţia dată de dl Maniu, îi poate sugera o schimbare de atitudine în viitor, pentrucă oricât de repede, s’au oricât de repede s’a trecut peste aceasta înfierare, pe deplin justificată, ea rămâne ca pecetea unui fier roşu pe obrazul primului sfetnic al Tronului. Dar să reconstituim în resumat scena: într’un dialog aprins între dl Maniu şi Brătianu, acesta din urmă căuta desigur fără rezultat, să justifice atitudinea înteţită a majorităţii faţă de opoziţie şi in deosebi mobilizarea unui treg corp de armată pe străzile Capitalei. Dl Maniu: ripostează: (.Aceasta însemnează clar, că dl prim-ministru înţelege să guverneze prin baionetă. Dl Brătianu: La acţiuni legale, răspundem cu măsuri legale■ Unei acţiuni anarhice, ca a dv. opunem tăria autorităţii. Dl Maniu: Celor, cari guvernează prin teroare şi furt de urne, nu le putem răspunde, decât aşa cum le răspundem. Dl Brătianu: Pe dv. nu vă preocupă Constituţia, ci dorinţa de putere. Dl Maniu: Dv. domnule prim-ministru ştiţi prea bine, că atunci când mi-aţi oferit să şed pe aceea bancă ministerială, am spus: N’am să şed, nici chiar dacă am face o înţelegere cu dv. Dl Brătianu. Nu este exact. Şi faimoasele pertractări au durat destul şi le-a cunoscut destul toată lumea — fără, ca să vă mai iau acum timpul, că nu este exact ceea ce aţi spus. (Majoritatea aplaudă). Dl Maniu: Orice mi-aş fi putut închipui, dar ca dl prim-ministru Brătianu, să fie aşa de slab, să recurgă la o negare, cu totul contrară adevărului, la aceasta nu m’aş fi aşteptat. (Opoziţia face ovaţii dlui Maniu). Acei cari cunosc caracterul demn şi bărbătesc al lui Maniu şi extrema scrupulozitate, ce o urmăreşte atât în viaţa privată cât şi în cea publică, îşi pot da seama de temeinicia înfierării adresată pomului sfetnic al Male. Dar, în politica bizantină în hatar vom căuta adevări. El nu există. Minciuna, perversitatea, cinismul, aceştia sânt cei trei factori, cari stăpânesc atmosfera vieţii publice şi private a politicianismului de gaşcă şi de coterii. Dl Paul Bujor întăreşte chiar a doua zi în şedinţa Camerei de la 20 c. aceasta aserţiune, prin citirea unei informaţii dată de guvernul dlui Brătianu în ziarul „Le Temps“. Guvernul a pus să se scrie, că proiectul de Constituţie a fost primit cu aclamaţii de întreagă Camera şi că atât primul-ministru cât şi raportorul proiectului au vorbit la Parlament într-o atmosferă de linişte şi entusiasm. Mai voiţi comentarii ? Iată în ce mod detestabil să informează streinătatea, cu minciuni plătite scump din banii contribuabililor. Şi mai vreţi, ca aceasta streinătate să ne acorde încredere. Dar ce le pasă Brătienilor? Ei să taie şi să spânzure. Iara o pot mânca şobolanii. NOTEI Scriitorul şi Constituţia Dl Ludovic Dauş, senator şi membru al „Societăţii Scriitorilor Români“, n’a găsit altă vină „Constituţiei liberale“ decât una literară. E şi asta ceva. Dşa a făcut cu scritoricească emfază propunerea, să nu i se zică „Constituţiune“ ci „Constituţie*. Noua Constituţie ne trebuie redusă doar cu două litere, o vocală şi o consonantă, pentru că să fie desăvârşită. Un alt senator a propus, ca vorba „hotar* să fie înlocuită cu „ritargine* — cea dintâi fiind de origină ungurească ; minorităţile nu trebuie să fie amintite nici măcar cu uşoare aluzii finguristice. Ne aşteptăm să se ridice încă vreuna din capacităţile filologice ale parlamentului ca să spună că toată Constituţia trebuie din nou stilizată, fiindcă cuprinde prea multe cuvinte slave, care ar putea da de gând, în ce priveşte relaţiunile noastre cu Rusia. Iată-ne dar la punctul cel mai însemnat al discuţiilor înfierbântate în jurul Constituţiei. Problema de acum nu mai e politică ci literară- Ea fi putea deci să fie muncită foarte bine. In sfară de Parlament, bunăoară în cadrul trai intelectual al „Sperfiţii Scultorilor Români*, cari şi aşa n'au nimic de lucru şi de abia aşteaptă în lipsă de altă ocupaţie folositoare — un izvor de câştig onorabil. Constituţia română ar avea rea dintâi mândrie, că e scrisă de scriitori. Artul e dorr de importart incomesurabilă. Dacă nu ne înşelăm, dl Ludovic Dauş, autor de cărţi spătoase, a motivat propunerea sa chiar cu cuvintele acestea. El speră,ră lucrul ce se face adede o durată de cel puţin cinci sute de anii. Limba în care e scrisă Constituţia, trebuie să fie prin urmare ce puţin monumentală, să reamintească sfintele cronici, investunile de stil ale bibliei, puterea simplă şi covârşitoare a boiereştilor Utopiseţe. Dl Ludovic Dauş uită un lucru: că nu orice poate fi scris in stil de cronică. Muştele de o zi nu pot avea zborul vânjos şi vrese al vulturilor. Constituţia ce se face nu poate fi scrisă decât în stilul gazetăresc al unui primarticol de ziar, cere nu mai e citit a doua zi. Dacă dl Ludovic Dauş ar fi avut numai un strop de instinct scriitoricesc, ar fi trebuit să facă următoarea reflexie: Constituţia e scrisă într’o limbă, care e pentru articole de o zi, prin urmare Constituţia nu poate fi de lungă durată. Ar fi fost un silogism vrednic de un scriitor — şi vremea nu ar fi desminţit. Dar dl Ludovic Dauş e scriitor liberal şi prea puţin scriitor ca să aibă o atât de frumoasă libhertste. Pentru cine ştie să vadă stilul are daruri profetice. PUNERI LA PUNCT „Viitorul“ spune că acţiunea opoziţiei este pornită dintr’o nevoe de exagerare. Promisiunile liberalilor la venirea la guvern nu au fost de loc exagerate, au promis totul, şi nu au făcut nimic. Guvernul s’a declarat împotriva restrângerei drepturilor evreilor şi în acelaş timp îşi pune deputaţii numiţi să ceară menţinerea art. 7 din vechea Constituţie. Duplicitatea liberalor se arată încă odată. Baionetă®'ş! schingiuiri Guvernul liberal îşi sprijină astăzi întereaga situaţie pe baionetele unui întreg corp de armată concentrat în Capitală, pentru a înăbuşi glasul energic al ooziţiei unite şi a împiedica manifestaţiile făcute împotriva Constituţiei făurită de clubul liberal. Pe lângă faptul că cetăţenii şi fruntaşii politici au fost brutalizaţi şi răniţi, unii foarte grav, la întrunirile opoziţiei unite, prigoana împotriva acelora cari nu vor să fie liberali a continuat şi după întruniri. Astfel, ziarul „Adevărul“ anunţă că într’o singură zi şi o noapte s’au făcut peste 100 de arestări. Cetăţenii paşnici, cari luaseră parte la întruniri, au fost urmăriţi de agenţi de poliţie şi de soldaţi şi arestaţi în străzi mai lăturalnice, de unde erau duşi la poliţie. Aici, au fost supuşi la bătăi şi schingiuiri sub motiv că au insultat armata şLDinastia. La aceste acte de o monstruoasă brutalitate, s’au pretat şi ofiţeri sugpriori car asistau la luarea unor interogatorii de formă, pentru ca apoi victimele să fie d^fi^îj^-primirea gradelor inferioare cari se întreceau în zel pe spatele oamenilor nevinovaţi. După furtul urnelor şi suprimarea libertăţilor cetăţeneşti, guvernul liberal nu se dă înapoi nici de la suprimarea libertăţilor individuale, bătând şi schingiuind pe cetăţeni pentru a-şi impune Constituţia. Aceste acte de o barbarie nemaiauzită în nici o ţară din lume, fac parte din sistemul de guvernare al dlui Ionel Brătianu, acelaş care, de câte ori a venit la guvern, a făcut să curgă sângele cetăţenilor pentru satisfacerea ambiţiilor personale şi impunerea voinţei împotriva protestului unanim al ţării. Discursul dlui dl Aurel Lazar ţinut în şedinţa Camerei din 19 Martie Guvernul liberal a introdus în ţară dictatura unui singur partid, urmărind ca prin terorizat şi lovitură de stat să dea ţărei o nouă Constituţie — Opera de apărare naţională a opoziţiei unite " In şedinţa Camerei de la 19 Martie, dl dl Aurel Lazar, deputat de Bihor, a ţinut un mare discurs pe care îl publicăm în întregime. Dl Aurel Lazar: Domnule preşedinte, în şedinţa dela 9 Martie s’a făcut o declaraţiune, care atunci n’a avut efectul cuvenit. Poate că s’a considerat numai de o frază oratorică, deşi era o mărturisire, o concretizare, care are foarte mare însemnătate, care devine o judecată justificatoare şi a deslegat o enigmă. A deslegat o enigmă, care apăsa şi apasă încă şi astăzi viaţa întreagă a noastră publică. Enigma este": de ce consolidarea mult dorită sufletească şi consolidarea internă nu se poate face şi nici chiar viaţa socială şi culturală nu-şi găsesc armonia şi solidaritatea voinţei şi sunt lipsite,de acţiuni, care ar fi menite ca să deslege misiunea lor naţională. Neamul românesc a trăit în unitatea naţională şi atunci când nu a avut unitate de Stat. A avut aceiaşi limbă, aceiaşi conştiinţă, aceiaşi credinţă, acelaşi suflet, aceiaşi voinţă, aceiaşi inimă. Şi acum întrebăm: ce este veninul care a infectat această veche solidaritate naţională care împiedică munca organizatoare a neamului românesc şi care împiedică ... Dl Aurel Lazar, validarea, desvoltarea elanului divin al sufletului românesc. In şedinţa trecută, de Vineri 9 Martie am primit răspunsul. Dl preşedinte al consiliului de miniştri . . Dl Iuliu Maniu. (Dl general Văitoianu îşi ocupă fotoliul pe baza ministerială) Fii băgător de seamă că a venit generalul. Dl Aurel Lazăr: ... a invocat sufletul românesc. Era o invocare curagioasă, care apoi a devenit şi fatală: era ca fulgerul care dă lumină dar şi orbeşte. Terorizmul guvernului Dl prim-ministru la comunicarea făcută de deputaţii basarabeni, a făcut o declaraţie că în acel sistem nu recunoaşte sufletul românesc. Este un mare adevăr şi îl primim cu toţi şi acest adevăr va fi verificat şi de istorie: vor fi înscrise pagini foarte triste în Cartea de aur a României Mari. Acest adevăr în momentul acesta este cu atât mai întristător fiindcă dl prim-ministru n’a avut curagiul ca să declare de imposibile acele grozăvenii şi să enunţe să nu poată fi sărvârşite, fiind streinede «sufletul românesc. Insă, grozăviile din Basarabia există, sunt realităţi desgustătoare dureroase, dar sunt şi există. De 4 ani le auzim. Însăşi actualul ministru al Basarabiei le-a verificat de la tribună, în Parlamentul trecut şi de atunci situaţia s-a agravat, abuzurile şi excepţiile au devenit sistem. Putem deci constata din acest adevăr că în Basarabia există un sistem în care însăşi dl prim-ministru nu recunoaşte sufletul românesc. Or Basarabia este partea integrantă a României ; Basarabia este guvernată şi administrată de legile româneşti; nu există acolo vreo autoritate locală, sau o guvernare specilă. Deci, pe baza acestei situaţii de drept, putem să aflăm un al doilea adevăr, că pentru concepţiunea politică şi de guvernare în Basarabia, este responsabil guvernul central, pentru că baza sistemului dominant acolo este concepţia lui de drept, de politică şi de guvernare. (Aplauze prelungite din partea opoziţie). Din această situaţie de drept, apoi mai putem să constatăm un alt adevăr şi cu ajutorul logicei putem să deducem concluzia următoar: Basarabia este guvernată, administrată şi justiţiată de un sistem fără suflet românesc (aplauze pe băncile opoziţiei) ori, guvernul actual şi partidul liberal având unul şi acelaşi program politic, aceeaşi concepţiune de drept naţional pentru ţara întreagă este cert, că în ţara întreagă dominează fără suflet românesc (aplauze pe băncile opoziţiei). Această stare de fapt este o justificare perfectă a ţinutei opoziţiei aliate (aplauze pe băncile opoziţiei). Opera naţională a opoziţiei. Se adevereşte din acest sistem că partidele naţionale a opoziţiei nu sunt mânate numai de săvârşirea unui act politic momentan, mai mult, nu sunt mânate de interesele rigide de partid, ci ceea ce fac ele, sunt acte naţionale de apărare naţională (aplauze pe băncile opoziţiei) şi mai rezultă că aceste acte sunt emanate de acel suflet românesc, pe care nu-l putem găsi în sistemul de guvernare al Statului român de azi (aplauze pe băncile opoziţiei). Iată, domnilor, enigma catastrofei noastre interne, sufletul românesc este scos, este brutalizat şi expulzat din viaţa noastră politică (aplauze pe băncile opoziţiei) dragostea de neam, conştiinţa naţională, sentimentele de dreptate şi datoria cetăţenească, iubirea de muncă şi frica de Dumnezeu sunt ca- tităţie sublime ale sufletului românesc (aplauze pe băncile opoziţiei). Azi acestea calităţi sunt orfane, sunt desconsiderate în palatele guvernatorilor noştri, şi de aci urmează catastrofa noastră. Domnilor, sunt pilde în istoria omenirei, că au fost popoare conduse în contra conştiinţei sufletului şi fără caracterul lor natural. Urmarea a fost catastrofa dacă ele nu au avut puterea ca în ultimul moment să se emancipeze de sub jugul nefericit al lor (aplauze pe băncile opoziţie) simţim cu toţii . . . o voce din majoritate sufletul naţional la di Stere, religia la dl Bujor (aplauze pe băncile majorităţii, sgomot, întreruperi pe băncile opoziţiei). Opera partidelor aliate de opoziţie, urmăreşte câştigarea drepturilor celor mai sfinte, reîntronarea, câştigarea şi satisfacerea sufletului românesc (aplauze pe băncile opoziţiei). Orice fenomen politic ori social trebue să-şi aibă explicaţia sa şi cauza sa în viaţa noastră generală publică dar tot deodată şi în cea mai socială, pentru că, durere, nu numai în viaţa noastră publică se constată aceste patimi, dar trec şi în domeniul vieţei sociale. Ce am spus mai înainte că lipsa sufletului românesc, a gândirii româneşti, în sistemul de guvernare, este o explicare a-a situaţiei noastre publice, însă această explicare nu ne poate îndestula, trebue să căutăm în situaţiunea aceasta grea când aci doriţi să votaţi o aşa numită Constituţiune, adecă asigurarea drepturilor cetăţeneşti până ce afară cetăţenii nu pot umbla, sunt împiedecaţi de suliţele soldaţilor lor. (Aplauze pe băncile opoziţiei). (Continuare de pe pag. I.) sswassasssz. .iri ■«g wasmum EFEMERIDE Nici unde-i belşug nu-i bine Crescătorii de vite din Argentina, cari în totdeauna autori cei mai bogaţi •?' msi cu infiu- Inţi oameni în ţaţă, tec arifzi in g .e încercări. Valoarea vitelor a scăzut , sa dt«re, cum nu s’a pomenit până acum în is’ la .viticulture! sudamericane şi turmele, cari constau numai de exemplarele modei s’au sporit aht de mult, înCât au ajuns a se vinde pe puţuri de batjocură. Tauri de cea mai perfectă rasă se vând abia cu o treime din preţul ce-l aveau în 1920. Pe vaci şi viţei abia mai dă cineva ceva. in sSptftmâniie din turnă s’au vândut vaci cu şase şilingi bucata, iar la o licitaţie publică s’a oferit pe o turmă întreagă mai puţin de doi pfunzi sterlini. de exemplare singuratice n’a oferit nimeni nimic. La astfel de preţuri, astual, că viticultorii nu pot câştiga nimic şi ajunge desnădejde. De ajutat însă nu le poate nimeni ajuta. Europenii au sărăcit şi nu mai pot cumpăra marii Greutăţile de transport şi alte piedici, aruncate de război în drumu! comerţului fac să zacă în unele părţi ale lumii depozite mari de alimente nefolosite, în vreme ce aiurea sunt lipsurile cele mai grozave. Aşa de pildă în ţările americane putrezeau bucatele in timp ce în Rusia mureau de foame milioane de oameni. Şi acum în Agentina e risipă de vite, iar în biata Europă mulţi duc dorul unei fripturi bune ce nu s’o pot permite din cauza preţurilor exagerate a cărnii. S’a mai întâmplat în Argentina acum vre-o 50 -60 de ani, când iarăşi se înmulţiseră într’atâtea vele, încât ameninţare să prăpădească toată vegetaţia din ţară. Au trebuit să fie o morftie cumilie ca să împiedece prăsirea lor. Acelaşi lucru se întâmplă şi acum Mai mulţi administratori ai moşiilor a primit poruncă să omoare toţi viţeii tineri. Aceştia călăresc în fiecare dimineaţă printre turmele de vite şi împuşcă viţeii fătaţi peste noapte. ARISTARC & COMP.