Patria, martie 1923 (Anul 5, nr. 43-69)
1923-03-28 / nr. 66
City, Miercuri 28 Martie 1928 UN LEU EXEMPLARUL Anul V. # Numărul 66 Camarilla Zilele trecute a avut loc la Bucureşti, în faţa palatului prinţului Ştirbey, administratorul Domeniilor Coroanei, o demonstraţiune ostilă. Au fost sparte geamurile palatului şi s-au rostit protestări violente împotriva liberalilor şi a camarillei palatiste care îl sprijineşte. Prinţul Ştirbey, cumnatul dlui I. C. Brătianu, este învinuit că Intervine cu toate prilejurile în favoarea dlui Brătianu, că aţâţă pe Rege împotriva şefilor partidelor de opoziţie, atribuindu-le intenţiuni pe cari nu le au şi prezentându-i ca revoluţionari, antidinastici şi ostili persoanei Suveranului. Prinţul Ştirbey nu este unicul din anturajul Regelui căruia opinia publică îi atribuie acest rol primejdios pentru armonia ce trebuie să domnească între Suveran şi naţiune. El este numai şeful camarillei, cel mai influent în coteria de cutzirani cari îl înconjoară pe Rege. O seamă de oameni încremeniţi în concepţiile medievale, pentru cari istoria s’a scurs fără să se desprindă din ea o învăţătură cât de mică; o seamă de oameni cari cred că toate frământările sguduitoare de temelii ale celor două veacuri din urmă sunt simple incidente fără rădăcini în trecut şi făr ramuri în viitor; o seamă de fosile cari nu mai pot renaşte la o viaţă nouă şi nu sunt în stare să aducă sacrificii pentru această viaţă nouă în care nu cred, — răspândesc în jurul Suveranului o atmosferă pestilenţială de neîncredere în păturile nouă ale societăţii, de teamă faţă de orice concesiune făcută forţelor tinere ce se ridică pe ruiele unei lumi prăbuşite. Nimeni în ţara aceasta nu are dragoste şi încredere sinceră în Suveran, ci numai ei, mâna acea de curtizani pentru care minciuna măgulitoare pentru cel căruia se adresează este pâinea de toate zilele. Teme-Te, Maiestate, de oamenii vremurilor nouă! I se şopteşte zilnic în urechile Suveranului. Teme-Te de popor şi de cei ce spun că sunt reprezintanţii lui. Caută în jurul Tău, Maiestate, şi vezi ruina pe care au adus-o ţărilor revoluţionarii, ori cutat ar numi ei. Domnia lor însemnează distrugerea ordinei. Datoria Ta, Maiestate, este să împiedeci cu orice mijloace schimbările ce ţi se cer. Ai să împlineşti o misiune divină. Împlineşte-o cu toată forţa de care dispui şi Vei fi mare în istorie, cel mai mare Rege al lumii, căci Vei fi salvat civilizaţia pentru care au muncit atâtea generaţiuni moarte Aşa glăsuieşte Suveranului minciuna, zi de zi, clas de clas — şi teama creşte şi se închiagă într o fantomă înfricoşătoare şi ia ea în mâni frânele guvernării. Şi ca minciuna să fie mai ademenitoare, i se dă o mască de adevăr. Se falsifică în mod sfruntat manifestarea voinţei libere a cetăţenilor. Se fură urnele de votare şi se înlocuiesc buletinele, se resping candidaturile opoziţioniste şi rezultatul obţinut cu ajutorul acestor mijloace abjecte este prezintat Suveranului drept expresiunea liberă a sentimentelor ţării. Telegramele de protestare ale cetăţenilor revoltaţi sunt suprimate; delegaţiile care cer audienţă pentru a-L asigura pe Suveran de fidelitatea poporului românesc sunt oprite la porţile Palatului, articolele presei opoziţioniste sunt pervertite şi falsificate pentru a induce pe Suveran în eroare şi a-L face să creadă că această presă propagă răsturnarea Dinastiei şi întronarea anarhiii. Când coboară trepţile palatului un şef al opoziţiei, urcă în fugă zece curtizani nesinceri pentru a-L asigura pe Suveran că orce ar fi spus şefii opoziţiei — adevărul nu este de partea lor. Şi Regele nu este în situaţiunea să cunoască realitatea. Minciuna seceră zilnic triumfuri nouă. Să mai afirmăm credinţa în principiul monarhic al partidului naţional ? La ce bun ? Am făcut-o de atătea ori, am dat atâtea dovezi despre credinţa noastră nestrămutată că singurul regim politic corepunzător neamului românesc de astăzi este regimul unei monarhii democratice , încât repeţirea ar slăbi numai efectul declaraţiunilor noastre. Ţinta străduinţelor comune trebue să fie alta. Regele este al ţării întregi. Coteria criminală care prin influenţa ei sinistră tulbură armonia între cei doi factori constituţionali trebue alungată şi Regele trebue redat iar ţării. Cei doi prizonieri ai oligarhiei financiare, Suveranul şi poporul, trebue eliberaţi din jugul sub care gem ca împreună, mână în mână, să poată munci pentru refacerea şi consolidarea României nouă creiată cu atâtea jertfe scumpe. Să deschidem largi ferestrele palatului să intre aerul înviorător al adevărului şi al înţelegerii! O ruşine — Coborârea prestigiului la Liga Naţiunilor, din partea Ministerului Muncii — Da, o nouă ruşine şi nu dintre cele mai mici, pe capul bietei noastre ţări. Ar trebui să unim acest cuvânt cu cel de europeana şi sperăm că de data aceasta vor conveni până şi cei care acuză de exagerare. Căci nu este vorba de altceva decât de poziţia noastră în faţa întregei lumi, ca membru în Liga Naţiunilor, cum este România. Deci, ar trebui să-i zicem o ruşine mondială, pentru ţara noastră. Şi iată de ce este vorba. Biuroul Internaţional al Muncei a publicat la Geneva o carte cu titlul: Aplicarea sistemului celor trei echipe la industria metalurgică. Cartea cuprinde o anchetă cu răspunsuri din partea ţărilor care fac parte din Liga Naţiunilor. Ştiindu-ne şi pe noi ca membru în marea societate, Biuroul a adresat şi guvernului român întrebările puse celorlalte ţări. Faptul se raportă la timpul guvernului Averescu şi guvernului Brătianu, deci pe timpul când au funcţionat ca miniştri ai Muncii, diii Trancu-Iaşi şi G. Mârzescu. Ce răspunde România la această anchetă internaţională, ce au răspuns cei doi miniştri? România figurează în publicaţia oficială cu o absenţă care devine ruşine pentru noi. De unde toate ţările figurează în anchetă cu răspunsuri statistice, bine documentate, ietă ce găsim la rubrica România. La pag. 65: „Noi nu dispunem de nici o informaţie în privinţa aceasta"; la p. 79: „Noi nu posedăm date asupra acestui punct“; la pag. 105: „N'avem cunoştinţă“ (adică noi Românii despre noi); la pag 111: „Nu ştim nimicic“... şi aşa mai departe. Deci, România se ilustrează printr o complectă neştiinţă, printr’o totală necunoştinţă a industriei sale metalurgice. In schimb, câtă bătălie, din partea celor două guverne, pentru acapararea industriei metalurgice de la Reşiţa!... Ce vor fi zicând ţările celelalte când vor fi văzând că noi nu putem răspunde asupra organizaţiei noastre interne? Cu drept cuvânt ne pot considera ca pe un Stat neorganizat, primitiv, fără drept de a fi în rândul popoarelor civilizate. Iată roadele politicianismului, iată unde duce lipsa de competenţă a miniştrilor muncii, puşi în acest post numai pentru a-i satisface partidul CRONICA ZILEI întrunirile opoziţiei. Duminecă, 1 Aprile, la orele 10 dimineaţa, opoziţia unită, va ţinea o mare întrunire publică la Brăila, la care vor lua cuvântul dl Iuliu Maniu, dr A. Vaida- Voevod, I. Mihalache, dl Demetrescu- Brăila şi alţi fruntaşi. La orele 2 d. r. în aceeaş zi fruntaşii opoziţiei vor fi la Galaţi, unde se va ţinea o altă întrunire a opoziţiei unite.« Armonia între liberali. Ziarul „Bsiuşul*, organ al unei fracţiuni liberale din Bihor, publică rândurile următoare: „Înfrângând dl senator dr G. Cosma intrigile ţesute împotriva prim jurisconsultului judeţan dr Şt. Gyöngyösi, s’a anulat numirea dlui dr G. Gherian la acel post îndeplinit cu atâta corectitudine“. * Magistraţii dimisionează. Procurorul I. N. Vlădescu, pe lângă tribunalul Ilfov, a adresat ministrului de justiţie o scrisoare prin care îi anunţă dimisia sa din magistratură din cauza stării materiale precare în care sunt ţinuţi slujitorii dreptăţii. Bugetul Cel mai elementar simţ de datorie al unui guvern trebue să fie echilibrarea veniturilor cu cheltuelile, pentru ca Statul la un moment dat să nu ajungă în starea nenorocită de a înceta plăţile. De acea prima grijă a ministrului de finanțe este să vadă clar situaţia economică a ţarei, ca să nu-şi facă iluzii asupra unor venituri fictive, ajungând la urmă să se împrumute, dacă poate, pentru satisfacerea celor mai urgente cheltueli. Fostul ministru al finanţelor, dl Titulescu a fost in privinţa aceasta un bărbat clarvăzător. Bugetul alcătuit de dsa era bazat pe venituri reale, iar cheltuelile erau destul de reduse pentru a fi uşor acoperite. Şi dacă sistemul financiar Titulescu nu era aplicabil, vina a fost numai că nu avem un apărat administrativ financiar la înălţimea vederilor sale A urmat dl Vintilă Brătianu, faimoasa competinţă financiară a liberărilor, care ne-a asurzit cu prorocirile, că va ferici ţara, urcând valuta şi făcând să curgă belşugul, îndată ce va veni partidul său la putere. Dovada s’a făcut leul a scăzut vertiginos sub guvernul liberal, iar viaţa s’a scumpit de trei ori mai mult, cu tendinţa de a ajunge să imităm pe austriaci, căci după un an de zile bugetul s’a urcat dela 6 miliarde la 9 miiarde şi acum vine ministrul de finanţe cu bugetul sălbatic pe nouă luni, fixându-l la cifra fantastică de peste 15 miliarde ceea ce însemnează peste 20 miliarde pe an. Că nu va ajunge acest buget pentru acoperirea cheltuelilor este uşor de închipuit, dacă viaţa va continua să se scumpească sub liberali în aceiaş măsură ca până acum. Dar întrebarea este de unde scoate dl V. Brătianu veniturile? Toată nădejdea sa stă în rezultatele impozitelor. Dar aci s’a dovedit pe deplin incapacitatea financiară a visternicului nostru, pentruca a deviat dela concepţia Titulescu, care impunea la grele dări pe îmbogăţiţii de războiu, mărginindu-se la împovărarea şi mai mult a contribuabililor sărăciţi prin războiu şi pe urma războiului şi lăsând speculanţi, pe contrabandişti şi pe toţi traficanţii cu şi fără permise să opereze mai departe îmbogăţindu-se fără să ajute cu nimic la sarcinile Statului. Dl Vintilă Brătianu nu se va speria însă. El va scoate ultimul ban din punga săracului, va lăsa neplătite datoriile, va ruina totul pentru a şi îmbogăţi partizanii. Şi când Statul va ajunge să nu mai aibă ce încasa, când împrumuturile oneroase vor impune ţârii cele mai insuportabile sacrificii, atunci ce-i pasă actualului ministru de finanţe ce sarcină lasă succesorlui său, când el se conduce de principiul că dacă se retrage de la guvern, poate să urmeze şi potopul. Ţara însă e sătulă de liberali, cuţitul a pătruns la os şi azi nu se mai aude decât un singur glas în cuprinsul larg al hotarelor României: Jos guvernul! EFEMERIDE Mers şi meserie. Mersul unui om şi picioarele sunt pentru observatorul ager cele mai bune indicii asupra felului de viaţi sau meseriei respectivului. Mersul e în multe mianţe chiar mai caracteristic şi decât faţa cuiva. Despre câte ştiu poveşti picioarele, ce ţin într’un ziar german cele ce urmează . Unul dintre cei ce se trădează de pe mers e chelnerul. Alergările lui multe au făcut să-şi însuşească un pas uşor, repede şi sigur. Poliţistul îl cunosc pe păşirea apăsată grea, plină de importănţă, asemenea şi pe soldat ducă umbletul ritmic şi iute. Boxerul se trădează iarăşi foarte uşor El umblă mişcându-şi picioarele mai mit din şolduri, genunchul îi îndoie foarte puţin, apos pe deloc, chiar contrar dansatorului de profesiune al drul mese elastic şi săltăreţ. Ţăranul pe de altă parte care-şi formează mersul cu coasa în mâni sau ţinând coarnele dela plug, calcă încet cu paşi mari îndoind genunchii bine şi înţepenindu-se la fiecare pas in pământul pe care calcă. El nu-şi aruncă în afară picioarele ci drept înnainte călcând pe una şi aceeaşi dungă, cum cum Calcă într’o anumită brazdă când merge în urma plugului. Călăreţii cari cuprind cu picioarele lor trupul călului prezintă o mlădiere uşoară la mers, ei calcă mai mult în afară, adecă spre părţi, decât înainte, de aceea picioarele în formă de O se şi numesc pioare de călăreţ. Dintre toţi înşi, acela ce-şi trădează mai uşor meseria după mers e marinarul. El bate numaidecât la ochi după umbletul legănat şi infigerea pasului ca proptă, mişcarea ce-o face şi pe pământ solid obşnuit fiind cu legănările corăbiei ce-i dau când într’o parte când într’alta. ARIST ARC & COMP. Un poet S’au împlinit zece ani dela moartea poetului Cerna. Chiar dacă ar fi murit astăzi am fi zis efic ca tânăr părăseşte pământul literaturii. Profesorul Petrovici de la Universitatea din Iaşi îl numeşte cel mai strălucit exemplar al generaţiei sale Cu toată deptriea. Alcătuirile simfonice de lagă ispraţie ale Iul Cerna veneau /'it'’un timp, când cel de-o vârstă cu el nu găseau decât coardele retorice ale unul mincinos patriotism. Optimismul exuberant — care ţişnea din versurile Iul cu răsuflet plin — aducea desigur o notă nouă şi sinceră — într’o atmosferă de isteţe prefăcută adusă ca moşenire de la un mare înaintaş. Dacă mai trăia, ar fi devenit fără îndoială unul din cel mai păţim şi înţelegători ai filozofiei lui Bergson: elanul vital care organizează materi voind să înfrunte moartea — cu încredere, cu chieltuire de sine, cu concentrare asupra sa — ar fi fost o concepţie de o desăvârşită corespondenţă cu sufleul cosmic înaripat al poetului. Filozofa lui Cerna se desprindea doar din acelaş biologism din care veneau grandioasele sinteze ale filozofului francez. A lipsit poate acest ultim impuls — pentru ca Cérna să ne fi dat un Incomparabil imn al vieţii. II vedem mişându-se în direcţia aceasta. Materia opreşte insă mişcarea începută, — o opreşte stupid şi fără rost — numai ca să se răzbuneupa vieţii, care atât de des îi strică socotelile. Moartea tânără a lui Cérna e cu atât mai t'rgilă. — Cei zece ani de la plecarea lui au fost folosiţi de cercetătorii noştri literari petru scoaterea la iveală a tuturor lucrurilor ce se ştiau despre el. Operă nepubicată a lăsat puţină în urma sa. Ii cunoştem viaţa până în mici amănunte; ştim ca era bolnăvicios şi că iubea mult; ştim că a trăit şi în mizeri , aproape totdeuna, dacă nu totdeauna. Un lucru totuşi nu s a făcut Cerna cu doi săptâmâni înainte de a muri îşi trecuse doctoratul la leipzig Nu cunoaştem Insă nici astăzi lucrarea im asupra poeziei de idai, fiindcă nu s’a găsit nimenea să o traducă şi să o publice. Astăzi când se Împlinește un decenn dela moartea lui, ar fi ce! mai frumos gest ce s’ar putea face în amintirea sa: să i se publice aclie însemnări — fie ele savante chiar — în marginea propriei sale poezii. Tratativele italo-iugoslave ,.**««»La Abazica in şedinţa comisiunei paritetice preşedintele delegaţiunei iugoslave, Rybar a expus, rezultatul studiilor făcute asupra proectului italian, menţinându-şi prima sa rezervă fundamentală cu caracter politic. Rybar a ridicat obiecţiuni asupra propunerilor italiene In special asupra celor care se referă la Braidizza şi MarcinsUnizza pe care le consideră neacceptabile dat fiind că este incontestabilă suveranitatea Iugoslaviei asupra acestor localităţi’ Mai face apoi câteva observaţiuni asupra atribuțiunilor legislative ale consorțiului. NOTE Discursul dlui dr I. Lupaş deputatul Săliştei, rostit în şedinţele Camerei dela 13 şi 14 Martie 1923 — După note stenografice — Continuitatea istorică Dl Lupaş: Vă asigur dlor, că elementele de seamă din toate provinciile revenite la sânul României, ar fi putut să aducă contribuţiuni foarte importante pentru o deslegare raţională şi folositoare a acestei mari probleme constituţionale. (Aplauze). Ceea ce spune în primul său raport dl Disescu, care încearcă să caute argumente prin codicele Teodosian, ceea ce spune foarte sumar în raportul său dl Chirculescu, care vrea ca această lucrare constituţională să aibă legătură de continuitate numai cu pripita traducere din 1866, cred că nu este suficient ca să dea adevărata icoană a facultăţilor, a destoiniciilor, a tendinţelor de viaţă liberă naţională constituţonală, spre care a năzuit neamul românesc din toate provinciile chiar în timpurile încercărilor celor mai grele. Eu n’am de gând să vă obosesc prea mult şi nu vreau să merg aşa departe ca dl Disescu căutând argumente prin codicele Teodosian. Voiu spune însă, că voind să controlez afirmaţiunea dlui Disescu şi textul latinesc pe care-l ciează dsa la pagina 5 din raportul său n’am găsit acest text în acel codice şi în locul lui am găsit cu totul altceva. O voce: N’ai ştiut să cauţi. Dl Lupaş: O să te rog pe dta să ai bunătate să-mi ajuţi să căutăm împreună. Cum citează dl prof. Disescu»? Dl Disescu spune că acest important edict ar fi din anul Domnului 392, in realitate este Insăl din 28 Februarie 380 ... (întreruperi, zgomot). Dl Lupaş: Textul pe care dsa îî redă în şase cuvinte este următorul : „Unius et summt Del nomen ubique celebretur“ Cod. Theodos XVI, 5—9. Din aceste cuvinte nu rezultă Însă nici decum, ceea ce vrea să dovedească dl Dissescu, adecă: ridicarea ortodoxiei la rangul de religie dominantă a Statului. Textul pe care ar fi trebuit să-l citeze dsa din edictul împărătesc despre credință („edictum de fide* — 28 Febr. 380) cuprinzând programul religios al poliției de Stat, sună în chipul următor: „Cunctos populos, quoa dementiae nostrae regit temperamentum, in tati volumus religione versari, ...ut secundum apostodcam disciplinam evangelicamque doctrinam patris et filii et spiritus sancti unam deitatem sub parii majestate et sub pin trinitate credamus"... O voce din majoritate: Să traducă părintele Drăghici. (Mare ilaritate, aplauze.) Dl Lupaş: De dragul fraţilor de Bucovina ţin sâ vă spun, că lucrurile acestea, dacă veţi vroi să le găsiţi într’o expunere temeinică şi documentată, le puteţi afla in cartea părintelui doctor Valeriu Şesan, profesor la facultatea de teologie din Cernăuţi, certe Intitulată: „Kirche und Staat Im römisch —byzantinischen Reiche seit Konstantin dem Grossen bi* zum Falle Konstantinopela", voi. I. tipărit Ia 191t ln Cernăuţi (p. 316). Dar nu despre aceasta vreau să vorbesc şi nu pot să mă mărginesc nici la continuitatea atât de economicoasă a dlui Chirculescu, Care nu vrea sâ ştie nimic despre aspiraţiunile şi tendinţele noastre spre viaţă constituţională, anterioare anului 1866. Constituţia vie a neamului nostru. Autonomia politici şi bisericească Daţi-mi voie să spun, că poporul nostru din torte părţile a ţinut totdeauna să fie stăpân asupra vieţei sale obşteşti In comună, In scaune sau judeţe, in districtele sale voevodale şi In biserică, iar unde a putut să aibă Statul său naţional, şi în Stat. Poporul nostru a avut din timpuri străvechi Constituţia, pe care şi-a dat-o el insuşin acel complex de legi nescrise, în obiceiul Pământului, niciun valahicum, răspândit şi respectat pretutindeni. Caracteristica fundamentală a luptelor noastre seculare împotriva tendinţelor de cutropire streină a fost necontenit păstrarea autonomiei noastre locale, teritoriale şi naţionale. De autonomia aceasta administrativă, judecătorească şi chiar legislativă s’a frânt adeseori penetraţiunea stâpânirei streine. Iar când autonomia politică nea fost răpită cu forţa pe la mijlocul secolului XV, poporul nostru din Ardeal s’a retras, ca melcul în gheoace, la biserica sa şi nu această formă bisericească s’a desvoltat — cum putem constata acum cu mândrie — cea mai vechie şi cea mai frumoasă democraţie românească. (Aplauze unanime). Voci: Erau alţi preoţi. (întreruperi.) Dl Lupaş: Această autonomie bisericească naţională a fost totdeauna apărată de poporul nostru, care n’a îngăduit nimănuia să şi bată joc de ea. De aceea s’a putut păstra în greacă şi sub stăpănirea streină, pe când «T, sub titlul pompos de „biserică dominantă* se ascude cea mai dureroasă realitate. (Aplauze pe băncile minorităţii. Protestări pe băncile majorităţii) O Voce: Să răspundă părintele Drăghici. Dl Lupaş: Am avut prilej să arăt ta Parlamentul din 1919—20, când s’a făcut cea dintâi Încercare de a se ştirbi autonomia aceasta de către fostul ministru al cultelor, domnul Borcea dela Iaşi, am avut atunci prilejul să arăt cu dovezi istorice vechimea respectabilă... Voci: E prietenul dr. Dl Lupaş . Noi şi când suntem prieteni, ne combatem pe faţă şi un mol real, iar nu prin Intrigi şi uneltiri subterane, cum e obiceiul in partidul dv. (Aplauze In băncile minoritâţii.) O Voce : De ce nu l combaţi pe dl CicioPop de la Banca Românească ? O voce din majoritate: Părinte Lupaş, prevăd că o să te faci liberal (ilaritate). Dl Lupaş: Veţi avea ocazie să vă convingeţi, că aţi fost slab proroc (sgomot.) Altă voce din majoritate: Adevăr grăesc; te vor mânca ai dtale (ilaritate). Altă voce: Au mai încercat să te mănânce ai dtale (ilaritate, sgomot). Puterea de resistenţă a elementului românesc din Ardeal Dl Lupaş. Vă rog să ascultaţi lucrurile acestea, cari cred că vor fi de folos pentru dvoastră ca pentru unii care aveţi tendinţă de a fi strâni atotputernici în România întregită. In acest caz trebue să aveţi şi dorinţa de a cunoaşte sufletul şi mentalitatea poporului nostru de pretudindeni; cum veţi profita apoi de aceste cunoştinţe, vă priveşte. (Continuarea pe pag. doua) t Dr Aurel Niivan Funeraliile din capela Clinicilor Azi la orele 9 a. m. a avut loc in capela Clinicelor binecuvântarea osemintelor neuitatului dr Aurel Niivan, Înainte de a fi transportate la gară pentru a fi duse la Șomcuta-mare. Serviciul divin a fost oficiat de protopopul Clujului dr E. Dăianu, asistat de pâr. B. Moldovan. Din partea familiei era de faţă soţia, mama şi fratele celui repauzat. Partidul naţional, al cărui membru fruntaş şi devotat a fost Aurel Nirvan, a fost reprezentant în număr impunător. In asistenţă am putut nota pe dnii Straion Tămaş, prezidentul organizaţiei judeţului Cojocna, Ion Lupaş, Emil Haţiegan, Aurel Socol, Victor Deleu, Simion Nemeş, I. Agârbiceanu deputaţi ; dnii Petre Poruţiu prof. univ, Victor Onişor prof. univ., Ion Pop director la Forestiera, G. Bilaşcu prof. univ., Silviu Dragomir prof. univ., inginer Lazar, etc. După serviciul funebru, în numele partidului naţional a vorbit dl Ion Agăbiceanu, arătând, in linii mari, viaţa şi meritele naţionale ale lui Aurel Nirvan. „Ţi-ai sfârşit viaţa printr’un act de eroism, — a spus dsa — prin unul din acele acte de hotărâre, de care e plină viaţa ta. Ai venit la Cluj pentru ca printr-o operaţie să-ţi recâştigi sănătatea atât de mult întrebuinţată în slujba neamului, şi pe care ţi-ai fi jertfit-o, cu bucurie, şi pe mai departe lui. Dar nu ţi-a fost dat să te mai întorci în Chivotul tău atât de iubit, iar nouă, partidului naţional ne-a revenit trista datorie de a-ţi da salutul din urmă, odată cu Împărtăşirea celei mai depline recunoştinţe pentru tovărăşia ta de luptă. Prea curând a venit moartea ta după aceea a lui G. Adam şi Vasile Chiroiu, „tovarăşii tăi de luptă. Dar deşi ne părăseşti abcea In vârstă de 46 ani, poţi spune cu scriptura: „Luptă bună am luptat, credinţa am păzit. Din mijlocul familiei, din şcolile Năsăudului şi ale Blajului ai ieşit un luptător hotărât şi neînfricat pentru drepturile neamului românesc. Familia ta a fost, In luptele politice de sub regimul unguresc, cartierul general al bătăliilor naţionale ce s’au dat pe terenul Chioarului. In alegerile de atunci oamenii partidului stăteau cu săptămânile In familia Nirvan, ca la ei acasă. Tu nu ai stâns focul, din vatra familiară, ci lai aprins şi mai tare. N’ai râvnit la traiul oraşelor mari, ci după ce ţi-ai făcut educaţia, te-ai întors în pământul natal, fiind un factor puternic al tuturor nizuinţelor naţionale, culturale şi economice din Chioar, rămânând sfătuitor şi apărător al ţăranului din Chioar, de care erai atât de mândru. Tu n’ai cunoscut decât un singur drum şi sub unguri şi dela unire încoace: drumul cel drept pe care ai călcat vârtos şi apăsat cu paşii tăi grei şi hotărâţi. Unora li s’a putut părea că văd violentă In atitudinea ta, dar ea nu era decât voinţă hotărâta, exprimată, poate, cu prea multă sinceritate. Ai ţinut sa ţi Închizi viaţa ta laborioasă printr-un act demnă pe luptătorii noştri din trecut: ţi-ai lăsat întreaga ta avere pentru scopuri culturale, testându-o şcolilor din Blaj. Convins că temeliile sănătoase ale unui popor sunt credinţa, cultura naţională, lupta altruistă. Partidul naţional îţi va păstra veşnic amintirea. Dormi în pace! * Lângă sicriu au depus cununi partidul naţional român Institutul Chioreanu, şi multe cununi din partea membrilor familiei.