Patria, noiembrie 1930 (Anul 12, nr. 234-258)

1930-11-26 / nr. 254

Anul al XIHea. No 254 IEDAGȚIA fi ADHHUiTEATOti Blmț, Stilei Maria Ma. H. T I la ( Madac|ia |1 aâiaialaUaţla IMI 1 1 { DlraaHauiaa------------- »-BI direcţia POLITICA i Comitatul da fiaai al futUalel ■■Jional-țăi imnfo, aacția Ailaala lml. ABONAMENT AHUAL: Piaiaalaai libara-----------Lai BOI f« me (io mail---------------i. 7BB Autorități |i imati­e|lmml - IBM Im­ailUmb­ata imblm. LA­ S TAXA POȘTALA PLĂTITĂ IN NUMERAR No. 11178/929 Omul datoriei: Mihaiu Popovici Oamenii publici, adică oamenii re­prezentativi ai unui popor sau ai unei epoci,, sunt de multe categorii,­­una din aceste categorii, destul de frecven­­tă în istoria politică a umanităţii, este categoria lacomilor după o irezistibilă popularitate. Această categorie,­­_care se recrutează exclusiv din doritorii de a parveni, din galeria piestrită a de­magogilor din toate vremurile, pri­vesc popularitatea, adică încrederea obştei faţă de ei înşişi, ca un scop în sine, ca o culme a succesului personal, care, dacă ai atins-o, îţi dă dreptul sa­crosanct de a te culca, tihnit, pe lau­rii biruinţă ca o iarbă a tuturor fia­relor, care-ţi deschide, ca prin vrajă, şi prin chiar faptul existenţei ei, por­ţile celui mai avar panteon de nemu­ritori... Fireşte, această categorie de oameni publici, cu psihologie de pri­madone vanitoase, nu-şi alege mijloa­cele de acţiune. Scopul scuzând aceste mijloace, ea face bucuros concesii de principii, ba chiar se abate radical de la punctul ei de plecare iniţial, căci în urechile ei, ciulite de­ apururi spre atitudinea străzilor, răsună necontenit zgomotul de fanfare şi mângâierea dulce a osanalelor colective. Cunoaştem însă şi o altă categorie de oameni reprezentativi, pentru cari popularitatea, adică beţia de entuziasm a mulţimilor pentru persoana lor fizi­că şi morală, constitue un simplu punct de mânecare pentru energia lor creatoare, pentru învolburata drago­ste de umanitate sau naţiune, care clocoteşte în toate măruntaiele lor, împingându-i spre culmile măreţe ale marilor realizări tăcute... Un punct de mâncare şi o simplă justificare pen­tru toate înfăptuirile eroice, cari în­cep după desmeticirea din vraja acla­­maţiunilor publice, după ce strada, convinsă de desăvârşita lor onestitate de intenţii, se împrăştie, încredinţân­­du-le cu drag destinele sale gingaşe. Din această categorie a conştiinţelor morale superioare fac parte, fără în­doială, puţini, căci vorba veche „mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi“ repre­zintă o chintesenţă de experienţă po­pulară străveche. • Dar tocmai fiindcă astfel de exem­plare de umanitate, în speţă, de româ­nism, activ, sunt rari, ele trebuesc semnalate la timp opiniei publice şi cred că săvârşim o datorie elementară faţă de obştea românească întreagă plasând pe d. Mihaiu Popoviciu, ac­tualul Ministru de Finanţe al ţării, în categoria din urmă. Căci pentru a-i caracteriza activitatea publică, activita­te desfăşurată eroic la cel mai gingaş resort al vieţii noastre publice, nici­ un mănunchiu de cuvinte introductive nu mi­ s’a părut mai just decât elementa­ra distincţie de mai sus. Dar să luăm lucrurile pe rând, pen­tru a nu fi acuzaţi că am judecat pri­pit şi fără temeiu. . . Din fragedă tinereţă d. Mihaiu Po­poviciu a fost un ostaş convins şi ne­înfricat al partidului naţional, deve­nit mai târziu naţional-ţărănesc. A gustat prin urmare din toate izbân­­zile lui curate precum şi din toate lo­viturile meschine, dar trecătoare, de care acest partid a avut­ parte şi în mo­mentul în care, adică în toamna anu­lui 1928, i se încredinţă înalta demni­tate de vistiernic al României între­gite, la spatele partidului şi deci şi al­esale se înşiruiau milioanele de io­bagi mântuiţi din robia liberală, se rânduiau milioanele de glasuri răspica­te, cari au uimit Europa întreagă prin i luminata lor conştiinţă civică. Viste­­ria însăş era o ruină. O archivă tur­cească în care documentele se aruncă sumari în saci de urzică pentru a nu le putea face nici măcar inventarul sumar. Generaţii întregi de furnizori ai statului neachitaţi, leul — o biată javră lugărâtă care-şi pleca sau îşi ri­dica coada la cel mai mic zgomot in­ternaţional şi în plus aceea orientală anarchie şi perfidie contabilicească din care a rezultat deficitul de 18 mi­liarde, care a compromis onoarea sta­tului român peste hotare şi ne-a pogo­rât peste cap expresia usturătoare: Walachische Wirtschaft. Şi ştiţi ce forme concrete luase, pe timpul visti­ernicului Vintilă Brătianu , această u­­militoare carcterizare: ghişeurile băn­cilor străine ni se închiseseră ermetic, ca în faţa unei epidemii, trântindu­­ni-se în nas oride câte ori pocăinţa târ­zie a „marelui” bărbat de stat cerşea o fărâmă de generozitate dincolo de fruntarii. Ce-ar fi făcut un simplu iubitor de popularitate în locul d­ ’Mihaiu Popo­­vici? Ar fi închis ochii discret, s’ar fi mulţumit cu o nouă doză de misti­ficare a mulţimilor neştiutoare şi ar fi lăsat motanul somnoros să doarmă mai departe... Dar d. Mihaiu Popovici a făcut alt­fel. A răsturnat conţinutul misterios al sacilor de fărădelegi financiare şi şi-a închegat, mai întâiu, o imagine clară despre „realizările epocale“ din primii zece ani posteriori Unirii. Şi ca unul care şi-a înţeles stufoasa şi te­ribila misiune istorică a început prompt tămăduirea finanţelor publice. S’a prezentat străinătăţii, cu tabloul sincer al mizeriei noastre obşteşti, dar cu voinţa fermă de a salva obrazul neamului întreg peste hotare şi cu a­­ceste două elemente de­ o irezistibilă forţă morală a înfăptuit stabilizarea. Pentru a acoperi prăpăstiile deficita­re, moştenite de la glorioşii înaintaşi, a urcat apoi, cu inima frântă de durere, impozitele, a redus chirurgical posi­bilităţile de defraudare a fiscului, iz­bind fără cruţare în toţi cavalerii ca­stelor scutite de control eficace. Erau acestea „acte de guvernământ” menite să sporească sau să menţină măcar o popularitate incontestabilă ? Nu, desigur, dar omul cu privirea în­fiptă în perspectivele viitorului n’a e­­zitat să o sacrifice pe altarul datoriei împlinite cu vârf şi îndesat. Mai adău­gaţi acum la toate aceste acte de sin­ceritate şi neînduplecată voinţă politi­că înfăptuitoare, recentele măsuri dra­stice, menite să neutralizeze efectele dezastruoase ale crizei economice mon­diale asupra noastră şi veţi admite, cred, că omul datoriei înţelege să-şi ducă sarcina povarnică până la izbă­virea noastră deplină. Nu-i impresio­nează nici urletele celor călcaţi pe bă­tături, nici interesatele campanii ca­lomnioase şi, dacă-mi permiteţi, nici chiar pretinsa nemulţumire a „tutu­ror claselor noastre sociale“. Că prin această dârjenie financiară i s’ar pu­tea măcina popularitatea? Se poate, dar — repetăm -- pentru d. Mihaiu Popoviciu popularitatea nu este stafia de oprire a omului­ public, ci modesta haltă de plecare... Ştie aşa perfect de bine, şi-o ştiu­­ toţi cei ce sunt deprinşi să trăiască, dincolo de neajunsurile momentului, în lumina viitorului, că hulirile de azi se vor trasforma, mâi­ne, într’o sinceră gratitudine, în robu­sta recunoştinţă a unei ţări salvate din ghiarele pietrei. N. BUTA Măsurile contra depu­­taţilor opoziţionişti In Polonia Varşovia, 25. — Se anunţă oficial, că judecătorul de instrucţie a dispus pune­rea în libertate pe o cauţiune de 5000 de zloţi, a 3 deputaţi soccial-democraţi. Deputatul Korfanty a fost a­dus la în­chisoarea din Varşovia iar ceilalţi depu­taţi opoziţionişti continuă a fi­ ţinuţi a­­restaţi în aşteptarea procesului. * 1 2 3 4 * 1 2 3 4 rrrrrrvvwr­­mr?v­nrT?0­v??v?v? Parildik­Nia­id­ai-TiiriDesc csic si rămâne solidar de desbinare, vor rămâne fârâ ecou şî färä’urmäri — Şcoala democraţiei neînţeleasa de oamenii vechi şi naufragiaţii politici In timpul din urmă,­ s’au produs unele acte, cari nu însemnează nici lipsă de disciplină şi nici răsvrătire, ci sunt o dovadă în plus, că în acest organism puternic, care se chiamă partid naţional-ţărănesc, pulsează o viaţă mai viguroasă, decât în alte formaţiuni politice. Unii dintre ad­versarii noştri s-au simţit îndemnaţi să creadă, că ar exista în sânul no­stru curente centrifugale şi tendinţi separatiste. Nu este cazul. Adversa­rii noştri s-au bucurat prea de­vreme. Nu în zadar ne-am unit cu elementele sănătoase ale vieţii publice din ve­chiul Regat, pentru ca să destrămăm acest formidabil organism pentru mici divergenţe, de multe ori de ca­racter tactic, şi să ne dăm în specta­col urât. Deprinşi cu mentalitatea vechie de­ a vedea un singur şef, o singură voinţă, sau, mai exact un singur ca­priciu şi de multe ori o singură pasi­une, pentru multă lume este neînţe­leasă apariţia, că membrii­­aceluiaş partid să aibă diferite vederi asupra unor chestiuni actuale, sau să discu­te în public aceste divergenţe. In Franţa sau în Anglia, acest lucru n’ar mira pe nimeni. La noi, el apa­re ca o monstruositate. Un fost ministru crede, că ar fi o greşeală să se ia cutare sau cutare decizie, într’o chestiune administra­tivă, publică deci un articol, — tonul nu importă. Imediat toată presa se alarmează. „Conflict grav în sânul partidului*4. Altădată un grup parla­mentar dintr’o regiune oarecare, se consfătuieşte pentru a cădea de a­­cord asupra problemelor locale; a doua zi presa denunţă mişcarea ca fiind separatistă şi cu caracter des­­tructiv. Două din numeroasele ziare cari susţin politica partidului, îşi fac reciproc observări asupra atitudinei ce­ ar trebui să o observe în cutare chestiune concretă, numaidecât pre­sa întreagă relevă cazul şi îl tim­brează, ca fiind extraordinar. Pentru stările dela noi, momentele prin cari am trecut şi poate vom tre­ce încă, sunt într’adevăr extraordi­nare. Dar ele însemnează, că în ţara românească s’a schimbat totuşi ceva. Se studiază temeinic, se discută se­rios şi se dau lupte de principii. Dar din aceste ciocniri nu o să rezulte niciodată decadenţa democraţiei şi cu atât mai puţin desfacerea partidu­lui naţional-ţărănesc. Dimpotrivă, din partea noastră suntem gata să aducem cele mai grele jertfe, pentru­ca să menţinem, ceea ce s’a înjghebat atât de greu, fiindcă aşa o reclamă interesele mari ale statului. Aşa fiind, războiul stârnit în arona ultimelor evenimente, este cel puţin deplasat. Partidul îşi urmează cursul înainte, spre binele patriei. Supărarea averescanilor pe d. larga este crâncenă. Dovadă, că unul dintre cei măi abili și de spirit publiciști ai dlor, d. Brăiescu, a fost comandat să-l execute pe d. profesor. Ci­că d. larga este Don Quichote, că este bizantin, etc. etc. Se discută foarte serios, că cele 3— 4000 voturi, care le-a primit cartelul dlor au fost date din simaptia faţă de d- Iorga sau faţă de d. Averescu. E într’a­­devăr nostim. Dar dacă d. Brăiescu trece drept un logician impecabil n’ar fi cu bănat, da­că n’ar destăinui secretul, că dacă în­tr’adevăr d. Iorga a fost o cantitate atât de neglijabilă, pentru ce s’au aliat cu dsa averescanii? In politică nu se glumeşte şi mai ales în acel timp averescanii nu prea aveau chef de glume. D. mareşal crede, că nu s’au terminat manevrele, pentrucă la Chişinău, afir­mative, a vorbit de un marş asupra pa­latului Cantacuzino. Armatele vor porni din patru puncte diferite. Cea de la Capşa va fi probabil condusă de d. Savu, care e îngropat demult acolo în tranşele, şi aşteaptă numai un semn, pentru ca să înfigă steagul averescanismului pe pala­tul preşedinţiei. B. Căluţiu fireşte va merge călare, dar cine va duce ordonan­ţa de plată asupra celor 13 milioane? Fiindcă vedeţi, cu asemenea ocaziuni so­lemne, decoraţiile sunt purtate în triumf în faţa frontului. Şi să mai spună cineva, că românii nu se ştiu amuza, în clipele cele mai grele. Se vede, că d. Taneved se înfurie, ca taurii de mantaua roşie a toreadorilor, de câteori i­ se aminteşte de revizuirea a­­verilor. Indată­ ce am fost mai concişi a­­supra problemei, se vede, că d. Taneved a dat ordin ziarului său personal,, să ţipe. Mai eficace ar fi să-şi publice odată bilanţul asupra averii. Lumea întreagă i-ar fi recunoscătoare. Z. STATUTELE SINDICATULUI PRESEI ROMÂNE DIN AR­DEAL ŞI BANAT N­. 1 . ART. X. Atribuţiile speciale în comitet se vor re­partiza astfel : 1) Preşedintele reprezintă Sindicatul în orice împrejurare, convoacă şedinţele co­mitetului şi adunările generale, ale căror des­bateri le conduce, supraveghează respec­tarea statutelor şi regulamentului Sindica­tului, controlează lucrările secretarului şi casierului precum şi întreaga activitate a personalului, răspunde de executarea hotă­rârilor comitetului şi adunărilor generale. 2) Vicepreşedintele exercită aceleaşi atri­buţii în lipsa preşedintelui sau în temeiul împuternicirii scrise a acestuia. 3) Secretarei are în grija sa sigilul şi ar­hiva Sindicatului, cu contra-semnătura pre­şedintelui, ţine registrul proceselor-verbale şi păstrează dosarul tuturor situaţiilor perso­nale ale membrilor Sindicatului. 4) Casierul este personal răspunzător de păstrarea intactă a fondurilor Sindicatului, ţine registru-inventar despre averea aces­tuia, poartă contabilitatea Sindicatului şi are grija ca toate pretenţiile băneşti ale a­­cestuia să fie încasate la vreme. Casierul va prezintă comitetului din trei în trei luni şi adunării generale la fiecare sfârşit de an un blianţ al gestiunii financiare. Actele emanate de la casier sunt valabile numai, cu contrasemnătura preşedintelui. ART. XI. Censorii sunt datori să controleze cel pu­ţin odată la trei luni actele şi registrele de contabilitate ale casierului, încheiând pro­­ces-verbal despre constatările făcute. Ei ra­portează adunării generale despre adminis­trarea averii Sindicatului şi starea gestiu­nii financiare. Censorii sunt răspunzători în mod solidar cu membrii comitetului pen­tru neregulele evidente survenite în admi­nistrarea averii Sindicatului, când au trecut șase luni fără să fie relevate. ART. XII. Adunările generale ale Sindicatului sunt de două feluri : ordinare și extraordinare. ART. XIII. Adunările generale ordinare deliberează a­­supra următoarelor : 1) Primeşte şi-şi dă avizul asupra rapor­tului anual al comitetului. 2) Primeşte şi dă descărcare asupra rapor­tului anual de gestiune. 3) încuviinţează orice cheltuială extraor­dinară şi votează bugetul anual al cheltuie­lilor obişnuite. 4) Rezolvă în ultimă instanţă toate ches­tiunile privitoare la scopul şi mersul Sindi­catului. 5) Se pronunţă în ultimă instanţă asupra înscrierilor membrilor în Sindicat. 6) Supraveghează respectarea statutelor şi aprobă regulamentul interior al Sindica­tului. 7) Sancţionează orice abatere de la înda­toririle cinstei şi solidarităţii profesionale. ART. XIV. Adunările generale ordinare se ţin odată pe an la sediul Sindicatului în intervalul de la 1 Martie la 1 Mai. Ele trebuiesc con­vocate cu cel puţin 15 zile înainte, arătân­­du-se lămurit ordinea de zi. ART. XV. Comitetul cu o majoritate de 2/3, censorii la unanimitate, sau un sfert din numărul total al membrilor activi pot convoca adu­nări generale extraordinare, în cazul când o necesitate grabnică o cere.­­ ART. XVI. Adunările generale pot aduce hotărâri va­lide fiind prezenţi cel puţin jumătate plus unul din numărul membrilor activi. Mem­brii cari sunt împiedecaţi să ia parte pot fi reprezentaţi de unul din colegii lor, în te­meiul unei procuri speciale, scrise şi sub­scrise de ei înşişi. Nici­ un membru nu poate avea asupra sa mai mult de o singură pro­cură şi nu poate exprima, deci, mai mult de două voturi. Dacă la prima convocare nu se întru­neşte numărul necesar de membrii adunarea se va ţine fără altă convocare în aceeaş zi a săptămânei următoare, când se ţine cu oricâţi membri prezenţi. In lipsa preşedin­telui, desbaterile sunt conduse de vice­pre­­şedinte, iar dacă lipseşte şi acesta, de cel mai în vârstă dintre membrii prezenţi. ART. XVII. Pentru aplanarea neînţelegerilor şi con­flictelor dintre membrii Sindicatului *se va constitui de la caz la caz un juriu de ar­bitri, fiecare parte litigioasă desemnând câ­­te un arbitru iar comitetul Sindicatului de­legând prin vot secret un membru al său ca supra-arbitru. Nerespectarea hotărârilor ju­riului de arbitri atrage după sine exclude­rea din Sindicat. ART. XVIII. Adunarea generală va alege pe termen de un an un consiliu de disciplină compus dinn­ cinci membrii activi, dintre cari unul va fi, de drept, secretarul Sindicatului. Consiliul de disciplină, fiind sesizat, poate pronunţa următoarele sancţiuni: 1) Avertismentul colegial. 2) Desaprobarea publică a actului să­vârşit. 3) Pentru fapte grave poate propune adu­nării generale sau unei adunări generale ex­traordinare excluderea membrului vinovat. Hotărârea de excludere va trebui să ob­ţină 2/3 din voturile adunării generale. ART. XIX. Veniturile Sindicatului sunt formate din taxele de înscriere şi cotizaţiile membrilor săi, fixate printr’un vot al adunării gene­rale, din legate şi donaţiuni, din produsul serbărilor, spectacolelor, şezătorilor sau con­certelor organizate în scopul sporirii fondu­rilor, din produsul capitalurilor plasate s­au a averii administrate de Sindicat, ş. a. m. d. Fondurile Sindicatului vor fi depuse la Banca Naţională, s­au la o bancă particu­lară cu liber de depunere s­au cont­ curent, în acest din urmă caz pe răspunderea per­sonală a celor cari au hotărât depunerea. La cassa Sindicatului nu poate rămânea, niciodată în numerar o sumă mai mare de trei mii lei, pentru cheltuieli mărunte. ART. XX. Averea Sindicatului se declară ca fond inalienabil. Pentru cheltuielile Sindicatului nu se vor putea întrebuința decât cel mult 70 la sută din venituri. Restul de 30 la sută se adaugă la fondul de mai sus, la sfârșitul fiecăruri an. • ...• ART. XXI. Sindicatul va putea acorda : ajutoare oca­zionale, printr’un vot al comitetului și aju­toare permanente printr’un vot al adunării generale, în limita prevederilor bugetare. ART. XXII. Orice chestiune de afiliere, colaborare s­au fuziune se discută şi se hotăresc exclusiv în adunare generală, cu două teimi din numă­rul membrilor activi înscrişi în Sindicat ART. XXIII. Sindicatul nu va putea fi desfiinţat decât prin hotărârea unei adunări generale şi nu­mai atunci când numărul membrilor săi va scădea subt şapte. Asupra destinaţiei fondurilor va hotărî ul­tima adunare generală. In orice caz, averea Sindicatului nu va putea trece asupra unor persoa­ne particulare. ART. XXIV. Modificarea acestor statute se va putea fa­ce numai prin hotărârea generală luată cu­­2/3 din membrii prezenți, la propunerea scrisă și motivată comitetului sau a unei treimi din membrii activi. — SFÂRȘIT. — SIIU afla I CL.TPR SI VR­ACITRI Primul trani ral electric in Răcoreşti, 26 Noemvrie 1894 Una dintra caracteristicile vieţii moderne este creiarea centrelor mari de populaţie. Antichi­tatea n'a cunoscut aglomerarea milioanelor de oameni într-un singur oraş. Roma, capitala ce­lui mai vast şi mai bine organizat imperiu din câte a cunoscut istoria omenirii, oraşul spre care duceau toate drumurile lumii cunoscute pe atunci, n'a avut mai mult de­ un milion lo­cuitori. Iar restul imperiului abia cunoaşte câ­teva centre de populaţie de oarecare importan­ţă, înmulţirea rapidă a genului uman în ulti­mele secole şi industrialismul vieţii moderne a avut ca urmare îngrămădirea milioanelor de oameni în acelaş centru. Fabricile cu zeci de mii de muncitori au contribuit mult la­ acest fe­no­men caractistic timpurilor noi. Astfel vedem răsărind uneori ca din senin pe un loc pustiu câte o metropolă, centru industrial şi de cul­tură. Voinţa lui Petru cel Mare al Rusiei a cre­­iat în câteva luni o capitală a unui imperiu, care în timp de 200 ani a atins cifra de două milioane. Îndrăzneala şi tempoul precipitat al vieţii americane a clădit în câteva decenii Chi­­cagoul cu milioane de locuitori. Aceste oraşe moderne întinse pe un vast teritoriu necesitau şi mijloace de comunicaţie şi locomoţie, cari să scurteze distanţele. Tramvaie­le cu cai au fost primele vehicule accesibile mulţimii şi indispensabile oraşelor mari. După captarea de către mintea omenească a acelei miraculoase puteri, care se numeşte electricitate, Siemens Werner la expoziţia industrială din Berlin, ţinută la 1879 a prezentat primul tram­vai electric, care a luat în scurt timp o desvol­­tare şi răspândire uimitoare. Bucureştii noştri zidiţi pe un teritoriu foarte întins, după ce au devenit capitala unei ţări mărite prin Unirea de la 1859, a urmat şi el drumul oraşelor moderne. Tramvaiele cu cai, cari s-au înlocuit definitiv abia în anii din ur­mă, au vechime în Bucureşti. Mai târziu, la 16 ani după invenţia lui Werner se inaugurează în Capitala noastră prima linie de tramvai la Bulevardul Carol şi Elisabeta. Azi Bucureştii se pot mândri cu tramvaie moderne, curate şi fru­moase, cari pot sta alături de cele ale metropo­lelor europene. " AZLEC — . ... Rezultatul alegerilor pentru Senat din Polonia Varşovia, 25. — Rezultatele provizo­rii ale alegerilor pentru Senat arată o nouă şi mare victorie a blocului de co­laborare cu guvernul. Din totalul de 111 mandate, care constituie Senatul, blocul de colaborare cu guvernul a obţinut 76 mandate. In Senatul precedent, blocul dispunea de 46 mandate. Partidele de opoziţie coalizate în blo­cul „centru-stânga” au obţinut 14 man­date, partidul naţional-democrat 12, partidul ucrainian 4, blocul german 3, partidul democraţiei creştine 2 man­date. Miercuri, 26­ Noimvrie 1930 „Guvernul partidului nostru, prin muncă desinteresată, de care a dat dovadă până acum, va scoate ţara la liman“. (Din discursul dlui ministru Ion Mihalache rostit Duminecă la Cernăuţi.) Semnificaţia manifestaţiei de la Sibiu De doi ani de zile, opoziţia se trudeşte să-şi ataşeze massele populare, şi de doi ani, liberalii nu au reuşit încă să lămurească poporul, că d. Vintilă Brătianu l-a fericit şi că, sistemele lor vor mântui ţara, iar ave­rescanii de tot atâta vreme, umblă zadar­nic cu narcoticele inventate de d. Goga, pen­tru captarea mulţimilor. Şi, totuşi, in acest timp, guvernul a avut o operă greu de rea­lizat, venind, nu odată, cu măsuri cari dacă nu erau neapărat necesare, ar fi fost de natură a şi uza cumplit popularitatea. E insă, acest fapt, o înaltă dovadă despre calităţile politice extraordinare ale masselor populare, mărturia acelui simţ al dreptei cântăriri, care nu a părăsit pe român nici­odată nici în cele mai grele momente de su­ferinţă, şi mai ales în astfel de momente. Manifestaţia naţional-ţărănistă de la Si­biu, are această profundă semnificaţie. In adevăr, în acţiunea de desfăşurare In mijlocul poporului a naţional-ţărăniştilor, s’a scris — e drept la Bucureşti şi de oameni cari poate nu au călcat aceste părţi — că... se pierde Ardealul. Ambele partide opoziţio­niste având cadre In oraşele ardelene, s’au grăbit să dea asaltul pentru a proba afir­­maţia. încercarea lor, a amândurora s’a «Ut în părţile sudice, ale Sibiului; dar acolo au mâncat ruşinea ce avea păreche in înfrân­gerile anterioare din ultimii zece anL Si­rienii au arătat odată mai mult că rămân strâns uniţi in jurul dlui Iuliu Maniu şi­ a partidului naţional-ţărănesc. Manifestaţia de Duminecă, a fost marea dovadă. O încrest­im printre actele de eroism — eroismul de a rămânea, cu toate greută­ţile prin cari trece ţara, statornic in credin­ţă — ale acestui admirabil popor românesc; şirul acestor acte ne dau siguranţa viitoru­lui mai bun Partidul naţional-ţărănesc va şti să folo­­sească desigur această victorie, care e o vic­torie a ţării. Va prinde noi forţe pentru a du­ce la bun sfârşit opera care cere atâtea jert­fe, având Încrederea ţării, şi — ceea ce e foarte mult în împrejurările actuale,acea­stă strălucită probă a înţelegerii ţării, va a­­vea mai multă tărie să-i ceară noi jertfe. Cât pentru opoziţie, Sirienii i-au dovedit că speră zadarnic să se procopsească pe ur­ma acestor jertfe.

Next