Patria, august 1933 (Anul 15, nr. 164-188)
1933-08-01 / nr. 164
Anul al XV-lea «Sp. 164 REDACŢIA «i ADMINISTRAŢIA Cin], Strada Regina Razla Ht. 38, TPT ppnw iRedactia Sl Adm. 13-31 TELEFONDirecţiunea 13.34 DIRECŢIA POLITICA: Comitetul de presă al partidului naţional-ţărăneac, recf. Ardealului. ABONAMENT ANUAL. Profesiuni libere------Lei 800 Funcţionari--------------n 700 Autorităţi şi instituţiuni „ 1600 in străinătate dublu. Lei 3 TAXA POȘTALA PLĂTITĂ IN NUMERAR No. 11178/1028. Organ al Partidului National plăneig e" w W ffilM w TARA S1 TAIlillSn In aspect sociologic, — singurul, care dă o privire frumoasă şi serioasă — la noi nueste greu a înţelege formarea unui curent ţărănist cu partid propriu. Tabloul, pe care ni-1 îmfăţiişa vecinul regalt ca structură politică cu partidele lui aşa zise „istorice“ cum şi cel al structurei sociale, pe care însuşi loan Brătianu l-a caracterizat, că de „cilindru pe opinci“, era aş de spondru şi chiar sinistru din punct devedere al condiţiunilor de desvoltare, propăşire şi de viabilitate a statului, ncăt «trebuia, să vină în virtutea legilor sociologice, o forţă superioară, care să distrugă tabloul şi să deschidă viaţă penttru energiile oprimate ale unei clase poternice, care dădea 4 din 5 părţiale populaţiunii ţării, şi totuşi era împilată de câţiva ciocoi ducând o viaţă de heloţi. Aci este meritul istoric şi patriotical tuturor acelora, cari au ştiut să prindă spiritul vremii şi să sintetizeze postulatele acestuia formând partidul ţărănesc cu cea mai jolstificată existenţă, care izvona din necesităţile superioare ale viitorului ţării româneşti. Azi ţărănismul, opera politică ia acestei concepţii, este cel mai alintat copil al vremii. Dar abias-a născut aceasta operă ia celor buni şi sinceri, care a creat o nouă forţă politică în ţară, formidabilă şi irezistibilă, ce avea chemarea de a pune baza, şi ia garanta desvoltarea unei, vieţi de stat aşezată pe principiile dreptăţii şi ale democraţiei române, a şi iată, că s-aiu mit şi ecrescenţele ei cu odrasle bastarde. Dacă i se zice: „Este cevia putred în Dania“, noi putem localiza aceste cuvinte din Hamlet pentru ţara noastră,, spunând: Este un venin specific în România şi acesta ie — bizantinismul. Acest virus puternic şi inexterminabil, compus din egoism bestial şi utr- n ţarism nebun, se caracterizează prin un neastâmpăr, care vecini© mişcă, creapă şi despică, agită şi irită, face intrigi şi restoarnă, nu cumva lucrurile să rămână ,şi să se consolidez© înaliia lor bună. E spiritul lui Mephisto, vecinic răsturnător al operei ce Dumnezeu crează. Bizantinismul cu ingeniositatea lui diabolică ia observat imediat, ca din curentul ţărănismului poate trage mari foloase fiind cel mai vast şi cel mai propriu teren pentru demagogie destrăbălată. Aşa au înceat, să se ivească hienele ţărănismului,cari au făcut din acesta cea mai proprie marfă pentru demagogie fără suflet iar operând ei cu aceasta, se aşteptau la rentabilităţi neînchipuite. Şi cum la noi demagogia e o forţă ridicată la rangul de factor principal în viaţa de stat, vedem, că aizi ţărănismul e un idol, în jurul căruia se adună şi îşi fia© Sabbatul toţi lotrii şi toţi şarlatanii politici, de cari e greu pământul ţării noastre. Numai cât el nu este uni idol sincer adorat de cei, ce mişună şi slaltă în jurul lui, ci un obiect de speculă cu largi posibilităţi de exploatări şi de aventuri politice. Aşa sie explică,, pentru ce la noi ţărănismul e cel mai alintat copil al vremii, dar e alintat nu de o singură mamă, ci mai multe răsfăţează la sinul lor câte un ţărănism. Că nu toate acestea sânt mame bune, cu sinceră dragoste şi devotament pentru fiul alintat, — este un lucru cert. Mamă bună poate fi numai una, aceia, careva născut, care deci îşi are legitimitatear Ceiealalte sunt mame, — să zicem în termin blând, naturale, cari alintă la sânul lor fiecare câte un — bastard. Ba,stand e ţărănismul lui dr. N. Lupu, care nu a vrut, să fuzioneze cu partidul naţional român din Ardeal pur şi simplu pentru motivul, că dacă făcea aceasta, i s-ar fi desfiinţat pe sire însuşi, căici fuzionat nu ar fi putut valorifica rentabilitatea carierei sale politice de vântura ţară. , Bastard este ţărănismul lui, Argetoianu, învăluit în agrarism. Acest prototip de ciocoiu, aceasta încarnaţiune a celui mai greţos cinism, acest mare măiestru al francmasonilor în ţara noastră, acest tip născut pentru a fi bancher, pentru Iaşi complecta tabloul, compus din perversităţi, colindă ţara pentru a învenina, şi iei pe bieţii ţărani, în cari el nu a cunoscut altă însuşire, decât, că le pui pici soarele. Bastard e ţărănismul lui Goga, care din poet ial pătimirii a,zi însuşi e o grea pătimire pentru bietul neam al nostru, condamnat a-l suferi, ca pe o plagă egipteană.. închipuit până la desercerare, el se proclamă pur şi simplu Iuppiter tonans al românilor, care ţine fulgerile în mâinile lui. Foarte probabil, că aceste fulgere vor face un scurt circuit asupra lui... ad vocem: „Tot cel ce scoate sabia, de sabie va muri“. Bastard e ţărănismul Gărzii de fier. Bastriad e ţărănismul frontului plu- Iunion, incarnaţiunea maliţiei şi răutăţii, ruda partidului, cum bine l-a numit d. V. Madgearu. Insuferibil, cum este el narcotizează îndeosebi pe bieţii minoritari, un mediu nou, care nu-i cunoaşte încă firea de otravă. iBistrad e ţărănismul frontului plugarilor, pus la cale de unele fiinţe cu mult mai inferiore îşi degenerate, decât i să le scrii numele pe hârtile. Unde a ajuns azi la noi ţărănismul? La o desfigurare, la o denaturare, la o degenerare îngrijorătoare. Azi ţăranul tipul de odinioară, al cinstei, omenireii, datorinţei şi al virtuţilor de om şi cetăţean, graţie demagogiei fără Dumnezeu şi fără Lege, ce s‘a destrăbălat vreodată în lume, e în profundă decadenţă morală. S‘ia atins în el simţul datoriei, moralul obligamentului, el demonstrează azi cu „ciomege“ împotriva „domnilor“ şi visează d© parlament, în care nu i va fi nici o „negreaţă“ domn, decât singur — risum teneatis — perversul şi nebunul, care-l otrăveşte cu de acestea. Şi oare ce a produs situaţia tragică de azi a ţărănismului? Răspunsul vine die la isme. La noi lumina minţii şi a învăţăturii „domnilor“ nu se pune în serviciul deşteptării cinstit© a ţărranulu, ci se preface în rafiinerie diabolică, care se pune în slujba inveninării acestuia, pentru că narcotizaţi ţăranul, să poată fi degradat la rolul de unealtă politică chiar pentru cele mai josnice scopuri. Dar când facem aceste constatări, lugubre, sinistre chiar, nu am fi în laccentele iubirii de adevăr şi de dreptate, dacă nu am spune, că la schimonosirea şi degenerarea concepţiei şi doctrinei ţărăniste contribuie şi politiici ca de mare a foştilor ţărănişti din partidul naţional-ţăr. Concepţia greşită şi falsă a „Seceriştilor“ şi a „Tineretului verde“ asupra ţărănismului separând prea mult aceasta clasă de celelalte ale societăţii noastre şi menajând interesele ei prea deosebit de cele ale celorlalte clase apoi exagerările în gugulrea ei, nu păteau duce la alt rezultat, decât acela, pe care-l exprimă dictonul latin „Omne, quod est nimium, vertitur in vitium“. Nu există interese ţărăneşti aparte, în sens absolut şi abstract, deoarece nici o clasă a societăţii nu se poate confunda cu întreaga populaţiune a statului. Interesele specifice ale clasei ţărăneşti pot să existe numai în colectivul organic al intereselor tuturor celorlalte clase sociale. Menajarea uneisingure clase în separaţiune de celelalte, ori cu câte bunătăţi ai încărca-o, înseamnă1, că ai condamnat-o la perire. Aceasta pentru motivul, că statul şi societatea e şi unitate şi organism viu, în care poate pulza o viaţă numai unitară, care deodată dă nutrire tuturor, organelor. Un organ al lui nu poate fi alimentat la parte, căci nutrimentul trebuie, să treacă prin funcţiunea unor organe, care lucrează pentru întreg organizmul. Astfel oricât ai vrea, să alimentezi în organ, să zicem protejat, el nu se va putea nutri pentru simplul motiv, că el nu este nutrit piei carea naturală organică, a organismului astfel scos iei din organism pentru a-l alimenta a parte, s-ar atrofia şi ar perii. Noi, domnii din Ardeal, nu am ştiut, ce va să zică demagogia, şi derivatele ei. Noi am înţeles, să cultivăm ţărănismul în adevărata, accepţie a iubirii de neam şi cu dragostea de a ne achita datorinţele morale faţă de ceii, ce erau părinţii şi bunicii noştri. Noi de la început ara cunoscut importanţa ţăranului ca element şi factor constitutiv al neamului de dincoaces şi de dincolo d© Carpaţi, chiar pentru aceasta nici când nu l-am considerat inferior clasei noastre intelectuale, de aceia am şi făcut mari şi grele eforturi pentru înălţarea lui culturală, economică şi politică. Noi nu am aruncat sorţi şi nu neam împărţit asupra ţărănismului ca asupra cămeşii lui Christos, ci ni am dat t toată silinţa, să-i facem cămaşa tot mai frumoasă, pe care apoi am şi cinstit-o. Când la anul 1881 „Astra“ noastră ş-a aranjat prima expoziţie la Sibiu, la cel mai de frunte loc a fostaşezaită o opincă artistic lucrată, pe, care era scris: „Opinca e talpa Ţării!“ Aceasta ai fost cea mai clasică şi cea mai fidelă exteriorizare a iubirii noastre sincere şi devotabile pentru ţăranul nostru. Din aceasta iubire a lipsit cu desăvârşire specula şi viclenia bizantinismului de iazi. Şi aceasta notă frumoasă ne dă nouă, Ardelenilor, o şi mai mare tărie şi justificare a cuvântului de a întreba pe cei, ce au deţinut şi deţin destineleacestui neam românesc şi pe toţi aceia, cari au pretenţia, că participă la îndrumarea şi orientarea vieţii noastre de stlat, fălcuitau ei loc în sufieltul iar răspunderii înaintea lui Dumnezeu, a conştiinţei, a neamului, a istoriei şi omenirei pentru corumperea şi demoralizarea maselor ţărăneşti, lăsate prada bandiţilor şi derbedeilor, lotrilor şi şarlatanilor, cari îşi fac profesiune din agitaţiile fără suflet şi demagogia greţoasă, ce le deslănţuiesc în mijlocul isărmianilor ţărani? Până când vor stăpâni arena vieţii noastre politice aceste fiinţe, pe care numai cu o bunăvoinţă de o extremă incorrlQît«a .llrv irmtfom immi . noIillTinnnOVAC4.U. vy XOI WLIVOULA AXUULAXJL . l/U llUUUlCi Azi e o problemă de stat, ca ţăranul nostru să fie salvat din cloaca infectă, în care l-au tăvălit hienele de dreapta şi de stânga. Opera de salvare cere extirparea acestor hiene. DR. JUSTIN POP senator de Hunedoara. „Paria" de Casimir Delavigne de prof. A. O. STINO ■ II. Intenţia autorului ©st© vădită, de a imobila caracterul unui Paria, care s'a murdărit în contact cu privilegiaţii până a deveni egoist şi fără inimă. Versurile prin care Idamor îşi evocă amintirea tatălui său sunt de o rară duioşie. Dar el se ştie aparţinând unei rase blestemate şi un rar sentiment de onoare îl fee© să se gândească cu niciă Neala nu trebuie să se căsătorească cu un Paria, pe neştiute, dacă însă aflânidu-i originea îl acceptă, atunci va uita totul pentru ea Şi Neala, părea şi mai frumoasă sub podoaba dragostei şi a fericirei, dar o lovitură crudă şi neaşteptată a sortei o aştepta. Alesul vieţei sale era uu Paria, dar nu Paria cu simţul moral şi al onoratrei cu mult deasupra tuturor. Idamor îşi rosteşte pe scurt istoria sa tristă dar glorioasă, în faţa Nealei, o scurtă autobiografie a nenorocirei, de un rar dramatism. Idamov aruncă iubitei întrebarea eternă sub toate meridianele şi veacurile: ce iubeşte, omul sau situaţia? Aceasta pentru a pun© dureroasa întrebare Neali dacă a plâns vreodată pe nenorociţii acei, lipsiţi şi de aparenţa fiinţelor omeneşti, adică pe sărmanii Paria „a căror neam, proscris şi vagabond, târăsc după dânşii oroarea şi dispreţul lumei?“ Neala, deja îngrozită exclamă că numai numele lor ar infecta aerul curat, pe care-l respirau în acel loc. Idamor continuă, începându-şi biografia, în versuri a căror dramatism marchează o sfâşietoare durere omenească. El era, Idamor, salvatorul patriei, car© a venit, a luptat şi triumfat profanând zidurile locuite de Neala, care imploră pe Idamor s‘o scape de o asemenea atingere şi fără milă să ucidă P© acel Pari din aceste două versuri, care urmează, se deslănţuieşte tragedia, nu numai a lui Idamor, ci a tuturor celor dispreţuiţi şi de Gandhi. Teribilă mărturisire, care o îngrozeşte p© Neala, se refugiază lângă statuia sfântă a lui Brahma în timp ce Idamor îi declară că viaţa-i este o sarcină insuportabilă rugând-o să-l ucidă. Neala refuză și-l somează să plec© Dar Idamor s-ar putea lesne retrage în pustiu,însă dragostea pentru Neala este puternică,distrugătoare, o pasiune grozavă,care se desfăşoară independent de viaţa eroului, iar în tragediile lui Racing, îşi memorează tot trecutul, este mândru că a fostales de Neala şi-i reproşează faptul că deşi s-a încredinţat mizericordiei sale, ea îl goneşte — Idamon.» printr-o tiradă magistrală caută să convingă pe iubită, cumva şi Paria sunt oameni ca toţi oamenii, opera şi chipul unui aceluiaşi Dumnezeu, care nu poate avea nimic contra acestor nenorociţi. Neala îi declarase înainte cum că nu se teme d© oameni, ci numai de Dumnezeul, înaintea căruia ar trebuisă deie socoteală de această căsătorie sacrilegă. Viersurile următoare sunt o mişcătoare pledoarie în favoarea acesstei nenorocitecategorii d© oameni şi n‘ar strica nici lui Mahatma Gandhi, dacă ar ceti între două posturi, frumoasele versuri ale unui nobil cetăţean francez: .Iii » 1 Idamor. Actul II, Scena V. . . . quel forfait m‘en exile? Le sein d© 1‘Ete-rnel est aussi untre as«le. Va, c©s morteis sd fires, quţ nous sont rejetés, De ce bonheur en vain nous erőienţ déshérités-Nous so-mmes s©s enfants. Comme sur leur Visage Nd-t-ü pás sur le notr© imprime son image? Idamor caută să arate dreptul la viaţă a acestor Paria, căci sunt absolut din aceeaşi esenţă făcuţi d© createrea şi clasele privilegiate, ara, aceleaşi suferinţe, aceleaşi patima, iubesc şi ei ca toată suflarea lui Dumnezeu. După + on Dnlnlftln rTPlOif lin n In ’ ~ * o«« 'Uw» « nul şi Paria, sunt chemaţi să s© odihnească în faţa aceluiaşi Dumnezeu, înfrăţiţi prin moartea atât de egalizatoare. Acest© ideii de perfectă egalitate sunt simbolice şi pentru vremurile primei jumătăţi a sec. 19, când ideile revoluţiei franceze au trecut prin purgatoriul imperiului şi apoi prin acel al restauraţiei Burbonilor. Pentru vremuri, această tiradă a avut o deosebită însemnătate politico-socială, de care autorul a ştiut să se servească într-un mod abil. După această pledoarie în favoarea Pariei, Idamor continuă în versuri lapidare, încercarea de a o convinge p© Neala să consimtă la căsătorie. Situaţia este raconiană. Ezitarea tinerei este determinată numai d© frica zeului vindicator, care a declarat Paria drept nedemni, dar Idamor caută să n-l arate Pe Dumnezeu cu totul ,altfel iertători, o figură luminoasă de divinitate. Neala zdrobită d© Lupta aceasta, între pasiune şi datorie,copleşită de gravitatea hotărîrei sale, acceptă totuşi căsătoria complect conştientă de ce va urma- Lovitura de teatru nu întârzie a se produce, bătrânul tată al lui Idamor, Zarea, soseşte şi caută pe fiul său. Află că se căsătoreşte cu o fiică de Brahman şi îl acopere cu vorbe grei© aducându-i aminte d© mormântul mameii sale, poruncindu-i să renunţe la Neala şi să-l urmeze în pustiu. Idamor îi cer© ea întâi să vorbească cu tânăra-i soţie, apoi va asculta d© tiranica,-i descurtă a Versetelor din străvechile cărţi, ii poruncea să-şi sfâşie sufletul. Idamor a convins în sfârşit pe Neala să-l urmeze în pustiu şi puţin după aceste druipe agitat© se celebră căsătoria. Dar bătrânul Zares, crezânduse înşelat de fiul său, se repede spre locul ceremoniei strigând că este un Paria. Akebar şi toţi cei de faţă, înspăimântaţi că s-a profanat locul sfânt, poruncesc uciderea a lui Zares. Neala Şi cu Idamor imploră graţia nenorocitului, dar fără succes. Atunci se întâmplă gestul sublim al acestuia, strigătul măreţ d© sacrificiu şi dispreţ faţă de viaţă, declarându-se da însuşi Paria şi fiu al lui Zares. Acesta cu aceeaş nobleţe încearcăsă-l salveze, renegându-l declarând că nu cunoaşte pe acel războinic. Războinicii l-au părăsit pe Idamor, poporul la fel; nici mântuiţii nici cei care au luptat sub steagurile mânuitorului, nu şi-au mai adus aminte de trecut. Idamor a fost complammat să fie ucis cu pietre de popor, ceea ce mulţimea execută cu voluptatea , specifică în asemenea cazuri. Când apăru Neala, deja era văduvă. Tirania legilor sfinte, izbutit însă s-o facă să rupă cu viaţa ei d© până acuma, de privilegiată, câteva momente au şters câtevasecole, N©ala şi-a dat seama de măreţul sacrificiu al eroicului său soţ, mort pentru că a fost cinstit, mort onorând mormântul mamei sale, şi o nouă fiinţă apăru pe ruinele brahmanei, apăru aceia care lepădându-se de tatăl său, de marele Akebar, recii ftaseutimu « £.W . 8 XBIUI. Mării, 1 August, 1933 „ Viitorul vorbeşte despre aceia cari au încasat — Vai şi cum au mai trecut vremurile frumoase de altădată. După vizita dlui Gömbös la Roma Bucuria prematură a presei maghiare — Cine va Gule pe furtună D. Gömbös, premierul maghiar, s’a întors la Budapesta. Şederea sa la Roma a durat trei zile şi, dacă e să credem zvonurilor necontrolate, care circulă în presa mondială în legătură cu această şedere, şedere care s’a scurs în tratative laborioase, atunci, desigur, s’a discutat acolo despre toate. Despre situaţia economică din Europa Centrală, despre problema organizării ei apropiate şi — fireşte — şi despre felul cum s’ar putea interpreta litera recentului pact al celor patru în sensul dorinţelor revizioniste italo-maghiare. Presa maghiară, şi în special, presa de bulevard, vitează cum este întotdeauna, susţine chiar mai mult. Susţine, de pildă, pe bază de „informaţii particulare“, că întrevederile de la Roma au dus la următoarele rezultate concrete: a) OPINIA PUBLICĂ ITALIANĂ A LUAT IN MOD DEFINITIV ATITUDINE PENTRU REVIZUIREA TRATATELOR ; b) OPINIA PUBLICĂ ITALIANĂ A APROBAT DEFINITIV ASPIRAŢIILE NAŢIONALE ALE UNGARIEI. Acestea sunt informaţiile pe care ni le dă, succint, presa maghiară fără răspundere despre succesele dlui Gömbös la Roma. Veracitatea acestor ştiri şi informaţii, natural, cu greu va putea fi controlată sau confirmată. Dat fiind faptul, că asupra întrevederilor s’a păstrat şi se păstrează încă secretul, noi nu vom încerca să facem presupuneri sau prognosticuri fără rost. Vom aştepta până când mutismul celor doi prim-miniştrii, Viassolini şi Gömbös, va izbucni în declaraţii precise. Până atunci însă ne credem datori, atât faţă de opinia noastră publică cât şi faţă de „opiniile publice“, cari — afirmativ —, atentează în taină la integritatea hotarelor noastre, cu un răspuns, dar şi precis. Şi acest răspuns, oricare ar fi fondul discuţiilor de la Roma — este următorul: să se ştie mai întâiu, atât la Budapesta cât şi la Roma, că întreagă suflarea românească este GATA PENTRU ORICE EVENTUALITATE. Dacă ne va fi dat să aflăm, că în conciliabulele de la Roma îndrăzneala aventurierilor revizionişti a mers până acolo încât hotarele actuale ale României au format obiect de discuţie, acestei îndrăzneli. NOI SUNTEM GATA A-I RĂSPUNDE DRASTIC, PRINTR'O IMEDIATĂ, PROMPTĂ ŞI CATEGORICA MOBILIZARE A INTREGEI CONŞTIINŢE ROMANEŞTI ÎMPOTRIVA EL Dacă dlui Gömbös îi arde de revizionism, sau măcar de mici rectificări de frontieră, noi vom repeta gestul de demnitate româneasca de la 1 Decemvrie, scuturând pe toţi turbajii Europei din somnolenţa caraghioasă şi dulce a iluziilor deşarte. Căci românismul, să o ştie aceasta şi d. Mussolini şi d. Gömbös, nu se mai sperie de sforăieli revizioniste. De 15 ani încheiaţi, el a învăţat să-şi apere drepturile sacre împotriva oricui, şi împotriva celor ce cred că centrul diplomatic al lumei este astăzi la Roma. Pentru apărarea acestor drepturi sacre şi intangibile el este gata de orice jertfă, este aplicat să-şi sacrifice o nouă generaţie de bărbaţi şi anume pe drumul care, în 1919, a dus oştirea română la Budapesta. Se înşeală deci amarnic cei ce cred că soarta României poate fi pecetluită prin simple cartoane secrete. De aceea ne permitem să afirmăm, cu toată tăria şi mai ales cu o strajnică hotărâre, că bucuria presei maghiare este departe de a fi întemeiată. Orice ar fi hotărât opinia publică italiană, sufletul românesc este cu ochii în pa-tru, aşteaptă demn orice încercare de aventură şi nu se va da înapoi de la răspunsul drastic pe care-l merită o mână de plângăreţi nemângăiaţi ai Europei Centrale. Căci este o vorbă veche românească care sună aşa: CINE SEAMĂNĂ VANI’, CULEGE FURTUNA. Să se ferească deci sămănătorii de vânt, de furtuna conştiinţei româneşti, căci această furtună s’a dovedit a fi, în treacăt, teribilă, oridecâte ori a fost provocată. Să nu fie provocată prea mult, deoarece, când ea se va deslănţui, nu va putea fi oprită de nimeni şi prin nimic. Iată răspunsul cu care ne simţeam datori în clipa în care presa maghiară crede că opinia publică italiană „a aprobat definitiv aspiraţiile naţionale ale poporului maghiar“.OXO Vizita M. S. Regelui la Baia-Mare BAIA-MARE, 31. Azi dimineaţă la orele 10.30 a sosit cu trenul în localitate M- S. Regele, însoţit de Marele Voevod Mihai, gen Manolescu, maior Cuteleanu şi cei opt colegi ai Marelui Voevod. PRIMIREA IN GARA In gară Suveranul a fost salutat de autorităţile locale în frunte cu dnii dr. Pop Alexandru subprefect, col. Ionescu, comandantul garnizoanei, dr. Ioan Bohăţiel, primarul oraşului, etc. De la gară M. S. Regele şi suita s-au îndreptat către minele aurifere ale statului, pe cari le-au vizitat în amănunţime. La ora 1 a avut loc masa în vagonul regal. După amiază s-au vizitat direcţiunea minelor statului, minele aurifere dela Baia Roşie şi cele dela Baia Sprie. Mâine dimineaţă Suveranul va vizita tabăra cercetaşilor dela Baia Sprie. —OXO— NIcolae la Berlin BERLIN 31. — Azi a sosit la Berlin A. S. R. Principele Nicolae al României, însoţit de căpitanul Opriş. înaltului oaspe cetăţenii Berlinului i-au făcut o primire grandioasă. După câteva ore A. S. Regală şi-a continuat sborul spre Olanda, —oxo— dlui Cuza in streinatate BUCUREŞTI. 31. Un ziar din capitală anunţă, că zilele acestea d. profesor A. C. Cuza va călători în streinătate. Dsa va avea întrevederi cu conducătorii organizaţiilor antisemite din diferite ţări, iar la toamnă va organiza la Bucureşti un congres internaţional antisemit. D. Cuza sperează, că la acest congres va participa şi d. Göbbels, ministrul de interne german. Ştirea ziarului bucureştean încă nu e confirmată. . —-OXO-* “ . ~j I Mareşalul Muto a fost otrăvit LONDRA, 31. — Din Tokio se anunţă că instrucţia a stabilit că mareşalul Muto, comandantul şef al trupelor japoneze din Manciuria a murit otrăvit de emisarii guvernului chinez. Ziar rusesc confiscat BUCUREŞTI, 31. — Poliţia a confiscat ziarul rusesc „Nazaret“, ce apare în Capitală pentru contravenţie la legea stării de asediu. Toate localurile redacţiei şi administraţiei numitului ziar au fost închise şi sigilate. —exo— Procesul incendiatorilor Reichstagului LEIPZIG, 31 Iulie. — Curtea supremă din Leipzig a numit din oficiu trei advocaţi apărători pentru persoanele acuzate că ar fi incendiat palatul Reichstagului. Procesul incendiatorilor va începe în prima jumătate a lunei Septembrie.