Patria, decembrie 1936 (Anul 18, nr. 268-288)
1936-12-08 / nr. 272
Anul al XVIII-lea Nr. 272 . DIRECTOR: Dr. AUREL BUTEANU Redacția și Administrația: Strada Regina Maria Nr. 36 Telefon: 13—31 ABONAMENT: Abonament anual ---------------Lei 700. Fnacțiuni de an, lunar-----------Lei 60. Pentru funcționari, anual--Lei 600.Fracțiuni de an, lunar-----------Lei 55.Preoți, înv., stud., țărani anual — Lei 500.Fracțiuni de an, lunar--------Lei 45.Pentru autorități, inst. bănci, etc. Lei 1000.In străinătate dublu. Organ al Partidului Național Trirnas« •> <C--> V grh ț. Mar(lf S Decemvrie 1930 SIBIU. A apărat numărul special »I ziiarisiiii „PATRIA“ închinat Clujului IOO^articole 500a clișee IOOO.de bio $1 monografii 70|cfte poci tot Isi ctitori prefol 20 Lei. Statal Hutor francez si armata româna Ecourile trezite de marile serbări ce au avut loc în ziua de 1 Decemvrie la București iar peste trei zile la Cluj, au străbătut până în cele mai înderărtate colțuri ale lumii. Oamenii politici de pretutindenea dându-și seama că împlinirea a 18 ani de la Unirea Ardealului cu Patria Mamă a fost consfințită, de astă dată printr'un gest de o importanță unică, participarea unei misiuni militare speciale franceze, precum și numeroși parlamentari din celelalte două țări ale Micei Antante. Intr-un viitor foarte apropiat misiunea delegațiilor streine la București, va produce roade. Până atunci să încrustăm aoi, cu deosebită satisfacție, un nou gest din care rezultă cât de strânse și indizolubile sunt legăturile noastre cu marea aliată din Apus Franța. Astfel ministrul Apărării naționale, dl. general Paul Anghelescu, a oferit un dejun în onoarea misiunii militare franceze, condusă de generalul Mittelhauser. Entuziasmul celor prezenți a fost indestructibil, iar cuvântările rostite de o importanță extraordinară pentru securitatea noastră. Mai întâi șeful misiunii militare franceze, el însăși inspector general de armată, după ce a mulțimit primirea făcută, a arătat că ceea ce a văzut la 1 Decemvrie în București va râmărita în amintirea d sale ca un gest de omagiu față de glorioasa armată română și ca un jurământ de unitate națională. Generalul francez a subliniat apoi că zilnicul lui contact cu Marele Stat Major al armatei române, cu Ministerul armamentului și cel al aerului, ia dat sentimentul de profundă încredere in evoluția metodică a apărării noastre nationale. E foarte natural ca Franța sa să simtă o ușurare, o bucurie in acelaș timp. Căci o armată Românească bine instruită și echipată, însemnează un element de primul ordin în cazul unui nou conflict european. Emoționantă a fost evocarea legăturilor frățești care unesc cadrele celor două armate. Figura legendară a generalului Berthelot, cetățean de onoare al României, care ne-a dat un așa de prețios ajutor, in orele critice și dureroase ale restriștei din Moldova, a fost evocată în cuvinte emoționante. Au trecut, de atunci două decenii. Paginile istoriei obiective au încrustat de mult adevărata valoare a acelei misiuni. Iată că acum, după două decenii, când neamul românesc este iarăși în primejdie, generoasa Republică franceză ne trimite ne unul dintre cei mai valoroși militari ai ei, spre a întări în credința că nu vom fi lăsați niciodată pradă cotropitorilor. Dar în afară de aceste declarațiuni, izvorâte dintr'o inimă de general care știe ce însemnează a nu te pripi,, nici la vorbe nici la fapte, prin glasul său Marele Stat Major al armatei franceze a precizat că ,,vom fi gata să ne devotăm idealului comun al garantării reciproce a integrității teritoriilor noastre respective, așa cum au ieșit din pacea dreaptă pe care națiunea română a așteptat-o de mai bine de zece secole și pe care a binemeritat-o în urma sacrificiilor ei impresionante și dureroase din cursul războiului mondial4*. O declarație mai categorică nici că se putea. Frontul aliaților a rămas așadar mereu aceeaș stâncă de neclintit, care crede în pace, dar este capabilă ei de sacrificii, dacă împrejurările ar pretinde așa ceva. C. ALBU Deficitul guvernării liberale Zilele trezente s-a pus din nou în discuție, situația bugetului țării, sub aspectul deficitelor acumulate sub diferitele guvernări. Printre cei cari s-au ocupat de această problemă a fost și d. Inculeț, specialist de ultimă oră și șmecher notoriu, care prin jongl.nu și rafinate abilități, a arătat că bugetele liberale au fost excedentare și că dacă există deficite ele au rămas din timpul guvernărilor național-tăraniste. Afirmația fostului ministru de interne e pur și simplu grotescă. Și nu ar menta nici un răspuns. Dacă încercăm totuși să restabilim faptele, o facem pentru respectul față de adevăr și pentru a arăta odată în plus reaua credința actualilor guvernanți. încă, în primăvara acestui an, când se discuta în Parlament proiectul bugetului în curs, d. Virgil Madgearu, cu competența dsale și cu materialul documentar de care dispunea, preciza ce fel de deficite au rămas de pe urma guvernării național-țărăniste și ce fel de deficite sunt de pe urma guvernării liberale. Iată ce spunea d. Madgearu: — „Pe anul 1934—35 guvernul liberal a lăsat un deficit de 3 miliarde lei, dar dacă nu s-ar fi redus sarcina datoriei externe, deficitul ar fi fost de 4300 milioane. iar pe anul 1935—36 deficitul real este de 750 milioane. — „Așadar, până acum guvernul liberal a lăsat un deficit de peste 5 miliarde lei, deși a guvernat într’o situațiune economică mult mai bună, ca epoca în care au guvernat naționalțărăniștii și pe deasupra în cele trei bugete sarcina datoriei externe a fost mai redusă cu alte 5 miliarde, față de bugetele anterioare”. Acesta e adevărul. D. Inculeț poate să vorbească ce i-o plăcea, dar ce a spus în legătură cu deficitul bugetar nu constitue decât o simplă calomnie. Și care-l onorează și pe dsa și guvernul din care face parte. D. Gr. Fllipescu despre naționalism și problema minorităților BUCUREȘTI, 7 (SIB). — Vorbind despre naționalism și problema minorităților a plus următoarele: Naționalismul trebue să fie generos. Vrem și avem dreptul să fugi stăpâni în țara noastră, dar nu înțelegem să asuprim pe nimenea. Legați sau nu de tratatul minorităților, credem ca cea mai proastă metodă pe care am putea-o folosi față de minorități, ar fi cea maghiară de înainte de război. In sfârșit naționalismul trebue să fie civilizat. El nu trebue a se sprijini atâta timp cât unii oameni vor beneficia de privilegiul de a ucide fără riscul pedepsei. 1 HM a etil Asociațiua H Asaltul „personalităților“ Febrilele intrevederi Audiențele le electlliift Iorga — Se încearcă iarăși, marea cu degetul? — BUCUREȘTI. 7 (Dela coresponden apropiere în vederea unei colaborări la tul nostru particular). — Fierberea pe guvern sub conducerea dsaie a dlor Etică ce ste observă de câteva zile în Vanda Iunia nr, B și Capitală îndeosebi încercările micilor partide și grupări, dă iarăși actualitate clocotului din „cazanul Satanei1”. Cel ce se agită mai mult este d. N. Iorga, omul care crede că a expiat în Vada, Goga, Iunian, G. Brătianu etc. Nu este aceasta însă singura formulă a dlui Iorga. Pentru cazul c că nu ar putea realiza această uniune sacră în jurul persoanei d sale, d. N. Iorga, propune un guvern prezidat de un ardelean cu termen fix ,de unul sau doi ani, și cu misiune antirevizionistă. Azi nu mai este de altfel nici o taină faptul, că situația guvernului Tătărescu este dintre cele mai grave. Atât în cercurile liberale cât și în cele prietene partidului liberal. — am vizat pe bol: Iorga, Goga, Vaida, Manoilescu, Argetoianu etc. — se caută o soluție în ce privește succesiunea. O soluție care să nu aducă altceva decât tot un guvern liberal camuflat. In această lumină, audiențele din ultimele zile dela Suveran, precum și cele ce se anunță, sunt socotite ca având semnificație politică. In special în partidele mărunte agitația e la culme, succesiunea ce se anunță dând tuturora apetituii de moștenitori. Se caută însă zadarnic să se încerce marea cu degetul. Asalturile personalităților sunt sortite dintru începutulșecului celui mai lamentabil, chiar și atunci când pentru a se evita consultarea corpului electoral d. Iorga fugede ajuns păcatele guvernări tehnicienilor, pentru a se socoti îndreptățit să reocupe fotoliul prezidenției Consiliului. Zilele acestea dia a avut întrevederi cu do. Vaida și Mironescu, iar prin emisarii săi a luat contact și cu alte grupări politice, încercând să facă carează un guvern de personalități bazat pectualul parlament. Soluția este simplă. Ea nu trebue căutată în nici un fel de combinație întortochiată. Țara așteaptă și căre un guvern național-țărănesc. Acest lucru l-a mărturisit cu tărie în repetate rânduri, la toate alegerile parțiale ca și la toate alegerile județene și comunala Și nimeni nu va puteți trece peste această voință a țării. D. N. IORGA D. MIRONESCU Ml jfotturont-tnH» »»•«asp»* Un aspect al Madridului de azi iată înfățișarea pe care o oferă cartierul Puerta Sol, cel mai animat centru al Madridului de odinioară, după bombardamentul aviației naționaliste. Contele Clano Invitat la Londra Londra, 7 (Rador). — °resa engleză anunță că întrevederile anglo-italiene se desfășoară in mod satisfăcător. Ziarele cred că maorimul de externe al Italiei, contele Ciano, va fi în curând invitat la Londra Trotzki constrâns să se reîntoarcă in Rusia Sovietică TOKIO. 7 (Rador). — Agențiile de presă aduc știrea că deoarece Norvegia se pregătește să anuleze permisul de liberă ședere pe care l-a acordat până acuma lui Trotzky, iar Mexico și țările europene refuză să-l primească pe refugiat, acesta s’ar vedea silit să se înapoieze în Rusia Sovietică. Aceasta ar însemna arestarea și condamnarea lui la moarte. Cenzura și secretul lui Fonchinele Cenzura dlui Benloiu a inchigit deja o vreme încoace și problemele externe. De câteva zile știrile prvitoare iia conflictul constituțional uni glia, știri publicate pe larg și in îndeplină libertate nu numai în presa franceză, americană etc. ici in toate ziarele Anglieii în presa românească sunt suprimate sau ciuntite, deși aceste știri nu sunt altceva decât rezumatul făcut, de agențile oficiate de presă din paginile ziarelor engleze. In România deci nu se poate aduce la cunoștința publicului cititor știrile asupra Angliei luate din însăși ziarele engleze. Cenzura dlui Bentoiu face tot ce-i stă în putință să îîmpiedice răspândirea și cunoașterea unui secret pe care nu o știe decât... toată lumea. VAI $1 AMAR Un ziar din Capitală aduce știrea că L prof. N. Iorga refuză titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA al Universității din Iași. Dată fiind cunoscuta sensibilitate a dlui Iorga pentru orice titluri și măguliri, știrea a trezit senzație. Motivul acestui refuz ar fi că in timp ce d. Iorga a mers la Iași pentru a ține cinci conferințe, profesorul O. Tafrali, decanul Facultății de Litere din Iași a răspândit o broșură de polemică ,cu d. Iorga asupra sculpturii în lemn. De aici toate supărările pentru Universitatea din Iași. După câte știm d. Iorga este“ doctor honoris causa și la Universitatea din Cluj. Aici nu un singur profesor, ci aproape întreaga facultate de Utere l’a dezavuat pe d. Iorga printr’un memoriu adresat Rectoratului. N’a luat încă d. Iorga cunoștință de existența acestui memoriu? Sau cum se întâmplă că nu s’a supărat încă pe Universitatea din Cluj?... Negusul InenS financiară LONDRA, 7 (Rador). Ziarele aduc știrea că Negusul sar afla în jenă financiară. El ar intenționa să vândă o parte din argintăria și aurăria pe care a luat-o cu sine de la Addis Abeba. Expulzarea specialiștilor streini din Egipt Cairo, 7 (Rador). Guvernul egiptean va depune în Cameră un proect de lege privitor la combaterea șomajului. Proectul prevede înlocuirea, intr’un an, a tuturor lucrătorilor specialiști streini, prin specialiști indigeni. „Țărănismul și naționalismul economic“ — Conferința dlui Ion Răducanu fost ministru ținută la Cluj — Cluj. — Dumineică la ora 5 seara în cadrul ciclului de conferințe organizat de tineretul național-țărănist din Cluj în fața unei asistențe numeroase de profesori, intelectuali, doamne și studenți, rectorul Inailtei Academii de Studii Comerciale din București, fostul ministru Ion Răducanu și-a desvoltat conferința d sale în sala Prefecturei, vorbind despre „Țărănismul și națicemalismul economic”. Dsa a început prin a arăta că doctrina naționalismului economic se deosebește de aceea de concepția individualismului și a cosmopolismului economic că ține seamă de realitățile sociale și economice. Fiecare națiune își are viața ei specială, necesitățile ei speciale, și mediul ei social, geografic și economic. Mercantilismul a reușit la început să dea o unitate în interiorul unui stat distrugând piedicile dintre circulația între orașe și sate. In Germania au apărut pentru prima oară teoriile concretizate într-un sistem național de economie politică, asta când încă nu era viata unitară a Germaniei ci un labirint de piețe de producții și de desfacere. Teoreticianul a fost Friedrich Liszt. Teoria acestui constă să se cerceteze viața economică a unei națiuni desupită de viața economică a individului, pe care o subordonează. Pentru individualismul economic, individul este totul, iar statul înseamnă numai un contract făcut între indivizi. Națiunea nu există pentru individualiștii economici. Doctrina naționalismului economic însă grăbește națiunea ca ceva permanent ,ca verva superior. Ca valoare materială, gospodăria individuală constitue numai o celulă care trebuie să fie de acord cu permanentul economiei naționale. încetul cu încetul doctrina aceasta este adoptată de cei mai mulți. Când vorbim de naționalism evident că trebuie să știm că sunt mai multe feluri de naționalism. Este unul de fațadă, iar altul de fapte. Unul gălăgios, altul plin de evlavie pentru trecut, die naționalismul muncei tăcute. Alții profesează naționalismul ca instrument de exploatare, iar alți înțeleg naționalismul constructiv. Națiunea noastră are trecutul ei minunat din care putem vedea cum acei cari au făcut naționalism gălăgios au avut numai succese de o zi și au dispărut, sau au rămas cel mult ca personagii din comediile genialului Caragiale. Fapta curată pornită din suflet, nu moare ci se transformă în patrimoniul vieții naționale. Și aici e momentul să fac un apel către tineret. Tinerilor, nu împrumutați orice haină de modă din străinătate. Aveți strămoși cari vă pot mobila sufletul. Nu uitați că aici în Ardeal la 1848 pe Câmpia Libertății s-a pus fundamentul pentru înfăptuirea unității naționale. .. . L Națiunea noastră a avut un șir întreg de mucenici, deschizători, de drumuri în afirmarea unității naționale și care au pregătit unirea politică de astăzi. Naționalismul se manifestă în diferite ramuri de activitate. Există naționalismul cultural, naționalismul în artă. Noi ne vom ocupa aci de aceea latură, a naționalismului economic. Trebuie să știți un lucru că nu profitul, ci productivitatea este factorul cel mai important în viața economică. Nu vânătoarea după beneficii este faptul, este idealul naționalismului economic. Sunt unele industrii care urmăresc mai mult câștig material. Dar naționalismul economic prețuaște o muncă mai puțin rentabilă numai să fie în folosul obștei naționale. Se poate presupune că o întreprindere industrială poate câștiga cu 50% mai mult decât o întreprindere agricola dar întreprinderea aceasta, agricola poate să arde o valoare naționala mai mare chiar dacă nu în cuie, dar producția agricolă reprezintă munca naționala și servește la un moment dat mai mult intereselor națiinale decât o poate face o întreprindere industrială fară muncă naționala și fară capital național. iraționalismul economic se deosebește de colectivism prin aceea ca face o diviziune a lumea bure entități naționale aisitaise. Comuniu&miui insa face abstracție de națiune căci are in vedere colectivitatea in abstracto. Comunismul e trate bun cu individualismull. Naționalismiutl economic însă ie negust și vede pomul încadrat în pădure adică individul încadrat in națiune. Individualismul e un strop de apă, un val care trece din marea care rămâne vecinică. Fiecare țară este pe o anumită treaptă de evoluție, cu anumite condițiuni geografice și politice. O țară se află într-o fază pur agrară, alta agrar industrială, în fine alta se desăvârșită în viața ei economică fiindcă agricultura, industria și comerțul se îmbină într’un tot armonios. In țările din Sud-Estul european a fost evidentă influența teoriilor economice ale germanului List și Serbia veche ,ca și Bulgaria, ca și România au făcut o politică neomercantilă , apărare a vieții economice naționale. Căci nu există independență politică adevărată fără independență economică. Căci ce înseamnă independența economică? Să punem în valoare la maximum tot ce putem înzestra economia națională. Dar asta nu înseamnă că nu avem nevoe și de raporturi economice cu celelalte țări. Căci precum individul nu se poate satisface el însuși cu toate cele necesare, așa nici națiunea. Există o diviziune a muncei și pe națiuni. Anglia nu poate să producă struguri cum produce România, și așa mai departe. In țările noui s’a impus naționalismul economic fiindcă aveau nevoe de o reală temelie economică pentru viața lor națională. Azi vedem că naționalismul economic cel mai feroce există tocmai în Turcia care a fost gâtuită de statele mari care au voit să facă din acest stat o simplă piață de desfacere a produselor lor. Să nu uităm că există și deosebiri sufletești între națiuni, un duh al fiecărei națiuni de care vorbea Bălcescu. Avem un patrimoniu al spiritului românesc. Concepția de viață națională nu se importă ca o marfă, nici dela Răsărit nici dela Apus (însuflețite aplauze). Concepția de viață românească se găsește în căsuța modestă, în coliba săracă, în sufletul modest al țăranului român. Dela Ionescu dela Brad, dela Eminescu și dela Cogălniceanu, putem învăța care e concepția românească și tot așa de la Simion Bărnuțiu. De aceea noi nu suntem veniți de pe strană când i propovăduim țărănii*