Patria, decembrie 1936 (Anul 18, nr. 268-288)

1936-12-08 / nr. 272

Anul al XVIII-lea Nr. 272 . DIRECTOR: Dr. AUREL BUTEANU Redacția și Administrația: Strada Regina Maria Nr. 36 Telefon: 13—31 ABONAMENT: Abonament anual ---------------Lei 700. Fnacțiuni de an, lunar-----------Lei 60.­ Pentru funcționari, anual--Lei 600.­Fracțiuni de an, lunar-----------Lei 55.­Preoți, înv., stud., țărani anual — Lei 500.Fracțiuni de an, lunar--------Lei 45.­Pentru autorități, inst. bănci, etc. Lei 1000.­In străinătate dublu. Organ al Partidului Național Trir­nas« •> <C--> V g­r­h ț. Mar(lf S Decemvrie 1930 SIBIU. A apărat numărul special »I ziiarisiiii „PATRIA“ închinat Clujului IOO^articole 500a clișee IOOO.de bio $1 monografii 70|cfte poci tot Isi ctitori prefol 20 Lei. Statal Hut­or francez si armata româna Ecourile trezite de marile serbări ce au avut loc în ziua de 1 Decemvrie la București iar peste trei zile la Cluj, au străbătut până în cele mai înder­ăr­­tate colțuri ale lumii. Oamenii politici de pretutindenea dându-și seama că îm­plinirea a 18 ani de la Unirea Ardealu­lui cu­­ Patria Mamă a fost consfințită, de astă dată printr'un gest de o impor­tanță unică, participarea unei misiuni militare speciale franceze, precum și numeroși parlamentari din celelalte două țări ale Micei Antante. Intr-un viitor foarte apropiat misi­unea delegațiilor streine la București, va produce roade. Până atunci să în­crustăm aoi, cu deosebită satisfacție, un nou gest din care rezultă cât de strânse și indizolubile sunt legăturile noastre cu marea aliată din Apus Franța. Astfel ministrul Apărării naționale, dl. general Paul Anghelescu, a oferit un dejun în onoarea misiunii militare franceze, condusă de generalul Mittel­­hauser. Entuziasmul celor prezenți a fost indestructibil, iar cuvântările ros­tite de o importanță extraordinară pen­tru securitatea noastră. Mai întâi șeful misiunii militare franceze, el însăși inspector general de armată, după ce a mulțimit primirea fă­cută, a arătat că ceea ce a văzut la 1 Decemvrie în București va râmă­rit­a în amintirea d sale ca un gest de omagiu față de glorioasa armată română și ca un jurământ de unitate națională. Ge­neralul francez a subliniat apoi că zil­nicul lui contact cu Marele Stat Major al armatei române, cu Ministerul ar­mamentului și cel al aerului, i­a dat sentimentul de profundă încredere in evoluția metodică a apărării noastre nationale. E foarte natural ca Franța sa să simtă o ușurare, o bucurie in acelaș timp. Căci o armată Românească bine instruită și echipată, însemnează un element de primul ordin în cazul unui nou conflict european. Emoționantă a fost evocarea legătu­rilor frățești care unesc cadrele celor două armate. Figura legendară a gene­ralului Berthelot, cetățean de onoare al României, care ne-a dat un așa de pre­țios ajutor, in orele critice și dureroase ale restriștei din Moldova, a fost evo­cată în cuvinte emoționante. Au trecut, de atunci două decenii. Paginile isto­riei obiective au încrustat de mult ade­vărata valoare a acelei misiuni. Iată că acum, după două decenii, când neamul românesc este iarăși în primejdie, ge­neroasa Republică franceză ne trimite ne unul dintre cei mai valoroși militari ai ei, spre a întări în credința că nu vom fi lăsați nici­odată pradă cotropi­­torilor. Dar în afară de aceste declarațiuni, izvorâte dintr'o inimă de general care știe ce însemnează a nu te pripi,, nici la vorbe nici la fapte, prin glasul său Marele Stat Major al armatei franceze a precizat că ,,vom fi gata să ne devo­tăm idealului comun al garantării reci­proce a integrității teritoriilor noas­tre respective, așa cum au ieșit din pa­cea dreaptă pe care națiunea română a așteptat-o de mai bine de zece se­cole și pe care a binemeritat-o în urma sacrificiilor ei impresionante și dure­roase din cursul războiului mondial4*. O declarație mai categorică nici că se putea. Frontul aliaților a rămas așa­dar mereu aceeaș stâncă de neclintit, care crede în pace, dar este capabilă ei de sacrificii, dacă împrejurările ar pretinde așa ceva. C. ALBU Deficitul guvernării liberale Zilele trezente s-a pus din nou în discuție, situația bugetului țării, sub aspectul deficit­elor acumulate sub dife­ritele guvernări. Printre cei cari s-au ocupat de această problemă a fost și d. Inculeț, specialist de ultimă oră și șmecher notoriu, care prin jongl.nu și rafinate abilități, a arătat că bugetele liberale au fost excedentare și că dacă există deficite ele au rămas din timpul guvernărilor național-tăraniste. Afirmația fostului ministru de in­terne e pur și simplu grotescă. Și nu ar menta nici un răspuns. Dacă încercăm totuși să restabilim faptele, o facem pentru respectul față de adevăr și pen­tru a arăta odată în plus reaua credin­ța actualilor guvernanți. încă, în primăvara acestui an, când se discuta în Parlament proiectul bu­getului în curs, d. Virgil Madgearu, cu competența dsale și cu materialul do­cumentar de care dispunea, preciza ce fel de deficite au rămas de pe urma guvernării național-țărăniste și ce fel de deficite sunt de pe urma guvernării liberale. Iată ce spunea d. Madgearu: — „Pe anul 1934—35 guvernul libe­ral a lăsat un deficit de 3 miliard­e lei, dar dacă nu s-ar fi redus sarcina dato­riei externe, deficitul ar fi fost de 4300 milioane. iar pe anul 1935—36 de­ficitul real este de 750 milioane. — „Așadar, până acum guvernul li­beral a lăsat un deficit de peste 5 mi­liarde lei, deși a guvernat într’o situa­­țiune economică mult mai bună, ca epoca în care au guvernat național­­țărăniștii și pe deasupra în cele trei bugete sarcina datoriei externe a fost mai redusă cu alte 5 miliarde, față de bugetele anterioare”. Acesta e adevărul. D. Inculeț poate să vorbească ce i-o plăcea, dar ce a spus în legătură cu deficitul bugetar nu constitue decât o simplă calomnie. Și care-l onorează și pe dsa și gu­vernul din care face parte. D. Gr. Fllipescu despre naționalism și problema minorităților BUCUREȘTI, 7 (SIB). — Vorbind despre naționalism și problema mino­rităților a plus următoarele: Naționalismul trebue să fie generos. Vrem și avem dreptul să fu­gi stăpâni în țara noastră, dar nu înțelegem să asuprim pe nimenea. Legați sau nu de tratatul minorităților, credem ca cea mai proastă metodă pe care am putea-o folosi față de minorități, ar fi cea ma­ghiară de înainte de război. In sfârșit naționalismul trebue să fie civilizat. El nu trebue a se sprijini atâta timp cât unii oameni vor beneficia de privilegiul de a ucide fără riscul pedepsei. 1 HM a etil Asociațiua H Asaltul „personalităților“ Febrilele in­trevederi Audiențele le ele­ctlliift Iorga — Se încearcă iarăși, marea cu degetul? — BUCUREȘTI. 7 (Dela coresponden­ a­propiere în vederea unei colaborări la tul nostru particular). — Fierberea pe­ guvern sub conducerea dsaie­ a dlor Etică ce ste observă de câteva zile în Vanda Iunia n­r, B­ și Capitală îndeosebi în­cercările micilor partide și grupări, dă iarăși actualitate clocotului din „cazanul Satanei1”. Cel ce se agită mai mult este d. N. Iorga, omul care crede că a expiat în Va­da, Goga, Iunian, G. Brătianu etc. Nu este aceasta însă singura formulă a dlui Iorga. Pentru cazul c că nu ar pu­tea realiza această uniune sacră în ju­rul persoanei d sale, d. N. Iorga, pro­pune un guvern prezidat de un arde­lean cu termen fix ,de unul sau doi ani, și cu misiune antirevizionistă. Azi nu mai este de altfel nici o taină faptul, că situația guvernului Tătărescu este dintre cele mai grave. Atât în cercurile liberale cât și în cele prietene partidului liberal. — am vizat pe bol: Iorga, Goga, Vaida, Manoilescu, Argeto­­ianu etc. — se caută o soluție în ce privește succesiunea. O soluție care să nu aducă altceva decât tot un guvern liberal camuflat. In această lumină, audiențele din ul­timele zile dela Suveran, precum și cele ce se anunță, sunt socotite ca având semnificație politică. In special în par­tidele mărunte agitația e la culme, succesiunea ce se anunță dând tutu­rora apetitu­ii de moștenitori. Se caută însă zadarnic să se încerce marea cu degetul. Asalturile persona­lităților sunt sortite dintru început­ul­șecului celui mai lamentabil, chiar și atunci când pentru a se evita consul­tarea corpului electoral d. Iorga fuge­de ajuns păcatele guvernări tehnicieni­lor, pentru a se socoti îndreptățit să reocupe fotoliul prezidenției Consiliu­lui. Zilele acestea dia a avut întrevederi cu do. Vaida și Mironescu, iar prin e­­misar­ii săi a luat contact și cu alte grupări politice, încercând să facă c­a­rează un guvern de personalități bazat pe­­­ctualul parlament. Soluția este simplă. Ea nu trebue căutată în nici un fel de combinație în­tortochiată. Țara așteaptă și căre un guvern național-țărănesc. Acest lucru l-a mărturisit cu tărie în repetate rân­duri, la toate alegerile parțiale ca și la toate alegerile județene și comunala Și nimeni nu va puteți trece peste a­­ceastă voință a țării. D. N. IORGA D. MIRONESCU Ml jfotturont-tnH» »»•«asp»* Un aspect al Madridului de azi iată înfățișarea pe care o oferă cartierul Puerta Sol, cel mai animat centru­ al Madridului de odinioară, după bombardamentul aviației naționaliste. Contele Clano Invitat la Londra Londra, 7 (Rador). — °resa engle­ză anunț­­ă că întrevederile anglo-ita­­liene se desfășoară in mod satisfăcă­tor. Ziarele cred că maorimul de externe al Italiei, contele Ciano, va fi în cu­rând invitat la Londra Trotzki constrâns să se reîntoarcă in R­usia Sovietică TOKIO. 7 (Rador). — Agențiile de presă aduc știrea că deoarece Norve­gia se pregătește să anuleze permisul de liberă ședere pe care l-a acordat până acuma lui Trotzky, iar Mexico și țările europene refuză să-l primeas­că pe refugiat, acesta s’ar vedea silit să se înapoieze în Rusia Sovietică. Aceasta ar însemna arestarea și con­damnarea lui la moarte. Cenzura și secretul lui Fon­chinel­e Cenzura dlui Benloiu a inch­igit de­­ja o vreme încoace și problemele ex­terne. De câteva zile știrile prvitoare iia conflictul constituțional uni glia, știri publicate pe larg și in în­de­plină libertate nu numai în presa fran­ceză, americană etc. ici in toate ziarele Anglieii în presa românească sunt su­primate sau ciuntite, deși aceste știri nu sunt altceva decât rezumatul făcut, de agențile oficiate de presă din pa­ginile ziarelor engleze. In România deci nu se poate aduce la cunoștința publicului cititor știrile asupr­a Angliei luate din însăși ziarele engleze. Cenzura dlui Bentoiu face tot ce-i stă în putință să îîmpiedice răspândi­rea și cunoașterea unui secret pe care nu o știe decât... toată lumea. VAI $1 AMAR Un ziar din Capitală aduce știrea că­­ L prof. N. Iorga refuză titlul de DOC­­T­OR HONORIS CAUSA al Universi­tății din Iași. Dată fiind cunoscuta sensibilitate a dlui Iorga pentru orice titluri și mă­guliri, știrea a trezit senzație. Motivul acestui refuz ar fi că in timp ce d. Iorga a mers la Iași pentru a ține cinci conferințe, profesorul O. Tafrali, decanul Facultății de Li­tere din Iași a răspândit o broșură de po­lemică ,cu d. Iorga asupra sculpturii în lemn. De aici toate supărările pen­tru Universitatea din Iași. După câte știm d. Iorga este“ doctor honoris causa și la Universitatea din Cluj. Aici nu un singur profesor, ci aproape întreaga facultate de Utere l’a dezavuat pe d. Iorga printr’un me­moriu adresat Rectoratului. N’a luat încă d. Iorga cunoștință de existența acestui memoriu? Sau cum se întâmplă că nu s’a supărat încă pe Universitatea din Cluj?... Negusul In­­enS financiară LONDRA, 7 (Rador).­­ Ziarele a­duc știrea că Negusul sar afla în jenă financiară. El ar intenționa să vândă o parte din argintăria și aurăria pe care a luat-o cu sine de la Addis Abeba. Expulzarea specialiști­lor streini din Egipt Cairo, 7 (Rador).­­ Guvernul egip­tean va depune în Cameră un proect de lege privitor la combaterea șoma­jului. Proectul prevede înlocuirea, intr’un an, a tuturor lucrătorilor specialiști streini, prin specialiști indigeni. „Țărănismul și naționalismul economic“ — Conferința dlui Ion Răducanu fost ministru ținută la Cluj — Cluj. — Dumineică la ora 5 seara în cadrul ciclului de conferințe organizat de tineretul național-țărănist din Cluj în fața unei asistențe numeroase de profesori, intelectuali, doamne și stu­denți, rectorul Inailtei Academii de Studii Comerciale din București, fos­tul ministru Ion Răducanu și-a desvol­­tat conferința d sale în sala Prefectu­­rei, vorbind despre „Țărănismul și națice­malismul economic”. Dsa a început prin a arăta că doc­trina naționalismului economic se de­osebește de aceea de concepția indi­vidualismului și a cosmopolismului e­­conomic că ține seamă de realitățile sociale și economice. Fiecare națiune își are viața ei spe­­cială, necesitățile ei speciale, și me­diul ei social, geografic și economic. Mercantilismul a reușit la început să dea o unitate în interior­ul­ unui stat distrugând piedicile dintre circulația între orașe și sate. In Germania au apărut pentru pri­ma oară teoriile concretizate într-un sistem național de economie politică, asta când încă nu era viata unitară a Germaniei ci un labirint de piețe de producții și de desfacere. Teoreticia­nul a fost Friedrich Liszt. Teoria acestui constă să se cercete­ze viața economică a unei națiuni desu­pită de viața economică a indivi­dului, pe care o subordonează. Pentru­­­ individualismul economic, individul este totul, iar statul înseam­nă numai un contract făcut între in­divizi. Națiunea nu există pentru in­dividualiștii economici. Doctrina naționalismului economic însă grăbește națiunea ca ceva perma­nent ,ca verva superior. Ca valoare materială, gospodăria individuală con­stitue numai o celulă care trebuie să fie de acord cu permanentul econo­miei naționale. încetul cu încetul doctrina aceasta este adoptată de cei mai mulți. Când vorbim de naționalism evident că trebuie să știm că sunt mai multe feluri de naționalism. Este unul de fa­țadă, iar altul de fapte. Unul gălăgios, altul plin de evlavie pentru trecut, die naționalismul muncei tăcute. Alții pro­fesează naționalismul ca instrument de exploatare, iar alți înțeleg naționa­lismul constructiv. Națiunea noastră are trecutul ei minunat din care putem vedea cum a­cei cari au făcut naționalism gălăgios au avut numai succese de o zi și au dispărut, sau au rămas cel mult ca personagii din comediile genialului Caragiale. Fapta curată pornită din suflet, nu moare ci se transformă în patrimo­niul vieții naționale. Și aici e momentul să fac un apel că­tre tineret. Tinerilor, nu împrumutați orice hai­nă de modă din străinătate. Aveți strămoși cari vă pot m­obila su­fletul. Nu uitați că aici în Ardeal la 1848 pe Câmpia Libertății s-a pus funda­mentul pentru înfăptuirea unității na­ționale. .. . L Națiunea noastră a avut un șir în­treg de mucenici, deschizători, de dru­muri în afirmarea unității naționale și care au pregătit unirea politică de as­tăzi. Naționalismul se manifestă în dife­rite ramuri de activitate. Există națio­nalismul cultural, naționalismul în ar­tă. Noi ne vom ocupa aci de aceea la­tură, a naționalismului economic. Trebuie să știți un lucru că nu pro­fitul, ci productivitatea este factorul cel mai important în viața economică. Nu vânătoarea după beneficii este fap­tul, este idealul naționalismului econo­mic. Sunt unele industrii care urmăresc mai mult câștig material. Dar naționa­lismul economic prețuaște o muncă mai puțin rentabilă numai să fie în fo­losul obștei naționale. Se poate presupune că o întreprin­dere industrială poate câștiga cu 50% mai mult decât o întreprindere agri­cola dar întreprinderea aceasta, agri­cola poate să arde o valoare naționala mai mare chiar dacă nu în cuie, dar producția agricolă reprezintă munca naționala și servește la un moment dat mai mult intereselor nații­nale decât o poate face o întreprindere industrială fară muncă naționala și fară capital național. iraționalismul economic se deose­bește de colectivism prin aceea ca fa­­ce o diviziune a lumea bure entități naționale aisitaise. Comuniu&miui insa face abstracție de națiune căci are in vedere colectivitatea in abstracto. Co­munismul e trate bun cu individualis­­mull. Naționa­lismiutl economic însă ie negust și vede pomul încadrat în pă­dure adică individul încadrat in nați­une. Individualismul e un strop de apă, un val care trece din marea care rămâne vecinică. Fiecare țară este pe o anumită treaptă de evoluție, cu anumite condi­­țiuni geografice și politice. O țară se află într-o fază pur agrară, alta agrar industrială, în fine alta se desăvârșită în viața ei economică fiindcă agricul­tura, industria și comerțul se îmbină într’un tot armonios. In țările din Sud-Estul european a fost evidentă influența teoriilor eco­nomice ale germanului List și Serbia veche ,ca și Bulgaria, ca și România au făcut o politică neomercantilă , apărare a vieții economice naționale. Căci nu există independență politică adevărată fără independență economi­că. Căci ce înseamnă independența e­­conomică? Să punem în valoare la maximum tot ce putem înzestra eco­nomia națională. Dar asta nu înseam­nă că nu avem nevoe și de raporturi economice cu celelalte țări. Căci pre­cum individul nu se poate satisface el­­ însuși cu toate cele necesare, așa nici națiunea. Există o diviziune a muncei și pe națiuni. Anglia nu poate să pro­ducă struguri cum produce România, și așa mai departe. In țările noui s’a impus naționalismul economic fiind­că aveau nevoe de o reală temelie e­­conomi­că pentru viața lor națională. Azi vedem că naționalismul economic cel mai feroce există tocmai în Tur­cia care a fost gâtuită de statele mari care au voit să facă din acest stat o simplă piață de desfacere a produse­lor lor. Să nu uităm că există și deosebiri sufletești între națiuni, un duh al fie­cărei națiuni de care vorbea Bălcescu. Avem un patrimoniu al spiritului ro­mânesc. Concepția de viață națională nu se importă ca o marfă, nici dela Răsărit nici dela Apus (însuflețite a­­plauze). Concepția de viață româneas­că se găsește în căsuța modestă, în co­liba săracă, în sufletul modest al ță­ranului român. Dela Ionescu dela Brad, dela Eminescu și dela Cogălni­­ceanu, putem învăța care e concepția românească și tot așa de la Simion Bărnuțiu. De aceea noi nu suntem veniți de pe strană când i propovăduim țărănii*

Next