Pentru Socialism, mai 1970 (Anul 20, nr. 5059-5083)
1970-05-31 / nr. 5083
2 Gheorghe Griguța, elev într-a opta, străbătuse, In două rînduri, cîteva zeci de kilometri, să ne arate frumoasele-i poezii. Liviu Bindea, intr-a șasea, a terminat, de cîteva luni, un roman de aventuri și lucrează un ciclu de versuri pentru copii: „Natura viețuitoarelor"; Traian Velea, intr-a opta, m-a surprins prin bogăția imaginilor și tehnica versului; Nița Rus, intr-a șasea, optează pentru poemul lung, sondind tainele Cerului și ale Pămintului; Diana Adamek, tot în a șasea, înclină spre uimiri și întrebări. Sunt doar cîțiva dintre elevii școlilor generale care au ales cuvîntul ca mod de a visa, și-au făurit un altfel de orar, liric, mai pretențios decit cel școlar. Și mă cearcă bucuria nespusă scriind aceste rînduri despre cea mai fragedă virstă a poeziei maramureșene, poate despre viitorul ei. ION BOGDAN Desen de MIRCEA PREDA. i Dimineață de vară De după deal răsare din prăpăstiiul soarelui foc veșnic roșu Și iată-nua dimineață-a verii Ce o vestește de pe gard cocoșul El un picior în slavă și-l ridică Și cîntă tare pintenarul, Iar razele mărețe — aurii Cu stropi de aur împresoară satul O suliță ucigătoare Auzi cum intră-ntr-o odaie Trezind din somnul alb și dulce O fată mică și bătaie. LIVIU BINDEA Săliștea de Sus PENTRU SOCIAL.ISfo CEA MAI FRAGEDĂ VIRSTA A POEZIEI Peisaj Zori de vară — Pe-un colnic Cintă-n frunză Un voinic. Soare de aur Paște rouă Și despică Zarea-n două: Curg spre adincuri Nesfirșite turmele — Un voinic Se caută urmele TRAIAN VELEA Ariniș VASILE RADU GHENCEANU „CARTEA LITERELOR MARI“ Poate pentru farmecul ei dintotdeauna tulburător, copilăria a ispitit, și continuă să ispitească, cele mai diverse categorii de creatori, chiar dacă nu acest domeniu de inspirație le-a conferit consacrarea. A scrie pentru copii înseamnă întîi de toate a înțelege universul plin de taine și curiozități, a găsi echivalentul artistic al gestului sublim, încărcătura emoțională a jocului și a imaginației — elemente ce definesc prin excelență lumea plină de mister al celor mici. A păstra la orice vîrstă vioiciunea verbului specific micului cititor, care abia a deschis ochii mari spre minunile vieții, a judeca actele de cunoaștere prin prisma nivelului de înțelegere al acestuia și a coordona doar din culise realizarea misiunii didactice a creației proprii *— iată cîteva instrumente care se adaugă neîndoielnic talentului de scriitor pentru copii. Deși volumul de debut al poetului Vasile Radu Ghenceanu — „Cîntec pentru inima tânără", Editura tineretului, 1967 — nu lasă să se întrevadă vreun semn al predilecției autorului față de literatura pentru copii, noul său volum — „Cartea literelor mari" — rămîne o surpriză, plăcută, doar pe plan artistic, chiar și numai pentru faptul că poetul și-a început activitatea profesională ca modelator spiritual al celor mici. „Cartea literelor mari", Editura „Ion Creangă", 1970, se adresează deopotrivă preșcolarilor și școlarilor mici, cărora poetul le sugerează ideea stimulatoare și captivantă a puterii omului — în cazul de față a copilului ■— de a străbate și lumina necunoscutul, de a îndrăzni, de a încerca, fiindcă totul nu-i atît de nepătruns, cum se pare la prima vedere, iar bucuria descoperirii n-are echivalent. Este aceasta și semnificația versurilor ce alcătuiesc dedicația poetului: „Tuturor vă dau, copii, / Cartea mea cu bucurii. / S-o purtați cu voi mereu / Cum vă port în gînd și eu...“ Asemenea unui iluzionist, din RECENZIE numai cîteva bețe și cîteva versuri autorul demonstrează sub ochii copiilor tot meșteșugul cunoașterii literelor: „Două bețe sus legate, / Unu-n brîu, la jumătate. / Din trei bețe uite-așa, Am făcut litera A". Și astfel, dintr-un joc „fără jucării", poetul — aici dublat admirabil de pedagog — face o izbutită biografie spirituală a fiecărei litere, cu virtuțile și cusururile sale: .,Litera cum să vă spui, / Parcă-i opt și totuși nu-i, / Că-ntr-o iarnă, pe sub nuci, / Fără bască și papuci, A ieșit afară-n frig / Și-a rămas ca un covrig. (Litera B). Vrîndnevrînd, „Cartea literelor mari" pledează convingător pentru ideea de înlăturare a procedeelor mecanice din predare, în favoarea alegerii unui model de intuiție spirituală afectivă, care să mobilizeze resorturile profunde ale sistemului de cunoaștere al copilului. Termenii de comparație sînt aleși dintre lucrurile ce stîrnesc cel mai mult curiozitatea virstei și se află la îndemîna ochiului. Despre litera O aflăm din cartea lui V. R. Ghenceanu: „Nu-i nici mare, nu-i nici mică, / Parcă-i ou de rîndunică, / Sau un glob frumos de soare / Cînd se culcă seara-n mare". La împlinirea gîndului artistic al poetului și-a adus, fără îndoială, o mare contribuție ilustrația cărții semnată de Benkö Mrazek Berta. Ca de altfel și alte cărți destinate copiilor, cea de care ne ocupăm aici beneficiază de un desen sugestiv, din care a fost eliminată orice linie de prisos. Iată doar cîteva din calitățile „Cărții literelor mari", care o recomandă atît celor mici, ca lectură, cît și educatorilor ca material didactic. GHEORGHE SUSA f Oare?... Floare albă... Oare cine ți-a dat Gingășia nemărginită? Oare cine ți-a dat Farmecul de-a vrăji Pe oricine. Cu zîmbetul tău suav? Oare cine ți l-a dat Lacrimi de rouă? Oare tăcerea? Oare?... DIANA ADAMEK Baia Mare BumínícS 3t mai 197« Bf J.,/ rypj PASTEL Iată, ziua se sfirșește, In amurg de noapte-s prins; Apa, lin, îmi povestește Cum furtunile s-au stins. Dar eu stau și-ascult, ascult Cîntul unei păsărele, E un cîntec de demult Pe care-l știu numai ele. Noaptea, noaptea mă cuprinde Ca o fată adevărată, Parcă gura ei mi-ar vinde Stelele și zarea toată. Luna iese și se duce. Rouă cade-acum pe iarbă... Pașii-mi încotro s-apuce, înspre ce potecă albă? GHEORGHE GRIGUȚA IeUd Morișca minunată Intr-un pod de hrișcă Iată o morișcă Ce o ia omul acela Și o duce-n căsuța sa. Dar morișca-i minunată Căci iese ce gîndești Așa de rostești: „Invîrtește-te morișcă bună Și tu nu măcina Nu golul vîntului Nu piatra muntelui, Macină morișcă bună După voia gîndului". NITA RUS Săliștea de Sus CENACLU Rod al încercării de a aborda proza de largi dimensiuni, George Maria Banu a prezentat în fragmente din cenaclu romanul în pregătire „Interludiu". Fără să însemne o abandonare a schiței, nuvelei, povestirii, cultivate pînă la această dată, aspirația spre roman e firească. Tentativa fiind și temerară, autorul n-a ezitat să și-o verifice în mosfera de lucru alcenaclului. In opiniile a exprimate s-a apreciat ambiția construcției epice, efortul de a crea un cadru amplu și sugestiv subiectului, dar în mod deosebit s-a insistat asupra deficiențelor de concepție și structură. Eseul despre poezie „De la cuvînt la necuvînt" propus de Mihai Gupcea ilustrează pozitiv menirea celui care scrie de a medita el însuși asupra actului de creație, sporind cu noi valențe conștiința sa literară, dînd exigență gestului de pune mîna pe condei« a Cu această ultimă ședință din luna mai cenaclul „Nord" și-a făcut intrarea în vacanță. , 9)cu abele sus Legate, cumt K briu, al jumătate. Ar fi trei bețe, uite-așa.,scri făcut Uteru A. A , vă spun: are un secret. Este prima-n alfabet. De aceea e făloasă. Se crede cea mai frumoasă. O pagină din cartea lui Vasile Radu Ghenceanu, pagina literei A. Ilustrația întregului volum este semnată de Benkő Mrazek Berta. Aflat în județul nostru la invitația Comisiei pentru răspîndirea cunoștințelor cultural-științifice a Comitetului județean pentru cultură și artă, prof. univ. dr. docent Iosif Pervain, de la Facultatea de filologie a Universității „Babeș-Bolyai‘‘ din Cluj, s-a întîlnit cu studenții Institutului pedagogic de 3 ani, în fața căroia a vorbit despre „Iluminismul european și românesc", iar în cadrul cursurilor Universității populare a conferențiat la Baia Mare despre „Prestigiul internațional al culturii și literaturii române" și la Sighetul Marmației despre „Activitatea lui Lucian Blaga în deceniul șase al secolului 20“. Studiile și articolele de istorie culturală și literară, contribuțiile documentare privitoare la diverse epoci și scriitori, activitatea didactică universitară sunt coordonate pe care s-a manifestat cu prestigiu personalitatea științifică a prof. univ. Iosif Pervain. Consemnăm cu o satisfacție deosebită o discuție avută cu domnia sa despre istoria literară, ale cărei probleme sunt viu comentate la ora actuală în presa noastră de specialitate. — Ne-ar interesa, tovarășe profesor, ce tendințe se manifestă în istoria literară actuală, cu deosebire în metodologia ei? — Multă vreme istoria literară românească a fost dominată de orientarea pozitivistă, care în unele cazuri a dus la o predominanță a elementului factologic, a detaliului istoric propriu-zis în dauna degajării sensurilor fenomenului literar. In ultimii ani la noi istoria literară a evoluat în mai multe direcții. Unii cercetători duc mai departe linia pozitivistă, cu meritele și tarele ei. In ce mă privește, eu cred că drumul acesta nu este încheiat, întrucît pentru scrierea unei istorii literare în sensul modern al termenului lipsesc încă o serie de materiale documentare tonte. Avem nevoie de imperediții complete, științific alcătuite, ale operei unor mari scriitori ai trecutului, de publicarea unui imens material de arhivă. Un al doilea drum, cam facil, pe care s-a mers este reprezentat de istoria literară de tip eseistic. Adică, oameni dotați intelectual, dar insuficient pregătiți în domeniul istoriei literare, au scos micromonografii despre unii scriitori importanți care ar fi meritat macromonografii, au scris prefețe sau studii introductive, la ediții de scrieri alese, care sunt redactate în grabă, în contextul cărora se făceau multe afirmații necontrolate sau, mai grav, eronate. Această practică este pe sfîrșite și restructurarea activității editoriale va asigura și acestui sector competența necesară. O a treia orientare cuprinde încercările care s-au făcut de a aplica și la noi învățămintele școlii structuraliste. Socotesc că rezultatele obținute nu sunt concludente, deoarece criteriile de bază ale școlii structuraliste au fost numai pe jumătate asimilate și adeseori deficient aplicate. Pe de altă parte Orientării structuraliste în sine i-au fost relevate numeroase limite. Eu cred că istoria literară de astăzi trebuie întemeiată pe o solidă documentare, urmărind a pune în lumină marile valori, esteticește marile valori ale literaturii române. Cerința aceasta se impune mai cu seamă în mod imperios celor care redactează volumele III—V ale Tratatului de istorie a literaturii române, pentru ca aceste volume să devină pentru întreaga noastră istorie literară un model de urmat. Experiența volumului II trebuie abandonată cel puțin parțial, deoarece rezultatele prea numeroșilor colaboratori sunt sub nivelul cerințelor actuale pe care le reclamă metodologia istoriei literare. Ce apreciere dați eforturilor de cercetare ale istoriei literare românești contemporane? — E lucru gingaș, consider că s-a muncit totuși mult, nu întotdeauna însă de calitate. Deținem încă puține lucrări temeinice. In direcția valorificării moștenirii literare de pe poziții estetice sînt cîteva realizări menționabile. De asemenea, e de remarcat că numeroși scriitori și poeți au început să scrie studii de istorie literară. — Obișnuit se vorbește și de istoria literară locală. Ce sensuri atribuite termenului? — Datorită unor condiții istorice relativ deosebite în care s-au dezvoltat în trecut cele trei țări românești, operele literare care au luat naștere în ele dețin anumite trăsături specifice, deși judecată în ansamblul ei literatura română s-a dezvoltat și se dezvoltă pe coordonate convergente, mai cu seamă dacă avem în vedere pe marii creatori. In istoria culturii și literaturii există valori certe care s-au afirmat intr-un cadru local. Acești scriitori trebuie valorificați deoarece există în numeroase scrieri ale lor comori care trebuie încorporate în tezaurul general al culturii românești. In situația aceasta se găsesc destul de numeroși scriitori ardeleni și chiar maramureșeni. Contribuțiile de istorie literară locală, inclusiv cele băimărene, trebuie în acest sens mai intens stimulate și valorificate, atît publicistic cît și editorial. — Intre amănuntul de istorie literară și sinteza superior elaborată ce relație considerați că trebuie să existe? — In momentul în care vom avea studii parțiale ale căror concluzii să nu fie infirmate de chiar eventuale noi descoperiri documentare referitoare la scriitorul respectiv, atunci vor fi pregătite toate condițiile scrierii marii sinteze. In mod aparte drumul de lungă gestație al unei opere literare trebuie lămurit în toate aspectele, cu deosebire la marii scriitori. La alții, de mai mică importanță, lipsa unei informații exhaustive nu împiedică realizarea sintezei, întrucît judecățile de valoare nu vor fi răsturnate de ulterioare dezvăluiri de arhivă. — Avînd în vedere prezența dv., ca președinte a numeroase comisii de bacalaureat și admitere în facultate, ce observații aveți de făcut în legătură cu predarea istoriei literare în învățămîntul liceal? — O primă constatare pe care aș face-o vizează faptul că problemele de stilistică și analiză literară cunosc o tratare empirică, nerelevîndu-se astfel specificul comunicării artistice. La această stare de lucruri contribuie și manualele, care sînt aglomerate cu date, ceea ce dăunează adîncirii studiului marilor scriitori. Predarea istoriei literare în liceu ar trebui polarizată în jurul marilor valori. Ce știe un absolvent despre umanismul românesc? Puține lucruri, deși el s-a oglindit în opera cronicarilor, a reprezentanților Școlii ardelene etc. La fel, manualele sînt și greoi scrise, uneori cu erori regretabile, iar unele capitole sărăcesc imaginea literaturii dintr-o anumită epocă. Analiza literară trebuie reașezată pe noi baze, axată pe texte. Nu e admisibil să vorbești despre Cantemir fără să fi citit un rînd din opera lui. Analizele model ale unor creații reprezentative trebuie să însemne tot atîtea căi de inițiere în specificul comunicării prin intermediul imagini artistice. Se constată apoi și deficiențe de cunoștințe. Mulți elevi se opresc la caracterizări generale, stereotipe adesea, în contradicție flagrantă cu varietatea fenomenului literar. In postura de candidați, mulți elevi nu știu să-și organizeze cunoștințele. Prin urmare, consider că elevii trebuie învățați să știe a-și valorifica cunoștințele. A. COZMUȚA ț PROBLEME ALE ISTORIEI LITERARE Discuție cu prof. univ. dr. docent Iosif PF.RVAIN j