Radio şi Radiofonia, octombrie-decembrie 1929 (Anul 2, nr. 55-67)

1929-10-06 / nr. 55

2 RADIO $1 RADIOFONIA Adeverul ULTIMA PERFECȚIUNE TIPURI 1930 (Urmare din pag. 6-a) comunică de asemeni observaţiunile sale. La Cernăuţi s’a auzit noul post în bune condiţiuni. DIN TOATE UNGHIURILE ŢÂRII... Din toate colţurile ţării sosesc scrisori entuziaste. Un amator din Vâlcov cere cur­suri de limba română. D. Valeria Popa din Oradea, d-nul Crăciun eseu de la Băile Herculane, alţii din T.­Severin, Noua Suliţă (în Nordul Moldovei), din Dorohoi, Man­galia, precum şi din întreaga Mun­tenie, sunt intr’o covârşitoare ma­joritate, nu numai mulţumiţi, dar profund mişcaţi că aud Radio­ Bu­­cureşti, tot atât de bine, ca cele mai mari staţiuni europene... Pentru marea sa realizare de la Băneasa, Societatea română de ra­diodifuziune, găseşte astfel in cores­pondenţa vastă de la amatori, o jus­tă recunoaştere a acelor merite ce nu i se pot nega. SCRISORILE DIN STRĂINĂTATE Nu mai puţin concludente sunt scri­sorile primite dela amatorii din strei­nă­tate. S’au primit relaţiuni din Germania, Franţa, Elveţia şi toate ţările vecine. Un român în trecere prin Buda- Pesta, relatează că postul nostru se aude în Ungaria foarte bine. Din Constantinopol au sosit de ase­meni observaţiuni favorabile. Consulul francez din Adrianopol, scrie că a auzit postul românesc în „condiţii de audiţiune perfectă”. In Austria, Bulgaria şi Polonia, po­stul se aude bine. Din Cehoslovacia, un amator scrie că „Băneasa e postul pe care-l aude mai bine din toate; e clar şi tare”. Un amator din Lauzanne, îl laudă de asemeni. Un român din Lemberg scrie că de 25 de ani nu şi-a văzut ţara şi a­­proape a uitat limba românească; au­diţia postului românesc, a fost pentru el o emoţie care i-a stors lacrimi de bucurie... Ni se duce gândul la românii din America şi ne amintim că au cerut posturilor americane, să le emită din când în când câte o doină... % * * In general, atât în ţară cât şi in străinătate, staţiunea Băneasa se aude foarte bine. Din unele obser­vaţiuni trimise de amatori, reese că uneori se trec în vina postului de emisiune, greşelile de recepţie şi condiţiunile nefavorabile locale. Cu timpul însă, atât postul de e­­misiune, cât şi receptoarele, se vor regla din ce în ce mai bine, armoni­­zându-se. Al. Ed. Duminică 6 Oct. 1929 Orchestra europeană, formată din postu­rile de emisiune ale diverselor state, a fost îmbogăţită cu un nou instrument. Acest in­strument nu este încă bine de tot pus ln punct, şi seamănă deocamdată cu un con­trabas, ale cărui coarde scot nişte sunete disonante şi amestecate cu un viu foc de mitraliere, iar în jurul contrabasului se aude puternic ritmul motoarelor unei cen­trale electrice, de înaltă tensiune. Această simfonie este cântată, aproape, in fiecare zi, de noul post de emisiune ro­mânesc, care a început cu instrucţia „re­crutului“ pe câmpul de la Băneasa. Desigur, Europa fiind ocupată cu tre­burile ei proprii, n’ar fi dat prea mare im­portanţă netului născut, dacă acesta n’ar jena întru câtva armonia deplină, ce există până în prezent in sânul orchestrei euro­pene. E just, la început, amatorii de radio din Europa au fost foarte surprinşi de şarja de paraziţi şi de sunete vagi şi misterioase ce se îmbulziau în aparatele lor de radio, în apropierea lungimei de undă de 394 m. Cum însă speaker-ul românesc a avut prudenţa să anunţe marele eveniment, în cinci limbi, europenii au putut înţelege i­­mediat, de ce este vorba şi cine este noul venit. Astfel Europa şi-a putut da seama de progresele radiofonice din România şi cine n’a ştiut încă de existenţa acestei ţări — căci foarte mulţi europeni au cunoştinţe geografice destul 4® slabe­­— şi-a procurat repede un atlas, în care a găsit, în sfârşit, mândra noastră ţară. Cu timpul, emisiunile româneşti vor pu­tea fi auzite şi de alte continente. Atunci de abia, negrii din Africa, turcii şi arabii, chinezii şi japonezii din fundul Asiei, şi yankeii şi pieile roşii de dincolo de marele ocean, papuaşii din Australia şi japonii din ţinuturile arctice vor savura exibiţiile or­chestrei noastre de radio şi toate celelalte emisiuni,­­ îndeosebi transmiterea atât de perfectă, a plăcilor de gramofon cu ajuto­rul dozei electro-magnetice. * * * In ţară, erupţiile Vezuviului de la Bănea­­sa au stârnit o adevărată furtună în rân­durile amatorilor şi toate pasiunile, care au zăcut până acum ascunse sub cenuşa indi­ferenţei,­­ au eşit deodată la suprafaţă a­­prinzând spiritele de la un capăt la altul al ţării. Şi cum în mod firesc, amatorii au fost foarte impresionaţi de acest spectacol inte­resant, oamenii s’au grăbit să ne împărtă­­şească şi nouă impresiile lor în această pri­vinţă. Astfel am primit şi primim zilnic maldă­re de scrisori, al căror conţinut variază în­continuu. Unii ne scriu, că după ce au aş­teptat cu o „răbdare de fakir“, au „căzut în genunchi şi au plâns de bucurie"*, când au auzit pentru prima dată noul post ro­mânesc (citiţi scrisoarea emoţionantă pu­blicată în ultimul număr al acestei revis­te; alţii vor fi căzut desigur de pe scaun, din pat, sau poate chiar... din cer, când e­­rupţiile dela Băneasa le-au zguduit timpa­nele. Cert, lacrimile ce s’au vărsat pretu­tindeni, n’au fost numai lacrimi de bucu­rie­, şi chiar dacă „Uniunea amatorilor ro­mâni disperaţi” a găsit de cuviinţă în dis­perarea ei, să recurgă la învinuiri prea drastice, ca să nu zicem idioate, la adresa societăţii de difuziune, presupunem totuşi că s’au desfăşurat şi multe tragi-comedii pe scena radio-amatorismului român. Dar toate acestea sunt, — la urma urmei, — lucruri trecătoare şi vor fi şterse cu tim­pul din istoria radiofoniei româneşti. Ama­torii se vor obişnui pe deo parte, iar pe de altă parte suntem siguri că societatea de difuziune va perfecţiona emisiunile ei, re­ducând zgomotul din jurul lor, la mini­mum posibil. *­­ * O chestie foarte importantă şi care ar trebui să preocupe în mod cu totul deose­bit, direcţia staţiunei, este cea a pro­gramelor, a căror structură va trebui mo­dificată şi acomodată nouilor împrejurări. Comitetul programelor, care s-a întrunit de acum câteva luni şi a ţinut un număr de şedinţe, a elaborat un model de programe, fără însă ca normele stabilite atunci, să fie aplicate. Poate că preocupările technice în legătură cu punerea la punct a noului post, au stânjenit direcţia programelor să se o­­cupe mai de aproape de această chestiune. Chiar dacă nu suntem prea pretenţioşi, trebue să stăruim asupra unor modificări radicale a technicei programelor, cu atât mai mult, cu cât acestea se transmit de a­­cum înainte prin marele post şi deci sunt auzite şi de străinătate, care judecă după alte norme şi şi-ar putea forma o impresie nu tocmai bună de situaţia de la noi. In consecinţă, suntem de părere că în ca­zul când o schimbare fundamentală a pro­gramelor nu este actualmente în întregime posibilă, să se modifice cel puţin o mică parte, astfel că străinătatea să poată auzi — fie chiar numai un sfert sau o jumătate de oră pe zi, — un număr de program, care să impresioneze ca valoare artistică şi să carac­terizeze noul post românesc. Orchestra radio, mărită cu câteva elemen­te noui, se prezintă în ultimul timp mult mai bine şi dacă execuţia va putea fi îmbo­găţită încă cu câteva instrumente, această orchestră, va forma un stâlp puternic al în­tregului program, putând fi folosită la fie­care ocazie. In privinţa retransmisiunilor trebue să constatăm însă cu regret, că direcţia pro­gramului vorbit s’a lăsat ispitită de re­­transmisiunile dela Teatrul Naţional, prin redarea unor piese jucate pe scena acestui teatru. Aceste încercări—oricât de impună­toare ar fi în aparenţă — n’au în fond nici o valoare practică şi nu distrează auditoriul. Motivul e destul de plauzibil: din cauza lip­­­­sei de experienţă în plasarea microfoanelor, acţiunile dramatice retransmise direct de­­ pe scena unui teatru devin un haos de vorbe, ţipete şi sunete, astfel că efectul final, din punct de vedere acustic, este mai mult ca problematic. In schimb însă transmisiunile pieselor teatrale din studioul staţiunii, încep să fie din ce în ce mai reuşite şi produc o deose­bită plăcere amatorilor. Retransmiterile de opere sunt şi mai im­punătoare şi cum direcţia muzicală a postu­lui nostru dispune de o oarecare experienţă în această direcţie, suntem siguri, că şi vii­toarele retransmisiuni de acest gen vor fi la înălţimea acustică. Insistăm chiar­ ca viitoarea convenţie cu ansamblul Operei Române să se facă astfel, ca în fiecare săptămână să se poată auzi neapărat două spectacole muzicale. Conferenţiarii, cari se perindă actualmente prin faţa microfonului sunt destul de bine aleşi şi subiectele tratate destul de intere­sante, educative şi distractive. Sfertul de oră fixat pentru asemenea con­ferinţe trebue şi în viitor menţinut. Numai in privinţa orei copiilor, rugăm să se trieze mai bine subiectele, deoarece de multe ori limbajul şi conţinutul acestor mici prelegeri, întrec sfera de pricepere a copiilor şi deci nu-i mai poate interesa. Ora veselă este de­­asemenea câte­odată nu tocmai atât de ve­selă, cât ar trebui să fie de fapt. Un lucru însă ne displace cu desăvârşire, şi anume: durata prea lungă a unor exhibiţii muzicale sub denumirea de concerte simfo­nice, de vioară cu acompaniament de pian, etc., care ţin câte trei sferturi de oră şi mai mult, şi produc în mod firesc o amorţeală printre auditori. Suntem de părere ca să se dea odată sau chiar de două ori pe săptă­mână câte un asemenea concert şi atâta tot, — iar soliştii muzicieni sau cântăreţii să fie mai puţin productivi în faţa microfonului. Un obiceiu, care trebue criticat, este cel de a nu ţine seama de ora fixată în pro­gram, şi de a scurta emisiunile după bu­nul plac. Mai multă punctualitate, credem că n'ar strica. In general, programul „Radio-ului din Bu­cureşti” trebue acomodat puţin nivelului artistic al programelor străine, ţinându-se însă, în­totdeauna, seama să avem, totuşi, o notă caracteristică în programul nostru, ca­re să intereseze şi străinătatea. Nu ne îndoim că Societatea de difuziune radiotelefonică, va ţine cont de doleanţele noastre , cari sunt ale tuturor amatorilor, şi va căuta cu bunăvoinţă şi în limitele po­sibilităţilor, să le satisfacă. CM. Criticile amatorilor In perioada emisiunilor de încercare Europa se amuză^Efectele in țară-Viitoarele programe Conferinţă radiofonică La Haga s-a deschis conferinţa in­ternaţională de radiofonie. La şe­dinţa de deschidere, generalul Fer­­rré, reprezentantul Franţei, a spus că difuziunea radioelectricităţii va contribui la opera de pace, fiindcă ea este un admirabil mijloc de a stabili noui legături între națiuni și oameni. зитат Reprezentanţi în toate ora­şele mari din România. A ss adresa : No10 - LUMOPHON C. HIRSCH & L. JOSEFSOHN B5JCUÎSESÎI I Sír. Smerdan,13 - Tel. 365/81

Next