Radio şi Radiofonia, octombrie-decembrie 1929 (Anul 2, nr. 55-67)
1929-10-06 / nr. 55
2 RADIO $1 RADIOFONIA Adeverul ULTIMA PERFECȚIUNE TIPURI 1930 (Urmare din pag. 6-a) comunică de asemeni observaţiunile sale. La Cernăuţi s’a auzit noul post în bune condiţiuni. DIN TOATE UNGHIURILE ŢÂRII... Din toate colţurile ţării sosesc scrisori entuziaste. Un amator din Vâlcov cere cursuri de limba română. D. Valeria Popa din Oradea, d-nul Crăciun eseu de la Băile Herculane, alţii din T.Severin, Noua Suliţă (în Nordul Moldovei), din Dorohoi, Mangalia, precum şi din întreaga Muntenie, sunt intr’o covârşitoare majoritate, nu numai mulţumiţi, dar profund mişcaţi că aud Radio Bucureşti, tot atât de bine, ca cele mai mari staţiuni europene... Pentru marea sa realizare de la Băneasa, Societatea română de radiodifuziune, găseşte astfel in corespondenţa vastă de la amatori, o justă recunoaştere a acelor merite ce nu i se pot nega. SCRISORILE DIN STRĂINĂTATE Nu mai puţin concludente sunt scrisorile primite dela amatorii din streinătate. S’au primit relaţiuni din Germania, Franţa, Elveţia şi toate ţările vecine. Un român în trecere prin Buda- Pesta, relatează că postul nostru se aude în Ungaria foarte bine. Din Constantinopol au sosit de asemeni observaţiuni favorabile. Consulul francez din Adrianopol, scrie că a auzit postul românesc în „condiţii de audiţiune perfectă”. In Austria, Bulgaria şi Polonia, postul se aude bine. Din Cehoslovacia, un amator scrie că „Băneasa e postul pe care-l aude mai bine din toate; e clar şi tare”. Un amator din Lauzanne, îl laudă de asemeni. Un român din Lemberg scrie că de 25 de ani nu şi-a văzut ţara şi aproape a uitat limba românească; audiţia postului românesc, a fost pentru el o emoţie care i-a stors lacrimi de bucurie... Ni se duce gândul la românii din America şi ne amintim că au cerut posturilor americane, să le emită din când în când câte o doină... % * * In general, atât în ţară cât şi in străinătate, staţiunea Băneasa se aude foarte bine. Din unele observaţiuni trimise de amatori, reese că uneori se trec în vina postului de emisiune, greşelile de recepţie şi condiţiunile nefavorabile locale. Cu timpul însă, atât postul de emisiune, cât şi receptoarele, se vor regla din ce în ce mai bine, armonizându-se. Al. Ed. Duminică 6 Oct. 1929 Orchestra europeană, formată din posturile de emisiune ale diverselor state, a fost îmbogăţită cu un nou instrument. Acest instrument nu este încă bine de tot pus ln punct, şi seamănă deocamdată cu un contrabas, ale cărui coarde scot nişte sunete disonante şi amestecate cu un viu foc de mitraliere, iar în jurul contrabasului se aude puternic ritmul motoarelor unei centrale electrice, de înaltă tensiune. Această simfonie este cântată, aproape, in fiecare zi, de noul post de emisiune românesc, care a început cu instrucţia „recrutului“ pe câmpul de la Băneasa. Desigur, Europa fiind ocupată cu treburile ei proprii, n’ar fi dat prea mare importanţă netului născut, dacă acesta n’ar jena întru câtva armonia deplină, ce există până în prezent in sânul orchestrei europene. E just, la început, amatorii de radio din Europa au fost foarte surprinşi de şarja de paraziţi şi de sunete vagi şi misterioase ce se îmbulziau în aparatele lor de radio, în apropierea lungimei de undă de 394 m. Cum însă speaker-ul românesc a avut prudenţa să anunţe marele eveniment, în cinci limbi, europenii au putut înţelege imediat, de ce este vorba şi cine este noul venit. Astfel Europa şi-a putut da seama de progresele radiofonice din România şi cine n’a ştiut încă de existenţa acestei ţări — căci foarte mulţi europeni au cunoştinţe geografice destul 4® slabe— şi-a procurat repede un atlas, în care a găsit, în sfârşit, mândra noastră ţară. Cu timpul, emisiunile româneşti vor putea fi auzite şi de alte continente. Atunci de abia, negrii din Africa, turcii şi arabii, chinezii şi japonezii din fundul Asiei, şi yankeii şi pieile roşii de dincolo de marele ocean, papuaşii din Australia şi japonii din ţinuturile arctice vor savura exibiţiile orchestrei noastre de radio şi toate celelalte emisiuni, îndeosebi transmiterea atât de perfectă, a plăcilor de gramofon cu ajutorul dozei electro-magnetice. * * * In ţară, erupţiile Vezuviului de la Băneasa au stârnit o adevărată furtună în rândurile amatorilor şi toate pasiunile, care au zăcut până acum ascunse sub cenuşa indiferenţei, au eşit deodată la suprafaţă aprinzând spiritele de la un capăt la altul al ţării. Şi cum în mod firesc, amatorii au fost foarte impresionaţi de acest spectacol interesant, oamenii s’au grăbit să ne împărtăşească şi nouă impresiile lor în această privinţă. Astfel am primit şi primim zilnic maldăre de scrisori, al căror conţinut variază încontinuu. Unii ne scriu, că după ce au aşteptat cu o „răbdare de fakir“, au „căzut în genunchi şi au plâns de bucurie"*, când au auzit pentru prima dată noul post românesc (citiţi scrisoarea emoţionantă publicată în ultimul număr al acestei reviste; alţii vor fi căzut desigur de pe scaun, din pat, sau poate chiar... din cer, când erupţiile dela Băneasa le-au zguduit timpanele. Cert, lacrimile ce s’au vărsat pretutindeni, n’au fost numai lacrimi de bucurie, şi chiar dacă „Uniunea amatorilor români disperaţi” a găsit de cuviinţă în disperarea ei, să recurgă la învinuiri prea drastice, ca să nu zicem idioate, la adresa societăţii de difuziune, presupunem totuşi că s’au desfăşurat şi multe tragi-comedii pe scena radio-amatorismului român. Dar toate acestea sunt, — la urma urmei, — lucruri trecătoare şi vor fi şterse cu timpul din istoria radiofoniei româneşti. Amatorii se vor obişnui pe deo parte, iar pe de altă parte suntem siguri că societatea de difuziune va perfecţiona emisiunile ei, reducând zgomotul din jurul lor, la minimum posibil. * * O chestie foarte importantă şi care ar trebui să preocupe în mod cu totul deosebit, direcţia staţiunei, este cea a programelor, a căror structură va trebui modificată şi acomodată nouilor împrejurări. Comitetul programelor, care s-a întrunit de acum câteva luni şi a ţinut un număr de şedinţe, a elaborat un model de programe, fără însă ca normele stabilite atunci, să fie aplicate. Poate că preocupările technice în legătură cu punerea la punct a noului post, au stânjenit direcţia programelor să se ocupe mai de aproape de această chestiune. Chiar dacă nu suntem prea pretenţioşi, trebue să stăruim asupra unor modificări radicale a technicei programelor, cu atât mai mult, cu cât acestea se transmit de acum înainte prin marele post şi deci sunt auzite şi de străinătate, care judecă după alte norme şi şi-ar putea forma o impresie nu tocmai bună de situaţia de la noi. In consecinţă, suntem de părere că în cazul când o schimbare fundamentală a programelor nu este actualmente în întregime posibilă, să se modifice cel puţin o mică parte, astfel că străinătatea să poată auzi — fie chiar numai un sfert sau o jumătate de oră pe zi, — un număr de program, care să impresioneze ca valoare artistică şi să caracterizeze noul post românesc. Orchestra radio, mărită cu câteva elemente noui, se prezintă în ultimul timp mult mai bine şi dacă execuţia va putea fi îmbogăţită încă cu câteva instrumente, această orchestră, va forma un stâlp puternic al întregului program, putând fi folosită la fiecare ocazie. In privinţa retransmisiunilor trebue să constatăm însă cu regret, că direcţia programului vorbit s’a lăsat ispitită de retransmisiunile dela Teatrul Naţional, prin redarea unor piese jucate pe scena acestui teatru. Aceste încercări—oricât de impunătoare ar fi în aparenţă — n’au în fond nici o valoare practică şi nu distrează auditoriul. Motivul e destul de plauzibil: din cauza lipsei de experienţă în plasarea microfoanelor, acţiunile dramatice retransmise direct de pe scena unui teatru devin un haos de vorbe, ţipete şi sunete, astfel că efectul final, din punct de vedere acustic, este mai mult ca problematic. In schimb însă transmisiunile pieselor teatrale din studioul staţiunii, încep să fie din ce în ce mai reuşite şi produc o deosebită plăcere amatorilor. Retransmiterile de opere sunt şi mai impunătoare şi cum direcţia muzicală a postului nostru dispune de o oarecare experienţă în această direcţie, suntem siguri, că şi viitoarele retransmisiuni de acest gen vor fi la înălţimea acustică. Insistăm chiar ca viitoarea convenţie cu ansamblul Operei Române să se facă astfel, ca în fiecare săptămână să se poată auzi neapărat două spectacole muzicale. Conferenţiarii, cari se perindă actualmente prin faţa microfonului sunt destul de bine aleşi şi subiectele tratate destul de interesante, educative şi distractive. Sfertul de oră fixat pentru asemenea conferinţe trebue şi în viitor menţinut. Numai in privinţa orei copiilor, rugăm să se trieze mai bine subiectele, deoarece de multe ori limbajul şi conţinutul acestor mici prelegeri, întrec sfera de pricepere a copiilor şi deci nu-i mai poate interesa. Ora veselă este deasemenea câteodată nu tocmai atât de veselă, cât ar trebui să fie de fapt. Un lucru însă ne displace cu desăvârşire, şi anume: durata prea lungă a unor exhibiţii muzicale sub denumirea de concerte simfonice, de vioară cu acompaniament de pian, etc., care ţin câte trei sferturi de oră şi mai mult, şi produc în mod firesc o amorţeală printre auditori. Suntem de părere ca să se dea odată sau chiar de două ori pe săptămână câte un asemenea concert şi atâta tot, — iar soliştii muzicieni sau cântăreţii să fie mai puţin productivi în faţa microfonului. Un obiceiu, care trebue criticat, este cel de a nu ţine seama de ora fixată în program, şi de a scurta emisiunile după bunul plac. Mai multă punctualitate, credem că n'ar strica. In general, programul „Radio-ului din Bucureşti” trebue acomodat puţin nivelului artistic al programelor străine, ţinându-se însă, întotdeauna, seama să avem, totuşi, o notă caracteristică în programul nostru, care să intereseze şi străinătatea. Nu ne îndoim că Societatea de difuziune radiotelefonică, va ţine cont de doleanţele noastre , cari sunt ale tuturor amatorilor, şi va căuta cu bunăvoinţă şi în limitele posibilităţilor, să le satisfacă. CM. Criticile amatorilor In perioada emisiunilor de încercare Europa se amuză^Efectele in țară-Viitoarele programe Conferinţă radiofonică La Haga s-a deschis conferinţa internaţională de radiofonie. La şedinţa de deschidere, generalul Ferrré, reprezentantul Franţei, a spus că difuziunea radioelectricităţii va contribui la opera de pace, fiindcă ea este un admirabil mijloc de a stabili noui legături între națiuni și oameni. зитат Reprezentanţi în toate oraşele mari din România. A ss adresa : No10 - LUMOPHON C. HIRSCH & L. JOSEFSOHN B5JCUÎSESÎI I Sír. Smerdan,13 - Tel. 365/81