Radio şi Radiofonia, octombrie-decembrie 1930 (Anul 3, nr. 107-117)
1930-10-05 / nr. 107
Anul III No. 107 32 pagini IO LEI Director: Dr. Ing. E. PETRAŞCU Abonamente: Lei 400 pe 1 an. Lei 200 pe 6 luni Pentru Autorităţi şi bănci lei 600.Adoptând această MARCĂ RADIO devine o PLĂCERE şi pentru D-stra. ! Repr. p. Koffîăra , BliiuRc,$Tl Str. Edgard Quinet 3, Telef. 3421ÎS ми па BUCUREȘTI I. str. G. Muie, (Sărindar) 7-9- Telefon 307/69 şi 306/67 Redacţia : BUCUREŞTI Str. G. Miile, 7-9-K şi Str. General Berthelot. 60 Radio şi societăţile culturale dintre copiii născuţi morţi, putem Alta de pe acum şi iniţiativa ministerului de interne de a introduce radiofonia la sate. Chestiunea ,înainte de a se isbi de criza agricolă actuală, s’a împotmolit în oceanul de paperăserii dela ministere. E probabil că în cursul sezonului ce vine, ea va fi agitată din n nou de către persoane interesate materialmente in ralizarea ei, dar după chipul cum a mers până acum, nu prea sunt motive de optimism. Chestiunea însă dacă a eşuat pentru Stat, poate fi reluată pe pită cale, aceea a iniţiativei private a societăţilor culturale. In această privinţă avem de semnalatat hotărîrea lăudabilă a societăţei „Astra" din Ardeal care intenţionează să înzestreze cât mai multe din secţiunile sale cu câte un aparat de radio. Această societate cea mai veche Asociaţie pentru cultura poporului român, are în fiecare sat mai maredin Ardeal câte o secţiune înzestrată cu aparetajul de cultură indispensabil: biblioteci, şcoli, etc. Dar cea mai practică bibliotecă o constitue în timpurile moderne, pentru popor, aparatul de radio, care e viu,eftin, veşnic nou şi la îndemâna tuturor, chiar şi acel al im alfabeţilor. Întrebuinţarea radiofoniei ca in- 8trument de cultură a deopotrivăi folositoare atât poporului cămilar se adresează, cât şi scopului societăţilor ce li le întrebuinţează. Societatea „Astra” vrea să’nceapă deocamdată cu regiunea Sibiului, Apoi să extindă treptat înzestrarea în regiunea Timişoara, nordul Ardealului, etc. Pilda societăţii „Astra” ar trebui armată şi da celelalte societăţi culturale mai principale de la noi: Liga culturală, Casele Naţionale, etc. Pentru reuşita chestiune! sa cere Insă pe lingă un studiu economic, pe care fiecare societate îl poate Întreprinde în limite posibilităţilor sale materiale în speciel un stadiu t technic al chestiunel care se prezintă in mod destul de variat după localitatea şi regiunea de înzestrat. Asociaţiile culturale nu vor fi desigur lipsite de oferte de la cele mai felurite fime care le vor oferi „un marat excelent”, dar nu artrebui să se angajeze pe nici o cale înainte de a fi studiat complect partea technică a iniţiativei acesteia. Alimentarea posturilor care este partea cea mai delicată a radiofoniei la sate, variază cu localitatea, unele având energie electrică introdusă în sat, altele nu, unele curent continuu, etc., iar volumul sonor debitat de aparat şi sensibilitatea aparatului trebue să varieze atât cu situaţia focalităţii faţă de postul central cât şi cu nimănul de locuitori auditori. O înzestrare a localităţilor care s& nu corespundă condiţiilor locale Ar putea duce fie la o compromitare a ideii, de la o compromitere a furnizorului ascultat de întreg satul. Dacă insă chestiunea porneşte pe calea cea bună, ea va face să înainteze considerabil nivelul culturel poporului românesc. Dr. Inti E. PETRAŞCU Ecouri La ultima expoziţie de radio, din Parcul Carol, hazul copiilor il forma omai zis „mecanic”. Intr’o zi, din ceata copiilor, un băiat de vre-o opt ani întrebă curagios pe monstrul din faţa lui: — „Tu ai mers vreo dată la şcoală?” ■— „Desigur, dar de ce întrebi deşteptule?” Băieţaşul răspunse însă prompt: „Că eşti atât de mare,... şi de prost". --D. Stan Golestan, cunoscutul compozitor român şi eminentul critic muzical, — care trăeşte la Paris, —• a vizitat deunăzi studioul postului românesc. Întrebat ce impresie i-a făcut studioul, d. Stan Goleslan a răspuns:— La noi la Paris, asemenea cabine se găsesc la toate colţurile de stradă; dar dacă nu mă înșel, acolo se foloseşte încă.... telefonia cu fir. O tânără pereche, care s’a cunoscut prin intermediul radiofoniei (amănuntele nu interesează), şi care trăia in cea mai desăvârşită armonie, a divorţat totuş zilele, trecide. Lumea■ mirată, întrebând pe soţ, care este cauza despărţirii, acesta a răspuns: — „De, mn prins şi eu o staţiune greşită,se întâmplă câte odată la radio Doamna părea însă puţin jenată: •* , — „Nu ştiţi, că două aparate de recepţie nu pot funcţiona pe una şi aceeaş antenă?” ^ * ' Algerienii sunt oameni foarte liniştiţi, şi nu pot suferi sgomotul. Astfel se explică ordonanţa municipiului din Alger, care a impus pe proprietarii de haut-parleur-uri radiofonice — plasate pe străzi — la o taxă zilnică de 20 şi 15 franci. Prima taxă pentru funcţionarea în timpul zilei, a doua pentru orele de noapte. Aviz domnului Dobrescu-Snagov. * ** * * Guvernatorul Romei pare să fie un duşman feroce al vulgarizării radiofoniei pe străzile eternei cetăţi, căci a interzis cu desăvârşire utilizarea difuzoarelor spre distrarea publicului. O fi ştiind omul ce face. ■ . ' A * * * Pnntr’o dispoziţie recentă a guvernului din Uruguay, aranjatorii de reprezentaţii teatrale şi de concerte simfonice sunt obligaţi să permită retransmiterea acestora prin radio. Contrar riscă să fie pedepsiţi cu amenzi de câte lei 20.000, după moneda noastră.. Ce ar zice de exemplu domnul Jean Peder, dacă guvernul nostru ar imita pe cel din Uruguay? C. M. După cum se ştie in cadrul expoziţiei de radio a fost organizat un concurs de aparate construite de amatori, întrecerea dintre amatori a avut loc Joi 25 Septembrie, concursul fiind patronat de comitetul technic al expoziţiei. Rezultatul concursului este următorul: I. A fost premiat hors concours, domnul Col. Hagué pentru numeroasele aparate expuse printre cari citam: un Superradione, un aparat valiză, un aparat Ecordyne, etc. II. Premiul de selectivitate în valoare de lei 2000 a fost împărţit între domnii: Foţii Nicolae cu un super-Far valiză, Grigoriu Ilie Huşi, cu un super - Far. III. Premiul de claritate In valoare de lei 2000 a fost împărţit între domnii: - -Horváth Alexe cu uit super-Far. Craima cu un aparat de superreacţie. * Grigoriu Ilie Huşi, cu un super- Far. IV. Premiul de volum în valoare de lei 2000 a fost împărţit între domnii: Ifr. Ştefănescu I, cu o supradynă Nissen-Cebeco, Horváth Alexe cu un super-Far. Lakowsky F. V. Premiul pentru ingeniozităţi de montaj in valoare de lei 2000, a fost câştigat de domnul Georgescu Gheorghe cu un aparat Reinartz cu trei lămpi pentru toată gama (20—2000 m.) VI. Menţiuni a câte 500 lei au obţinut domnii: Ravel Paşcu cu o supradynă Nissen-Cebeco. Domnişoara Reedler cu o supradynă Şatra. Popescu I. cu un aparat cu trei lămpi. Bercovici Izi cuun aparat cu galenă. VII. Menţiuni onorifice au obţinut domnii: A. Bieluski haut-parleur electrodynamic. Eduard N. Griinberg cu un super-Far. D. col. Haflite Duminică 5 Octombrie 1930 Rezultatul concursului constructorilor amatoriZIARUL VORBIT ŞI ZIARUL SCRIS Două manifestaţiuni cu totul deosebite De când s’a înfiinţat postul de radio din Bucureşti, auzim mereu că e vorba să se reorganizeze jurnalul vorbit. La un moment dat acest post adoptase următorul proect, pentru reorgatizarea ziarului vorbit. Jurnalul vorbit să fie redactat în parte de agenţia Rador şi în parte de ziarişti de la diferite gazete. Informaţia să ocupe locul de frunte. Ea va fi înregistrată şi comentată pe scurt. Jurnalul vorbit să cuprindă zilnic: revista spectacolelor, bulletinul meteorologic, bulet. faptelor diverse şi al noutăţilor senzaţionale, buletinul bibliografic, bursa, rezultatul curselor şi matchurilor, probleme sociale, economice, culturale la ordinea zilei, etc. Neutralitate politică. Interviewuri. Zilnic o rubrică de cinci minute, despre: luni: „sport”, Marţi: „viaţa femeei”, „Miercuri muzică”, etc., etc. "» V . Amatorul ştie ce s’a realizat şi ce audin acest program. MODA JURNALELOR VORBITE Nu numai postul nostru, făureşte proecte pentru jurnalul vorbit, mai mult sau mai puţin realizate. In toată Europa e un curent pentru reoorganizarea acestei părţi ingrate a programului. Astfel, Turnul Eiffel, dându-şi seama că jurnalul său vorbit devine din zi în zi mai anost, a făcut mari sacrificii... fără nici un rezultat. Aţi observat cât de rari sunt în Europa conferenţiarii şi reporterii radiofonici, în stare să cunoască gustul publicului şi să-i ţină interesul treaz ? Se pare că e aci un talent deosebit, şi că un excelent scriitor poate fi un foarte plictisitor jurnalist radiofonic. Conferinţa, cronica şi reportajul la radio, cer probabil o anumită dozare de însuşiri diferite, o formulă pe care puţini au sezisat-o. Turnul Eiffel şi-a sporit numărul ziariştilor radiofonici, le-a mărit salariile, s’au sacrificat 6000 franci lunar pentru recrutarea de elemente ziaristice noui. S’au introdus o sumă de rubrici, — dar ce nu s’a făcut ? Și totuș, interesul publicului pentru ziarul vorbit, n’a crescut. MARI EVENIMENTE INEDITE Se poate vedea din aceasta, ci problema jurnalului vorbit e mult mai dificilă, decât s’ar crede. O primă eroare ce s’a făcut până acum în organizarea jurnalelor vorbite de pretutindeni, a fost confuzia între ziarul vorbit şi ziarul scris. E un caz analog cu confuzia ce se făcea pe vremuri, între posibilităţile cinematografului şi ale teatrului. Numai când cinematograful a divorţat de teatru şi a devenit o artă nouă, cu mijloacele ei proprii de expresie, a început marea înflorire a cinematografului. Tot astfel, se creează acum teatrul radiofonic şi jurnalul vorbit, manifestaţiuni cu totul deosebite de technică şi posibilităţile de expresie sau de informaţie ale teatrului sau ziarului propriu zise. E foarte ușor să se tae din zia(Confirmare In pag. 1-¹) МОТТО. A doua zi după închiderea expoziţiei de radio, nu p& ■ vilioanele din Parcul Carol unde se recepţionau undele electro-magnetice, s-a deschis o expoziţie a pielarilor.