Rampa, august 1923 (Anul 7, nr. 1727-1753)

1923-08-01 / nr. 1727

Miercuri 1 August 1923 RAMPA Trupa din VSlna­ ­stă seară: „Motke Ganev“ de Schalom Kisch, In grădina Lieblich Trupa din Vilna, anunţă­ pen­tru astă seară, în grădina Lieb­lich o nouă premieră. E vorba de puternica dramă „Motke Ga­nev" a marelui şi cunoscutului­­scriitor evreu Schalom Asch, a cărui piesă „Dumnezeul răz­bunării” el a jucat şi la noi cu a­­tâta succes de către marele tragedian Baratoff. SUBIECTUL V ■ / „Motke Ganev” este povestea unui copil sărac, fără creştere, persecutat de toată lumea, bătut de un tată, care nu-l înţelege Vicisitudinele vieţii îl împing pe panta răului şi astfel decade. Pornit pe cărările mocirloase ale vieţii, copilul cu sufletul cu­rat, se întunecă şi aciuiat pe lângă o trupă de saltimbanci trece de la fur­ la crimă. După ce din dragoste pentru echilibrista Mary îl omoară pe amantul acesteia, Kanareck, şi îi ia paşaportul şi numele, Mot­ke ajunge la Varşovia. Aici de­vine întreţinutul şi proteguito­­rul a două femei de stradă, neaua lui Rob Meilect, o cunos­­cută gazdă de hoţi. De fiica acestuia, Hanele, se îndrăgosteşte. Iubirea curată, îi purifică şi dornic după o viaţă nouă şi cinstită el caută să dis­trugă şi să-şi uite trecutuL Dumnezeul răzbunării însă nu iartă şi în clipa câjid e aproape fericit, când căsătoria lui cu Hanele e hotărîtă, când mamă lui, singura fiinţă pe care a iu­bit-o şi l-a iubit cu adevărat vi­ne, poliţia e gata să-l aresteze şi'intr’o întâmplare, reuşeşte să scape şi fuge pentru a se pier­de definitiv în mocirlă. . .■ . INTERPRET­AREA _ r Rolul principal este jucat de d. A. Samberg, care a şi pus în scenă piesa. Am căutat să-l văd şi iată ce ne spune: — „Sunt un mare admirator, al teatrului realist ţi de aceea Schalom 'As'ch, îmi place mult. Motke Ganev este poate o bio- D-na H. Gotlieb­ ggrafie, minunat redată de un mare observator. Această piesă am jucat-o. In străinătate de sute de ori şi suc­cesul ei e departe de a fi epui­zat. Nucm­ai la Varşovia a ţinut a­­fişul timp de aproape un an, şi ai­ci, ceea ce fără îndoială con­st­it­ue un record, mai ales pen­­tru­ teatrul evreiasc. Sunt con­vins că, ia place şi publicului românesc, care după cât se ve­de e mare amator de teatru bun, D-na Gotlieb îi joacă pe ma­ma lui Motke. — „E un rol secundar, cum de altfel sunt toate şi totuşi mi-e drag, căci autorul schiţează mi­nunat un suflet de mamă care-şi iubeşte copilul, cu toate calită­ţile şi defectele IUL Restul interpretării e alcătuit din d-nele Braz, Mosel, Orleska, Lares, Kadison şi d-nii Kadison, Kamen, Bulow, Kon, ?■ a. Rep. C. D. A• Samberg D-ra Braz , D-­ L­ Kadison Un nou balet la Opera Mare din Paris [ . ■■ La Opera Mare din Paris se lucrează actualmente la e­­xecutarea decorurilor și acce­­sorilor unei noi lucrări care se va da în­ decursul stagiunii viitoare. Este vorba de un balet inti­tulat,­­,La Nuit ensorcelée“ de d-1 Léon Bakst, cu muzica a­­doptată după Chopin de d-l Emile Vuiljermoz și orches­trată de Louis Aubert. Reluarea unei piese de succes a lui Feydeau La teatrul ,,Antoine“ din Paris se va relua una din pie­sele de succes ale regretatului Feydeau scrisă de acesta în colaborare cu d-l René Péter, ,,Je ne trompe pas mon mari“. Rolul creat în această piesă de d-ra Passive va fi jucat de data aceasta d-ra Arietty- una din tinerele artiste de talent ale acestui teatru- Moartea unui nepot­­ al compozitorului Lortzing La München a murit deună­zi Karl Krafft-Lortzing- un nepot al compozitorului Lort­zing. Defunctul a compus o operă intitulată „Goldschuh“ și a fost director de muzică la Innsbruck, precum și dirijor la diferite teatre austriace și germane.­ ­ ■ I Beyul Tunisului la Comedia Franceză Comedia Franceză a reluat deunăzi comedia lui Shakes­peare „Femeia îndărătnică.“ Succesul a fost strălucit, re­­levându-se interpreţii in frun­te cu d-ra Cheile Sorei şi d-1 Albert Lambert In această representtie a a­­sistat şi Beyul Tunisului cu suita sa. Beyul era instalat în loja baig­noire a administratorului ge­neral, iar suita s-a instalat în diferite loji din față, produ­când un contrast curios cu u­­niformele lor. ­ — In ajunul plecărei mele spre țara pe care mândria unui po­por o destinase să fie „neber alles“, am prezentat portarului hotelului în care le cittesc. Un pachet voluminos de hârtie mo­nedă. Și i-am spi­s, intinzân­­du-i-l. Ține-mi, te rog, până mâine di­mineață aceste două milioane... — Mă ertafi, mă întrerupse cu imn gest de uluială portarul, dar, v-am mirai să ui­­ în casa mea de bani două milioane. — De mărci germane, mi-am­ sfârșit eu fraza întreruptă. — Al mărci germane! răspun­se cu un accent deziluzionat por­­tarul. Și cu­ un gest de suprem dispreț, îl aruncă în fundul ca­sei de bani., Am avut atunci dubla senza­ţie de a fi milionari, dar Un mi­lionar care nu poate impune nici măcar, Unui ported. Peste 3 zile, debarcam intr’Una din multiplele şi Uimitor, de bi­ne organizate gări ale Berli­nului. *’ De acolo bunăvoinţă UnUi prieten care m’aştepta în gară şi iuţeala „Untergrundului“ m’a condus în faţa unui hotel din faimosul Charlottenburg, fo­­bo­rgul aristocraţiei berlineze şi al studenţilor, de toate nea­murile. * Portarul hotelului ne-a primit cu­ o răceală politicoasă şi la cererea mea mi-a pus la dispozi­ţie o cameră, al cărei preţ nol mi l-a fixat, Urmând­­ca el să fie stabilit conform indexului zil­nic. Fără să fie de primul rang, 0 cameră la acest hotel­­costă 250 de mii de mărci, iar că „Steuer“­­io aplicat străinilor şi care e de 110 la sută, — preţul — camerei ajungea la vreo 500 şi ceva de mii de mărci. L-am acceptat se înţelege pen­tru motivul Că oboseala încer­cată cu trenul nui-mi îngăduia să încep o plimbare in Berlin în căutarea unui hotel­­convenabil ca preţ — ceea ce de altfel e im­posibil în acest moment -­ şi-a­­poi pentru că milioanele de mărci pe care le aveam în buzu­nar îmi permiteau luxul unor, preţuri care mergeau peste cifra unei jumătăţi de milion.­ r .­a rs. Cu aceste aptitudini financia­re, noţiunea banului a dispărut din spiritul meu şi dansul mili­oanelor, m'a găsit îndeajuns de bine pregătit. Evident milioane de mărci. Erau totuşi clipe în care achitând note, cari purtau în josul lor cifre fabuloase, a­­veam ciudata senzaţie de a fi devenit peste noapte un fatafi care-şi risipeşte bogăţiile nesfâr­­şite. Intre cei 80—100 de lei ai Unei mese plătite la Bucureşti şi între Cele 2—300 de mii de mărci pentru o masă plătită la Berlin, mi se părea totuşi o dis­tanţă atât de enormă, încât Une­ori pierdeam noţiunea realitate. Pentru Un străin venit în va­ră să viziteze Berlinii, dezilu­ziile sunt multiple. Oraşul e aşa cum îl cunoaşteţi cei care-l cu­noaşteţi — pentrul ceilalţi reco­mand BaedeckerM parc­ă Un au­xiliar foarte preţios — adică e­­norm, perfect administrat, bine întreţinut, dar. uniform. Nici pi­toresc, nici variat, o stradă la fel cu cealaltă, exasperant de at semuitoare. ■ - -• 4%«,, i A .•* * J Pentm cine . 'caută în 'cadrul luxos al praf.ilor. r­estaurant graţia Unei siluete feminine, deziluzia e dublă. Iar, pentru Un­­obişnuit al Căei Victoriei Care poartă în ochi imaginea multi­plă şi delicioasă a bucu­reştencei­ graţioase şi amuzante, nenor­ici­­rea e complectă. Intr-e seară totuşi, la Espla­nade, o femeiuşcă sveltă, brună şi de-o eleganţă de cel mai bun gust, m’a surprins prin apariţia ei, în locuri Unde nu vedeam de cât siluete copioase şi coafuri de 0 nesfârşită blândeţă. ) M’am interesat fireşte asupra ei. Şi maître­­Thotel mi-a spus: j — Das ist eine Rumaenerjn. * Fireşte! •*' J Un nou teatru fran­­­ cez în aer liber ! (M, Consiliul­­ municipal al Pa­risului, a hotărât, în urma propunerii d-lui Paul Fleu­­rot, să adopte creditele nece­sare amenajării arenelor din Lutéce şi transformării Io­,­lor într’un teatru­­modern in aer liber. Intre altele puncte ale a­­cestui proect se prevede şi lu­minarea părţii arenelor ce va fi transformată în grădină pu­blică cu 12 candelabre prevă­zute cu lămpi cu gaz. In acelaş timp s’au luat mă­suri pentru luminatul necesar reprezentaţiilor. După ce vor fi complect amenajate, va fi repus în fiinţă faimosul tea­tru roman, organizându-se în-­ tr’ânsul r­epresentatii. • Reta de vilegiatură In tara milionarilor " Fantasio Cutreerând Cetatea Lumii Grand Café de grands Bulevards Note fugare In atmosfera quasi-sufocantă a fumului de tigare, în desacor­­dul sunetelor sălbatice ale „Jazz Landului“, la mesaje de marmo­ră în jurat sau în fata unor banchete comode, un amalgam de pierde-vară sau de „je fais l’métier“ sub arome botezate în fel și chipuri... Mandarin- Cassis..­ Amourette a Teau... fraî­che... „Raspail“ sau „Tomny“. In jurul lor roieşte armate de „garcon­i“ într’un deml-frac de lustrin negru pe care se citește istoria tuturor celor ce l-am purtat cândva cu şorturi albe, lungi până la pământ, şervete de un alb dubios la subţioară se strecoară parcă neobservaţi la comandă, servesc, se închină, la cea mai infimă picătură de apa căzută pe marmora mesei, se apropie serviabil, curăţă, se scuză de... deranj şi­., vine în galop după „pourboire-ul“ sa­cramental. O brună (blondă prin ocazie, sau oxigen) cu ochii injectaţi de patimi svârte priviri stră­pungătoare unui minor stânga­­ciu, strâns la sufocaţie într’un guler tare şi prea înalt, înmă- * noşat, monoclu şi aerul de no­bleţă atât de caracteristi celora născuţi pe malurile Tibrului... Alături o mititică plină de draci îşi etalează „a pleine vue" picioruşele nostime şi calitatea ultra fină a ciorapilor... Un militar al republicei Ceho­slovace pare fascinat de graţiile unei perverse figuri de cocaino­­mane din fundul sălii... Lângă orchestră o brună ma­­quillată până în fundul orbitele şopteşte b, confidentă garcon­­ului.„ Jazz-bandul atacă aceeaşi ro­­manţă, celebră în tavernele A­mericii de Sud; acompaniat­ de mişcări frivole, spectacolul e u­­nic până în miezul nopţii, unic, permanent şi uniform.­. „Une cer­ise a l’eau“, un ver­­mouth-citron, sau ameţiţi de fum, de gălăgie şi de priviri bolnave... „versez pour un café“. Şi la miezul nopţii, la legen­darele douăsprezece lovituri ale tocsinului de la Sacre-Coeur, cli­entela lui „Cafée de Boulevard“ lasă să cadă cortina. Bd. in. Negru ’——XXXI----- 3

Next