Rampa, decembrie 1923 (Anul 7, nr. 1830-1856)
1923-12-01 / nr. 1830
Sâmbătă 1 Decembrie, 1923 RAMPĂ însemnări literare Emil Bărbulescu: „Iubire albă" (versuri) Tânărul poet Eroic Bărbulescu a Început a scrie în coloaneleRampei”, acum un an. Câteva poezii de o sensibilitate stranie. In sculpirile cărora se află câteodată accentul nebuniei creatoare, dovada peremptorie a talentului. Ne-a fost teamă că, treptat, această susceptibilitate in conducerea versului — ca’t avea ceva de o transparentă radiidă — ar putea deveni maniera, cum aşa de Iesne si de frecvent se întâmplă la poeţii nouii generaţii. Şi n’ar fi fost aici micai surprinzător, când unul din cei mai însemnaţi poeţi germani — Ştefan George —, a cărui adânc mc de gândire e aproape aceea a unui filosof, a ajuns in versurile sale la cel mai blazat si obositor manierism, din câte se pot închipui Tânărul Bărbulescu nu s’a pierdut însă, deocamdată, in prefozitățile în cari le vesteau primile sale poezii, azi adunate 'ntr'un mic volumaș, împreună cu altele, tot atât de visătoare, tineri de transparente ca acelea pe care i le-am publicat noi. D. Bărbulescu e de acea sensibilitate lirică, pe care ara apreciat’o la Paul Géraldy, ce ni a apărut faimosul „Toi et M.r. In poezia sale cântă o melancolie tandră și duioasă: «Pârâul dospeşte lâncezeli «De bolnav însetat de soare «Lângă basinul cu apă bolnavă «bolnavă—ca un ochiu de rănită căprioară), «Toamna îngenunche plângând ca o sclavă «Toamna — plăpânda, bolnava surioară...» E o melopee tristă, care freamătă așa în tot volumaşul. Din când în când doar — după înţelesul acelui Motto din Rabindranath Tagore, care precede poeziile d-lui Barbulescu şi care sună astfel: „A travers bier, des vies bien des miroirs, fal vu son Image — mirnirs brisés, rairoirs lordus, mir .In terns” — i-1 Bärbu'ej.cu face sa răsară câte o altă icoana a vieţii. Si atunci apar viziuni de Jazz-band” «Cineva a râs Cori a tuşit?) «bolnav şi obsedant, €Orchestranfii au isbit sonor in corzi — «Jazz-band». » •••a* «* «Neurastenizat, filtrez senzaţii morbide violent otrăvite, «in potirul banal-sentîmental »»" »‡ '• *1 «al unei garoafe ofilite • «Orchestranfii au stopat sori&r*. Nervozitate de suflet modern, in cutele căruia s’a purtat încă, pură I si neatinsă, comoara de aur a unul J sincer idealism, ii pzite mai puțină umanitate în asemenea închegare de artă, dar nu mai puţină sinceritate. Şi iată cu poetul face să palp’te, totuşi, elanul vieţii, în acel frumos „Cântec simplu pentru ’ ară”, care conţine atâtea cald, făgădueli: «Sufletul meu «Se coace acutu în mine ca un lanţ de grâu de aur blond în miez de an.* *•••••£. • «Ohe! Ohel ®Secerători vornici din patru zări «întindeţi pânza visului pe mări» «Veniţi, în pumni cu suflet ne 'ntinat— «Ohe! secerători din sat!» Versuri de o tot atât de sintetică închegare, care cuprinde, deplin, rodul unei calde inspiraţii, d. Emil Bărbulescu poate scrie de acum în- I nainte —dacă nu va cădea în manieră — în atenţia încordată a preţuitorilor de frumos, spre o desăvârşire din ce în ce mai mare. X, y, z. momentul comiterii crimei, Marion avusese în viaţă, o purtare foarte cinstită, ceia ce produse o mare schimbare de opinii. împăratul însuşi se amestecă în această afacere, şi îndeplinindu-se formalităţile cerute, Marion se reîntoarse în oraşul său natal. Adaug că şi după asta, viaţa sa a fost cât se poate de corectă. Moştenind o mică avere de la părinţii săi, deveni rentier. întreagă această poveste, e azi uitată şi cei mai mulţi dintre martorii de atunci, sunt azi morţi. Nimănui de aci, nu-i mai trece azi prin gând, să mai facă vreo aluzie la această chestiune aproape uitată. ■Ii cerut mai multe detalii. — Eh ! am cam pierdut din memorie amănunţimile; de altfel am urmărit şi desbaterile Curţii cu Juraţi şi îmi amintesc că afacerea era foarte încurcată. — Cu toata astea însă, el e nevinovat Mărturisirea vinovatului.... — Desigur, el e nevinovat. Mărturisirea vinovatului era formală. Din parte-mi, când existau încă îndoeli, m’am pronunţat categoric. Sunt pentru fapte bine stabilite,— adăugă d. Lebrun surâzând. Cât timp Marion a fost definitiv condamnat, credeam în vinovăţia sa Când autoritare au recunoscut că el a fost victima unei erori judiciare, am fost imediat convins de nevinovăția sa. — Insă părerea dv. intimă... în adâncul sufletului... — Părerea mea, e că sunt aproape patru zeci de ani, de carul s’a întâmplat acest fapt..... și d. Lebrun, fără a mai adăuga nimic, își f svârli nepăsător undiţa în apa râului. I Sfârşim întotdeauna, prin a ne plictisi cu încetul, în vilegiatură. In unul din aceste ceasuri, când lenea ite cuprinde şi apasă asupra trupu- lui ca o greutate, mi-am pus unu I gând de a-1 face şi pe Moş Marion, să-mi povestească ceva despre păţania sa. i I II întâlneam de regulă, fie inain- tea portă sale, fie pe cărarea ce se așterne dealungul râului. Ne salutam, el îmi ura noroc la pescuit, îl întrebam cum o duce cu sănătatea Si convorbirea dintre noi, se oprea de regulă aici. I După povestirea bătrânului notar, mânat de curiozitate, mă străduiam să stabilesc între noi, legături mai puțin banale. I-am oferit într-o zi pește prins de mine. El primi darul meu, cu condiția să gustăm amândoi câte un păhărel din țuica de prune, fabri*cată de el din fructele grădinei sale. După asta l-am invitat la mine la masă. — Cunoaşteţi pe d. Lebrun notarul ? Vam văzut ades împreună, îmi zise Moş Marion. E un pescar pasionat ca şi dv. şi ne cunoaştem de foarte multă vreme. — „Da, răspunsei eu, suntem în foarte bune legături de prietenie. E un om încântător”, şi fără să întârzii, adăugai repede: — Ara vorbit cu el despre dv. știam incă înainte de a veni aci, oribila afacere — și îi strânsei mâna contmătimindu-l. — Sărmanul Moș Marion! In loc să ia un aer afectat precum mă așteptam, Moș Marion, începu a râde. — „Ehei, nu mă îndoiam eu. Afacerea asta a făcut mult sgomot pe vremuri. Doamne! ce n’a fost... E bine cunoscută la Paris, hai? — Se făcu tăcere. Moş Marion urmă surâzând prietenesc îmi umplu păhăruţul său cu țuică, şi îi spuse: — „E drept, o urâta afacere. După aceia, când m’am reîntors, m’au purtat în triumf. Opoziţia, îmi propunea o frumoasă situaţie politică, dar am refuzat. Politica mă înfricoşa. De altfel nu au trecut şase luni şi începu a se şopti că eroarea judiciară comisă cu mine, e o pretinsă eroare, o invenţie a guvernului, că la mijloc e o intrigă, norecţii, etc., şi mulţi chiar, mă evitau pe stradă. — „Eu ignoram complect părerea altora. Printre ziarele locale unele mă atacau, altele mă susţineau Ceiace forma partea nostimă e că şase luni pe an eram considerat inocent şi apoi dintr’o dată, deveneam un mare vinovat. — „Am trecut o parte a anului considerat drept un martir respectat de toată lumea, vizitatorii oraşului veneau să mă vadă şi într’o bună zi, se schimbă toată dreptatea. Nu mai eram decât un monstru de făţărnicie, care înşelasem justiţia. Ce bizar lucru... Totuşi, — toate trec, toate se uită, toate pier... şi închipueţi că la 4 Septembrie... Moş Marlon işi reaminti surâzând cu emfază, ca in faţa unei isbutite farse. La 4 Septembrie cura numele meu era foarte cunoscut In localitate, — nu se mai ştia clar pentru ce ipi s’a propus să primesc a fi primar al comunei. Ei bine, vă închipuiţi ce am făcut? Mi-am declinat această onoare — „Azi totul e mort, s’a sfârşit, a rămas o simplă legendă... O asemenea situaţie, mă surprinde în mod straniu. Ceiace mă mira mai mult decât toate, e că Moş Marion, nu arăta în nici un caz, nici cea mai mică animozitate in contra acuzatorilor sai; nu vorbea nimic despre suferinţele sale la Noveraeea, şi nu părea a păstra nici cea mai mică ură societăţeî, a cărei victimă era. Eu insumi presupuneam tot felul de alternative. Totuşi, contemplând barba sa albă, figura sa de bătrân incă zdravăn, îmi imaginara un filosof superior in simplicitatea sa; un suflet hotărât, resemnat şi dulce. Privindu-i in ochii reci, buzele-i subţiri, mintea mea frământa unele bonicii Natural, nu îndrăsneam niciodată să pun deadreptul chestiunea ce-mi stătea mereu pe buze. — Spune-mi Domnule eşti nevinovat sau nu ? — întrucât in timpul celor trei luni de când ne cunoşteam Împreună, niciodată nu mi-a spus cu un ton deschis — sunt nevinovat. I In ajunul plecării mele spre Paris luaram masa împreună. După masă l-am condus până lacamera sa şi ne-am strâns priiteţ neşte mâinile, un chip de despărţire. In clipa aceasta, mă privi in faţă cu un surâs, care îmi păru diabolic în acest moment şi care nu era, probabil, decât o delicată și ironică aluzie la bărbuelile ce observa ci avea asupra sa. — „Vreți să vă spun ceva foarte curios? Am astăzi şaizeci şi opt de ani. Desigur azi nu mai prezintă multă importanţă, a şti cine a comis şi cine nu, o crimă in anul 1855. Ei bine, mi s’a repetat de atâtea ori că sunt vinovat, pe urmă că sunt Inocent, nu cât, — pe cinstea mea, — nici eu nu mai ştiu ce să cred, despre mine însumi. Şi dispăru în odăiţa sa, trimiţându-mi o prietenească salutare, traducere de Gh. Mântâluţâ O nouă piesă de Lenormand Teatrul «des Champs Elysees» din Paris anunţase ca făcând parte din repertoriul său — noua piesă a d-lui H. R Leonard, intitulată «L’Homme et ses fantomes». La urma unui desacord intervenit între directorul teatrului, d. Jacques Hébertot, și d. Lenormand, piesa aceasta se va juca la «Odeon», și în cursul actualei stagiuni, cu d. Gémier în rolul principal. Ea va fi montată de d. Gaston Baty. i Yeats, laureatul premiului Nobel După cum am anunţat, premiul Nobel pentru literatură a fost decernat anul acesta scriitorului irlandez William Butler Yeats. Yeats s-a născut la Dublin, in 1865. A început prin a studia pictura, şi numai după trei ani de muncă în atelier, a lăsat penelul, atras de literatură. De la vârsta de 24 de ani, când a publicat primul volum „The Wanderings of Olsen““ n’a lăsat să treacă an fără a tipări un volum fie în versuri, fie de proză, de esseuri, de teatru. Alături de dramaturgul Synge, a fost unul din apostolii nronalismului literar irlandez şi al renaşterii celtice. Pentru fantezia de o rară frăgezime a poemelor sale şi pentru inspiraţia îndeobşte in afară de contingenţele realităţii, a fost numit de critică, „consulul general al ţării zânelor“. In afară de teatru şi de versuri, a scris mult în domeniul literaturii mistice. Cele mai multe piese ale sale au fost reprezentate la Dublin, la teatrul oraşului, unde are de multă vreme direcţia literară. De la deschidrea Senatului irlandez, a fost ales senator pentru rolul de frunte ce l'a avut in renaşterea intelectuală a Irlandei. O revistă germanojaponeză Pentru intensificarea relaţiilor între Germania şi Japonia, a reapărut la Berlin — după o pauză de mai mulţi ani — revista «Deutsch-Japanisch-Revue, redactată de d. S. Ikeda. Primul număr al acestei reviste cuprinde, în afară de diferite fotografii ale dezastrului produs de ultimul cutremur în Japonia, un articol explicativ conţinând amănunte interesante a-supra credinței japonezilor despre forţele naturii. 3 Miezul nopţei. Cobor în gara Galaţilor — şi după primele cinci minute îmi dau seama că mă aflu in oraşul compensaţiilor. Şi clipele următoare, şi Cele trei zile de odihnă cari se scurg, din păcate, prea repede, nu fac decât să-mi întărească această primă impresie, Galaţul e oraşul compensaţiilor. Intradevăr, in Galaţi nu găseşti nimic. Găseşti un schimb compensaţii pentru tot ce nu găseşti! Transcriu din carneţelul meu, însemnările pe cari le-am făcut în fiecare împrejurare — şi din ele veţi vedea că Wam exagerat. Am auzit că in Galaţi sunt Cele mai frumoase trăsuri. Totuşi la gară n’am găsit nici una. In schimb, un agent de circulaţie împarte, darnic şi graţios, fişe de tinichea, în baza cărora ai dreptul să te sui într'o trăsură, care să te ducă cu preţul tarifat în oraş... N’am putut să capăt fişe, pentrucă n’am voit să mă vâr d in îmbidzeală. In schimb, după Ce făcusem pe jos câţiva pași, am întâlnit un birjar care — fara avis! — venea spre gară. Și m’a dus până la hotel! Descind la hold. Portarul nu e cuviincios. In schimb e prosti Camera pe care mi-o oferă, morocănos, nu are lumină de cried. Are în schimb gaz aerian —dar conducta e stricată. Sun să vie «madama». Nu există madamă, dar există în schimb un ţigan pudrat, care face pe chelnerul. Se miră că e stricată conducta de gaz aerian, dar îmi oferă în schimb, calm, o lampă cu patrol. Primesc cu bucurie. Ţiganul pleacă, şi vreau să aprind lampa. Fitilul e stricat! In schimb, găsesc in cutia mesajei de noapte 0 rămăşiţă de lumânare, rămasă, probabil de la premergătorul meu. * Foc încameră nu se face. I In schimb, pe nota de plată se încasează pentru calorifer.. Băeţii de serviciu ai hotelului sunt foarte sprinteni. In schimb e cu neputinţă să te înţelegi Cu ei. Am trimis pe Unul să-mi aducă o aspirină şi s'a înapoiat să-mi spună: — «Nu se dă fără reţepă. — Ce nu se dă, măî — Str.icnină! Am ieşit să mă plimb pe stradă. Străzile oraşului sUnt foarte curate. In schimb, pereţii sUnt plini de însemnări şi desenuri primitive. Pe Un gard am citit: «Murdăria oprită sub bătaie». I Galatul e un oraş higienic. I In schimb, gălăţenii sunt «Tai noştri». Inscripţia de mai sus privea ruşinată, cât de puţină impor- I tanţă i se dă. Sunt foarte mulţi sergenţi tn Galaţi. I In schimb, nici Unul nU ştie să explice unde vine o stradă. Ca să găsesc strada Deciană, l'Care nu e departe de statuia luiCostache Negri — în centrul oraşului, ■— am ajuns, după îndemnurile sergenţilor, la port! E drept că eraţi toţi in ziua aceea foarte agitaţi. Se aştepta sosirea primuluiministru. Pastă de dinţi nu găseşc in Galaţi. In schimb, la cofetărie, dacă vrei să capeţi o prăjitură, trebue să ceri chelnerului o păstăi Aş putea să mai înşir, dar e destul pentru azi. Şi apoi, am încă multe alte lucruri, tot atât de serioase de scris despre oraşul compensaţiilor- Arlequin Carneţelul unui bucuraştean desrădăcinat Trei zile de odihnă n Galaţi, oraşul compensaţiilor . I ..—I* A apărut „Orizontul“ No. 47