Rampa, august 1925 (Anul 8, nr. 2328-2353)
1925-08-01 / nr. 2328
ftMtl veti KO. 2328 ^~^Zaeca/abBicei tpjzi sbzbz int Rjedacția, Administraţia şi Atelierele grafice Bucureşti, CALEA VICTORIES 81, în curte« Telefon 1 5S Director : K. FAUST HOHR Prim Redactor: SCARLAT FRODA Actorii noştri la Paris Trusus e Meeo ai orientalilor. Jire-am camtalizat spre Cototea ,le lumină toate forţele şi, sceptici cu însuş geniul nostru am apreciuit totdeauna parafa Apusului în colţul opeirei româneşti — drept- etsrte că peleriimiajul a fost îngroşat, şi de foarte mulţi snobi plictisiţi de o burgheză şi exasperam,la lâncezeală, dar ceea ce e fapt imeonntestabil este că cei plecaţi acolo aveam totdeauna în gând să înveţe ceva. Ca într'un imens creiuzot, acolo se pregăteşte gloriile mari, acolo se blindează reputaţiile.Convinşi a priori de preţioasa utilitate a unei incumetuni in miezul Europei artistice, am deschis, cu ocazia plecării câtorva actori ai noştri la Paris, în chiar paginile acestui ziar, o anchetăîn care să înregistrăm tot ce lise va părea vrednic de semnalat călătorilor pe cheltuiala instituţiei. Cu profundă părere de rău, trebue să constatăm, acum când am îndurat atâtea decepţii, că am fost rău înţaki şi. Mulţi au fost în stare să creadă că excelenţii noştri actori, atât de prodigioşi în scena au dat dovadă acum de o neasemuită avariţiespirituală,dacă nu jditar de pauperitate. Ii ştiam plecaţi cu intenţii serioase de oarecare studiu şi observaţie, şi-i aşteptam eu dor, să se reîntoarcă a ducând cu ei, odată cu albacadabrantele cravate pariziene, şi o impresie nouă, un gând închegat, un studiu personal, o complectare a, fasciei lor de cumpiştiinţe. Aşteptamun singur grăunte de adevăr ponderat, adus cochet şi elegant ca într’un vârf de floretă. *8 abstracţie personală. — acoen raaim : p^rteon^ail —amnipra \xu»plexuluide manifestări artistice din Apus. ** Actorii noştri însă nu me-au înţeles. E cea mai diedticată justificare a răspunsurilor lor, şi înacelaş timp, ne place să credem, cea mai aproape de adevăr. Actorii s’au mulţumit să facă o nesfârşită înşiruire de nume de teatre, de piese şi de autori, deactori şi de regizori, fiecare întrecâmdu-se i cu înnaim tăişul lui întru facerea unei enumeraţii cât mai lungi, imposibil de citit pe nerăsuflate. Cataloage întregi şi pomeni pesonore, dar nimic din ceea ce voiam noi sa cuprindă aceste interviewuri. Lev,am citit şi le-am dăruit publicului -cititor, ca pe nişte autentice mărturii ce erau. Nu ni se poate reproşa neîngrăcuiinţa. Dar câtă tristeţă -şi câtă grea decepţie ne-a năpădit... Cu timpul însă, lucrurile şi-au luat conturul lor real, perfect şi controlabil. Sgâriind puţin cu unghia platoşa aurită am descoperit dedesubt cea mai fioroasă privelişte a falsului şi a inexactului — ca să ne menţinem în nota decentă aacestui articol. Ni s’a relatat că un cutare om de teatru a stat într’o mare capitală apuseană numai trei zile, în care timp, conform cu declaraţiile sale, a văzut douăzeci de spectacole !... Gasconada era de natură să ne revolteşisă ne înşele bunacredinţă.Abia atunci ne-a căzut vălul de pe ochi. Oale mai pesimiste considerente le-am cruţat totuş pentu că avem în stimă nemărginită breasla actorilor cari şi-a revendicat până anul trecut titlul de „intelecturală”. Pentru noi însă, pentru consolarea noastră şi acititorului extaziat în faţa inexactităţilor cari i se serveau, am găsit scuza că am fost rău înţeleşi. Cum e cu putinţă ca vizitatoriiclocotitorului Apus civilizat săaibă de spus nura atâta ? Lista spectacolelor o cunoaştem doar din Compedia înschimbul a cinici lei româneşti. Era nevoe pentru aceasta fie atâtea sacrificii pecuniare ale Teatrului Naţional ? Nu, nu,greşim .... Ne grăbim să spunem că am fost rău înţeleşi !... Tot în acest loc, în articolul de eri, arătăm că reputaţia noastră în străinătate e în funcţie an de propaganda culturală pe care o face oficialitatea, ci, de valorile individuale ale neamului nostru,, ca Ventura, Enescu, Elena Văcărescu... Nutrim un deosebit cult pentru actorii de talent care fac faima ţării noastera Paris. Oare toţi cei de real talent ne-au părăsit ţara ? Cum -de nu s’a întâmplat că măcarunul dintre cei plecaţi în vara aceaista să fi venit înapoi încărcat de reflexii utile, ca un Moş Căciun cu jucării ?... Au venit toţi cu tolba deşartă. E posibîl . Nu vrute- ne greu sa credem.Şi totuş tot pe atât de greu să credem caam fost rău înţeleşi... R. Opiniile literare ale lui Victor Hugo in. „Revue de Paris”, Gustave Simon a publicat o noouă serie din „Opiniile lterare” ale 1# Hugo. Multe duele indică posibilităi de gândire fină, la acesta veritabl monument al poezei franceze, pe care nu i le-am fi bănuit. Spicuim „Voltaire, în poemele lui, evită cu grije poezia, cum se evită m* P* etern cu care vrei să te cerţi. Pascal nebun, e totuşi mare scriitor. Sănătatea geniulu poate supraveţui sănătăţiun raţiunii. Pascal sfarmă omul intre două eternităţi. Voltair e apusul lumei vechi; Rousseau e răsăritul lumii noui. Poetul e un profet ,,Spiritus frait Suflul’’, acest prodigios mister,ata stăpânul lui. Ceea ce se numeşte geniu, e o irezistibilă rezultantă a une mulţimi de fenomene intime, totdeodată onscene şi scăpărătoare, sublimaţi®, dar câteodată desnădejde, pentru cel ce le încearcă lata, împedi-cat, pe acest profet, vizionar, să vadă bunăoară răul şi după unghiul în care îl vede, să fie apucat când de o nesecătuită mjilit. Prin faptul că în create e prăpastie, este ameţeală în geniu. Bilanţul stagiunii dramatice 1924-1925 al teatrelor bulevardiere la Paris Deosebit de interesant acest bilanţ al teatrelor bulevardice, mai ales prin originalitatea 1#. Cuprinde, exclus , un repertoriu de piese originale cam dacă nu sunt totdeauna dintre cele mai reprezentative ale spiritului francez, rămân totuşi mie capodopere cu un pronunţat caracter de actualitate. Multe dintre ele ne sunt cunoscute şi nouă fie din reprezentaţie în vreunul din teatrele noastre, fie din vitrina librăriei. In tot decursul anului trecut, teatrul Athenée a jucat două piese de creaţie. ..La foie de sarcon” de Felix Gandera şi „Les nouveaux Messieurs” de Robert de Flers şi Francis de Croisset A reluat comedia lui de Croisset: „Le Coeur dispose”. Teatfeuil Ambigo a jucat trei piese noui: „Tu ne tueras pas”. (Să nu ucizi) de Georges Nicollet, „Rene d’amour” de Pierre Decourcelle şi Artois şi opereta .,Nutt d’amour” A reluat însă şapte piese: Domrrai Zero (de Qavauft şi Muezi Eon) Maria Gazelle de Ford, Nozere la Doulonneuse (îndurerata) de Maurice Dormay, Les Tenailles de ’toul fiervien, Un Caprice de Alfred de Musset, Le Maître de Forges de George, Ohnet şi La Grace de Dieu de d’Ennery. „Teatrul Antoine” a jucat de trei sute de ori „Pile ou Face” de Louis Verneul. Teatrul „Avenue” a jucat patru piese noi: „Konkouli” de Jager Schmidt, şi Qu’en, fit l’abbé de Henry Battaille şi Urgel. O singură reluare Le Greluchon dedicat de Natansohn. „Teatrul Capucines” a jucat trei pese noi: „Da” (Asta) de Claude Gevel (jucată şi la noi,la Teatrul Mic) Unde mergem? de Ro Si Briquet, şi Când sunt trei, de Pierre şi Sergei Veber Teatrul „Comedie Caumatiin” joacă patru pese de creaţie nouă: „Maimuţa care vorbeşte” de René Fauchois, L’amania rêvé de J. Devat, Amour delices de Georges Dolsey şi Albert Jean şi „Um dejeu, nor de Solei!” de André Biradeau. Teatrul „Danou” a jucat trei Piese nouă: „Nounette şi Zeiţa cu o sută de guri” de Abel şi Jacques Două reluări: „Chery” de Collette şî Tambouche (Surata). Teatrul „Etoile” a jucat Amanţii legitimii Comedie muzicală de Ambroise Janvier, Marcel Balot şi Jean Bastia Pouche de Peter Park şi Alf. Frank cu muzeu de Hirschmann, Un Homme ’eger de Maurice Donnay şî Paname de Francis Carco. O angură reluare Charly de W. A. Jager Schmidt (jucată şi la nou la Teatrul Mic) La „Teatrul Edouard Vil” două piese de Sacha Guitry: O stea nouă şî: „Nu joci ca să te amuzezi”. Trei reluări: Şcoala femeilor, Mizantropul (Moliere) şi Tribunul de Bourget. „Teatrul Femina’: „Nu suntem aşa de tari” de Paul Vidlar, Bert Amour de Edm. See şi „O femee” de Edm. Gurrand. Seziunea Bernard Shaw şi, spectacolele Chauve Souris. La „Teatrul Gymnase”, celebra „La Galerie des Glaces” (Galeria Oglinzilor) de Henry Bernstein şi „Discordia” de Zogheb. Două refcuări,, 1.Hoţul” de Bernstein, Les Vignes du Seigneur (Viile domnului) de Robert de Flers şi Francis de Croisset (jucată şi la noi la Teatrul Mile: Năzdrăvăniile vinului). La „Teatrul Marigny”: Im de Roumaîn Coolus şi Hennequin. Un petit nez retrousse (Un nas mic şi obrasnic) de Nancey şi Barabeau. „Teatrul Michel” a jucat şase piese noui: „Bărbatul Alinei” de P. Nozierre, Elle Aussi (şi ea) de Tristan Bernard, LeGreluchon delicat de Natansohn. Iubesc pe Frederic de Georges Berr, L’Orage de stdgway şi Polo de Rene Peter. Doua reluări: Făt Frumos (Le Prince Charmant) de Tristan Bernard şi Le couché de la Marrée (Culcuşul miresii) de Gandera. - -• - . La „Teatrul Mathurins: „Se caută un amant” de Maurice Dekobra, Nevastă mea, Dansatoarea, de De Hue „în grădina mătuşe-mi” de J. Auger şi surâsul alb de Adolphe Orna. Trei reluări Natchele de Salmon şi Salmier. Bondu salvat deja înnec şi Tenie inhumaine (Pământ neuman) de Francois de Curei (jucată,- $i) la Teatrul Regina Maria: Pământul morţii) — Spectacole Bertza. La „Teatrul Madeleine”, patru piese de creaţie: Manon, fata galarită şi Frumuseţea dracului de Jacques Déval, „Negustorii de Glorie” de Marcel Pagnol şi Paul Nivoix, „Fetele de la Palaces” de Armomi Şi Gerbidon Două reluări : Dansatorul necunoscut de Tristan Bernardsi Vârtejul de Charles Méré jurcat şi la no, la Teatrul.Regina Maria, La „Teatrul Palais Royal”, Domnul de la ora cinci fie Maurice Hannequin şi Pierre Veber, jucată şi 13 no, la Teatrul Regina Maria. La Porte Saint Martin: L’Amour (Iubire) de Henry Kistemaeskois» (jucată şi la Teatrul Regina Maria). Madeion de Jean Sarment. Seigneur Polichinelle de Mîguel Zamacois şi Jehanne d’Arc de Mercedes de Acosta. Patru reluări: Haidelbergul de altă dată, Peer Gynt şi d-na Bans-Gene şi La Fendresse. La „Teatrul Renaissance” trei piese noui: Gestul de Maurice Donnay şi Duvernois, La Vierge au girând coeur de Fr. Porché şi ,,Sâ îmbrăcăm pe cei desbrăcaţi” de Pirandello. Patru reluări: Aşa, Simona (jucată la noi la Teatrul Mic) Cheu, de Colette, Romanţă de Robert à, Flers Şi Croisset şi Clopoţelul de Alarmă de Hannsquin şi Qodlus (jucată şi la Teatrul Regima Maria). La „Teatrul Sarah Bernard”: Passe la grille, de Mouezy şi Marcel Pollet, Arhanghelul de Maurice Rostand, Mon Cure chez les Inches de André de Lorde şi Pierre Chaine după Clement Vautel. O singură reluare: L’Atglon. La „Teatrul Varietés”: „Fructul verde” de Regis Guignoun şi Jacque Thery (jucat la Teatrul Mic) Eterna Primăvară de Henry Duvernys şi Max Maurey. Două reluări: Arhiducesa (Hiper- bufă) şi Banca de Alfred Savoyr, (jucată de la Teatrul Mic). La „Teatrul Vaudeville”: „Maman” de José Germain şi Paul Moncoustin Cincireluări: Aripi frânte de Pierre Wolf, Dama cu Camelii, l’î Hy Iubire şi Idiotul de F. Nozere și Riemstock, după Dostoewsky. «, \ f 'f' » / • }t î '' I 4 PACHN] 3 LEI în studio-urile Hienei In convorbirea avută cu colaboratorul nostru J. Kapralik, — în Studioul Pam-Film — Catelain spune că primeşte zilnic scrisori din România şi câ abia aşteaptă să-şi vadă admiratorii de aci. Până atunci pe „Scumpii prieteni din România, pe lectorii „Rampei” îi asigură de simpatia sa trainică” prin autograful de mai sus. #♦4*1 Activ, desen de KAPRALIK JAQUE CATELAIN ...A fost azi un cerşetor pe aci şi i-am dat costumul tău ăla vechi, tot nu mai puteai să-l porţi, se adesea la madam lonescu soţului ei. — Dar bine, dagă, eu nu mai înţeleg nimic, să ştii că o să mă ruinezi, cu pomenile tale, se răsteşte înfuriat lonescu. —Bine dragă da ce era să mai faci cu costumul ? — Tocmai voiam să mă îmbrac mâine cu el ca să mă prezint înaintea comisiei de impunere.. Imbogăţescu au fost invitaţi la o serata muzicală. Pianistul S. a cântat cu soţia sa o bucată pentru patru mâini. Soţii Imbogăţescu nu mai văzuseră până atunci aşa ceva. In dum spre casa domnul întreabă pe doamnă : — Cum ți-a plăcut ? — A fost foarte frumos, răs- punse dumneaei, dar trebue să fie niște sărăcii, n’au de cât un pianpentru două persoane ! Cartuşe oarbe Cel mai vechi ziar chinezesc, a fost tipărit pe mătase galbenă. Stranie și lină cal® a gândului așternut! * Femeile blazate de înţelepciunea filozofilor îmi fac impresia raţelor sălbatece otrăvite cu plumbul alicelor găsite pe malul lacului şi pe cari le-au luat drept grăunţe. * In chestiunile sentimentale se întâmplă că fata are ochii visători şi eu visez lângă ea. Vi Femeile sunt nefericite şi^ când soţul e prea inteligent şi când e prea prost. Preferă tipul mediocru. Când o fată mi se mai lasă uşor sărutată, să ştie că vrea să se mărite. Işî valorifică ce are, provocând mai întâi o criză De când femeile au început să-şi tundă părul, njei' un bărbat nu mse înjură, la bărbier. E singurul avantaj moral, al modei părului scurt. * O frază fără punctuaţie, fără accente şi fără simetrie, e tot atât de anostă ca o femee care a uitait să să pudreze pe nas.* Altădată femeile se odihneau Duminica pentru tot ce făcuseră toată săptămâna. Astzi se odihnesc toată săptămâna pentru ceea ce au făcut Duminica. Wmdmm Servitorii Eram mulţi in casa părintească. Servitoarele pe atunci se plăteau 8 lei pe lună, umblau desculţe, cu rochii de stambă, în casele cele mai de seamă şi nu ştiau ce e cafeaua cu lapte. Erau supuse, mâncau bătae foarte des şi nu păreau prea nemulţumite de soarta lor. Ţin minte că intr’o zi s’a prezentat să se tocmească la noi o femeie cu ghete, pălărie şi mitene. — „Ce vrei dumneata ?”, o întrebă bunica — Am auzit că aveţi nevoe de fată în casă. — Eşti slugă ? — Aşa, aş vrea, să mă tocmesc. — Eşti slugă ? — o mai întrebă bunica cu sprâncenele încruntate. — Slugă. — Cu pălărie, hai, slugă cu pălărie, stuchite-ar mâţele să te stuchiascâ — şi, repezindu-se ii smulge pălăria, cu păr cu tot şi o făcu terfelită. Astăzi, Vin cu rochii de mătase, cu buzele roşite şi ciorapi a jour, să se tocmească la toate. — Să găteşti ştii ? — Nu ştiu să gătesc. — Ştii să speli ? — La spălat nu mă bag. — Dar ce ştii să faci ? — De toate. De toate, şi mai ales să fure şî să introducă în casă handraleţi, cari să te omoare peste noapte. Să nu te acuzăm însă prea rău. In parte stăpânii le-au făcut ce sunt! Nu uitaţi că bolşevismul a încolţit diate de lumină, aşteptând, mortul de foame şi de oboseală, ca orgiile stăpânilor să ia sfârşit. Apoi, de multe ori facem din ei complicii noştri. In special cucoanele. O doamnă diftelită tocmea o cameristă — landisan (femme de chambre) — cum îşi zic ele cu gura pungă. — Ce ştii ? — Să dau de îmbrăcat, să pieptăn, să cos lucruri mai apare. — Dar să reţii bărbaţii ştii ? — o întrebă doamna din elită. — Adică cum ? — Să-i faci să aştepte cu răbdare, să nu se supere, să nu li se pară timpul lung. — Ma pricep — răspunse cu modestie tânăra subretă. — Atunci te iau. Cât ceri ? — Am avut o mie. — Iţi dau o mie cinci sute — să-mi reții bărbatul— hotăra cinic doamna care avea amant. GH. BRAESCU Sâmbătă 1 August 1025 O seară plăcută se poate petrece numai la LUNA PARK din Câmpul Moşilor (Bucureşti) Intrarea absolut gratuită Numere de senzape: ROATA MIRACULOASĂ, TRENUL AERIAN, GHIDILICI MUZICĂ MILITARĂ compusă din 150 persoane. Publicitatea se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Arta punerei In scenă și evoluția ei Părerile lui Firmin Gemier Continuîndu-și ancheta sa asupra artei punerei în scenă, redactorul parisiann scrie următoarele cu prire la Firmin Gémién Imi închipui că d Gemier, atât de modern ca actor și ca director de scenă regretă că n’a trăit in Grecia pe vremea lui Euripide şi a lui Sofocle sau în Franţa pe vremea misterelor. Nu proclamă el oare că teatrul trebue să fie o religie, o mare artă populară exaltând in zilele noastre idei şi sentimente.^ Vocatiunea profundă a d-lui Gernier era de a organiza în mod periodic mari serbări dramatice animate de un suflu democratic. Dar daca nu şi-a putut îndeplini vocatiunea a făcut tot ce i-a stat în putinţă la ,,Odeon” şi în celelalte teatre unde a mai montat piese. DOUA FELURI DE PUNERI IN SCENA — Când aţi debutată în teatrul^— spuneam d-lui vernier, mii vă gândeați că veți ajunge o reputație de director de scenă? — Nu. Nu mă gândeam decât să ajung actor bun. N’aveam decât optsprezece anii când, în 1888 am jucat primul meu rol acel al trădătorului din „Pirații Savanei” la Belleville. Întâlnirea mea cu Antoine la epoce efervescentă a realismului nu a învăţat ce însemnează punerea la scenă picturală, cum o numesc eu. — Antoine o numeşte plastică. — Şi, ce e punerea în scenă psichologicâ căci sunt două feluri de puneri în scenă profund distincte şi împotriva unei păreri destu de răspândite, eu socotesc pe a doua drepţi) cea dintâi. Lumea se înşala când mă crede îndrăgostit, de decorde costume şi de accesorii piatra că am făcut adesea uz de ele, la circ de exemplu. FUZIUNEA ARTELOR PE SCENA Aşi vrea chiar ca după ce şi-a îndeplinit acest rol, decorul să se evaporeze aşa ca atenţiunea spectatorului să nu fie distrasă de la desfăşurarea acţiunei pr.Innevitabile distracţiuni visuale supărătoare care se numesc un decor frumos. Cel puţin, pentru că trebue decor, să stilizăm. Să nu umblăm după amănunte cum se făcea sub influenţa lui Sardou — în piesa „Portofoliul” de Octave. Mirbeau. Să simplificăm cu perdele, cu panouri pretate cu panouri evocatoare. Decorul pe care-l visez ar fi o pânzălfundal care ar înconjura scena, și în dosul căreia s’ar inita la proecfsoare cari ar face să apară și să dispară succesiv ceea ce trebue arătat. Se resesivă un rol imens întrebuinţărei savante a luminei. Poate lumina va sfârși prin înlocuirea decorului şi a accesoriilor. Lumina poate fi folosită pentru a crea aparente de decor pe pânze neutre. Trebue să folosim în sfârșit perfectionarile carii fac superioritatea amimitor teatre stră’ne asupra noastră ’ I i Iril zi îj Trebue să ne transformăm vechile noastre instalaţii electrice. FARA RAMPA — Credeţi că rampa se va ma apăra mult timp contra razelor multicolore? Aţi suprimat-o? — Nmic mai depărtat de naturi de adevăr decât această lumină care vine jos şi care strică fisionomia interpretului. Figura actorului trebue lumnată de sus, cum o luminează soarele. Rampa e condamnată. TREPTELE Dacă n’ai nevoe de moble in Hamlet, n’ai nevoe nici în Mollere. Totul e în text Și ca să rezum In esenţă convingerile mele aritistîce voi spune: Toată ştiinţa unui bun director de scenă e de a reda expresia cea mai vie gândire a autorilor. Mai ales când e vorba de a reprezenta capodoperile dramaturgilor de genu C. C. — Dar mai e chestiunea trenlei „tue sum mnanaru cu modestia pe care trebue s’o păstreze bunul simt chiar când pare revoluţionar. Chestiunea e dublă. Să vorbim mai îrtstit de treptele destinate să etajeze mulţime, pe scenă. Dacă mulţimea evoluează pe un practicabil drept, publicul nu vede decât primele rânduri. Eu n'am făcut decât să aduc în teatru principiul de artă ilustrat în capodoperle lui Rafael, Titian şi Veroneze Singura mea greşală e că n’am avut o scenă făcută aşa ca să-mi permită să ajung la o perfecţiune în aplicarea trejilor. Odeonul f, un teatru vechit. Cât despre scara destinată să lege scena de sală, ea mi-a atras destule ironii. Dar nu e oare bine de nt stabili uneori o comunicaţie între actori şi public care apropie de unul de alţi? Eu cred că actor, intrând sau eşind prin sală nu mai sunt fiinţe imaginare ca oameni reali. Cu piese de Shakespeare şi de Moliere cu „Shylock” cu ,,Burghezul gentilom” şi cu „Avarul” am reuşit mai bine să creez între operă şi public un curent de emoţie tragică sau veselă pe care contam când am instalalt micile mele trepte. Dar se va vedea ce efecte pot scoate cite trepte când voi monta şi juca opera cea mai profundă a Bouhélier nu era de a lua ochii cu lui Shakespeare, acea în care pu — Îmi amintesc impresia produsă de ampla puneire în scenă a lui „Oedip regele, Thebe.1” de Bouhéîier la „Cirque d’Hiver”. Acest palat, acea scară monumentală, diferitele atracţii ale spectacolulu, jocuri atletice evoluţiuni de figuranţi numeroşi ,'au creat renumere de animator de masse. Da! Dar ideea mea şi a lui uli decor maret, era, imitând pe greci, de a obţine o fuziune a diferitelor arte. Arhitectura, petura, mustea şi poesia cari pot crea o atmosferă de veselie complectă pentru spectator. Complectă, cu ajutorul capital al statuei vii care e actorul. Să lăsăm revistelor decorul pentru decor, feeria pentru feerie. Ceea ce era important în gândul meu era de a face să trăiască în mod psichologic mulţimea însăşi.^ Şi să mi vă închipuiţi că am făcut cheltuelî imense pentru monta această tragedie nspirată dela ce! vech'. M’am servit de fundale și de accesorii carii nu m’au costat mult. nerea în scenă psy chologicâ trebue să fie suficientă cu concursul câtorva trepte. GEMIER IN HAMLET — Când veti juca acest Hamlet? — Initr’o zi oare care voi fi prițul din Elseneur si în loc de a face pe nebunul dintr’o dată, voi scoboră mîd'le mele trepte pentru a mă adresa publicului spre a mă pune în contact cu el. PUNEREA IN SCENA PSICHOLOGICA. RESPECTUL TEXTULUI Punerea în scenă psihologica continuă d. Gernier. constă pe deantregul în jocul actorilor pus la punct în așa fel ca să exprime sufletul personagiilor. Sarcina esenţială a regisorului este de a înţelege pe deantregul sensul piesei şi de a traduce spiritul operei Prin Fiecare din interpreţi în măsura în care fiecare din ei trebue să contribue la redarea personagiului. De aci urmează că regisorul n’alre decât să respecte intenţile autorului fără să se lase Influenţat de gustul său sau de vreo îofrmulă^. meseriei sau artei sale. care îl face să tragă piesa la el. — Ceea ce se poaite întâmpla dacă directorul de scenă e îndrăgostit de decor! ROLUL DECORULUI. — PROECŢIUNILE LUMINOASE — Singurul rol legitim al decorului de a stua locul acţiune) CONCLUSE Finnin Gemier Hamlet in frac In toamna viitoare se va da la „Kingswaytheatre”, de către o grupare teatrală de sub conducerea lui Sir Barry Jackson „Hamlet” în costume actuale: costum de strada si frac Gruparea şi-a ales ca scop să dovedească că piesele lui Shakespeare nu depind de timp; dovada o face faptul că acum câţiva ani s’a dat şi „Cymbeline” tot de Shakespeare, în acelaş mod, cu un extraordinar succes, in cazul când ar reuşi această experienţă cu „Hamlet”, se va încerca să se dea şi piese ale autorilor clasici greci, tot în costume moderne