Rampa, mai 1926 (Anul 11, nr. 2552-2575)
1926-05-01 / nr. 2552
ANUL XL Nr. 2552. Eliira Si iS Verneuil m trisp® for vor da © serie da repreiewtsfiwiii Io București jucând marile lor succese 4 pagini 3 Lii w»««tot; ». fBvsrr monr Prim Redactor: SCARLAT tRODA SÂMBĂTA 1 MAIU 1926 PSa .-O ZT. y\ iL ' eV ^.y yj '•&i -y. sunt cete trei comedii se va juca in Bucure raania ELV9S1A POPESC *A# :#l VERNEUIL^i Brupourile ziaruîuî, Bucureşti, Cai«*» Victoriei 31, Telefon 1/59 L0CS|fUi63 Id JGSR F©cl0i® „ Publettet»« c©*««**prwtrat exclusiv soefefitfl anonime Rudolf Boss«?. Bucureşti» BuL Academiei No. 4 Locaţiunea la Jean Ahs H' » 3.5%,' Dragă Lilly, te iubesc la nebunie ! — suspină junele Mitică la picioarele amicei sale. — Atunci, desigur că vrei să-ţi devia soţie ! răspunse — suspinând ea. — Atât de nebunii sunt ! replică Mitică. In unul din balurile populare care a avut loc săptămânie trecute în București, o jună demoazelă refuză să danseze cu un tip care probabil îi displăcea. Ştiţi ce a făcut tipul ? Cu o lovitură formidabilă de pumn, aplicat în mijlocul figureii, sfărâmă pur şi simplu nasul tinerei fete. Știţi ce a făcut tribunalul ? N’a condamnat pe brutalul individ decât la o lună închisoare. Morala : — June copile, tai mai refuzaţi pe cei ce vă invită la dans, fiindcă nasurile voastre n'au mare trecere în faţa judecătorilor! Intr’o seară, un foarte important personagiu bucureştean — debuturile sale au fost mai înalt decât modeste — îşi primea înviaţii la. su-, pen. Din galanterie, stătea în pragul casei, pentru a plimi pe invitaţii, şi mai ales pe doamne-Cel puţin înainte de miezul nopţii, automobilul unui autor dramatic stopă în faţa porţii. Impresarul dădu fugos Mă întâmpine, deschise portiera automobilului şi făcu un gest, pe care-l opri totuși imediat... Întinsese mâna cu pafiha în sus... — Dar ce faci, dragă ? îl întrebă surprins, autorul dramatic. — Nimic... nu e nimic... răspunse celălalt. Un vechiu obicei al meu... ’ Și-și frecă urechea ca un copil prins cu mâța în sac, uitându-se la mâna nevinovată. Judecă boxul. — Zici că erai cu ochii innainte dar șoferul I celuilalt automobil zice că a-': , dormiseși. [ Acuzatul- — Da, după ciocj nire am adormit. j alliidn/feuil. — Contul ce mi-l prezinți e prea mare. Sunt în în el lucruri pe cari nu le înțeleg. Avocatul. — V/ le explic eu cu plăcere, insă pentru munca aceasta trebuie să-mi daţi un supliment. Boemi. — Şi zi, nu mă puteai găsi. Nu ţi-a spus stăpânul ce înfăţişare am ? i Serviltorull. — Ba mi-a spus,' dar vezi sunt atâţia oameni cu nasul roşu de băutură ca al d-tale... J ' I ocmii de ScarSaf Froda Sarcina noului director al Tea să facă directotrull Teatmkii Natiotrahii National, chemat să aplice . nai, care, anii de-a rândul l a angajerea teatrelor au este de invidiat. Iar conform îndatoririlor Ieștii. Fiindcă drapă avansările făcute, legea cere caiestoric ca în vederea noului buget să se procedeze la eliminări pentru încadrarea întregului personal artistic în cadrele prevăzute. O serie întreagă de artişti, unii mai mari, alţii mai mici, unii mai tineri, alţii mai bătrâne bărbaţi şi lentei, se vor vedea expuşi, ca după ani de zile să se găsească afară din teatru. Desigur că intri o mare măsură această operă de epuraţie era necesară. Bugetul Teatrului Naţional nu putea, suporta actori dintre cari, unii figurau numai pe statele de salarii, întrucât nu numai publicul, dar trne, cronicarii dramatici, nu-i cunoşteau. Dar nu-i mai puţin adevărat că răspundere» acestei situatiuni n-o poartă numai lipsa de talent a arii®; îlor cari vor fi eliminaţi, ci si directorii, cari a’au perindat Si au angajat mereu, fără nici un fel de nevoie, actori si actrite, cari nu»« găseau plasament în altă parte si căutau la Teatrul National numai un foc de refugiu, sau o eventuală pensiorrare. Teatrul National si a câştigat din această cauză si porecla brutală pe care i-o dă drage, pa vremuri, unui artist de „Azbsl tul Cerbeirtl”. Socotim însă că răspunderea acestei situatiuni o poartă în cea mai mare măsură conservatoarele noastre, felul în care sunt alcătuite programele, recrutarea corpului profesional si mai ales uşurinţa cu care se admit elevii in clasele de dramă si comedie. Am relevat si am scris cu ocazia examenelor de anul trecut e. .vasperarea noastră in fata rezultatelor obtinste. Am deschis anchete si toti cunoscătorii de teatru, autori, critici si directori, au fost unanimi in a recunoaşte nivelul scăzut al ultimelor serii, cari în mare parte urmează conservatorul, nu ditiri o sacră vocaţie, ci pentru a obţine o scutire de armată sau o relativă stare civilă. Aşa stând lucrurile, ce-au voi serii întregi de premiaţi ai Conservatoarelor, absolvenţi cari, ..un®, apoi pe prima noastră scenă V au dovedit complet inapţi pentru cariera artistică. Dacă Teatrul Naţional si-a înţărcat bugetul cu atâtea elemente pe cari le-a furnizat uşurinţa profesorilor dela conservator, astăzi când se pun® poblema eliminărilor _ care, desigur lovesc« în existenta atâtor oameni. — să nu uităm că adevăratul vinovat e Conservatorul nostru de artă dramatică. Ce va face ? Cine î l va angaja, când prima noastră scenă elita bându-L îi dă si un certificat de incapacitate1. Artistul scos dirt teatru pentru lpsa lui de calităţi artistice, va pierde odată cu eliminarea de la Teatrul National, nu numai locul lui, dar si posibilitatea de a fi angajat la alte teatre. Ce trupă II mai primește când a fost eliminat pentru lipsa de talent ? Privite lucrurile sub acest aspect, problema devine deosebit de gravă, fiindcă actorii ajung amenim ta ti în chiar existenta lor. Or legiuitorul, dacă voia să încadreze personalul primei noastre scene, trebuia s'o facă aşa, încât să nu pue în pericol si drepturile la viaţă ale artiştilor, cărora le-a dat la început certificate de absolvire, i-a primit la National, le-a plătit leafă ani de zile si i-a avansat ils.atâtea ori. Situaţia într’adevăr tragică, actorilor ameninţaţi cu eliminarea obosit, sărac, i se retrase o vom examina intr’o serie de ar- Finnin, lângă Chantilly, hofe, propunând soluţiile noastre. Deocamdată atragem atenţiunea Ministerului Artelor asupra nevoii urgente de a legifera urgent asura reoganizărîi conservatoarelor. Fiindcă orice soluţie s’ar da acum eliminărilor, atât timp cât şcolile de artă dramatică vor vărsa anual un prea mare contigent de elemente inutilizabile, problema actorilor neîntrebuinţabili şi a eliminărilor nu ’sî va pierde din importantă şi gravitate. Cum a murit abatele, Prevost I:ofuicitarea crematoriilor ■ai răspândirea lor ipre întreaga suprafaţă a, pământului. rezolvă una din problemele. care au frământat mulă vreme ,.sufletele oamenilor supuşi morţii —. şi die,ai îngropării. Frământarea aceasta era, de cele mai multe orii, o adevărată tavoare, teroarea, de a ifi îngropat de viu, care şina găsit în literatură, o înfricoşătoare expresie în celebra, nuvelă a lui Edcvar Poci. Deaceea, multă oameni isi exprimau drecic ultimă dorinţă, să li se facă autopsia limniie de a fi îngropaţi, fiind isiisturi astfel că, chiar dacă o crizăletargică le-ar da apaienta morţii, vor muri sub scalpelul chirurgului. Totusi, din această cauză,, s’au intâmiplat şi multe nenorociri. In secolul XVII, celebrul chirurg spaniol, Vesala îngrijea un mare cardinal. Dar cardinalul, muri şi Viesal le găsi prilejul nemeik să-i facă autopsia. Care nu-i fu groaza însă, când, deschizându-i toracele, cc«Tnstată că inima cardinalului mai bătea încă. Inchiziţia îl condamnă la moarte, dtajr graţie intervenţiei regelui, »sale scăpă cu obligaţia de a face un pelerinaj în Ţara Sfântă. Acoloînsă căpătă o boadă, din care i se trase moartea. * Putini știu că abatele Prevost, autorul faimosului .roman „Manon Lescaut”, a murit într’o împreju- I nare identică. a . in 1763. abated® Prevost.. bătrân. ia Sairt-I n miez de iarnă, abatele . Prevosn pomi pe je». Prin zäpada.. de la Saini-Fixmin la Chantilly. Din preferit este opera și teatrul de rail za frigului, de,sigur, sau _ din .cauza, oboseli, abatale fu izbit pe drum de un atac de alpoplexie. Nişte ţărani îl..găsiră întins pe zăpadă .. îi ridicară, şi-l duseră la Chantilly, la un chiuurg, care, crezând că abatele Prevost,e mort, «o apucă să-i facă autopsia. Dar de-abia îi făcu o tăietură în abdomen, și trupul bietului abate se contorsiona în s.pasme. Nu-și dădu 'suflatul decât duipă câteva, minut... I se făcuse autopsia, înainte de a fi. murit. Nádor Ce se poate auzi — Au și înceiput ploile... Piarcâ, s’ar fi deschis grădinile de vară,x ... Câfi e ferul astăzi ? * Pălărie de oaie ? Vai, ma chore, dar vino mai poartă ? * . —..Ei, crezi că o să ia guvernul alegerile ?... — Ba binia că nu , doar de aceia p, guvern... Ce-i cu bara aia diela Sulina ? Phon. Oameni şi Alesă Eînmnescu, Creangă, Caragiais, Coşbuc.» La noi foarte puriß© strade poartă numele poeţilor. Strada Enrises» cu dosnică, strada Nicolae FUI, moş e murdară şi la periferie, str. Coşbuc, sau Deîavraracea, nu merită sa fie vizitate. In Franţa s’a petrecut deunăzi, un fapt care treime reţinut. In urma raportului lui Rafignon, const,lier municipal al Parisului, sa hotărât, ca în toate parcurile şi grădinile publice, altele să nu fie numite decât cu numele vreunui scriitor, poet, pictor sau artist, intri aduvarii până asăzi erau destule aici era astfel de nume. Erau însă şi nume de alt soi, ba încă erau alei cariTM purtau numere. Proectul a fost aprobat si pus în practică. începutul s’a făcut cu Anatole France si Pierre Lolr. Şi s’a atribuit numele de ,,Cafea Anatole France” unei alei mars si frumoase care porneşte dela Quai dTersay si traversează în lungime întreg Chiamp-de-Mare, la Paris. „Pierre Loti” este numele unei atei paralele, tot în acest sector. Oare n’ar fi timpul să ne amintim şi noi de poeţii puştri ? Ar fi oricum un act de sfioasă recunoştinţă faţă de acei cari au binemeritat dela „Patria recunoscătoare” Se vor găsi colturi frumoase pentru nunțile lor chiar azi. MICRAMEGAS Oenorale de teatru preferate in Europa In Franţa, teatrul cel mai frivolităţi bulevardiere. In Rusia, dimpotrivă, înainte de războiu era apreciată drama. Angliapreferă spectagolfină variate cu muzică, cu dramă, cu artificii. Hamlet se joacă în general cam de cinci sute de ori anual. Shakespeare se joacă în general de două mii de ori pe an în toată lumea. Clasicii francezi se joacă în Franţa de trei ori mai mult ca în restul Europei, adică 750 spectacole, faţă de 250. Dintre toate gloriile literaturii dramatice, August Strindberg se joacă cel mai puţin. Germania este țara în care autorul „Tatălui” și ,,Pelicanului” este jucat cel mai mult. ----------XX---------- „Salomee?“ la Opera de Sfat din Viena * 0 . Opera de Stat din Viena a —: 50 lucrează Sâmbătă S« t reluat seara de 21 Aprilie Lunea viitoare... , lui Richard Strauss „Sa __ Ei as'ia-i o lovitură, dragă... lomeea”. î Rolul titular e interpretat Ai auzit ? De zece Mai, defilaţie primadona Jeritza, iar cererea e la Cotrodeni... ,lalte roluri principale de artista Weidtl, tenorul Hofer și baritonul Schipper. / Catiserii literare Traducerile O întâmplare în tren şi aiurea. — Ce ne lipseşte. — Programul unei edituri. — „DON QUICHOTTE’’ în româneşte Intervenţia Academiei Mi s’a întâmplat să-mi fătă profitai de întuneric şi scăpai ceaşcă, în tren, în timpul unei caftea pe fereastră, afară, călătorii plictisitoare, noaptea. Era o traducere în sensul piivirile pe o carte cumpărată cel mai denaturat al cuvântuîn fugă înainte de plecarea trenului. O traducere a unui roman de Maupassant despre care ştiam destule dar pe care nu îl citisem. Nu eşti totdeauna dispus săciteşti o carte greoae şi adâncă. Simţeam nevoia să mă amuz, şi până la staţia de destinaţie să nu mai aud discuţiile demagogice obişnuite în tren. Mă gândeam că în acelaş timp puteam face două călătorii şi speram să pot controla unele afirmaţii critice, citind eu romanul, deşi conta printre fosile. După obstacole teribile, bunăvoinţa mea a capitulatşi în intervalul dintre două staţii, lui, în sensul în care mahalagioaicele fac reproşuri amanţilor ingraţi. •— M’ai tradus, Mitică!... E greu de spus pentru ce era o traducere proastă. Nu era ceea ce se chiamă o traducere proastă. Era ceva otova, alb, șters, gândul subtil se sfărâmase în cuvinte fade. Ceea ce în original va fi fost un frumos vas de Sevre, devenise o massă de cioburi și de praf. Poezia devenise sălcie și trezită. Citind, parcă aș fi mestecat carton... Lucrul nu e nou. S’a întâmplat multora. Câţi n'au scrâşnit ?o traducere bună a citind o piesa de Shakespeare ji Quichote din într’o limbă imposibilă, care nu ginalului, chiar lui Don limba ori spiritul limbii din care traduci şi cu acela al limbii în care traduci. Să ne aducem, aminte că e nici românească nici altfel şi! Ne gândim că acest vis a fost de toată atenţia şi răsplata. Ne g‘ii în tmpul guvernărei ltu care aparţine traducătorului, ca nutrit de foarte mulţi dintre * gândim însă să intervenţia A- Fedura şi a hatmanului Skoro un oprobriu, ca o ruşine, ca o intelectualii noştri. O traducere Academiei Române în sensul re- Padski. Piesa va fi reprezentapresupune familiaritate cu sp.- i coltării unei cât mai vaste acta în stagiunea actuală, in ritul a două limbi, adică şi cultivităţi pe tărâmul traducerilor regia artistului Sudakov. Skobubă urâtă care trebue ascunsă. Aşa se compromite cartea, şi aşa este gonit cititorul din ogorul intelectualităţii. Go să citească omul simplu ar fi de rigoare. Mijloacele de ropadski va fi probabil jucat care dispune Academia ar rea- P- l Caeialov.liza incomparabil cu mai puţine Afară de aceasta se continuă eforturi, ceeace cu sacrificii a-eu repetiţiile comediei lui Beau In a reface „Cartea Româmeas' march aia „Nunta lui E.garo ’ că”, într’o nouă traducere. Premie Am avut anul trecut o ediţie la va avea loc probabil «pr* de lux, tipărită occidental, a sfârşitul stagiunei, ceea a d-lui Ramira Ortiz, pen-ru stagiunea viitoare va ri tra poezia lui Dante, vom avea înscrisă în repertoriul Teatrupoate odată și odată pe Cer lui de Artă noua piesă aui vantes. Dar câte rămân? N’a- Lebnida Leonov numită „Untivem pe Goethe, pe d’Annuzio, lovsk”. Afară de aceasta se va pe Hamsum, n’avem capo-d’a- îpou „Roadele învăţăturii perile celor câteva zeci de genii ale lumii, cari toate trebuiar chiar pentru oameni mai poemele lui Edgar Poe în traculţi, cărora nu le e accesibilă ducerea lui Charles Baudelare limba originalului unei cape- au căpătat titlul de operă orid’opere, inconvenientul e mareginală a poetului Florilor Rău- Mă gândesc că programul ului. Este incomparabilă rezonan nei edituri ar trebui să cuprinţa pe care poezia lui Poea dedă în primul rând traduceri din terminat-o în sufletul traducăoperile. străine. 0 literatură o-torului său înamorat de ace originală nu este așa ceva ca te poeme. microbul din aer Ea se îmbo- j ^ cere 8& fii tu Ineutl t. gateşte şi dospeşte mult prin Dar limba românească ar profi sugestiile p cari i le fac o- tft implicit din traducere. Cupetele străinătăţii. Se produce gintele ^ devin clişee un lei de transfuziune de sau graiul . pierda coloratura. it . Ceeace constitue frumosul u-Harxuca editura care unei limbi, în vorbirea curentă „Cartea Romaneasca” are in cade_ Rămâmi, numai utilul, programul ei de activitate un punct deosebit de important : acela al traducerilor. Ştiu că idealul acestei edituri este să dăruiască literaturii româneşti O traducere pune în circulaţie cuvinte noui. E un regenerator, un rezervor al împrospătării limbii. I „Cartea Românească”, prin realizarea perseverentă a programului ei, face operă demnă etc să pregătească creerul şi inima omului civilizat de azi şi de mâine. Cultura generală nu începe după ce ai deprins o limbă. Nu, nicidecum. Ea se face paralel cu aceasta şi civilizaţia occidentală nu se face împrumutând fără control modele apusului, ci asimilând capodoperile cari fac reala strălucire ale acelui anus. Romanus Diana Discuţii literare Spiritul neobosit şi viciu al confratelui Cornil Petrescu se complace in paradox. Prin „Cettatea literara" a pus de curând in discuţie din nou pe minisen. D. D. Murim, publică in ultimul număr al revistei d-sale „Viata Literară”, un articol in care se explicit într'un fel, cam prea didactic, pentru ce e mire Eminescu. Cu câteva zile înainte, d. Vlad. mir Străina publicase im articolul în care numea pe Eminesm un „mandolinist genial*. ' . i% Am urmărit deaproape discuția- M’a interesat mult prin încurcăttura in care se găseau cei intrați in ea., — Pentru ce e într adevăr mare, Emnescu ? ! Metodele de predare a lite- I raturii au dus învăţământul I la un groaznic faliment moral. Am scris şi altă dată, cu alt prilej, cum în clasa a opta la liceu un m îtftreg a stăruit profesorul de româneşte asupra acelui capitol de doliu al limbi româneşti care antlfabe-poet. E penibil şi riscat să afirmăm că era la mijloc nepricepere- Cum insă confuzia se vădeşte a fi mult mai intensă să se lămurească public şi a ftSWUAţional... conducerea ■ E nespus de amuzant să sca d-lui Mişu Fotîno. vezi cum cei cari se înhamă să expirc, se încurcă în chestiuni de detaliu sau, cu totul dimpotrivă, în generalităţi. E şi surprinzător cum decutăm noi pe Eminescu, aprioric şi cu alură, că mendiem o bubă. Dar îmi imagnez că dacă s'ar introduce în Franţa, de pildă, Baudelaire în învăţământ, ceea ce spune astăzi estetica despre poetul ,,Florilor Rânicu” ar deveni în spiritul didactic, un placul curs de erarhi- i zare a valorilor, în care me curieuse* ar sta alături de Joachim de Bellay, uniformul poet al Pleiadei. Ce-ar fi să scoatem pe Eminescu din învățământ ?!... R. D. ------—XX-------Gânduri Ultimul ,,nu” al unei fete nu e răspunsul final. Unele mode şi obiceiuri sunt bune numai pentru că nu ţin mult. lancovescu lojal să se înveselească de două senzaţionale noutăţi pentru viitoarea stagiune 1926 1927 . Vom avea două nous teatre în Capitală, două nous teatre de comedie. Se ştie că d. lancovescu, terminând contractul cu proprietarii, a părăsit Teatrul Mic. Sala,tul chlic, pentru ca abia in care, timp de cinci ani a CUJIO&ultima lecţie a anului să sufle cut multe clipe de glorie, şi a o vorbă despre marele nostru isbutit la un moment să adune pe scena ei, trei elemente de importanţa d-nei Elvira Popescul şi a d-lor lancovescu şi Mihaiescu.»a fost închiriată, pentru viitoarele stagiuni, de o ouă companie ! Nu s’a închis încă stagiunea toate a stagiunilor dela Teatrul de iarnă, şi Bucureştenii an prî- Mic. ! In acelaş timp însă, teatrul de varietăţi Alhambra va înceta de a mai exista în actuala lui formă şi firmă. Această sală a fost închiriată de d. lancovescu, care o va reface, îi va da numele de „Fantasio’’, şi va deschide la 1 Septembrie o noua actuale care va fi repreNu puteau decât să aplaudăm cu entuziasm francele iniţiative. Două nouti teatre în Capitală înseamnă două noui debuşeuri pentru actori, — foarte bine venite în această epocă, în care se fac eliminări din Teatrele Naţionale, — înseamnă două nouă scene deschise literaturii dramatice originale, înseamnă un nou pas înainte in propăşirea artei dramatice la noi, înseamnă stârnirea unei emulaţii, de care publicul şi întreaga mişcare teatrală vor profita. Nădăjduim că şi oficialitatea noastră va aprecia importanţa creărei acestor două noui instituţii de artă, şi Ie va acorda tot D raa Tantzi Cutava-Barrozzi concursul, pe care-l merită şi la care, incontestabil au drept, mie de comedie,, sub d-nei Tanți Guta val — «•«-** SC—ZIV, A IV» ăTY \ jAviătot D. Mişu Fotino a til. H* O* H» O c+ O* M» O S3 CD 'M ta’de premiere ale teatrului de artă din Moscova . Cea mai apropiată premieră a Teatrului de Artă din Moscova va fi tragedia lui Eschyl „Prometheu”. Aceasta se compune din trei părţi: „Prometheu aducătorul focului’” „Prometheu încătuşat” şi „Prometheu eliberat”. Trageda va fi jucată în traducerea poetului Seloviev. Din literatura ant că Teatrul de Artă a jucat până acum numai „Antigona” lui Sophocles In rolul principal din „Prometheu” va apare B. I. Kada lov. Simultam Teatrul de Artă studiază noua piesă a lui M. Bulgakov „Garda Albă”, care e prelucrată de autor după românii cu acelaş nume. „Garda Albă” este prima piesă din tim stagiune de comedie, continua /tentată la Teatrul de artă. Ac- I.. .1 .............. ir.-iiri-nr-mr.r-i mirmatn... . ........ ~~ ' ţiunea se petrece în Sudul Ru de Tolstoi pentru a cărei reprezentare s’a lucrat încă în anii 1919—1920.