Rampa, octombrie 1927 (Anul 12, nr. 2905-2931)
1927-10-01 / nr. 2905
ANUL XII, NO. 2905 "^BSSSSSBSSSBBBBBBBBSSBBSSBOBaam REDACTA, ADMINISTRAŢIA SI ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 TELEFON 80188 Publicitatea concesionata exclusiv societății anonime Rudolf Moeae Calea victoriei, si anundiurile se primesc la toate agențiile de publicitate şi la administrafia clarului. Director: SCAla,at iVODA [ BIBLIOTECA „taTRA* SIBIU SAMBATA 1 OCTOMBRIE 15S? ABONAMENTELE IN tarA Trai luni................................ 800 •» 9a«a luni ........................... 800 • Un an ............................................... 1000 . In străinătate dublu Abonamentele ca plateeo înainte fi încep la 1 aau la is ale fiecarei luni Bine aţi venit voi pe reprezentat! latinitatea în genBine aţi venit gânditori din fiecare ceas al veşnicului neam, Fiji fericiţi călcând pământul acestei colonii traiane, amintindu-vâ că acum două mii de ani legionari din toată latinitatea erau chemaţi aici să proclame cu spada hotare latine acestui pământ. Iar voi latini de pe întreg pământul vă întâlniţi aici legionari al gândului luminos revenit să înflorească asemeni unei flori ce pe câmpul luptelor trecute vine să înfloreascâ şi pare o stea crescută din răscumpărarea suferinţei. Cerul să vă fie binevoitor. Roadele ogoarelor să fie prinos la altarul prăznuitor al simbolicului vostru drum. Aţi venit să vă întâlniţi cu voi şi cu trecutul. Soli al marei civilizaţii ce etă şi azi de temelie lume! — urmaşi ai înţelepţilor cu cea mai limpede şi dreaptă judecată — graţie străbunilor scriitori cunoaştem gloriosu trecutului iar în voi luminează slova vieţii noastre scrisă pentru viitor. Toate jertfele de sânge ale neamului nostru nu au altă menire decât să dea prilej cât mai deplinei străluciri a gândului de latinitate. lată de ce nu numai sufletul nostru deschis vă urează caldă bunavenire, ci la fel vă aşteaptă cu drag primitor munţii şi codrii şi plaiul. Ţara întreagă vă simte gând al gândului nostru, Mitul el de azi. fitooriirli şi vecinii de T. Arghiel Se pare că ziarul „Rampa urmăreşte o intenţie frumoasă : cunoaşterea literară a majorităţilor cu amioritatile din ţară. Ca scriitori, evuient, nu suntem datori să citim ungureşte, nemţeşte, ruseşte şi eventual idiş, turiginal. Câteodată calitatea de dutor de literatură se împacă desM lui*"d!c armonios chiar cu însuşirea înaptitudimior pentrtulimba Românească, in care scrim, fără să insistăm prea mult asupra gramaticii, o abstracţiune chiar pentru unii profesori universitari de literatură, conduşi să confunde minierii, genul, cazurile, coarnele şi urechile. Probabil că nu e inutil, ca scriitori, să cunoaştem câte o limbă, două de ale concetăţenilor noştri minoritari şi-i totdeauna posibil şi la vârsta suficienţii şi la atitudinea fuduliei de a învăţa o limbă rouă. Mai mult, ar fi de dorit, pentru prepararea noastră morali şi poate intelectuală, să ştim şi cva limbi fie-ale vecinilor noştri, are câteodată învaţă, probabil că au fără folos, şi limba noastră, insa este eerera de necesar :s ne cunoaştem ligaturile dacă nu limbile, din care ne lipsesc traduceri şi de cele bune şi de cele rele. A citi numai ziarul „excelător” şi pe confratele lui „Le Matin”, din care ne informam şi devenim experţi în literatură franceză, poate fi destul pentru un amator pensionar, care îşi îngrijeşte mustăţile cu colorante şi mintea cu gosmetic uşor. Unui scriitor în sensul social şi artistic al cuvântului, te miri de ce profesional şi totuşi profesional, e nevoie de mai mult. Oricât am vibra de parizian, sensibilităţile noastre sunt mai vecine cu sensibilităţile vecinilor noştri fizicii, de care ne desparte o fruntarie de pământ, şi mai ales cu personalitatea celor dintr’o ţară cu noi, de care ne desparte o graniţă sufletească. După cum timpul ne leagă de un stil tot aşa avântul ne leagă de o împrejurare. A ignora munca artistică actuală a Varşoviei, a Moscovei, a Pestei, a Vienei şi a Elfiei, cu atâtea rezonante şi complemente in interiorul ţării noastre, este mai mult decât a ne dezinteresa dispreţuitori de vocea care cântă aşa de frumos în apartamentul de alături sau de măgarul brutal care se descalţă seara de copite, deasupra noastră, în etajul de sus. Ast am putea spune dacă le putem da un echivalent complect celor 4—5 naţionalităţi şi fracţiuni de popoare, cu care este de dorit să se stabilească un negoţ intelectual , laolaltă, şi uneori în pat. Premiul Goethe în valoare de 500.000 lei a fost decernat de con----- . --—. . . stilul Frankfurt poetului. Siepte, ele fiind mai numeroase decat! *. noi. Putem însă lua şi cunoaşte han George, pentru traducerea Fleurs noi. Putem însă lua Si arte mult de la ele, comentar şi pentru memorie, folosul e sigur şi concret Ba, dacă a lor ne cunoaşi Măcar eo- poeziilor lui Baudelaire du Mal“, nu ne înşelăm, cunoaşterea slujeşte să ne desluşim pe noi şi poate ca să ne cinstim mai mult decât o facem. Scriitorii minoritari au o superioritate sigură faţă de noi. Ei sunt factori reali ai popoarelor în limba cărora scriu, pentru că sunt cititi de toată lumea lor, şi de negustori şi de financiari şi de oamenii politic. Cările lor, revistele lor, ziarele lor, se vând incomparabil mai mult decât aţe Până la perfecţionarea transmis ’ ■ ’* • ’ .Matin”. Noi, misiunea sa transporte gândurile tati de conştiinţa profesională ce-o au ei in ceea ce-i priveşte, să parvenim şi noi să ne vergifrăm şi să ne îndiviualizăm socialmente, ca o putere utila, destoinică şi care trebuieşte cu sila, daca nu prin firea simbolului, respectată. Şi din punct de vedere artistic şi din punctul de vedere social, un schimb de valorii un comerţ între noi şi minoritari şi vecini, este civilizator şi cordial. Săritorul român, dacă îl observăm exacti mai este străin şi de toate, mişcările şi evoluţiile.ce in i ___1 I de puţin discordante cu acea ordine de circulaţie, care se confundă bd dj&jiplina urui popor întreg sânfâi unei clase sociale, nu-1 ‘atrage bâaă acurb niciodată. (Java mai mult: ca. sa nu supă*răm pa nijaeni, mama nici pe tata, .«ici pe vizitiul proprietarului momentului noi nu adoptăm o ţinută măcar teoretică, nici în problemele lipite strict, de viata şi de onoarea noastră profesională. Subsemnatul m’anj străduit pe vremuri să adun cel puţin 20 de confraţi intr’o organizare de apărare profesională. Un manifst, rămas în manuscris,, mi-a fost iscălit, de 40 de confraţi: nici unul dintre ei uu Va , prerintat, ca să existe asociat, în carne şi oase, la nici un apel de întâlnire — şi est probabil că dacă aş fi publicat manifestul, aş fi înregistrat a doua zi 40 de desminţiri. Noi ştim să fim bravi , la bucătărie şi în tramvai, atâta timp cât o acţiune se manifestă in şoaptă. Lumina din a cărei sutaşi ne considerăm că suntem, ne înfricoşează. E aci un fragment întrerupt dintr’o preocupare vastă. Tare ne-am simţi mulţumiţi dacă pe cale de înţelegere sau de atac am putea să o desvoltăm în coloanele „Rampei”, după cum s’a început, cât mai mulţi confraţi, până la ultimele detalii şi consecinţe. Pretrial Coefice ehjr&tuA ^ -YLCX ^oJLlAiL 3TI? uu 'la'UAjOAM ^ Cyt^A. Am cunoscut pe d. Maurice de Waleffe, mare jurnalist și romancier, într’un salonaş roşu și intim, intr’o atmosferă de cordialitate făcută cu un surâs nespus de amabil şi cu o invitaţie la sinceritate : — Enchante de vous faive la connaissancc, mau eher ami et con frere... Şi convorbirea a început ca după o reîntoarcere despărţită de doruri lungi. Un francez, şi încă uinul dintre cei mai distinşi, ştie să-ţi împrumute sentimentul că iubirea între aceste două popoare a înprietenit cetăţean cu cetăţean aşa fel încât întâlnirea lor să fie caldă ca‘o îmbrăţişare, vibrantă de entuziasm şi curtoazie. Aveam ln faţă un bărbat înnalt şi frumos (aşa cum im reese din fotografia ce mi-a dat), mai vrâstnic decât bănuiam. I-o mărturisesc şi râde cu pofteresează timpul şi susceptibilita- . . .tatea de devenire omeneasca a nea- _*atrangandu-mi ra n , inului din care face parte. IM în toa te chestiunile este '*«» Fcct f Făcusem până atunci gazetărie activă in Africa Centrală. Revenit astăzi In Capitala d-vonstru sunt copleșit de o plăcere infinita si 'de o nostalgie rldă. Pe nici nu mai trecui pe când eram foarte fa rea fii năi.„ In 1924 am fost din nou în România, timp de nouă săptămâni. Am avut ocazia să cunosc Transilvania şi Basarabia. — Aţi avut, dacă memoria nu era înşeală — şi o mică neplăcere cu o aşa zisă romancieră românca, d-ra Ştefanescu, care vă plagiase un roman, în colaborare cu un medium spiritist... D. de Waleffe râde cu pofti. — Da. D-ra Ştefănescu susţinea Senei. Initr’o parte găsesc Parisul că a scris romanul fiindu-i dictat modern din care vin. Intr’altă par de zeul egiptean Osiris. Dar aceste, aici la Bucureşti descopăr Pa- Osiris a păcălit pe autoare, dictan risul fermecător al tinereţii mele. du-i capitol cu capitol un roman ! — Sunteţi inventatorul unei oriental al meu. Şi dacă n’aş fi noui mode masculine. Cunoaşteţi fost ofensat de o vehementă seri-ca şi mine „La Philosophie du cos soare primită dela tatăl autoarei turne moderne” a lui lîmil Fain Paris, n’aş fi făcut apel 1* jus-' guet. Dar cititorii noştri — acesta tic. Eu am fost susţinut in pro- le un fel de a vorbi —ar fi curioşi eu.de.marele avocat d. Moro Gia--să afle câteva din principiile ieri, iar autoarea condamnatătari stau la baza esteticei modei să-mi plătească o mie de franci despăgubiri, sumă pe care nara primit-o încă, nici după cinci ani, dar îmi amintesc de asta în treaăt. Nu dau nici o importantă lucrului. Iubesc România prea mult şi o, _______ ţie cunosc prea bine pentru a nu conţi o vivacitate deosebită. Pantalo* Maurice de Waleffe. — Foarte bine. Moda Waleffe e o reacţiune împotriva costumului englez. Englezul e flegmatic şi gesticulează simplu, ca automatele. Popoarele latine ,au însă o grafunda excepţiile cu marile virtuţi ale acestui popor. Uite, iţi spun, sunt emoţionat când intru In dv. Traversând Eunu! scurt „Waleffe” e mai comod şi mai graţios. Nu trebue să vedeţi in această modă o reîntoarcere la moda secolului al opt&preropa, dein Paris la Bucureşti, am * zecilea. Ne dispensăm, de panglici .ri 4«, — k.I jJ 11 1 1 . _- J. 2 .. „ — I _ * __ î impresia că trec doar Podul Concordiei, de pe dreapta, pe stânga și ornamente incomode si ne,deosebim, de caracterul — dictat, de necesități de ghiîc — al britanilor. Englezii nu picioarele foarte lungi si unghiulare. Pantalonul lung și larg refăcut să ascundă nişte gambe imposibile. Bărbaţii rasei latine însă au picioarele tot aşa de frumoase, cel mult ca femeile lor. Uite ce picior perfect ai, de pildă, dumneata. (Eu râd.) „Nu râde, vorbesc foarte serios. Eu nu port decât pantalon scurt. Pantalonul englez vine rău latinilor. Dar chestiunea mai are și o latură economică, în afară de aceasta pur estetică. Burghezul englez — chiar un burghez, are foarte multe costume de haine. Francezul nu. Cele mult două, trei. Burghezul francez e mai sărac- El nu poate schimba de trei ori pe zi costumul. Şi costumul britan, mai ales pantalonul trebue schimbat des, căci se mototoleşte şi-şi pierde linia. Şi atunci iată cura moda Waleffe nu e o modă, ci o necesitate absolută. Deocamdată reforma începe cu pantalonul şi ciorapul ia culoarea şi nuanţa pantalonului. Ziua ciorapul de rigoare , un ciorap simplu, de aţă în timpul verii, de lână subţire iarna. Pentru seară, la teatru şi recepţiuni *e foarte elegant ciorapul de mătase neagră, fireşte la un costum tot negru. încet, încet, reforma se va întinde la veston şi la pardesiu. Cel mai puternic argument îl găsiţi însă privind nudul unui britan şi apoi privindu-vă şi ne dv. în oglindă... Costinul Waleffe avantajează gratia dansului. — Ce credeţi despre dansurile muzica modernă ? UHMAINE IN PAG. III.a (col. 1-2 sus) Congresul Presei latine O oră cu d-1 M aurice de Waleffffe •mmm de Romulus Dlanu Premiere senzaţionale la Opera dm Parr Pentru stagiunea care s’a deschis, Opera mare din Paris anunţă premiera operii „Turnul de foc“ trei acte de Vuillermoz, muzica de Silvio Lazzari. Acţiunea operii se petrece într’un far, în secolele trecute. O premieră interesantă va fi aceia a poemului „Tentaţiunea Sfatului Anton“ de Raoul Brunei, pseudonimul unui medic parizian. Libretul e scris după vechile documente şi legende medicale. Lucrarea scrisă de compozitorul-diletant în timp de 10 ani cuprinde un balet şi divertismente coreografice cum nu s’au mai compus de la „Faust“ și „Romeo și Julia“. Scandal in teatrul „Alpolo“ din Cer in In cursul saptamAnei trecute In mijlocul unui spectacol, actorii teatrului ce varieteu Apolo se adresară publicului declarând că ei nu mai continuă să joace întru cât de mai multă vreme au rămas neplătiţi. A urmat un tumult îngrozitor pudicul a început să reclame restituirea costului biletelor dar cassa era sub sequestra pentru alte datorii. Teatru Apolo care odinioară a avut o epocă de glorie stă azi in pragul fauimentului. Comemorarea poetului H. v. Kleist La 31 octombrie se va comemora în Germania aniversarea a 150 de ani de la naşterea poetului Heinrich von Kleist. Cu prilejul acestei comemorări se va organiza la Frankfurt o ma festivitate.Asociaţia „Kleist” va ţine o şedinţă comemorativă ,la primărie şi va depune o coroană pe mormântul poetului. La teatrul orășenesc va avea loc un concert de gală dirijat de Hans Pfitzner. sii. mm Revulatei oareni ale cărui reviste pline de adevărat spirit francez, luptă biruitor cu revistele de mari montări și exibilii C ___ __ ____ Banii care mi-i trimiţi dumdin lipsa vreunui mijloc de tranneata îi dau cât pot mai econom*sport, dar din necesitatea de a da coş pe cele necesareo formă mai precisă şi în acelaş Mi-am luat şi slujbă la minister timp mai frumoasă intenţiilor. Din acest punct de vedere, grija de a le exprima cât mai convenabil, face să se altereze adevărul gândului ce ai. Scrisorile ce se trimit sânt altele decât cele care se gândesc. Spre exemplu. Ai un unchi bogat, al cărui trimis la Bucureşti să învăţ cărţi, moştenitoreşti şi care te-a trimis ! Banii pe care mi-i trimţi dum- neata îi dau într’un pat, Mi-am luat şi slujbă la minte Scrisorile Cele care se scria -Cele care se gândesc Bucureşti, 15 Martie 19... Scumpul meu unchiu, Am sosit cu bine la Bucureşti ceştialalţi, românii." suntem citiţi şi sentimentele noastre, acolo unde şi primul meu gând se îndreaptă de o elită relativ restrânsă şi ca noi nu putem fii cu recunoştinţă spre matamenii noştri politici nu numai ca l Ta uşi nu numai la depărtare.toţi sânt foarte îndatorat că mai nu ne citesc de fel, întâi pentru dar şi celor din apropiere obici- trimis li Bucureşti $a învat carte motivul că ei nu citesc nimic —' - 7 „ D— ---sunt atât de streini de rostul inim .să le senm, de asta data nu nimic dar ___ _________ _ _ nostru, de valoarea noastră, de MMiza noastră de-a exista și persevera pe un drum ridicol de improductiv, încât ne socotesc dacă nu totdeauna pe o clasă de neputincioşi sociali, dar ca o fracţiune a marelui deşet tout a l’égout. Funcţionarea noastră în viaţa poporului nostru nu constitue obiectul nici unei atenţii şi al niciunei datori. Bulgari, ungurii, muscali şi-au pus scriitorii la lucrare Toţi scriitorii lor lucrează în specialitatea ce-o au, nu ca nişte rari sinecurişti ai unei autorităţ miluiţi de presă ai unui partid can om politic, încadraţi în disciplina Statului respectiv. Sub acest raport avem, noi românii, mult de învăţat de la confraţii minoritari şi poate că, sub influenţa spiritului de dramitate, care va progresa încet, şi orienta Bucureşti, la facultat Iată spre exemplu şi miscarea, către unchiul, care te-a trimis la Bucureşti. Aşa cum se scrie, şi îmi bat capul cu ea. Sper că în curând să fiu licenţiat la facultate, afară de slujba pe care o voi păstra. Devotatul D-tale nepot Scrisoarea ce se gândeşte: Iţi sânt foarte îndatorat că m’ai După câtva timp, scrisoarea adresată de astădată mătuşei, pentru cerere de ajutoare. Dragă Mâuşică, Am sosit eu bine la Bucureşti şi primul meu gând a fost către dumneata. De când sânt la minister, nu-mi fac altceva decât datoria. Deşi mă mulţumesc cu puţin, totuşi iubita mea mătuşă, e grea viaţa pe aici. De aceea te rog trimite-mi imediat câţiva bani pe care ţi-i voi da la Paşti, când voi veni de la voi. Sărut manile.. Scrisoarea care se gândeşte: 1 Dragă mătuşica, * • mie e De când sunt la minister nu fac altea decât datorii. Deşi mă mulţumesc eu puţin, totuşi iubita mea e grea şi n’are pe nimeni pe aici. De aceea trimite-mi imediat câţiva bani, pe care ţi-i voi da înapoi la Paştile cailor. Prima scrisoare de dragoste. Lumina vieţii mele. Mi-a fost deajuns să te văd, ca m a mea, căci altfel, viitorul meu zdrobit. Deși nu ai avere, totuși voi munci penru amândoi. Nu am eni nicăeri, nu vom vedea pe nimeni, ei om duce o căsnicie ideală. Răspunde-mi ca să știu dacă trebue să mai trăesc sau să mă omor. • • • • » • • • Din nefericire această scrisoare, care se scrie, se şi gândeşte. După câţiva ani de căsătorie, soţia pleacă la aer cu copilul şi tu rămâi singur în Bucureşti-Scrisoarea care se duce. Draga mea nevastă, Ii pare bine că ai plecat la munte, ca să mai respiri şi tu puţin aer. Ziua iau masa cu Mircea, prietenul meu, iar seara o petrec citind Dimineaţa. Abia aştept să treacă luna şi să te văd iar, îmi vine să bat din palme. - -Te sărut eu dor Şi acum cea care se gândeşte. Când mâ gândesc să treacă luna şi să te văd iar, îmi vine să bat câmpii... -Soseşte ziua onomastică a unchiului. E de rigoare să-i trimiţi scrisoarea de felicitare. Dragă unchiule, Azi fiind ziua onomastică a dumitale, iţi doresc din toată inima ă-ţi lungească Dumnezeu zilele pentru fericirea familiei. Aşi vrea să fiu lângă dumneata să-ţi ţiu tovărăşie. Cred că nu eşti supărat; de aceea aştept răspunsul şi ţin ca la prima ocazie să intru in viile dumitale graţii-Nepotul D-tale Şi scrisoarea care se gândeşte. Unchiule, Azi fiind ziua scadenţei poliţei, îţi doresc din toată inima să-ţi scurteze Dumnezeu zilele pentru fericirea familiei. Aşi vrea să fiu lângă dumneata şi să-ţi ţiu lumânarea. Cred că nu eşti supărat, de aceea aştept moştenirea şi ţiu ca la prima ocazie sa intru în viile dumitale... Al d-tale, etc. p. conformitate •1 Ikhilescu Nevastă, . - - , —,--------- —, -T îmi pare bine că ai plecat la fel, dar îmi fac de cap. Sper ca să-mi dau seama imedia că soarta munte, ca să mai respir şi eu, în curând să fiu dat afară din fa mea s’a legat pentru vecie de a Ziua iau masa la Mircea, la herculter/« şi licenţiat din slujbă. ta. Eşti femeea pe care o visez şi degă, iar seara petrec până- di- Dxvaialul.,, ! tx- K00 în âeunchi să accasoni să fii mineafa. instantanee de circ Reprezentaţie ilegală DIRECTORUL Grav, în fracul lui de pală,, cu mănuşi de piele ale Im rever, cu decoraţii înşirate ca o salbă Ţi-ar părea ambasadorul unei naţiuni amice Dacă nar avea în mână o cravaşa şi trei bice. ANIMALELE Mii şi mii de ochi, din public, se îndreaptă către ele Tigri, leoparzi, hiene, urşi, hipopoami şi lei Toţi, privind atâţia oameni, reflectează sub zăbrele : ,JTot aşa, în orice seară, şi noi ne uităm la ei/ CTOWNUL Personagiu de făina şi de cârpe colorate Condamnat să’nghită palme, coada cailor s'o pupe Face spirite şi tumbe, şi’n sfârşir, când nu mai poate Dacă tot nu râde nimeni, râde singur de se rupe. CALABEATA V Calul ţesălat cu grije şi gătit cu pangUcuţe, Sal‘auşea, un drac de fată, fragedă, cu sânii tari. Doi pensionari privindu-i galeş pulpele plinuţe Simt, în trupul reumatic, vagi puteri de armăsari. MAIMUŢA Cu jobenul pe c o sprânceana şi cu frac de cârpă verde Când păşeşte în arenă, cumpătul de tot şi-l pierde Şi privind cum râde lumea, se gândeşte, in esenţă _Uite-te ce de maimuţe rad de mine’n asistenţă! Tudor Muţatescu Pin cusca suilor mm Păreri şi păreţi Un autor dramatic se prezintă unui Hrtctor de teatru şi începe sd.i explice scenariul unei piese pe care vroia. să scria1 și a cărei reprezentare •■■na s'o asigure. gf autorul dramatic tncepe sa po. ••eslcască o acţiune foarte, complicată, p'i'tă de peripeţii, evenimente si des. •\odamin’e unele maU senzaționale ca aiUlC;., ț ; j , ' :"7 După ce termină povestea, directa, ni tacv I un ■ moihe/it. sl răspunse ? — înainte de a.ți da’vreun răspuns doi-mi voc le rogi să.ti cer părerea asupra ■ subiectului unei piese. care rrJ.a fost trimisă acum .câteva sile. iată, un tdnar, şi o fată se iubesc. Dar împrejurările nu le ..sunt Java. raţiile şi atunci l\otărăsc sd se bmo*. re, iteatt şi fac. Asta e tot întrebatutorii!, — Tot. — Subiectul îmi pare de o banali,tate, de o lipsă de. imaginatie. — Da. Dar e Hamed şi Julieta. Arta şi political Cobrul Tigru, fostul prezident a! consiliului de miniştri francez a făcu parte mult să se vorbească de dănsv tn ultimul timp. Atât tăndlatea sa triumfătoare,, cdt•, omagiul adus de legionarii amexi, câni l-au redat actualităţii, de care tn mod volu.ntar fugise In provincia sa natală. Decât că oamenii mări nu.şi mai aw partin lor, ei gloriei, ce.i recheamă. Celebritatea constă nu numai tn ac. 'ele sale politice, dar şi în replicile sale unice. La conferinţa păcii Clemenceau se 'ntălneşte. cu relebrul pianist Pade. •owski, delegat al Poloniei. După şedinţa conferinţei Clemenceau se apropie ur marele pianist şi-l întreabă: — Spune-mi te rog, dumneata eşti Kelas Paderewski, cunoscut în lumea întreagă ca cel mai rrtdra pianist? — Da domnule preşedinte. — Şi acum eşti ministru da externe o! Poloniei? ■ Exact! — Ce decădere. Partea dreapta Un regizor vede pe un om de scenă că trece cu o sticlă in mână. __ Ce.ai in mână? — O sticlă. — $1 ce e tn sticlă? — Coniac. — Pentru cine? __ Jumătate pentru mine, jumătate pentru nr. prieten al meu. — Ei bine, dă.mi. mie jumătatea pricinului, sau te amendez. — Imposibil, domnule regisor, Jumătatea prietenului meu e la fund. Reclama vie Un actor de provincie, vrând, siLtfi facă: reclamă își cumpără un papagal, pe care voia să.l învețe să rostească o frază, prin care să invita lumea să vie la teat.ru. . r. După câteva încercări, el agăță puşca papagalului la uşa teatrului vn/U juca. Dar trebuia să renunţe la această idee, deoarece papagalul, neprofitănc de lecţiile stăpânului său, rostea ceea ce auzise cu altă ocazie _ (Ştergeţi.o de aici, Rol». insemoArl de arici I ....... Interiorul românesc II întâlnim la teatru în piesele In care va să se reprezinte saloane boereşti, il întâlnim la mahala unde industria a inventat un naţionalism ieftin. La teatru salonul are ton, I neapărat stâlpi groşi de car, covoare „naţionale” şi o etajeră cu străchini de estetică boierească, iar la mahala etajere Brumărescu în lemn roşu scrijilit cu cuneiforme se complectează cu evantaiuri tricolore. Un om în frac aşezat într'un salon românesc poate e tot atât de ridicol ca un mahalagiu îmbrăcat ţărăneşte dansând hora într’o sală cu gobelinuri. Tradiţia româneasca nu a avut încă timpul să fie asimilată inteligent pentru nevoile civilizaţiei şi salturle brusce făcute în poltică de neamul nostru care în mai puţin de un secol s’a constituit poverte cucerindu-şi hotarele milenare, nu a puttut fi urmărit de arta ce se statornicise în slujba unor bieţi iobagi nenorociţi. Boerbaea fanariotă nu a avut o artă româneasca. Din toate ţările vecine au fost aduse cele mai scumpe obiecte atât pentru mobilarea interiorului cât şi pentru costum. Amestecul de bazar al rufelor obiectelor de lux menite să ia ochii, a trecut şi s’a pierdut ca şi epoca nenorocită pe care au reprezentat-o. Abia cu veacuri înapoi găsim documentarea unui stil românesc de interior cu mari influenţe bizantine bine înţeles. O să pomenim scaune de lemn cu împletituri maestre a lui Petru Rareş, interesant mai cu seamă pentru că legenda domnitorului nescar nu e străină de ornamentele acestui tron ce pare împletit din frânghii cu noduri de plasă. Fibrele lemnului au acceptat să reprezinte mlăderi pe care le poate terici rar fibrele funiei de cânepă. Dar din răzleţele urme de tronuri domneşti nu poate fi inventat stilul unui nou interior. îngrămădirea^ de icoane strachini candele «i -tivine rămâne şi la o estetică de bazar. Casa românească a fost sute de ani pustie şi cu greu putem regăsi bucată cu burată nodo^’ tie ce sunt ale noastre, numai ale noastre-Interiorul boeresc avea mobilele Viena, porţelanuri din Paris, lavoare din Turcia, şi oglinzi din eneţia. Adrian Maniu